Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 740/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-07-2014 în dosarul nr. 23186/215/2014/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.740
Ședința publică de la 24 Iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. Ș. I. N.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror C. F.
Pe rol judecarea contestației formulate de către inculpatul D. N. A., deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii de ședință din data de 22.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-inculpat D. N. A., personal și asistat de apărător ales, avocat Digă A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra contestației.
Avocat ales Digă A., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii contestate, iar pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. În acest sens, se arată faptul că instanța de fond nu a acordat suficientă greutate argumentelor invocate în susținerea cererii de înlocuire, scopul măsurilor preventive putând fi atins și printr-o altă măsură preventivă, în condițiile în care buna desfășurare a procesului penal nu mai poate fi periclitată, inculpatul recunoscând faptele încă de pe parcursul urmăririi penale. De asemenea, sub aspectul oportunității împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată, măsura arestului la domiciliu este suficientă, deși oricum inculpatul nu ar avea motive concrete pentru a se sustrage. Mai mult decât atât, între inculpat și partea civilă P. I. a intervenit împăcarea, acesta din urmă recuperându-și toate bunurile, iar demersuri de împăcare se fac și cu privire la partea civilă B. I.. În aceste condiții, în sarcina inculpatului mai pot fi reținute doar două fapte, care poartă un grad de pericol social redus. Întrucât arestarea preventivă este o măsură excepțională, iar inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă, fiind totodată lipsit de antecedente penale, se solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în temeiul art.206 C.p.p., respingerea contestației și, pe fond, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, în cauză subzistând temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nu există temeiuri noi care să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, în raport de modalitatea de săvârșire a faptei, de numărul părților vătămate și de prejudiciul ridicat creat.
Contestatorul-inculpat D. N. A., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Prin încheierea de ședință din data de 22.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 14, s-a respins cererea formulată de inculpat, prin apărător, de înlocuire a arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și cererea de revocare a arestarii preventive, ca neîntemeiate.
In temeiul art. 362 alin.2 Cpp rap. la art. 208 alin.2 Cpp s-a menținut ca fiind temeinica si legala masura arestarii preventive dispuse față de inculpatul D. N. A., prin încheierea nr. 60/16.05.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 58/16.05.2014.
În motivarea acestei soluții s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 8727/P/2013 din 10.06.2014 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv: inculpatul D. N. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată (p-v, B. I., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp și art. 5 alin. 1 din Cp, furt calificat în formă continuată (p-v, P. I., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp, și furt calificat în formă continuată (p-v, I. V., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp, in final cu art. 38 alin.1 Cp. și inculpatul V. A. C., cercetat sub aspectul săvârșirii infractiunilor de furt calificat prev. de art. art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp (p-v, P. I. ) și art. 335 alin.1 Cp in final cu aplic. art. 38 alin 1 Cp.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub numărul de dosar _ 14 în data de 10.06.2014.
Față de dispozitiile art. 348 Cpp si art. 207 Cpp, s-a fixat termen, pentru a proceda la verificarea legalității si temeiniciei stării de arest preventiv a inculpatului.
Prin incheierea din camera de consiliu din data de 12.06.2014, în temeiul art. 348 Cpp rap. la art. 207 alin.4 Cpp judecatorul de camera preliminara a mentinut ca fiind temeinică si legală măsura arestarii preventive dispuse față de inculpatul D. N. A., prin încheierea nr. 60/16.05.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 58/16.05.2014.
Ulterior, prin incheierea din data de 10.07.2014, judecatorul de camera preliminara în temeiul art. 348 Cpp rap. la art. 207 alin. 4 si 6 Cpp a mentinut ca fiind temeinica si legala masura arestarii preventive dispuse față de inculpatul D. N. A., prin încheierea nr. 60/16.05.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 58/16.05.2014.
Prin incheierea din data de 18.07.2014, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 8727/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. privind pe inculpatii D. N. A. și V. A. C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații D. N. A. și V. A. C..
S-a fixat terme de judecata, pe sedinta publica, la data de 22.07.2014.
La data de 21.07.2014, s-a înregistrat la dosar cererea formulata de inculpatul D. N. A., prin aparator, prin care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu masura arestului la domiciliu.
Analizând cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, precum si legalitatea si temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului D. N. A., instanta a retinut:
Potrivit art.362 alin.1 C.p.p. care reglementează instituția măsurile preventive în procedura de judecată se reține că, instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
Potrivit alin.2 al art. 362 Cpp, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
De asemenea, potrivit art. 208 Cpp: instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Totodată, potrivit art. 242 alin.2 Cpp, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Instanța a reținut că, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Potrivit art.223 alin.2 C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată (și implicit menținută) și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că, la data discutarii legalității și temeiniciei stării de arest a inculpatului D. N. A., temeiurile avute în vedere la luarea si mentinerea stării de arest preventiv nu s-au schimbat.
Instanta a constatat ca la luarea masurii arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati a reținut că exista indicii temeinice ca inculpatul a savarsit infracțiunile de furt calificat în formă continuată (p-v, B. I., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp și art. 5 alin. 1 din Cp, furt calificat în formă continuată (p-v, P. I., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp, și furt calificat în formă continuată (p-v, I. V., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp.
