Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 783/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 783/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 15872/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 783
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. T.
Grefier D. M.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. R.
Din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul D.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul Brănețu I., cu domiciliul în C., ., ..1,. și ffl – C., ..36 b, jud.D., trimis în judecată prin rechizitoriul nr.184/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, privind pe partea civilă Agenția de A. Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp a stabilit inițial deliberarea la data de 04 iunie 2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față ;
Constată că la data de 26.11.2013 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. sub nr._, rechizitoriul nr. 184/P/2011 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Brănețu I., în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal
În actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 07.11.2006, învinuitul Brănețu I. a înființat .,, societate având ca obiect principal de activitate comerțul cu autovehicule. Pe toată perioada de la înființare și până la radierea din registrul comerțului ca urmare a închiderii procedurii insolvenței, la data de 03.03.2011, administrarea societății a fost realizată de Brănețu I., asociat unic.
Potrivit dispozițiilor legale, obligațiile fiscale declarative ale contribuabilului ., plătitor de impozit pe profit și taxă pe valoare adăugată începând cu data de 21.11.2006, au constat în întocmirea și depunerea declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat (D 100), impozitul pe profit (D 101) și a deconturilor privind taxa pe valoare adăugată (D 300). Pe lângă aceste declarații fiscale, exista de asemenea obligația întocmirii și depunerii declarațiilor informative privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național și, în cazul în care societatea efectua achiziții intracomunitare, a declarațiilor recapitulative privind livrările, achizițiile și prestările intracomunitare, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare față de luna în care s-a efectuat operațiunea intracomunitară.
Din punct de vedere contabil, societatea, prin reprezentantul său legal, avea obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, astfel încât să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acesteia cât și în relația cu terții. Totodată, avea obligația de a întocmi și depune bilanțul contabil.
În cadrul cercetărilor efectuate în prezenta cauză, inculpatul Brănețu I. nu a prezentat nici un document de evidențiere contabilă a activității derulate de . pe parcursul celor cinci ani de existență. Cu ocazia audierii, învinuitul a declarat că nu se află în posesia acestor documente, precizând că lucrările de contabilitate erau întocmite de un anume „C.", fără a pune însă la dispoziție alte elemente necesare pentru identificarea acestuia sau un contract de prestări servicii în domeniul contabilității. Toate acestea conduc la concluzia că Brănețu I. nu și-a îndeplinit obligația legală de a organiza contabilitatea societății după rigorile impuse de Legea 82/1991 și, implicit, de a evidenția în actele contabile operațiunile comerciale derulate de . și veniturile rezultate din aceste operațiuni.
În ceea ce privește declarațiile fiscale, din analiza documentelor puse la dispoziție de Direcția Generală a Finanțelor Publice D. rezultă că, pentru perioada 2007-2009, ce interesează în cauză, . nu a depus decât un bilanț contabil, pentru semestrul I 2007, trei deconturi de TVA pentru luna iunie 2007, septembrie 2007 și martie 2008, înregistrate cu 0 lei și o parte din declarațiile 100, completate cu sume modice.
La data de 08.02.2010, Direcția Generală a Finanțelor Publice D. a sesizat organele de urmărire penală în vederea efectuării de cercetări față de reprezentantul . pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Din procesul-verbal întocmit de organele fiscale la data de 28.01.2010 rezultă că, în urma verificării modului de declarare a achizițiilor intracomunitare de bunuri efectuate de societate și în baza informațiilor furnizate de organele fiscale din Germania și Belgia, s-a stabilit că . a efectuat, în cursul anilor fiscali 2007 și 2008, achiziții intracomunitare de bunuri - 22 de autoturisme, care au fost revândute pe teritoriul României, fără ca aceste operațiuni să fie declarate organelor fiscale române.
