Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 41/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 5641/215/2014/a2
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 41
Ședința publică din data de 21 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. A.
Grefier C. E. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror N. V.
Pe rol, soluționarea contestației declarată de inculpatul I. S. M., împotriva încheierii de ședință din data de 14.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, având ca obiect verificare măsuri preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat I. S. M. personal și asistat de apărătorul din oficiu, avocat M. I. L., care depune delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3382/20.03.2014, emisă de Baroul D. și acord de asistență judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Interpelat fiind de către instanță, contestatorul inculpat I. S. M. învederează că își menține contestația formulată împotriva încheierii de ședință din data de 14.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța a constă cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat M. I. L. pentru contestatorul inculpat, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu există temeiuri noi.
De asemenea, apreciază faptul că măsura arestării preventive prevăzută de art. 202 alin 4 lit. e Cpp, dispusă față de inculpat este una prea restrictivă, motiv pentru care solicită, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu prev de art. 202 alin. 4 lit. d Cpp.
Apărătorul contestatorului inculpat mai arată că acesta nu este recidivist, a recunoscut fapta săvârșită și intenționează să uzeze de procedura simplificată privind recunoașterea vinovăției, la primul termen de judecată.
Apărătorul contestatorului inculpat apreciază că înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu prev. de art 202 alin.4 lit. d Cpp ar fi optortună, in condițiile în care distanța dintre domiciliul inculpatului și domiciliul victimei este de aproximativ 10 km, contestatorul inculpat are domiciliul în . domiciliază în .> Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria C. și menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul I. S. M. având în vedere gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, iar poziția actuală de recunoaștere a faptelor de către inculpat nu poate constitui un motiv care trebuie avut in vedere la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Contestatorul inculpat I. S. M., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște fapta și regretă săvârșirea acesteia.
Dezbaterile fiind încheiate;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față, constată că prin încheierea din data de 14.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ 14, în temeiul art. 362 C.p.p. rap. la art. 208 C.p.p., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul I. S. M., fiul lui M. și D., născut la data de 05.10.1988 în Mun. C., jud. D., domiciliat în ., .. 149, jud. D., posesor al CI sr. DX nr._, eliberată de SPCJEP D. la 09.02.2012, CNP_, prin încheierea nr. 18/27.01.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare preventivă cu numărul 15/27.01.2014.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 17.02.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ 14 rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. cu numărul 1230/P/2014, prin care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul I. S. M., pentru comiterea infr. de viol, prev. de art. 218 alin. 1 c. pen cu aplic. art. 5 alin. 1 c. pen, violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1, 2 c. pen cu aplic. art. 5 alin. 1 și lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. 1, 2 c. pen, cu aplic. art. 5 alin. 1 c. pen, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 c. pen.
Prin încheierea nr. 18/27.01.2014 a Judecătoriei C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului I. S. M. pe o durată de 29 zile, începând cu 27.01.2014 și până la 24.02.2014, inclusiv.
Pentru a dispune aceste soluții, judecătorul a reținut că, măsurile preventive sunt instituții de drept procesual penal cu caracter de constrângere prin care învinuitul sau inculpatul este împiedicat să întreprindă anumite activități care s-ar răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal sau asupra atingerii scopului acestuia.
Pentru ca o măsură de reținere sau arestare să fie dispusă trebuie să existe indicii temeinice, in sensul dat de prevederile art 68/1 Cpp, adică permisă - prin prisma Convenției -"motive plauzibile" (hotărârile Fox, Campbell și Hartley și Berktay). Noțiunea de "motive plauzibile" este o noțiune autonomă dezvoltată de Curte în mai multe hotărâri. Ea depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Faptele care au dat naștere la „bănuielile" ce pot constitui condiția arestării, nu trebuie sa fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru fundamentarea unei acuzații,ceea ce se petrece . al procesului penal.
Dacă la momentul punerii in discuție a măsurii preventive ar exista probe din care să rezulte in mod cert vinovăția inculpatului, s-ar impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești de condamnare, iar nu luarea unei masuri preventive.
Articolul 5 paragraful 1 lit. c din Convenție nu impune ca autoritatea care dispune arestarea sa fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completa in momentul arestării sau in timpul detenției preventive.
Aceeași jurisprudență admite că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, anumite infracțiuni pot cauza o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, datorită gravității deosebite a infracțiunilor și a reacției particulare suscitate asupra opiniei publice de astfel de fapte.
Pentru definirea conceptului de pericol pentru ordinea publică se impune a se face o paralelă cu noțiunea de periculozitate.
