Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 236/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 539/263/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
Decizie Nr. 236/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S. N. – președinte secție
Grefier Șef I. L.
Ministerul Public fiind reprezentat de procuror C. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol soluționarea contestației formulată de condamnata M. M. împotriva sentinței penale nr. 98 din 09 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit contestatoarea condamnată M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și contestația fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea contestației ca nefondată, apreciind soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față;
P. sentința penală nr. 98/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 1746/318/2014_, în baza art. 598 Cod procedură penală raportat la art. 23 din Legea nr. 255/2013 a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea M. M., dom. în mun. Motru, .,..
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. dosar_, contestatoarea M. M. a formulat contestație la executare și cerere de aplicare a legii penale mai favorabile, cerere formulată în temeiul art. 6 din Lg.286/2009 Noul Cod penal și art. 598 din Legea nr. 135/2010 Noul Cod de procedură penală raportat la prevederile art. 23 din Legea 255/2013, împotriva sentinței penale nr. 106/11.04.2011, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 787/30.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel C..
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că prin sentința penală nr. 106/11.04.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 787/30.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., a fost condamnată la 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 din C.pen.
De asemenea, prin aceiași sentință penală a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte trimestrial în ultima zi lucrătoare din ultima lună a trimestrului la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj,
- să anunțe același serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea,
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale condamnatei.
Că, datorită dificultăților materiale și a lipsei unui loc de muncă în țară, a fost nevoită să caute un loc de muncă în altă țară, în prezent aflându-se în Spania împreună cu soțul său unde lucrează cu forme legale conform actelor doveditoare anexate.
Că, solicită reducerea perioadei de supraveghere de la 6 ani prevăzut în hotărârea de condamnare în temeiul legii vechi la 4 ani termen maxim prevăzut în legea nouă – art. 92 alin. 1 din Codul Penal intrat în vigoare la 01.02.2014, reducerea termenului de supraveghere la 3 ani, consecință a conduitei corespunzătoare adoptată de la condamnare până în prezent și a aplicării legii mai favorabile și să se constate că termenul de supraveghere a început să curgă de la data de 11.04.2011 care reprezintă data la care hotărârea de condamnare a devenit definitivă având în vedere că potrivit art. 92 alin.2 din legea nouă – Codul penal termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă, precum și schimbarea primei măsuri de supraveghere la care a fost obligată prin sentința penală mai sus menționată, întrucât este plecată în Spania la muncă și nu se poate prezenta odată la 3 luni având în vedere că potrivit art. 93 alin. 1 lit. a din legea nouă -Codul Penal, noua regulă este ca inculpatul să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta și nu la o dată fixă așa cum s-a stabilit prin hotărârea de condamnare, în raport de reglementările din vechiul Cod Penal.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 92 alin. 1 din Lg.286/2009 – Noul Cod penal.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri, filele 7-33.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Dezlegarea pricinii de față presupune mai întâi stabilirea normei aplicabile având în vedere . Codului de procedură penală.
În acest sens instanța a reținut că, potrivit art. 3 din Legea 255/2013 legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare.
Așa fiind, instanța a apreciat că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile referitoare la contestația la executare din Codul de procedură penală adică art. 598 Cod procedură penală și dispozițiile art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesuale penale.
P. sentința penală nr. 106/11.04.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, definitivă prin respingerea recursului, în baza art. 215 alin. 1,2 și 3 C.p. a fost condamnată inculpata M. M., la 3 ani închisoare, în baza art. 25 C.p. rap. la art. 289 alin. 1 C.p. a fost condamnată inculpata M. M. la 1 an închisoare, în baza art. 291 C.p. a fost condamnată inculpata M. M. la 6 luni închisoare, în baza ar. 33-34 C.p. s-au constatat concurente faptele inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.În baza art. 71 C.p. i-au fost interzise inculpatei drepturile prev. de ar. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b C.p. În baza art. 86 ind. 1 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 C.p., și în baza art. 71 alin. 5 din același cod a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe perioada suspendării sub supraveghere a pedepsei principale. În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.p. a fost obligată condamnata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte trimestrial în ultima zi lucrătoare din ultima lună a trimestrului la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, să anunțe același serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale condamnatei. În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.p.