În completarea sesizării, a fost trimis procesul-verbal din data de 29.10.2010 din care rezultă că, în baza răspunsurilor autorităților fiscale din Olanda și Germania la solicitările de verificări antifraudă, a rezultat că, în cursul anilor fiscali 2007, 2008 și 2009, . a mai efectuat încă 27 de achiziții intracomunitare de autoturisme, care au fost ulterior vândute pe teritoriul României, fără a se declara aceste operațiuni.
Totodată, la data de 04.03.2011 a fost trimis procesul-verbal din data de 8.02.2011, din care rezultă că, pe lângă, cele 49 de achiziții intracomunitare indicate în sesizările anterioare, s-a constatat că aceeași societate mai efectuase încă 89 de achiziții intracomunitare de autoturisme second - hand, comercializate ulterior pe teritoriul României, fără ca aceste operațiuni să fie declarateorganelor fiscale.
Din analiza tuturor documentelor externe puse la dispoziție rezultă că, în cursul anilor fiscali 2007, 2008 și 2009, ., prin reprezentantul legal Brănețu I., a achiziționat din țări membre ale Uniunii Europene, respectiv din Germania, Belgia și Olanda, un număr total de 138 de autoturisme în valoare de 1.277.550 de euro. La efectuarea achizițiilor inculpatul a fost ajutat de diferite persoane, înscrise în documentele de achiziție ca delegați, care, în schimbul unor sume de bani, l-au ajutat pe Brănețu I. să aducă autoturismele în România, fără a avea însă vreo legătură cu activitatea, comercială sau contabilă, a ..
Totodată, din analiza documentelor puse la dispoziție de M.A.I.- Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Autoturismelor rezultă că marea majoritate a acestor autovehicule au fost revândute în România către diferite persoane fizice, pe bază de factură fiscală sau contract de vânzare-cumpărare. De asemenea, se constată că, pentru 10 dintre cele 138 de autoturisme ) achiziționate de . din spațiul intracomunitar, s-au întocmit, în aceeași zi, documente de vânzare-cumpărare între o altă societate din țara respectivă și persoane fizice din România, care erau însă persoanele împuternicite de . să aducă autoturismul în țară. În condițiile în care aceste documente au fost întocmite după ce autoturismul fusese achiziționat de către ., obligația fiscală rămâne în sarcina societății. Totodată, pentru un număr de 13 autoturisme achiziționate de . din spațiul intracomunitar nu au fost identificate documente de revînzare, autovehiculele nefiind înregistrate în țară însă nu există nici în patrimoniul ., ceea ce conduce la concluzia că fie au fost vândute direct în străinătate fie au fost vândute pe teritoriul țării, fără a fi întocmite documente legale.
În vederea stabilirii obligațiilor fiscale ce reveneau . aferent acestor operațiuni comerciale precum și a prejudiciului cauzat bugetului de stat, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, din analiza raportului întocmit rezultând următoarele:
1. în perioada 2007-2009, . avea obligația să facă toate demersurile necesare pentru declararea activității desfășurate, pentru ținerea evidenței contabile a societății și pentru calcularea și virarea, la termenele prevăzute de lege, a impozitelor și contribuțiilor ce rezultă din evidența contabilă a societății în urma activităților desfășurate.
Astfel, ., reprezentată de Brănețu I., realizând achiziții intracomunitare de bunuri avea obligația de a depune declarația 390 - declarație recapitulativă privind livrările, achizițiile și prestările intracomunitare până la data de 15 inclusiv a lunii următoare față de luna în care s-a efectuat operațiunea intracomunitară, declarațiile 300, 392, 394, 100, 101 și bilanțul contabil semestrial sau anual după caz.
Analizând documentele puse la dispoziție de organele fiscale, în condițiile în care Brănețu I. nu a prezentat niciun document contabil, expertul a constatat că . a depus doar bilanțul la 30 iunie 2007, o parte din declarațiile 100, în privința cărora nu se poate stabili dacă au fost completatecorect la rubrica „impozit pe profit ", în lipsa documentelor de evidență contabilă și declarațiile 300 pentru lunile iunie 2007, septembrie 2007 și martie 2008, neconforme cu realitatea deoarece sunt înregistrate cu O lei. In concluzie, . nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale privind înregistrarea, declararea și plata obligațiilor rezultate în urma activităților comerciale efectuate pe perioada expertizată.