Periculozitatea este definită ca fiind „acea calitate a cuiva de a produce un pericol, adică riscul de a interveni un rău . apropiată sau mai depărtată in timp”
Dacă gravitatea faptei săvârșită reprezintă un criteriu obiectiv, periculozitatea poate fi percepută doar prin raportare la o persoana. Dreptul penal actual este interesat doar de periculozitatea manifestată prin comiterea unui delict. Ca atare nu putem privi periculozitatea, deși ea valorifică circumstanțele personale ale infractorului, ca pe o noțiune complet detașată de fapta penală. O putem defini ca fiind o însușire a unei persoane la care se apreciază că există probabilitatea de a comite infracțiuni .
Important in aprecierea periculozității nu sunt atât calitățile persoanei, cât riscul ca aceasta să comită in viitor un delict. Pericolul pentru ordinea publică,ca și periculozitatea, reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului.
Așadar, pericolul pentru ordinea publică reprezintă, temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite fapte penale, ori ar declanșa puternice reacții în rândul opiniei publice determinate de fapta săvârșită de acesta și de starea sa de libertate.
Astfel, se impune a se avea în vedere criteriile de evaluare pentru a se putea aprecia dacă punerea in libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publica sau nu. Aceste criterii constau în gravitatea concretă a faptelor comise și circumstanțele personale ale inculpatului.
În primul rând gravitatea concretă a faptei comise, care nu trebuie confundată cu pericolul social al infracțiunii săvârșite (care este relevat in pedeapsa prevăzută de lege), iar în al doilea rând circumstanțele personale ale inculpatului (antecedente penale, atitudinea inculpatului față de faptă și urmările sale,etc.). aceste două elemente conjugate contribuie la formarea opiniei pentru a se aprecia dacă inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
În unele situații gravitatea deosebită a faptei comise poate fi suficientă pentru a contura aprecierea că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică
In alte situații antecedentele penale pot sedimenta convingerea că inculpatul va comite o noua infracțiune.
Dar spre deosebire de gravitatea faptei, care poate deveni criteriu unic in aprecierea existentei pericolului pentru ordinea publica, antecedentele penale pot juca un rol principal in aceasta apreciere, fără a fi unic criteriu, întrucât legea impune săvârșirea unei infracțiuni de o anumită gravitate (pentru care sancțiunea este detențiunea pe viată sau închisoarea mai mare de 4 ani).
Având în vedere cele expuse anterior judecătorul de fond a constatat îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru a dispune arestarea preventivă.
Pe de o parte au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 143, astfel că judecătorul a constatat că în cauză au existat indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat în sensul dispoz. art. 143 C.proc.penală, fapt ce rezulta din: declarația parții vătămate, fisa de constatări preliminare, procese-verbale întocmite de organele de poliție, planșe foto, declarația martorilor Coanda N., S. P. și Cimpoaca M. D. si nu in ultimul rând declarația inculpatului care nu se coroborează cu celelalte probe.
Astfel partea vătămata a declarat ca a fost amenințata cu un cuțit si obligata sa intretina atât raporturi sexuale normale cat si acte sexuale anale si orale.
Inculpatul a declarat in fata instanței ca a întreținut cu partea vătămata de comun acord doar raporturi sexuale normale si ca aceasta a fost de acord sa il urmeze la el acasă la Robănești. De asemenea a mai precizat ca nu a avut nici un cuțit asupra sa si nu ii aparține cuțitul prezentat de organele de politie.
Instanța de fond a reținut ca nesincera depoziția inculpatului pentru următoarele considerente:
Potrivit fisei de constatări preliminare C. E. D., partea vătămata, prezintă leziuni de violenta la nivel genital si anal si pot data din 25/26.01.2014 si atesta un raport sexual consumat cu forța.
Martorii S. P., var al inculpatului, si C. M. D. au recunoscut cuțitul prezentat de organele de politie ca aparținându-i inculpatului, cunoscând faptul ca acesta obișnuia sa poarte asupra sa acel cuțit.
De asemenea declarația inculpatului este contrazisa si de depoziția martorului Coanda N. cu care partea vătămată și inculpatul I. S.-M. s-au întâlnit in timp ce se deplasau către satul Bojoiu. In prezența acestuia, partea vătămată, prinzând curaj, i-a spus inculpatului că nu mai merge cu el, iar martorului i-a relatat că a fost violată de inculpat. Sesizând starea de șoc psihic a părții vătămate, martorul C. Nicușor a dus-o pe aceasta la sediul poliției.
Instanța a reținut de asemenea ca este îndeplinita si condiția pericolului concret pentru ordinea publica in urma unei analize prin prisma criteriilor de evaluare mai sus amintite.
