Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 4/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 441/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 4
Ședința publică de la 03 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Grefier R.-I. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. R.
Pe rol, soluționarea contestației declarate de condamnatul G. M., împotriva sentinței penale nr. 87/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, având ca obiect cerere de liberare condiționată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat, personal și asistat de avocat P. D. în substituire pentru apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. I., care depune la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2150/2014 și delegație de substituire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, s-a constat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra contestației formulate.
Avocat P. D. pentru contestatorul condamnat G. M., solicită admiterea contestației apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 587 C.p.p. rap. la art. 100 C.p., respectiv faptul că s-a îndeplinit fracția de pedeapsă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică raportat la antecedentele penale ale condamnatului.
Contestatorul condamnat G. M., solicită admiterea contestației formulate și admiterea cererii de liberare condiționată.
Dezbaterile fiind încheiate;
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 87/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, s-a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul G. M., s-a fixat termen pentru reînnoirea cererii după data de 29.03.2014, petentul-condamnat fiind obligat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu av. oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut următoarele:
La data de 09.01.2014 s-a înregistrat la Judecătoria C. sub nr. de dosar_ cererea de liberare condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare formulată de petentul condamnat G. M. .
În motivare, a arătat că este nemulțumit de amânarea primită din partea comisiei pentru liberare condiționata din cadrul penitenciarului și dorește să fie eliberat pentru a munci și pentru a-și întreține familia.
În vederea soluționării cauzei, instanța a dispus citarea petentului la locul de detenție, emiterea unei adrese către Barou în vederea desemnării unui apărător din oficiu.
La dosar s-au atașat procesul verbal nr. N95065/30.12.2013 și caracterizarea condamnatului.
Din cuprinsul procesului verbal nr. N95065/30.12.2013, instanța a reținut că petentul execută o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 355/2010 a Judecătoriei Sector 3 București, pentru săvârșirea infractiunii de furt calificat.
Pentru a deveni propozabil, petentul-condamnat trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1217 zile și a executat 1492 zile.
Executarea pedepsei a început la data de 29.01.2010 și urmează să expire în termen la data de 28.01.2015.
Petentul a mai fost discutat în comisie la data de 29.04.2013, fiind amânat până la 28.12.2013, ulterior a fost discutat la data de 30.12.2013 si s-a hotărât amânarea sa până la data de 29.03.2014, datorită sancțiunii disciplinare din timpul amânării.
Din caracterizarea depusă la dosar reiese că pe perioada executării, petentul a avut un comportament oscilant, a fost recompensat de patru ori si a fost sancționat disciplinar de patru ori, iar ultima sancțiune a fost aplicată în perioada de amânare, a participat constant la activități educaționale diverse, a manifestat interes scăzut pentru selecționarea la muncă.
Analizând cauza penala dedusa judecații, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 59 C.pen. poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat o fracțiune de pedeapsa prevăzuta de lege, este stăruitor in munca, disciplinat, da dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama si de antecedentele sale penale.
Îndeplinirea acestor criterii de către condamnat nu creează pentru acesta un drept, ci doar o vocație, singura in măsura sa aprecieze oportunitatea liberării condiționate fiind instanța de judecata.
Instanța a reținut că, în cazul condamnaților care au antecedente penale se va proceda la o examinare mult mai riguroasa a condițiilor prevăzute de art. 59 Cp, întrucât aceasta categorie de condamnați trebuie sa dea dovada de o disciplina si staruința deosebite în munca, de o vadită si temeinica îndreptare, relevata de numeroase si frecvente rasplatiri obtinute la locul de detinere. Aceasta pentru a dovedi ca îndreptarea si reeducarea lor este . efectiva, iar nu un simulacru pentru obtinerea cât mai grabnica a liberarii conditionate, ca apoi sa continue viata, mai precis modul de viata care a fost intrerupt prin condamnarea suferită.
Chiar dacă antecedentele penale nu constituie un impediment absolut pentru liberarea conditionată, criteriile prev. de art 59 Cp trebuie analizate cu referire directa la acestea, întrucât instanța a constatat că petentul condamnat are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea altor infractiuni contra patrimoniului.
Instanța a apreciat că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 59 Cp., întrucât petentul condamnat nu a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Dovezile temeinice de îndreptare se referă la o conduită deosebită a persoanei private de libertate, de natură să conducă la ideea că s-a reușit reeducarea condamnatului, fiind atins scopul pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii altor infracțiuni.
Însă, în cauză, instanța a reținut că petentul - condamnat nu a făcut dovada unei astfel de conduite, neexistând deci suficiente indicii că pedeapsa executată până în prezent și-ar fi atins scopul, astfel că subzistă necesitatea executării în continuare a pedepsei. În acest sens, instanța are în vedere faptul că în perioada amânării, petentul a fost sancționat disciplinar.
Totodată, instanța a constatat că nu este îndeplinită nici condiția stăruinței în muncă, întrucât din cuprinsul caracterizării depuse la dosar se constată că petentul a manifestat interes scăzut pentru selectionarea la muncă.