2. Realizând achiziții intracomunitare din țări membre ale Uniunii Europene, contribuabilul . a fost scutit la plata TVA la momentul cumpărării, conform legislației europene în materie fiscală referitoare la dubla impunere. Astfel, societatea a devenit obligată să depună la organele fiscale de care aparține, declarația recapitulativă 390 până la data de 15 inclusiv a lunii următoare realizării achiziției și să înregistreze în contabilitate . națională, calculată la cursul BNR din ziua tranzacționării sau la cursul băncii prin intermediul căreia se realizează tranzacția respectivă.
. nu a pus la dispoziție niciun document justificativ prin care să justifice existența înregistrării contabile a acestor achiziții intracomunitare și nici documente prin care să justifice înregistrarea vânzărilor acestor autoturisme în contabilitatea societății. In aceste condiții, expertul a calculat valoarea obligațiilor ce decurg din aceste tranzacții doar pe baza facturilor externe de achiziție și a documentelor de vânzare a autoturismelor, în baza cărora acestea au fost înmatriculate la Registrul Auto R. și Direcția Regim Permise de Conducere și înmatricularea a Vehiculelor din România. Majoritatea autoturismelor au fost vândute pe bază de factură fiscală dar au existat și vânzări realizate pe bază de contract de vânzare-cumpărare, societatea având însă și în acestcaz, conform dispozițiilor legale, obligația de a elibera factură fiscală.
Cu aceste precizări, s-a stabilit că . avea obligația de a achita suma totală de 863.515 lei, fără dobânzi și majorări de întârziere, reprezentând taxa pe valoare adăugată de plată pentru cele 138 de autoturisme achiziționate din țări membre ale Uniunii Europene și vândute ulterior, sumă ce reprezintă prejudiciu cauzat bugetului de stat prin neevidențierea și nedeclararea acestor operațiuni în termenul prevăzut de lege. Constatând că valoarea fără TVA a mărfurilor vândute este mai mică decât costul de achiziție, s-a concluzionat că societatea nu datorează bugetului de stat și impozit pe profit întrucât, în urma acestor operațiuni, societatea a înregistrat, per ansamblu, pierdere.
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, Brănețu I. a recunoscut, cu unele nuanțări, săvârșirea faptei.
Astfel, pe de o parte, acesta a declarat că nu a cunoscut că avea obligația de a achita taxa pe valoare adăugată, apărare care, în mod evident nu este de natură să înlăture răspunderea sa penală, din materialul probator rezultând că, de fapt, acesta a desfășurat activitate comercială timp de peste trei ani de zile, fără a avea vreodată intenția să-și îndeplinească obligațiile contabile și fiscale, dovadă fiind și faptul că nu a avut un contabil angajat în această perioadă.
Pe de altă parte, inculpatul a arătat că nu ar avea obligația de a plăti taxa pe valoare adăugată, întrucât nu a încasat efectiv această sumă, pe care a înscris-o doar în mod formal în factura fiscală. Desfășurând activități economice de natura celor descrise mai sus, . este persoană impozabilă, obligată la plata taxei pe valoare adăugată, la acea dată în cotă de 19%, ce se aplică asupra bazei de impozitare constituită, conform art. 137 alin. 1 lit. a din Legea 571/2003, din contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț; de altfel, cu ocazia audierii, persoanele fizice care au achiziționat autoturisme de la învinuit au declarat că i-au achitat acestuia întreaga suma înscrisă în facturile fiscale și nu o altă sumă, mai mică.
Faptele învinuitului Brănețu I. care, în calitate de administrator al ., în cursul anilor fiscali 2007, 2008 și 2009, la intervale diferite de timp dar în baza aceleiași rezoluții infracționale de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, nu a evidențiat, în actele contabile și în documentele legale, operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, cauzând bugetului de stat o pagubă în valoare totală de 863.515 lei întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.