Astfel, referitor la în gravitatea concretă a faptelor comise prima instanță a reținut ca infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social aspect care rezulta si din pedeapsa prevăzuta de legiuitor, închisoarea mai mare de 4 ani dar si din modalitatea concreta de savarsire(noaptea prin amenințare cu un cuțit inculpatul a forțat-o pe partea vătămata să se dezbrace, trăgând și el de hainele acesteia, a întreținut cu ea, raporturi sexuale, normale, anale și orale, după care, amenințând-o din nou cu acel cuțit, inculpatul a obligat-o să îl însoțească în satul Bojoiu, pentru a locui împreună cu el).
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului instanța a reținut ca in aprecierea existentei pericolului pentru ordinea publica, lipsa antecedentele nu este un criteriu unic de apreciere întrucât legea impune săvârșirea unei infracțiuni de o anumită gravitate (pentru care sancțiunea este detențiunea pe viată sau închisoarea mai mare de 4 ani) .
Deși acesta nu este cunoscut cu antecedente penale atitudinea lui fata de fapta si urmările acesteia, respectiv negarea acesteia, justifica temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite fapte penale, ori ar declanșa puternice reacții în rândul opiniei publice determinate de fapta săvârșită de acesta și de starea sa de libertate.
Pe lângă aceste argumente, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Letellier împotriva Franței), instanța reține că faptele inculpatului, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, au suscitat o tulburare socială, care impune arestarea preventivă a acestuia, în scopul protejării ordinii publice.
Potrivit art.136 alin.8 C.p.p. la alegerea măsurii ce urmează a fi luată se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Având in vedere gravitatea faptelor si atitudinea inculpatului fata de fapta si urmările acesteia instanța de fond a apreciat ca o măsura restrictiva de liberate cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea nu este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
F. de cele menționate mai sus fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p instanța de fond a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C.
Analizând actele și lucrările dosarului judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:
Potrivit art.348 C.p.p. care reglementează instituția măsurile preventive în procedura de cameră preliminară s-a reținut că, judecătorul de cameră preliminară se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207.
Potrivit art.207 alin 1 și 2 C.p.p. când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului față de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia. În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Astfel, se reține că, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Potrivit art.223 alin.2 C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată (și implicit menținută) și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că, la data sesizării instanței cu soluționarea fondului cauzei si respectiv la data discutării menținerii arestării preventive a inculpatului I. S. M., temeiurile inițiale avute in vedere la data adoptării măsurii privative de libertate nu s-au schimbat.
Raportat la criteriile prev. de art.223 alin.2 C.p.p. și la cele prev. de art.207 alin 1 și 2 C.p.p. pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului I. S. M..
În ceea ce privește înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică judecătorul de cameră preliminară a apreciat că acesta starea de pericol subzistă.
Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiata de a realiza o acțiune socialmente dăunătoare, care constituie o infracțiune.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, si din însuși pericolul social al infracțiunii de care este incriminat inculpatul, din reacția publica la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme fața de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci si date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate, credința ca justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Raportat la situația de fapt, pericolul poate fi dedus din cuantumul pedepselor pentru faptele penale pentru este acuzat inculpatul, circumstanțele reale descrise în actul de sesizare ca fiind modalitatea de săvârșire a faptelor și atitudinea inculpatului după producerea faptei.
Având în vedere cele mai sus expuse, în temeiul art. 348 C.p.p. rap. la art. 207 alin.4 C.p.p., instanța de fond a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul I. S. M., prin încheierea nr. 18/27.01.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare preventivă cu numărul 15/27.01.2014.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul I. S. M., solicită admiterea contestației formulate, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu există temeiuri noi. Acesta a arătat că acesta nu este recidivist, a recunoscut fapta săvârșită și intenționează să uzeze de procedura simplificată privind recunoașterea vinovăției, la primul termen de judecată. În subsidiar solictă a se lua fațăd e acesta măsura arestului la domiciliu.
Tribunalul apreciază în lumina dispozițiilor art. 207 NCpp. rap la art 348 NCpp, că prezenta contestație nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă suficiente probe de natură să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit activitatea infracțională pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, se constată că temeiurile care au fundamentat arestarea preventivă inițială a inculpatului, se mențin în continuare, nu s-au modificat și nu au apărut temeiuri noi care să determine instanța să ajungă la concluzia că, nu s-ar mai impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, din ansamblul probelor administrate până în prezent în dosarul de urmărire penală( declarația părții vătămate, declarațiile martorilor Coandp Nicușor, S. P. Jane, C. C. R., N. G., C. F. M., M. S. I., C. M. D., C. P., raport de constatare medico-legală nr.322/A/06.02.2014), rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul este cel care în noaptea de 25/26.01.2014 în jurul orelor 01.00 a pătruns fără drept în imobilul numitei C. V., după care a intrat în camera unde dormea nepoata acesteia, partea vătămată C. E.-D., în vârstă de 18 ani. Prin amenințare cu un cuțit dar și prin folosirea violenței fizice, respectiv mușcând-o de mai multe ori, inculpatul a forțat-o pe partea vătămata să se dezbrace, trăgând și el de hainele acesteia, a întreținut cu ea, raporturi sexuale, normale, anale și orale, după care, amenințând-o din nou cu acel cuțit, inculpatul a obligat-o să îl însoțească în satul Bojoiu, pentru a locui împreună cu el. Pe drum către locuința inculpatului, aceștia au fost observați de martorul C. F.-M., iar apoi de martorul C. Nicușor, când partea vătămată prinzând curaj a fugit de lângă inculpat cerându-i martorului să o ajute. În timp ce martorul discuta cu inculpatul partea vătămată a urcat în mașina acestuia, moment în care inculpatul sesizând că aceasta i-a scăpat de sub control a fugit.
