Verificare măsura preventivă. Art.207 NCPP. Decizia nr. 11/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 2139/318/2014/a1
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 11/2014
CAMERĂ PRELIMINARĂ
Ședința din Camera de Consiliu din data de 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. G.
Grefier I. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Gorj
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul C. F. A. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva încheierii din camera preliminară nr.26 din 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-jiu în dosarul nr._ 14, având ca obiect verificare măsura preventivă (art.207 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu au răspuns contestatorul inculpat C. F. A., personal și asistat de avocat ales N. M., în substituire pentru avocat B. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul a procedat la ascultarea inculpatului C. F. A., iar în timpul audierii acestuia s-a prezentat avocat N. N., în substituire pentru avocat B. M., apărător ales, declarația consemnată este atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Avocat N. N. pentru contestatorul inculpat C. F. A. a solicitat în baza art. 242 alin.1 și rap.la art.223 C.pr.pen., admiterea contestației, casarea încheierii prin care s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și revocarea acestei măsuri, susținând că nu există probe la dosarul cauzei din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de viol, organele de urmărire penală neputând dovedi nici măcar actul sexual cu minora, singura probă în acest sens fiind declarațiile date de inculpat, care a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată de aproximativ doi ani, cu acordul acesteia, existând martori care cunosc acest lucru și care nu au fost audiați.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestări preventive cu o măsură preventivă prev. de art.211 sau 218 Cod procedură penală, întrucât măsura arestării preventive este o măsură excepționată, iar pericolul social concret nu există, inculpatul este arestat de aproximativ 180 de zile și nu există probe că acesta ar putea să se sustragă de la urmărirea penală și că ar încerca să influențeze cursul cercetărilor, solicitând totodată, să se țină cont că inculpatul este la prima abatere, are o vârstă tânără, 23 de ani, a lucrat la un centrul de colectare fier vechi pe toată perioada relației cu partea vătămată și este apreciat în comunitatea din care face parte.
Reprezentanta Ministerului Public a arătat că încheierea instanței de fond este temeinică și legală și, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, se impune menținerea acestei măsuri preventive, solicitând respingerea contestației inculpatului ca neîntemeiată.
În replică, avocat N. N. pentru inculpat a arătat că acesta nu are antecedente penale și provine dintr-o familie modestă, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă.
Contestatorul - inculpat C. F. A. și-a însușit concluziile apărătorului, solicitând judecarea sa în stare de libertate, întrucât a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, cu consimțământul acesteia, precizând că a avut raporturi sexuale și cu mama acesteia.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Asupra contestației de față:
Prin încheierea din camera preliminară nr.26 din 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-jiu în dosarul nr._ 14, în baza art. 207 C.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 111 din 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, prelungită prin încheierea nr. 124 din 09.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj și menținută prin încheierea nr. 1 din data de 06.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Gorj, față de inculpatul C. F. A., fiul lui A. și I., născut la data de 24.09.1989 în Tg-J., jud. Gorj, domiciliat în ., CNP_,, deținut în Penitenciarul C..
Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 657/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în judecată inculpatul C. F. A. pentru săvârșirea infracțiuni infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În fapt s-a reținut în actul de sesizare a instanței că, la data de 12.11.2013, B. M. L., reprezentantul legal al minorei B. M. C. Vanesa a sesizat organele de cercetare penală, arătând că fiica sa, în data de 11.11.2013 a fost lovită de inculpatul C. F. A., întrucât a refuzat să întrețină raporturi sexule cu el.
A mai sesizat că în urmă cu 2-3 ani, fiica sa a fost determinată prin constrângere să întrețină raport sexual cu inculpatul, iar ulterior, până la data sesizării, a fost constrânsă prin amenințare, în repetate rânduri să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul.
Din materialul de urmărire penală administrat în cauză, a rezultat că partea vătămată B. M. C. Vanesa este născută la data de 27.03.1999, domiciliată în comuna Dănești, . și este elevă la Școala Generală nr. 1 „G. T.” din Tg-J..