În fapt, s-a retinut că: - în noaptea de 14/15.06.2013, prin escaladarea gardului și violarea domiciliului, D. N. A. a sustras patru jante auto în dauna părții-vătămate, B. I., pe care ulterior le-a vândut la un service în mun. C., jud. D., în zona „Baumax”, iar după câteva zile, prin același mod, susnumitul a sustras cereale dintr-o anexă aparținând tot părții-vătămate, B. I..
- În cursul lunii februarie 2014, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului și violarea domiciliului, D. N. A., împreună cu V. A. C. au sustras dintr-o anexă din curtea locuinței numitului P. I., din ., un cazan și un prelungitor, pe care le-au vândut martorilor Ș. D. și T. I..
- În noaptea de 16/17.04.2014, D. N. A., tot prin escaladarea gardului și violarea domiciliului părții-vătămate, P. I., din ., dintr-o anexă a sustras un aparat de sudură și o prelată, bunuri pe care le-a vândut martorului, Ș. D..
- În perioada 01-14.04.2014, în două nopți diferite, prin escaladarea gardului și violarea domiciliului părții-vătămate, I. V., din . A. a sustras dintr-o anexă patru motoare electrice trifazice și un redresor.
Pentru a se pronunța astfel, judecatorul de drepturi si libertati a retinut că din declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile persoanelor vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor audiați, rezultă că în noaptea de 14/15.06.2013, prin escaladarea gardului și violarea domiciliului, D. N. A. a sustras patru jante auto în dauna persoanei vătămate B. I. iar după câteva zile, prin același mod, susnumitul a sustras cereale dintr-o anexă aparținând aceleiași persoane vătămate. Conform declarației martorului S. C. I., în vara anului 2013, l-a însoțit pe inculpat pe raza municipiului C., unde, în zona magazinului Baumax, acesta a vândut 4 jante auto martorului V. M..
În cursul lunii februarie 2014, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului și violarea domiciliului, D. N. A., împreună cu V. A. C. au sustras dintr-o anexă din curtea locuinței persoanei vătămate P. I., din ., un cazan și un prelungitor, pe care le-au vândut martorilor Ș. D. și T. I..
În noaptea de 16/17.04.2014, D. N. A., tot prin escaladarea gardului și violarea domiciliului persoanei vătămate P. I., din ., dintr-o anexă a sustras un aparat de sudură și o prelată, bunuri pe care le-a vândut martorului, Ș. D..
Judecatorul de drepturi si libertati a retinut din declarația martorului Ș. D., că în cursul lunii februarie 2014, a cumpărat de la inculpații D. N. A. și V. A. C. un cazan de aramă cu capac, în schimbul căruia a plătit 500 lei. La data de 17.04.2014, același martor a cumpărat de la inculpatul D. N. A. un aparat de sudură contra sumei de 100 lei, iar la data de 22.04.2014, a cumpărat o prelată de tir. S-a retinut că martorul T. I. a declarat că, în luna februarie 2014, inculpatul D. N. A. l-a întrebat dacă vrea să cumpere un prelungitor. Martorul a refuzat, însă inculpații D. și V. s-au dus la domiciliul martorului și i-au cerut 25 lei pentru benzină. Inculpatul D. i-a dat cu acea ocazie prelungitorul sustras de la domiciliul persoanei vătămate P. I..
S-a mai retinut că în perioada 01-14.04.2014, în două nopți diferite, prin escaladarea gardului și violarea domiciliului părții-vătămate, I. V., din . A. a sustras dintr-o anexă patru motoare electrice trifazice și un redresor. Bunurile au fost vândute martorilor R. T. și Ș. D., astfel cum rezultă din declarațiile de la filele 51, 55 dup.
Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 202 și 223 C.p.p., întrucât există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 228-229 alin. 2 lit. b, C.p. este de 7 ani închisoare și există totodată probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, faptele pentru care inculpatul este cercetat, prezintă un pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele ridicate de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, ci și din modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, prin violarea domiciliilor persoanelor vătămate, prin escaladarea gardului, împreună cu inculpatul V. A. C..
Având în vedere considerentele de mai sus, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că în cauză se impune măsura arestării preventive, inculpatul dovedind că în stare de libertate nu este capabil să respecte normele de conviețuire socială, dreptul de proprietate și dreptul la inviolabilitatea domiciliului persoanelor vătămate.
Instanta a constatat ca temeiurile avute în vedere la luarea si mentinerea stării de arest preventiv a inculpatului D. N. A., astfel cum au fost expuse, nu s-au schimbat.
Astfel, s-a constatat că din probele existente la dosar reiese suspiciunea rezonabila ca inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
Totodată, raportat la criteriile prev. de art.223 alin.2 C.p.p. și, fata de gravitatea faptelor, modul și circumstanțele de comitere a acestora ( numarul de infractiuni, forma continuata, savarsirea faptelor pe timp de noapte, prin escaladare, violarea domiciliilor persoanelor vătămate, impreuna cu o alta persoana) anturajul și mediului din care provine inculpatul, instanta a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului, avand in vedere si actualul stadiu procesual când cercetarea judecatoreasca este in faza incipienta.