Tribunalul apreciază că în cauză sunt îndeplinite și se mențin condițiile prevăzute de dispozițiile art. 223 C.pr.pen., întrucât 2 din infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat( viol și lipsire de libertate în mod ilegal) sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine inculpatul precum și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În condițiile în care există date suficiente de natură a convinge un observator obiectiv, cu privire la implicarea inculpatului în săvârșirea faptelor care prin natura și modul de comitere prezintă un grad ridicat de pericol social, de persoana inculpatului, apare ca justificată privarea de libertate a acestuia, motiv pentru care nu se poate conchide că a fost încălcat principiul libertății persoanei, această restrângere a libertății inculpatului fiind conformă cu dispozițiile legale.
Instanța apreciază că la data discutării legalității și temeiniciei stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat luarea și prelungirea măsurii arestării preventive se mențin.
Evaluând gravitatea faptelor (generată de nerespectarea dispozițiilor legale privind ocrotirea libertății persoanei, a libertății și integrității sexuale și a dreptului privind ocrotirea domiciliului și a vieții private), modul și circumstanțele de comitere a acesteia, instanța apreciază că se impune menținerea privării de libertate a inculpatului I. S. M..
Menținerea arestării preventive este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. De altfel, se apreciază că pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiată de a realiza o acțiune socialmente dăunătoare, care constituie o infracțiune.
La stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, cât si date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În cauza de față, instanța consideră că pericolul rezultă din gravitatea faptelor, respectiv cuantumul mare al pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile, pentru care este cercetat inculpatul, precum și din modalitatea de săvârșire a faptelor, astfel cum au fost expuse.
Nu se poate reține ca temei al revocării măsurii preventive, atitudinea procesuală viitoare și eventuală a inculpatului de recunoaștere a faptei de care este acuzat ( în condițiile în care în cursul urmăririi penale nu a recunoscut fapta), iar pe de altă parte, măsura arestării preventive s-a dispus avându-se în vedere gradul de pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea faptei săvârșită. Totodată instanța apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal nu se impune înlocuirea măsurii arestului cu preventiv cu o altă măsură mai puțin restrictivă
În plus, durata arestării preventive a acestuia nu a depășit un termen nerezonabil, mandatul de arestare preventivă dispus față de inculpat, fiind pus în executare la data de 07.01.2014.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în baza art. 206 C.pr. pen. urmează a respinge contestația formulată de inculpatul contestator I. S. M., împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria C. în ședința publică din data de 14.03.2014.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul contestator I. S. M. la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 C.pr. pen.
Respinge contestația formulată de inculpatul contestator I. S. M., fiul lui M. și D., născut la data de 05.10.1988 în mun. C., jud. D., domiciliat în ., .. 149, jud. D., posesor al CI . nr._, eliberată de SPCJEP D. la 09.02.2012, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul C., împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria C. în ședința publică din data de 14.03.2014.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen.
Obligă inculpatul contestator I. S. M. la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 21.03.2014.
Președinte,
G. A.
Grefier,
C. E. V.
Redact jud.GA
Tehnored C.V.
02 aprilie 2014/2ex
Jud fond R.A.
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR Nr._
Emisă la 21.03.2014
Către,
PENITENCIARUL DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 41 din data de 21.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
"În baza art. 206 C.pr. pen.
Respinge contestația formulată de inculpatul contestator I. S. M. fiul lui M. și D., născut la data de 05.10.1988, în mun. C., jud. D., domiciliat în ., .. 149, jud. D., posesor al CI ., nr._, eliberată de SPCJEP D. la 09.02.2012, CNP_, împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria C. în ședința publică din data de 14.03.2014.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen.
Obligă inculpatul contestator I. S. M., la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 21.03.2014."
PREȘEDINTE,
G. A.
GREFIER,
C. E. V.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 482/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 204/2014.... → |
|---|