În urmă cu 2-3 ani, în luna noiembrie, s-a întors acasă cu o mașină de ocazie în care se afla și inculpatul C. F. A., din același . învăța.
Cei doi au coborât din mașină la . întrucât se cunoșteau, și-au continuat drumul împreună.
S-a susținut de partea vătămată că în aceste împrejurări, inculpatul a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale, actul consumându-se pe un câmp din apropierea drumului.
După această dată, inculpatul a continuat să o caute pe partea vătămată, așteptând-o la școală, producându-i o puternică stare de temere sub imperiul căreia o determina să întrețină raporturi sexuale.
Astfel, primul contact sexual, inculpatul l-a întreținut cu partea vătămată la vârsta acesteia de 12 ani.
În toată perioada următoare, inculpatul C. F. A. s-a manifestat violent, amenințând partea vătămată.
Uneori, raporturile sexuale se consumau în scările blocurilor din apropierea școlii unde partea vătămată este elevă, aspect recunoscut parțial și de inculpat.
Având în vedere vârsta părții vătămate, s-a apreciat că aceasta nu și-a manifestat liber consimțământul de a întreține raporturi sexuale cu inculpatul.
Inculpatul C. F. A. exercita permanent o constrângere morală și fizică asupra părții vătămate minore, în sensul că o aștepta la școală, se interesa la colegi de partea vătămată, a determinat-o să întrețină raporturi sexuale în scara blocurilor din apropierea școlii unde partea vătămată.
Cunoscând traseul urmat de partea vătămată B. M. C. Vanesa, după terminarea orelor de școală, inculpatul o aștepta pe aceasta în zona complexului D. din cartierul 9 Mai și după aplicarea mai multor lovituri în zona feței și picioarelor, o conducea, împotriva voinței ei, în diferite scări de . aceasta raporturi sexuale normale.
De asemenea, inculpatul a determinat-o pe partea vătămată să ia din casă mai multe obiecte, pe care acesta le-a amanetat și și-a însușit sumele de bani.
Profitând de vârsta părții vătămate, inculpatul a exercitat presiuni asupra acesteia, determinând-o să întrețină raporturi sexuale cu el în mod reptat.
Dovadă este și traficul convorbirilor telefonice dintre cei doi, conform căruia inculpatul i-a expediat părții vătămate un număr de 2573 sms-uri și a apelat-o pe telefon de 843 ori.
Faptul că și partea vătămată a expediat pe telefonul inculpatului 144 sms-uri și 812 apeluri, nu este de natură să conducă la concluzia că partea vătămată întreținea de bună voie raporturi sexuale cu inculpatul.
Audiată, partea vătămată a declarat că îi răspundea inculpatului la telefon deoarece acesta o amenința cu bătaia și, de asemenea, îi era teamă să nu afle părinții.
Dovadă în acest sens este și evenimentul petrecut în cursul anului 2012, când inculpatul a pătruns pe nedrept în locuința părții vătămate, cunoscând că aceasta este singură, părinții săi fiind plecați din localitate.
În aceste împrejurări, partea vătămată s-a refugiat în camera sa, s-a închis și l-a sunat pe tatăl său să vină urgent acasă, situație în care inculpatul a părăsit imobilul.
În data de 11.11.2013, inculpatul C. F. A. a procedat ca de fiecare dată, a așteptat-o pe partea vătămată în zona fostului complex D., zona 9 Mai din Tg-J., fără să știe că partea vătămată stabilise o întâlnire în aceeași zonă cu mătușa sa U. M..
Partea vătămată B. M. C. Vanesa, ieșind de la școală, a fost așteptată de inculpat, care sub amenințarea de acte de violență, a condus-o pe aceasta într-o scară de . aplicat mai multe lovituri cu palmele și picioarele, cerându-i să întrețină raporturi sexuale normale cu el.
La un moment dat, partea vătămată a reușit să scape și a fugit la mașina tatălui său, unde se afla mătușa sa U. M..