P. prezenta contestație la executare, contestatoarea M. M. a invocat, în temeiul art. 6 din Noul Cod penal denumit în continuare Cod penal, aplicarea Noului Cod penal apreciat ca lege mai favorabilă în ceea ce privește măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere sub aspectul termenului de încercare și al obligațiilor impuse acesteia prin sentința penală amintită, nr. 106/11.04.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Instanța a reținut că, art. 6 din Codul Penal privind aplicarea legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, invocat de contestatoare, face referire la situațiile de aplicare a legii mai favorabile când legea nouă prevede o pedeapsă mai ușoară, măsuri educative și măsuri de siguranță și nu vizează intervenția ulterioară în ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepselor aplicate în mod definitiv.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este o formă de individualizare judiciară a executării pedepselor. Așa cum s-a arătat mai sus, contestatoarea a fost condamnată definitiv prin sentința amintită la pedeapsa închisorii, dispunându-se totodată suspendarea executării acestei pedepse, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, acesteia impunându-i-se și o . obligații.
Instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere a suferit modificări prin . noului Cod penal. În primul rând, este prevăzută de noua lege, obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității, pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, obligație care nu era prevăzută în legislația anterioară. În al doilea rând, la împlinirea termenului de supraveghere nu mai are loc reabilitarea de drept a condamnatului ca în vechea reglementare. Instanța apreciază astfel că noua reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere este oricum, mai aspră decât cea anterioară. De altfel, că dispozițiile legii mai vechi ar fi mai favorabile, pare să considere chiar legiuitorul din moment ce modalitățile de individualizare a executării pedepsei prevăzute în Codul Penal din 1969 și dispuse prin hotărâri judecătorești rămase definitive sub imperiul legii vechi, cum este cazul în speță, se mențin și după . noului Cod Penal, astfel cum s-a prevăzut în mod expres în art. 15 și art. 16 din Legea nr. 187/2012.
Astfel, potrivit art. 15 alin. 1 din acest act normativ, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului Penal din 1969 se menține și după . Codului Penal. În continuare, alin. 2 al acestui articol dispune că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. Conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului Penal din 1969 se menține și după . Codului Penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
Așadar, dispozițiile legale enunțate mai sus, stabilesc în mod expres că, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului Penal din 1969 este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Este de menționat și faptul că, prin decizia nr. 1483/2011, Curtea Constituțională a decis, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, că aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, întrucât ar contraveni prevederilor art. 61 din Constituție, permițând practic judecătorului să legifereze.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, faptul că în mod expres legiuitorul a stabilit, în ceea ce privește măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului Penal din 1969, ca lege mai favorabilă, vechea lege, respectiv - Codul Penal din 1969, în temeiul art. 598 Cod pr. penală și art. 15 și art. 16 din Legea nr. 187/2012, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea M. M..
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnata M. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea contestației s-a arătat în esență că prima instanță a pronunțat o sentință prin care în mod greșit a fost aplicată legea, întrucât în temeiul principiului constituțional și legal al legii penale mai favorabile, principiul ce trebuia aplicat pe instituții autonome se impunea admiterea cererii și reducerea termenului de supraveghere la cel mult 4 ani.
Examinând contestația prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține că aceasta este nefondată din următoarele considerente:
Se observă că petenta a fost condamnată definitiv prin sentința penală nr. 106 din 11.04.2011 a Judecătoriei Motru la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, iar în temeiul art. 861 vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 862 vechiul Cod penal.
Este adevărat că instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere a suferit modificări prin . noului cod penal cu privire la prestarea unei muncii neremunerate în folosul comunității, la durata termenului de încercare ce poate fi maxim de 4 ani și cu privire la curgerea termenului de reabilitare, însă, conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Noului Cod penal.
Susținerea contestatoarea că se impune aplicarea legii penale mai favorabile cu respectarea principiului păstrării autonomiei instituțiilor nu poate fi primită de către tribunal întrucât Curtea Constituțională a tranșat această problemă de drept prin decizia nr. 1483/2011 și prin decizia nr. 265/2014, în sensul că „ în determinarea concretă a legii penale mai favorabilă nu se pot combina prevederi din vechea și din noua lege întrucât ar contraveni prevederilor art. 61 din Constituție permițând practic judecătorului să legifereze”.
Sintetizând și făcând trimitere la dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 conform cărora „determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere” este evident că vechiul cod penal conține dispoziții mai favorabile cu referire la situația condamnatei.
De asemenea, în mod corect prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la curgerea termenului de supraveghere întrucât acest aspect excede cadrului procesual, însă se poate face precizarea că în situația dată conform vechiului cod penal cât și noului cod penal acest termen începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus în acest sens.
P. urmare, tribunalul și-a format convingerea că sentința penală nr. 98/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Motru este temeinică și legală.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. tribunalul va respinge contestația condamnatei ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de condamnata M. M., domiciliată în Motru, ., ., împotriva sentinței penale nr. 98 din 09 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatoarea la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 05.06.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte,
A. S. N.
Grefier șef,
I. L.
Red. A.S.N.
Tehnored. I.L.
Jud. fond M.M.T.
2 ex./17.06.2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 409/2014.... → |
|---|