Agenția Națională de A. Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D., a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de_ lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat TVA și impozit pe profit - cu dobânzi și penalități de întârziere până la data achitării sumei datorate.
Diferența dintre valoarea prejudiciului stabilit prin expertiza contabilă și cel invocat de partea civilă este determinată de faptul că expertul contabil a stabilit valoarea pagubei având în vedere documentele de achiziție și de livrare aflate în dosarul cauzei în timp ce partea civilă a stabilit prejudiciul prin estimare, pe baza unei liste informative de prețuri puse la dispoziție de o societate având același obiect de activitate ca și .. Pentru acest motiv, s-a reținut că valoarea prejudiciului cauzat de învinuit este cea stabilită de expert, apreciindu-se că obiecțiunile părții civile sunt neîntemeiate.
În vederea recuperării pagubei, prin ordonanța nr. 184/P/2011 din data de 03.10.2013, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului Brănețu I., până la concurența sumei de 863.515 lei.
După sesizarea instanței prin rechizitoriu, s-a depus la dosar de către S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală București, cerere prin care s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de_ lei reprezentând impozit pe profit în cuantum de 96. 410 lei și TVA în cuantum de 982. 934 lei la care să fie adăugate dobânzi și penalități de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului și până la data stingerii sumei datorate precum și cerere de instituire a măsurilor asiguratorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului Branețu I. până la concurența valorii probabile a pagubei produsă bugetului consolidat al statului .
Instanța din oficiu a solicitat relații privind situația juridică a . C., prin adresa din 24 01 2014, Oficiul Registrului Comerțului comunicând că respectiva societate a fost radiată la data de 3 03 2011
Întrucât în cauza până la data intrării în vigoare a noului cod de procedură penală nu a început cercetarea judecătorească, conform art. 6 alin 1 din Legea nr. 255/2013 modificată prin OG 116/2013 s-a trimis cauza judecătorului de cameră preliminară pentru a se proceda conform prevederilor art. 342-348 c. pr. penală .
Prin încheierea din 28 03 2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.
În noul cod de procedură penală intrat în vigoare la 1.02 2014 este reglementată prin dis part 374 alin 5 NCPP judecata pe baza procedurii recunoașterii de vinovăție, dacă acțiunea penală nu vizează o infracțiune cu detențiunea pe viață, iar conform art. 396 alin 10 NCPP când judecata se face conform art 374 A. 5 NCPP limitele pedepsei se reduc cu o treime
La termenul din 28.05.2014 s-a procedat la audierea inculpatului Brănețu I. care a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei dedusă judecății, este de acord cu starea de fapt reținută în actul de sesizare al instanței și achiesează la toate probatoriile administrate de organele de urmărire penală, a căror legalitate a fost de altfel constatată de instanță, solicitând ca judecata să se facă pe baza acestor probatorii . precizând de asemenea că este de acord și cu prestarea unei munci în folosul comunității, dacă instanța va dispune o astfel de măsură .
În concluzie, procedându-se conform prevederilor art. 374 alin 5, art. 375 NCPP, luându-se act de probatoriile administrate în cauză și de declarația inculpatului se constată că fapta inculpatului Branețu I., care în calitate de administrator al . C. în cursul anilor fiscali 2007, 2008 și 2009, la intervale de timp diferite dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale către bugetul consolidat al statului, nu a evidențiat în actele contabile și în documentele legale, operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 8673 515 lei –așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză și cum s-a reținut prin rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin 1 lit. b și alin 2 din Legea nr. 241/2005, faptă săvârșită în formă continuată, urmând a fi deci reținute și disp. art. 35 alin 1 NCP rap la art. 36 NCP .
În favoarea inculpatului se vor retine și prevederile art. 5 NCP privind aplicarea legii penale mai favorabile avându-se în vedere că prin legea nr. 50/2013 a fost înăsprit sistemul sancționator aplicabil infracțiunilor de evaziune fiscală, astfel încât în cauză este mai favorabilă legea nr. 241/2005 în vechea reglementare .