Ulterior, partea vătămată i-a relatat mătușii sale ce s-a întâmplat și că de circa 2 ani este constrânsă de inculpatul C. F. A. să întrețină raporturi sexuale cu acesta.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de viol, susținând că partea vătămată întreținea de bună voie raporturi sexuale cu el.
Având în vedere vârsta părții vătămate 14 ani, că inculpatul o urmărea, că exercita violențe fizice și psihice asupra acesteia, că o aștepta la școală și că întreținea cu aceasta raporturi sexuale în scările blocurilor din apropierea școlii, s-a apreciat că partea vătămată nu a avut un consimțământ liber, ci a acționat sub o puternică temere.
Inculpatul C. F. A. a recunoscut în mod constant, că în repetate rânduri a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră, a cărei vârstă o cunoștea, fiind din aceiași localitate, însă raportul sexual a fost cu acordul acesteia.
Situația de fapt expusă a fost dovedită cu: declarațiile inculpatului C. F. A. (filele 5-12, 16-19,22-24); procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 13); procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (filele 14-15); ordonanța de reținere (fila 21); împuterniciri avocațiale (filele 26 și 38); declarațiile părții vătămate (filele 27-37); declarațiile martorilor: P. C. (filele 40-41), L. L. (filele 42, 47-48), U. M. (filele 43-44, 45-46), Bohoțiel F. D. (filele 49-50), G. C. F. (filele 51-52), P. C. I. (filele 53-55), R. C. D. (filele 56-59); referatul de propunere arestare preventivă (fila 60); ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale (fila 61); raportul de constatare medico-legală (fila 66); plângere (fila 74); fotografii judiciare (filele 75-91); trafic telefoane (filele 93-97); procese-verbale (filele 98-105); dovadă (fila 106); încheierile Tribunalului Gorj (filele 107-117) și ordonanța de respingere probatoriu suplimentar (fila 123).
Prin încheierea nr. 111 din 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. F. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. pe o perioadă de 20 zile, măsură ce a fost prelungită prin încheierea nr. 124 din 09.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj și menținută prin încheierea nr. 1 din data de 06.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Gorj.
Prin sentința nr. 69/2014, pronunțată în dosarul nr._, în baza disp. art. 50 din N.C.pr.pen., combinat cu art. 36 rap. la art. 35 și art. 41 din N.C.Pr.pen., Tribunalul Gorj și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C. F. A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 teza I C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen., prin rechizitoriul din 03.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj cu nr. 657/P/2013, în favoarea Judecătoriei Tg-J., județul Gorj.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Tg J., la data de 13.02.2014, sub nr._ 14 fiind repartizată aleatoriu completului cu indicativul C06 Penal.
Observând obiectul cauzei și constatând celeritatea în ceea ce privește analiza legalități și temeinicie măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară astfel investit a stabilit termen de soluționare pentru data de 14.02.2014, ora 12,00.
A constatat că, temeiul avut în vedere pentru dispunerea măsurii arestării preventive față de inculpat a fost acela prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen. din 1969, adică există indicii temeinice că acesta a săvârșit o infracțiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și existența probelor că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Că, temeiul juridic ce impunea arestarea preventivă și anume acela prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen. a fost translatat, în conținutul disp. art. 223 din C.pr.pen. în vigoare, în sensul că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani, ori mai mare, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, pe de o parte a constatat că indiciile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat cu nimic, iar din probatoriul administrat în cursul urmării penale există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol prev. de art. de art. 197 alin. 1 și 3 C.pen. din 1969.
A învederat că, starea de fapt conturată la urmărirea penală face referire la o infracțiune deosebit de gravă, ce a adus atingere integrității unei persoane minore, cu vârsta de 12 ani. Nu trebuie neglijat în același timp ca inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu minora pe o perioada îndelungată de timp, de aproximativ 2 ani.
Împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de pericol, vârsta frageda a victimei, atingerea adusa valorilor sociale ocrotite de lege, dovedesc că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică
A menționat că, în practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că, în circumstanțe excepționale prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces cel puțin pentru un timp.
