Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 732/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 732/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-07-2014 în dosarul nr. 4051/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 732
Ședința publică de la 23 Iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. B.
Grefier: M. B.
Ministerul Public –P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. F.
Pe rol judecarea, judecarea contestației formulate de petentul contestator B. I. Ucrain, împotriva sentinței penale cu nr. 2252 din 31.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, având ca obiect intervenirea unei legi penale noi (art. 595 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat B. I. Ucrain, personal și asistat de avocat N. C., în substituirea apărătorului ales, avocat R. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra contestației.
Avocat ales N. C. pentru contestatorul-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței instanței de fond și aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației și de menținere a hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Contestatorul-condamnat B. I. U., având ultimul cuvânt, solicită aplicarea legii penale mai favorabile, pentru motivele arătate în memoriul pe care îl depune la dosar.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Prin sentința penală nr.2252 din data de 31.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul B. I. Ucrain, în prezent deținut în Penitenciarul C..
S-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 NCP.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cpp, a fost obligat condamnatul la 70 lei cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 05.02.2014, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ contestația formulată de condamnatul B. I. potrivit art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 C.p.p., privind aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 din Codul Penal, cu privire la pedeapsa de 17 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii de talharie.
Petentul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, prin raportare la limitele de pedeapsa prevazute de art. 234 NCP.
Urmare a adresei emise de instanță, Penitenciarul C. a înaintat în copie, fișa de evaluare privind pe petentul condamnat, copia mandatului de executare a pedepsei nr. 1148/2011 din 13.03.2012, copia minutei s.p. nr. 1036/12.04.2011 a Jud. C..
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin s.p. nr. 1036/12.04.2011 a Jud. C., definitiva prin decizia penala nr. 588/12.03.2012 a Curtii de Apel C., in baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. a, b, alin. 2/1 lit. a, c C.p. cu aplic. art. 37 lit. a, b C.p. a fost condamnat inculpatul Bîcan I. Ucrain la pedeapsa de 17 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a, b C.p. a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b au fost contopite pedepsele amintite anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 17 ani închisoare.
În baza art. 61 C.p. a fost revocata liberarea condiționată cu privire la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 199/01.03.2004 a Tribunalului D. și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1362 zile închisoare cu pedeapsa stabilita anterior, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare.
În baza acestei sentinte penale s-a emis MEPI nr. 1148/2011 din 13.03.2012.
Instanța a constatat că infractiunile pentru care a fost condamnat petentul prin sentinta penala sus amintita constituie potrivit noului Cod penal infractiunea complexa de talharie prev. de art. 233 alin.1, art. 234 alin.1 lit. c,d si f Cp cu aplic. art. 77 lit.a si art. 43 alin.1 si 5 Cp .
In aceasta situatie urmeaza a fi comparata pedeapsa rezultanta aplicata pentru aceste infractiuni, cu pedeapsa aplicabila potrivit NCP pentru infractiunea complexa. Instanta constata ca pedeapsa rezultanta de 17 ani inchisoare ce i-a fost aplicata petentului nu depaseste pedeapsa prevazuta de NCP de art. 233 alin.1, art. 234 alin.1 lit. c,d si f Cp cu aplic. art. 77 lit.a si art. 43 alin.1 si 5 Cp, respectiv pedeapsa la care se poate ajunge prin aplicarea dispozitiilor art. 79 alin.2 Cp.
Potrivit art. 6 alin.1 Cp: când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Iar potrivitart. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal: pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi,
Față de aceste considerente, instanța a constatat ca prezenta cerere este neîntemeiata, astfel că, instanta a respins contestatia la executare formulată de condamnat si a constatat că nu sunt incidente dispozitiile art. 6 NCP.
Împotriva acestei soluții, condamnatul B. I. Ucrain a formulat contestație.
În motivarea căii de atac exercitate, condamnatul a arătat că pedeapsa prevăzută în noul cod este mai blândă, invocând principiul retroactivității legii penale mai favorabile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.4 și art.6 C.p., art.595 C.p.p. și art.15 alin.2 din Constituția României.
Tribunalul, analizând legalitatea și, implicit, temeinicia hotărârii instanței de fond, prin raportare la pedepsele definitive, pluralitatea de infracțiuni care intră conținutul concursului, respectiv recidivei, dar și prin raportare la dispozițiile art.4 și art.6 C.p. constată:
În analizarea pedepselor ce formează concursul, dar și a limitelor de pedeapsă la care s-a raportat organul judiciar care a dispus condamnarea, trebuie să se aibă în vedere deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (decizia nr.1 din 14.04.2014, decizia nr.16 din 23.06.2014).
Totodată, la aprecierea aplicabilității în cauză a prevederilor art.6 C.p., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus și pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, respectiv a modului de verificare a legii penale mai favorabile în cazul acestei pluralități.
Pornind de la deciziile pronunțate de către instanța supremă se apreciază că instanța de fond a aplicat în mod corect atât prevederile art.4 alin.1 C.p., iar cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.6 C.p., constatarea că, legea penală și procedural penală anterioară este mai favorabilă condamnatului este întemeiată.
Astfel, în cauză au fost interpretate corect dispozițiile privind starea de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie. Raportat la pedeapsa rezultantă se constată că aceasta nu depășește maximul la care se poate ajunge conform noilor dispoziții penale prevăzute de art.43 alin.1 și 5 C.p.. În contextul în care deși pentru infracțiunile care intră în conținutul concursului legiuitorul penal 2013 a modificat limitele de pedeapsă, reducându-le, faptul că infracțiunile au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, la data săvârșirii faptelor contestatorul executându-și pedeapsa anterioară sau fiind considerată executată, pentru unele fapte, iar pentru altele pedeapsa nefiind considerată executată, conform dispozițiilor penale precizate anterior, prin aplicarea acestora s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă mai mare decât pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința de condamnare. Totodată, conform dispozițiilor art.79 alin.2 C.p., în contextul în care, conform noii legi penale, pedeapsa rezultantă se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă, rezultă, în afara oricăror dubii, că legea penală mai favorabilă este cea din 1969.
Ca atare, dispozițiile legii material penale din anul 1969 sunt mai favorabile contestatorului, fapt stabilit și de către instanța de fond.
Pentru motivele expuse, se va respinge contestația formulată de către condamnatul B. I. Ucrain, deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.2252 din 31.03.2014 a Judecătoriei C..
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C.p.p
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de către condamnatul B. I. Ucrain, fiul lui I. și E., născut la 04 martie 1974, deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.2252 din 31.03.2014 a Judecătoriei C..
Obligă contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.07.2014.
Președinte,
C. C. B.
Grefier,
M. B.
Red jud CCB/ Tehnored MB.
5 ex./23 Iulie 2014
Red jud fond A.C.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