De menționat că în urma modificărilor aduse unor legi, prin legea de punere în aplicare a noului cod penal – legea nr. 187/2012, prevederile art. 9 alin 1 și 2 din legea evaziunii fiscale nu au suferit modificări în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicabile .
Vinovăția inculpatului fiind pe deplin stabilită și dovedită, la aplicarea și individualizarea pedepsei se vor avea în vedere prevederile art. 374 alin 5 rap la art. 396 alin 10 NCP și prevederile art. 36 NCP privind pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită în formă continuată .
Sub acest aspect se constată că în conformitate cu disp art 36 NCP infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani .
Pe de altă parte, art. 42 cpen anterior, statua că infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită la care se poate adăuga un spor de până la 5 ani la maximul special .
Pe cale de consecință se apreciază că raportat la încadrarea juridica a faptei și la cuantumul pedepsei, mai favorabilă este reglementarea din noul cod penal, lege care se va aplica în cauză în mod global în ceea ce pedeapsa principală, pedepsele complementare și accesorii și celelalte instituții juridice penale incidente în cauză .
Ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei, dată de modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, consecințele produse –prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind unul considerabil, amploarea acestui fenomen infracțional în condițiile în care tot mai multe persoane obțin în mod facil venituri substanțiale ilicite prin prejudicierea bugetului de stat, chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, se apreciază că aplicarea unei pedepse de 1 an și 4 luni închisoare cu executare prin privare de libertate și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b NCP pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale va fi în măsură să preîntâmpine săvârșirea de noi infracțiuni și să contribuie la reeducarea inculpatului.
În baza art. 65 alin 1 NCP se va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de la art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b NCP din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală va fi executată .
În temeiul art. 12 din Legea 241/2005 se va dispune ca inculpatul Branețu I. să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales va fi decăzut din drepturi.
Totodată, în baza art. 7 din legea 26/1990 combinat cu art. 13 alin 1 din legea evaziunii fiscale se va dispune comunicarea sentinței, după rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului pentru mențiunile ce se impun .
Sub aspectul laturii civile a cauzei se constată că în cauză, S. R. reprezentat prin ANAF –București a formulat cerere de constituire ca parte civilă cu suma de suma de 1.079.335 lei reprezentând impozit pe profit în cuantum de
96. 410 lei și TVA în cuantum de 982. 934 lei la care să fie adăugate dobânzi și penalități de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului și până la data stingerii sumei datorate precum și cerere de instituire a măsurilor asiguratorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului Branețu I. până la concurența valorii probabile a pagubei produsă bugetului consolidat al statului.
Din probatoriile administrate, respectiv procesele verbale de inspecție fiscală, documentele de achiziție a celor 138 autoturisme din spațiul intracomunitar, contractele de vânzare cumpărare și facturi fiscale de vânzare a autoturismelor respective către persoane fizice române, inclusiv din raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală, rezultă că prin activitatea infracțională desfășurată de inculpatul Branețu I., constând în omisiunea înregistrării și declarării operațiunilor financiare realizate în decursul perioadei 2007-2009 privind achizițiile intracomunitare de autoturisme, care au fost ulterior revândute pe teritoriul României, a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 863.515 lei .
Instanța mai constată că atât în cuprinsul cât și în concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală s-a menționat că există diferențe între cuantumul prejudiciului constând în valoarea obligației de plată a . către bugetul de stat astfel cum a fost stabilită de expert în baza documentelor justificative și valoarea aceleiași obligații de plată stabilită de DGFP D. prin procesele verbale întocmite de Serviciul de Inspecție Fiscală realizată doar pe bază de preturi informative puse la dispoziție de o altă societate cu același obiect de activitate .