A reținut că în situația de față se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se mai crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Instanța a apreciat că măsura preventivă se impune a fi menținută cu necesitate și din rațiuni de reprimare rapidă a stării de pericol și insecuritate creată în comunitate și pentru ca membrii acesteia să perceapă corect sensul transmis de autoritățile judiciare, că orice încălcare a ordinii de drept trebuie imediat sancționată, privită ca parte componentă a art. 6 CEDO, referitoare la previzibilitatea legii, din perspectiva și a drepturilor conferite victimelor și nu doar a persoanelor învinuite.
S-a arătat că durata arestării preventive până în acest moment, are un caracter rezonabil și în nici un caz nu se poate susține că o dată cu trecerea timpului și gradul de pericol social s-a atenuat, iar impresia negativă creată opiniei publice s-a stins. O măsura numai restrictivă de libertate nu ar fi suficientă pentru atingerea scopului procesului penal, conform art. 202 alin. 1 C.pr.pen., întrucât ar crea inculpatului libertatea de mișcare suficienta pentru eventuala continuare a activității infracționale.
S-a constatat, astfel, ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive neprivative de libertate.
Totodată, s-a constatat că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecății. În consecință, apreciind că sunt existente și în prezent motivele avute în vedere și concretizate în temeiurile prev. de art. 223 C.proc.pen., în baza art. 207 C.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 111 din 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul C. F. A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Contestația nu a fost motivat în scris, însă în expunerea orală a apărătorului, s-a solicitat, în esență, în baza art. 242 alin.1 C.pr.pen., admiterea contestației, casarea încheierii prin care s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, susținând că nu există probe la dosarul cauzei din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de viol, organele de urmărire penală neputând dovedi nici măcar actul sexual cu minora, singura probă în acest sens fiind declarațiile date de inculpat, care a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată de aproximativ doi ani, cu acordul acesteia, existând martori care cunosc acest lucru și care nu au fost audiați.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsuri arestări preventive cu o măsură preventivă prev. de art.211 sau 218 Cod procedură penală, întrucât măsura arestării preventive este o măsură excepționată, iar pericolul social concret nu există, inculpatul este arestat de aproximativ 180 de zile și nu există probe că acesta ar putea să se sustragă de la urmărirea penală și că ar încerca să influențeze cursul normal al cercetării, învederând, totodată, să se țină cont că inculpatul este la prima abatere, are o vârstă tânără, 23 de ani, a lucrat la un centru de colectare fier vechi pe toată perioada relației cu partea vătămată și se bucură de o bună apreciere în comunitatea din care face parte.
Tribunalul, examinând contestația în raport de motivele invocate, precum și sub toate aspectele, constată că aceasta este neîntemeiată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Prin încheierea nr. 111 din 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. F. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. pe o perioadă de 20 zile, măsură ce a fost prelungită prin încheierea nr. 124 din 09.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj și menținută prin încheierea nr. 1 din data de 06.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Gorj.
Recursurile formulate de inculpat împotriva sentințelor penale prin care s-a dispus arestarea preventivă, prelungirea arestări preventive și menținerea arestării preventive au fost respinse ca nefondate prin deciziile penale nr.319 din 2 noiembrie 2013, nr.336 din 11 decembrie 2013 și respectiv nr.4 din 10.01.2014, ale Curții de Apel C..
Prin sentința nr. 69/2014, pronunțată în dosarul nr._, în baza disp. art. 50 din N.C.pr.pen., combinat cu art. 36 rap. la art. 35 și art. 41 din N.C.pr.pen., Tribunalul Gorj și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C. F. A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 teza I C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen., prin rechizitoriul din 03.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj cu nr. 657/P/2013, în favoarea Judecătoriei Tg-J., județul Gorj.