Totodată, în ceea ce privește înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică instanța apreciază că acesta starea de pericol subzistă.
Pericolul pe care inculpatul îl prezinta pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiata de a realiza o acțiune socialmente daunatoare, care constituie o infracțiune.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, si din însusi pericolul social al infracțiunii de care este incriminat inculpatul, din reacția publica la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemanatoare de catre alte persoane, în lipsa unei reacții ferme fața de cei banuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci si date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate, credința ca justiția, cei care concureaza la înfaptuirea ei, nu acționeaza îndeajuns împotriva infracționalitații.
Raportat la situația de fapt, pericolul poate fi dedus din cuantumul pedepsei pentru faptele penale pentru care este acuzat inculpatul, circumstanțele reale descrise ca fiind modalitatea de săvârșire a faptelor.
Totodata, instanța a apreciat ca masura arestarii preventive este proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului, iar durata arestării preventive care a fost luata in privința inculpatului nu a ajuns la o întindere care sa ridice suspiciuni in privința termenului rezonabil si care sa determine atenuarea pericolului concret pentru ordinea publica ce a rezultat din gravitatea faptelor, modul si mijloacele de comitere a acestora.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a apreciat că se impune a fi menținută măsura arestarii preventive în cauză, condițiile inițiale pentru care a fost dispusă măsura preventivă neîncetând până la acest moment procesual, iar măsura arestarii preventive este necesara pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cpp, în timp ce o altă măsură preventiva (inclusiv masura arestului la domiciliu solicitată de inculpat) nu ar fi suficienta pentru realizarea acestui scop.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins cererea formulată de inculpat, prin apărător, de înlocuire a arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și cererea de revocare a arestarii preventive, ca neîntemeiate.
In temeiul art. 362 alin.2 Cpp rap. la art. 208 alin.2 Cpp a mentinut ca fiind temeinica si legala masura arestarii preventive dispuse față de inculpatul D. N. A., prin încheierea nr. 60/16.05.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 58/16.05.2014.
Împotriva acestei soluții, inculpatul D. N. A. a formulat contestație, fără a o motiva în scris, solicitând, cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de control judiciar, personal și prin apărător ales, admiterea contestației, iar pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, în condițiile în care buna desfășurare a procesului penal nu mai poate fi periclitată, inculpatul recunoscând faptele încă de pe parcursul urmăririi penale, precum și în raport de împrejurarea că a intervenit împăcarea între acesta și una dintre părțile civile.
Examinând încheierea instanței de fond sub toate aspectele de fapt și de drept cât și a criticilor formulate, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit disp art 362 alin 2 C.pr.pen ,, În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art 208.
Conform art.208 alin. (2) și (4) C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive.
În cauza de față, în mod just instanța de fond a apreciat potrivit art. 208 alin.4 Cpp, că la data discutării legalității si temeiniciei stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul D. N. A. subzistă și nu au intervenit motive care să impună revocarea măsurii arestării preventive.
Astfel, din probele administrate în cauză, se constată că menținerea arestării preventive este necesară și pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea faptelor, raportat la atât la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, precum si din modul și circumstanțele de comitere a acestora, respectiv numarul de infractiuni, forma continuata, savarsirea faptelor pe timp de noapte, prin escaladare, violarea domiciliilor persoanelor vătămate, impreuna cu o alta persoana.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (hotărârea Gusinsky contra Rusiei/19.05.2004, Tuncer și Durmus contra Rusiei /02.11.2004).
Analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale interne și internaționale care reglementează arestarea preventivă, Tribunalul apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni se impune menținerea arestării preventive a inculpatului D. N. A. această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum și jurisprudența CEDO.
Având în vedere toate aceste considerente, Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a menținut măsura arestarii preventive în cauză, condițiile inițiale pentru care a fost dispusă măsura preventivă neîncetând până la acest moment procesual, iar măsura arestarii preventive fiind necesara pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cpp, în timp ce o altă măsură preventiva (inclusiv masura arestului la domiciliu solicitată de inculpat) nu ar fi suficienta pentru realizarea acestui scop. Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă.
Pentru aceste motive, în baza art 206 C.pr.pen., Tribunalul va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpat D. N. A. împotriva încheierii din 22.07.2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._ 14.
În baza art 275 alin 2 C.pr.pen va obliga contestatorul la 70 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.206 NCPP
Respinge contestația formulată de inculpatul D. N. A., fiul lui I. și I.-C., născut la data de 06.12.1994, în Drobeta Tr. S., jud. M., domiciliat în com. Dobrotești, ., jud. D., posesor al C.I., ..X., nr._, CNP-_, în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii de ședință din data de 22.07.2014, pronunțată de Judecătoria C., având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 NCPP obligă contestatorul la 70 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24.07.2014
Președinte,
V. Ș. I. N.
Grefier,
I. M. L.
Red jud V.Ș.I.N./ Tehnored IML
3 ex./24 Iulie 2014
Red jud fond A.C.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1038/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 387/2014.... → |
|---|