De asemenea prin raportul de expertiză contabilă s-a stabilit că în ceea ce privește tranzacțiile efectuate de inculpat, nu s-a înregistrat și impozit pe profit datorat statului, deoarece societatea a înregistrat pierderi în urma acestor operațiuni .
Chiar dacă împotriva acestui raport de expertiză și a suplimentului la raport, s-au formulat obiecțiuni de către partea civilă, prin rezoluția din 3 oct. 2013 organele de urmărire penală au respins aceste obiecțiuni, reținându-se astfel în rechizitoriu, că valoarea prejudiciului este cea stabilită de expertiza efectuată în cauză, respectiv suma de 863 515 lei sumă ce reprezintă TVA de plată pentru cele 138 autoturisme achiziționate de . din spațiul intracomunitar și vândute ulterior pe teritoriu României, neexistând obligația de plată a impozitului pe profit, ca urmare a pierderilor înregistrate de societatea administrată de inculpat în perioada respectivă .
Potrivit art. 19 cp pen acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciu produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
În aliniatul ultim al art 19 cpr pen se statuează că repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.
În același timp art. 119 cpr fiscală prevede că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen, dobânzi și penalități de întârziere, iar art. 120/1 din cpr fiscală prevede că dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare a termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate .
În consecință, despăgubirile datorate ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală –care este o infracțiune cu caracter patrimonial, trebuie să cuprindă atât pierderea suferită de partea civilă cât și beneficiul nerealizat
Aceasta, în condițiile în care art. 1385 noul cod civil prevede că în cazul răspunderii civile delictuale, prejudiciul se repară integral iar despăgubirea trebuie să cuprindă atât pierderea suferită, cât și câștigul care în condiții obișnuite ar fi putu să se realizeze și de care a fost lipsit, precum și alte cheltuieli pe care le-ar fi făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului .
Față de toate aceste considerente se constată că acțiunea civilă formulată de S. R. reprezentat prin Agenția Națională de A. Fiscală reprezentată în teritoriu de Agenția Regională a Finanțelor Publice C. este întemeiată doar în parte .
Pe cale de consecință se va admite în parte acțiunea civilă și va fi obligat inculpatul Branețu I. către partea civilă la plata sumei de 863.515 lei și accesorii legale la această sumă - dobânzi legale și penalități de întârziere aferente conform codului de procedură fiscală, calculate de la data săvârșirii faptei –perioada anilor fiscali 2007-2009 și până la achitarea integrală a sumei datorate .
Referitor la cererea de instituire a sechestrului asigurator, instanța constată următoarele:
Conform art. 11 din legea 241/2005 în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de evaziune fiscală, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie .
În cauza de față prin ordonanța din data de 3 oct 2013 s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului până la concurenta sumei de_ lei . deși nu au fost identificate bunuri în proprietatea inculpatului în acel moment, așa cum rezulta din adresele emise de Primăriile V., D. și C. .
De asemenea conform art 249 alin 5 cpr pen în vedrea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra inculpatului și asupra părții responsabile civilmente măsuri asiguratorii pe bunurile acestora, până la concurența valorii probabile a pagubei ori a cheltuielilor judiciare .
Aceste dispoziții legale nu impun și condiția prealabilă a identificării bunurilor asupra cărora se instituie măsurile asiguratorii, întrucât identificarea bunurilor reprezintă o problemă de punere în executare a dispoziției instanței și nu de instituire a măsurilor asiguratorii .
Oricum, rolul măsurilor asiguratorii este acela de a garanta executarea obligațiilor de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acțiunii penale și acțiunii civile din cadrul procesului penal .
Din însăși natura acestor măsuri procesuale, rezultă că funcționalitatea lor este numai asiguratorie și nu reparatorie .
Avându-se deci în vedere obligativitatea instituirii măsurilor asiguratorii, faptul că acestea au în primul rând un scop preventiv și produc efecte nu numai prezente ci și viitoare, tribunalul apreciază că, deși la momentul pronunțării prezentei sentințe, inculpatul nu are nici un bun mobil sau imobil în proprietate, ca urmare a instituirii sechestrului asigurator, creditorul are posibilitatea oricând în viitor de a pune în aplicare această măsură odată cu identificarea unor bunuri în patrimoniul inculpatului .