În mod corect judecătorul de cameră preliminară de la prima instanța a reținut că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului se mențin în continuare, cazul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen. având corespondent în conținutul disp. art. 223 alin.1 și 2 din C.pr.pen. în vigoare, în sensul că din probele administrate în cursul urmării penale rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii unei infracțiunii de viol reglementată în noul Cod penal în dispozițiile art.218 alin.1 și 3 Cod penal pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani, ori mai mare, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În cauză se constată că există probe suficiente, respectiv declarațiile inculpatului C. F. A. (filele 5-12, 16-19,22-24); procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 13); procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (filele 14-15); ordonanța de reținere (fila 21); împuterniciri avocațiale (filele 26 și 38); declarațiile părții vătămate (filele 27-37); declarațiile martorilor: P. C. (filele 40-41), L. L. (filele 42, 47-48), U. M. (filele 43-44, 45-46), Bohoțiel F. D. (filele 49-50), G. C. F. (filele 51-52), P. C. I. (filele 53-55), R. C. D. (filele 56-59); referatul de propunere arestare preventivă (fila 60); ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale (fila 61); raportul de constatare medico-legală (fila 66); plângere (fila 74); fotografii judiciare (filele 75-91); trafic telefoane (filele 93-97); procese-verbale (filele 98-105); dovadă (fila 106); încheierile Tribunalului Gorj (filele 107-117) și ordonanța de respingere probatoriu suplimentar (fila 123), din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol prev. de art.218 alin.1 și 3 lit.c din noul Cod penal.
Starea de fapt conturată la urmărirea penală face referire la o infracțiune deosebit de gravă, ce a aduce atingere majoră integrității fizice și morale a unei persoane minore, în vârsta de 12 ani, iar în plus, nu trebuie neglijat faptul că inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu minora pe o perioada îndelungată de timp, de aproximativ 2 ani.
Motivul de drept al arestării prevăzut de art. 148 lit. f C. pr. pen. este incident în continuare în cauză, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol prevăzută de art.218 alin.1 și 3 lit.c din noul Cod penal, care face obiectul urmăririi penale, este închisoare mai mare de 5 ani și, luând în considerare persoana inculpatului, împrejurările și modul în care se presupune a fi comise faptele, vârsta victimei și a inculpatului, se apreciază că și în prezent pericolul pentru ordinea publică al inculpatului este actual și cert, iar, în interesul protejării comunității și al bunei desfășurări a procedurilor, este necesară privarea lui de libertate, luarea unei alte măsuri neprivative de libertate.
Împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de pericol al acesteia, vârsta frageda a victimei și atingerea gravă adusă valorilor sociale ocrotite de lege, prin articolul de lege incriminator dovedesc pe deplin că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
În altă ordine de idei, starea de pericol pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul comunității, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiunii de o gravitate deosebită sunt judecate în stare de libertate.
De asemenea, se apreciază că nu a fost depășit durata rezonabilă a unei detenții provizorii, ținând cont de gravitatea faptei și complexitatea cauzei, așa încât interesul public real, fără a se aduce atingere prezumpției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât regula generală a judecării unei persoane în stare de libertate.
În consecință, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, în mod justificat prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea libertate a acestuia, măsura fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prev. de art.211 sau 218 Cod procedură penală, tribunalul consideră că pe moment nu este oportună punerea în libertate a inculpatului, acesta putând tulbura ordinea publică pornind tocmai de la aspectele susmenționate, așa încât există motive plauzibile pentru a fi menținută starea de arest preventiv.
În considerarea celor expuse, contestația formulată urmează să fie respinsă ca nefondată în baza art.425 ind.1 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorul C. F. A., fiul lui A. și I., născut la data de 24.09.1989 în Tg-J., jud. Gorj, domiciliat în com.Dănești, ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C. împotriva încheierii nr.26 din camera de consiliu din data de 14 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 14, ca neîntemeiată.
Obligă inculpatul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu a Tribunalului Gorj, azi 20.02.2014.
Judecător de cameră preliminară,
G. G.
Grefier,
I. D.
Red. Gh.G.
Tehnored.I.D.
Jud.fond.R.E.P.
3ex/ 28.02.2014
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 335/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 282/2014.... → |
|---|