De asemenea, din cuprinsul evaluării psihologice, instanța a reținut că petentul prezintă toleranță scăzută la frustrare, potential impulsiv accentuat în situații puternic afectogene, capacitate redusă de însușire a normelor prosociale.
Totodată, instanța a avut în vedere si data expirării duratei pedepsei, respectiv 28.01.2015, astfel că instanța a apreciat că durata de timp executată de condamnat nu este suficientă pentru realizarea scopurilor pedepsei.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul-condamnat G. M. și, în baza art. 450 alin.2 C.p.p. a fixat termen pentru reînnoirea cererii după data de 29.03.2014.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu av. oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație condamnatul G. M., arătând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 587 C.p.p. rap. la art. 100 C.p..
Examinând sentința atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept și în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a respins cererea de liberare condiționată, pentru următoarele considerente:
Examinând comparativ dispozițiile de drept penal referitoare la liberarea condiționată, respectiv art. 59 și urm. C.p. din 1968 și art. 99 și urm. NCP, tribunalul constată că dispozițiile legale din vechea reglementare sunt mai favorabile atât sub aspectul condițiilor pe care persoana condamnată trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi dispusă liberarea condiționată (noua reglementare impunând în acest sens noi condiții, cum ar fi cele referitoare la faptul că cel condamnat trebuie să se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis ori că cel condamnat trebuie să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească), cât și datorită faptului că intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat, pe durata căruia acesta trebuie să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de către instanță (prev. de art. 101 NCP).
Așadar, potrivit art. 59 cod penal 1968, liberarea condiționată se acordă de către instanța de judecată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv executarea unei fracții din pedeapsă, ca o garanție că scopul și funcțiile acesteia au fost atinse, stăruința în muncă și disciplină a condamnatului, precum și dovezile temeinice de îndreptare sub aspectul redresării sale morale, instanța ținând cont și de antecedentele penale ale condamnatului.
Tribunalul reține că persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, în baza sentinței penale nr. 355/2010 a Judecătoriei sector 3 București pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 209 C.p.
Așa cum a reținut și instanța de fond, la analiza unei cereri de liberare condiționată, executarea fracției de pedeapsă prevăzută de lege este numai una din condițiile pentru admisibilitatea cererii, pe lângă aceasta fiind necesare și dovezi temeinice de îndreptare a condamnatului în timpul executării pedepsei, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată, care a avut în vedere antecedentele penale ale condamnatului, comportamentul condamnatului pe perioada executării pedepsei, apreciindu-se în mod just că timpul executat de condamnat din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte infracțiuni.
Astfel, după cum rezultă din caracterizarea înaintată de Penitenciarul C., pe perioada detenției petentul a fost sancționat disciplinar de 4 ori pentru săvârșirea unor fapte contrare regulamentului de ordine interioară (una dintre acestea în perioada amânării), a fost recompensat de 4 ori (ultima dată cu mai bine de 1 an în urmă și cu nicio recompensă în perioada amânării), a participat la activitățile și programele educative și de asistență psihosocială desfășurate cu categoria de deținuți din care face parte.
Din referatul întocmit de Penitenciarul C. rezultă că persoana condamnată prezintă ambivalență comportamentală, motivație predominant intrinsecă, capacitate redusă de însușire a normelor prosociale și a manifestat interes scăzut pentru selecționarea la muncă.
Mai mult, având în vedere și natura și gravitatea infracțiunii săvârșite pentru care execută în prezent pedeapsa, respectiv furt calificat, dar și perseverența infracțională a inculpatului, care a mai fost condamnat în trecut de 5 ori pentru infracțiuni contra patrimoniului, fiind recidivist, și a beneficiat de liberare condiționată în mai multe rânduri, aspecte ce denotă că pedepsele anterior aplicate nu au reușit să atingă scopul preventiv-educativ, tribunalul apreciază că, continuarea executării pedepsei în regim de detenție reprezintă soluția oportună și legală pentru ca persoana în cauză să se redreseze, să dobândească un ansamblu de valori morale și sociale necesare pentru evitarea, în momentul părăsirii locului de deținere, a săvârșirii altor infracțiuni.
Tribunalul apreciază că în acest caz în mod just a apreciat instanța de fond că nu există suficiente și serioase indicii în sensul că pedeapsa închisorii aplicată condamnatului și executată până la acest moment și-a atins scopul înainte de a fi expirat durata stabilită prin hotărârea de condamnare, precum și faptul că îndeplinirea condițiilor sus menționate nu creează un drept condamnatului ci o vocație lăsată la aprecierea instanței, astfel încât în mod corect s-a respins cererea de liberare condiționată și s-a fixat termen pentru reînnoirea acesteia după data de 29.03.2014.
Față de aceste considerente, în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse de art. 59 cod penal, astfel încât în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge contestația formulată de către condamnatul G. M., ca nefondată, urmând ca acesta să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge contestația formulată de către condamnatul G. M., fiul lui I. și A., născut la 29.01.1977, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.03.2014
Președinte, Grefier,
C. G. C. R.-I. T.
Red. Jud. C.G.C./12.03.2014
Tehnored R./4 ex
Jud fond. A. C.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