Respingerea cererii de instituire a măsurilor asiguratorii pe considerentul inexistentei bunurilor în proprietatea inculpatului sau a părții responsabile civilmente ar fi deci în contradicție chiar și cu finalitatea condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală – aceasta presupunând pe lângă aplicarea unei pedepsei și recuperarea pagubei cauzată bugetului de stat .
Față de aspectele mai sus menționate, în temeiul art. 11 din legea 241 /2005 și art 249 cpr pen se va menține măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului instituit prin ordonanța din 3 octombrie 2013.
În baza art. 274 NCPP va fi obligat inculpatul Branețu I. la 8000 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariile avocați oficiu in cuantum de 400 lei vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza disp.art. 9 alin.1 lit.b și alin 2 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin 1 NCP, art. 396 alin 10 NCP rap la art. 375 alin 1 NCPP și cu aplic art. 5 alin 1 NCP condamnă pe inculpatul Branețu I., fiul lui F. și M.,născut la data de 24.12.1974 în D., jud.V. ,cetățean român,,studii medii, fără ocupație, căsătorit, domiciliat în C., Bariera Vălcii, . b, jud.D., CNP –_ la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin 1 lit. a, lit. b, constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară
În baza art. 65 alin. 1 NCP interzice inculpatului ca pedepse accesorii exercițiul drepturilor prev. la art. 66 alin 1 lit. a, lit. b, NCP pe durata prev. de art. 65 alin 3 NCP.
În temeiul art. 12 din Legea 241/2005 dispune ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales va fi decăzut din drepturi . .
Admite în parte acțiunea civilă formulată de S. R. prin ANAF București.
Obligă inculpatul către partea civilă la plata sumei de 863.515 lei și accesorii legale la această sumă - dobânzi legale și penalități de întârziere aferente conform codului fiscal, calculate de la data săvârșirii faptei –perioada anilor fiscali 2007-2009 și până la achitarea integrală a sumei datorate .
Menține măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului instituit prin ordonanța din 3 oct 2013
În baza art. 7 din legea nr. 26/1990 dispune comunicarea prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului pentru înscrierea mențiunilor ce se impun
În baza art. 274 NCPP obligă inculpatul la 8000 lei cheltuieli judiciare statului
Onorariile avocați oficiu in cuantum de 400 lei vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției .
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014
Președinte,
V. T. Grefier,
D. M.
Red. V.T.
Tehnored/D.M. 23 Iunie 2014 – 5 ex.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
Dosar Nr._ /2014
Emisă: 23.06.2014
Operator de date cu caracter personal 4690
Către
P. de pe lângă Tribunalul D.
Potrivit dispozițiilor art.407 alin.1 Cpp vă înaităm alăturat copia sentinței penale nr. 783/04.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
Președinte,
SS V. T. Pentru conformitate,
Grefier,
D. M.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
Dosar Nr._ /2014
Emisă: 23.06.2014
Operator de date cu caracter personal 4690
Către
Brănețu I., C., Bariera Vîlcii, . b, jud.D.
Potrivit dispozițiilor art.407 alin.1 Cpp vă înaităm alăturat copia sentinței penale nr. 783/04.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
Președinte,
SS V. T. Pentru conformitate,
Grefier,
D. M.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
Dosar Nr._ /2014
Emisă: 23.06.2014
Operator de date cu caracter personal 4690
Către
S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală București
., sector 5- reprezentată în teritoriu de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.
Potrivit dispozițiilor art.407 alin.1 Cpp vă înaităm alăturat copia sentinței penale nr. 783/04.06.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
Președinte,
SS V. T. Pentru conformitate,
Grefier,
D. M.
| ← Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 552/2014. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 658/2014.... → |
|---|
