Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1175/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1175/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 32182/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1175
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. T.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol judecarea contestației formulate de către condamnatul G. B., deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.4694 din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect liberarea condiționată (art.587 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat G. B., personal și asistat de avocat C. A., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Interpelat fiind, contestatorul-condamnat învederează că înțelege să-și mențină calea de atac exercitată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra contestației.
Avocat C. A., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. I., solicită a se aprecia dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea contestației și reducerea pedepsei aplicate, în raport de împrejurarea că maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită de către condamnat este de 5 ani, iar pedeapsa aplicată acestuia este de 4 ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată, cu consecința menținerii soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Contestatorul-condamnat G. B., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față;
Prin sentința penală nr.4694 din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen. s-a respins cererea condamnatului G. B., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. 2 din c. pr. pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 de lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.08.2014 sub nr._, petentul condamnat G. B. a solicitat diminuarea pedepsei întrucât prejudiciul a fost recuperat în totalitate,
În drept petentul a invocat disp. art. 595c. penal.
În ședința publică din data de 12.09.2014 petentul a precizat că solicită aplicarea legii penale mai favorabile.
Penitenciarul C. a înaintat copia MEPI 4097/2013 din data de 13.06.2014, s.p. 3749/2013 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. 805/2014 a Curții de Apel C.. De asemenea, a comunicat că nu a fost întocmită fișă de evaluare întrucât MEPI a fost emis la 13.06.2014.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală s.p. 3749/2013 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. 805/2014 a Curții de Apel C. s-a dispus condamnarea inculpatului G. B. la:
- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 26 c. pen. rap. la art. 208 alin. 1 c. pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din c. pen.
- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 26 c. pen. rap. la art. 208 alin. 1 c. pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din c. pen.
- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 26 c. pen. rap. la art. 208 alin. 1 c. pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din c. pen.
În baza art. 33 lit. a c. pen, art. 34 lit. b c. pen. s-a dispus contopirea pedepselor mai sus menționate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
Instanța a constatat că pedepsele aplicate prin sentința mai sus menționată nu depășesc maximul special prevăzut în actualul cod penal.
Art. 4 din legea 187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Astfel, instanța a constatat că art. 208, 209 al.1 lit. a, g si i cp de la 1969 are corespondent la art. 228 alin. 1 actualul cod penal rap. la art. 229 alin. 1 lit. b, d din actualul cod penal, iar limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 1 și 5 ani.
Întrucât petentul a fost condamnat la pedepsele de:
- 3 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 26 c. pen. rap. la art. 208 alin. 1 c. pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din c. pen.
- 3 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 26 c. pen. rap. la art. 208 alin. 1 c. pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din c. pen.
- 4 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 26 c. pen. rap. la art. 208 alin. 1 c. pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din c. pen, instanța a constatat că pedepsele aplicate nu depășesc maximul special de 5 ani prevăzut la art. .229 alin. 1 lit. b și d din actualul cod penal.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a respins cererea condamnatului privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. 2 c. pr. pen a obligat condamnatul la plata sumei de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 de lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Împotriva acestei soluții, condamnatul G. B. a formulat contestație, fără a o motiva în scris, solicitând, cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de control judiciar, admiterea contestației, iar pe fond, reducerea pedepsei.
Analizând contestația formulată, prin prima motivelor invocate, dar și prin raportare la actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă.
Așa cum în mod just a constatat și instanța de fond și cum rezultă din actele și lucrările dosarului, petentul G. B. a fost condamnat prin sentința penală nr.3749/2013 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. 805/2014 a Curții de Apel C., la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni prev. de art. 26 c. pen. rap. la art. 208 alin. 1 c. pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din c. pen.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, în mod just prima instanță a descontopit pedeapsa rezultantă în cele 3 pedepse ce o alcătuiesc și a analizat aplicabilitatea art. 4 / art. 6 CP pentru fiecare dintre acestea, constatând că art. 208, 209 alin.1 lit. a, g si i cp de la 1969 are corespondent la art. 228 alin. 1 actualul cod penal rap. la art. 229 alin. 1 lit. b, d din actualul cod penal, iar limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 1 și 5 ani.
Pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 c. pen. rap. la art. 208 alin. 1 c. pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din c. pen. sunt de 3 ani închisoare, respectiv 4 ani închisoare, astfel încât pentru aceste infracțiuni nu se impune reducerea pedepsei aplicate, aceste pedepse neintrând sub incidența instituției legii penale mai favorabile.
Instanța va analiza în continuare conform decizie nr. 1 pronunțată de ICCJ în dosarul nr._ /HP/P, dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care s-ar putea ajunge în baza legii noi conform art. 39 C.pen.
Conform art. 39, alin. 1, lit. b NCP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Contopind cele trei pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul) prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b NCp, pedepsele de 3 ani închisoare pentru două infracțiuni prev. de art. 26 c. pen. rap. la art. 208 alin. 1 c. pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din c. pen. cu pedeapsa de 4 ani pentru o infracțiune prev. de art. 26 c. pen. rap. la art. 208 alin. 1 c. pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din c. pen, contestatorul ar fi condamnat la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-ar adăuga o treime din totalul celorlalte pedepse, 6 ani ( adică 2 ani) și ar rezulta o pedeapsă de 6 închisoare.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale (4 ani), cât și prin trimitere la noul Codul penal ( 6 ani ) - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa rezultantă de 4 ani, iar nu Codul penal în vigoare prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 6 ani.
De altfel și prin decizia Curtii de Apel C. nr 805/13 06 2014 prin care s-a respins apelul declarat de inculpatul G. Bogdam împotriva sentinței penale nr 3749/14 11 2013 a Judecătoriei C. s -a statuat același aspect în sensul că vechiul cod penal în baza căruia a fost condamnat contestatorul reprezintă legea penală mai favorabilă, mentinându-se deci solutia instantei de fond în ceea ce-l privește pe condamnat .
Pentru aceste considerente, în baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. se va respinge contestația formulată de condamnatul G. B., în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.4694 din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p va obliga contestatorul la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p.
Respinge contestația formulată de condamnatul G. B., fiul lui N. și V., născut la data de 24.09.1982, în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.4694 din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p
Obligă contestatorul la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2014.
Președinte,
V. T.
Grefier,
I. M. L.
Red jud VT/ Tehnored IML
5 ex./20 Noiembrie 2014
Red jud fond G.R.A.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 769/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1303/2014.... → |
|---|
