Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 27/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 602/318/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 27/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Grefier A. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Părăușeanu M.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea contestației declarate de condamnatul A. S. împotriva sentinței penale nr. 265/03.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul A. S. asistat de avocat R. I., apărător desemnat din oficiu cu delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 626/28.02.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care contestatorul a depus un memoriu și constatând că mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, contestația fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:
Avocat R. I. pentru contestatorul - condamnat A. S. a solicitat în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a din OUG nr. 3 /2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative,desființarea hotărârii atacate și soluționarea cauzei, respectiv admiterea propunerii formulată de „Comisia de evaluare a situației juridice a condamnaților aflați în executarea pedepselor” de la Penitenciarul Tg-J., privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului A. S..
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a contestației ca nefondate, arătând că s-au respectat dispozițiile art. 6 și 4 C.pen.
Contestatorul - condamnat A. S. și-a însușit concluziile apărătorului din oficiu.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 265/03.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._, în baza art.595 C.pr.pen., a fost respinsă sesizarea formulată de „Comisia de evaluare a situației juridice a condamnaților aflați în executarea pedepselor” de la Penitenciarul Tg-J., privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului A. S., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, „Comisia de evaluare a situației juridice a condamnaților aflați în executarea pedepselor” de la Penitenciarul Tg-J. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.118/22.05.2013 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin d.p.nr.559/17.09.2013 a Curții de Apel Pitești.
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 118/22.05.2013 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin d.p.nr.559/17.09.2013 a Curții de Apel Pitești, inculpatul A. S. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 și 1 an și 6 luni închisoare pentru art.89 alin.1 din OUG 195/2002.
Prin aceeași sentință, au fost descontopite pedepsele de: 2 ani și 6 luni închisoare pentru art.321 alin.2 V.C.pen., 2 ani închisoare pentru art.134 din Legea nr.259/2004 și 2 ani închisoare pentru art.135 din Legea nr.259/2004, care au fost repuse în individualitatea lor, toate pedepsele fiind contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.148/18.09.2013 emis de Judecătoria Horezu, executarea pedepsei începând la data de 16.08.2012.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea prev. de art.321 N.C.pen. s-au redus: pedeapsa prevăzută de art.371 N.C.pen. este închisoarea de la 3 luni la 2 ani, față de închisoarea de la 2 la 7 ani, de la art. 321 alin.2 din vechiul Cod penal, iar pentru infracțiunea prev. de art.135 din Legea nr.259/2004, pedeapsa s-a redus la un maxim special de 1 an închisoare.
Prin urmare, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pe care o execută, ar trebui redusă proporțional, la 2 ani închisoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C.pen., art. 595 C.pr.pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus fotocopia mandatului de executare a pedepsei închisorii și a sentinței de condamnare, precum și fișa de evaluare întocmită de către comisie.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 118/22.05.2013 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin d.p.nr.559/17.09.2013 a Curții de Apel Pitești, inculpatul A. S. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 și 1 an și 6 luni închisoare pentru art.89 alin.1 din OUG 195/2002.
Prin aceeași sentință, au fost descontopite pedepsele de: 2 ani și 6 luni închisoare pentru art.321 alin.2 V.C.pen., 2 ani închisoare pentru art.134 din Legea nr.259/2004 și 2 ani închisoare pentru art.135 din Legea nr.259/2004, care au fost repuse în individualitatea lor, toate pedepsele fiind contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.148/18.09.2013 emis de Judecătoria Horezu, executarea pedepsei începând la data de 16.08.2012.
Potrivit art. 6 alin.1 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, pronunțată printr-o hotărâre definitivă pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri în forma agravată.
Procedând la reducerea pedepsei pentru această infracțiune la maximul special de 2 ani prevăzut de actualul Cod penal, precum și a pedepsei pentru art.135 din Legea nr.259/2004, ca urmare a aplicării art.6 N.C.pen. și la efectuarea operațiunii de contopire a pedepselor potrivit dispozițiilor art.38, 39 N.C.pen., pedeapsa ce s-ar stabili în sarcina condamnatului, ar fi pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-ar adăuga sporul de o treime din suma celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 2 ani, ce ar fi sporită cu 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani și 6 luni închisoare, care ar fi mai mare decât pedeapsa în a cărei executare se află persoana privată de libertate.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 C.pr.pen. a fost respinsă cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de „Comisia de evaluare a situației juridice a condamnaților aflați în executarea pedepselor” de la Penitenciarul Tg-J..
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație condamnatul A. S., criticând sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a depune motivele în scris la dosar.
Apărătorul din oficiu, verbal a contestat sentința instanței de fond, arătând că se impune aplicarea legii penale mai favorabile conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Codul penal și art. 4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal.
Tribunalul analizând contestația formulată, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. urmează să o respingă ca nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința penală 118/22.05.2013 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală 559/17.09.2013 a Curții de Apel Pitești, contestatorul A. S. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 și 1 an și 6 luni pentru art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002. Prin aceeași sentință au fost descontopite pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infr. prev. de art. 321 alin. 2 C.pen., 2 ani închisoare pentru art. 134 din Legea 259/2004 și 2 ani închisoare pentru art. 135 din Legea 259/2004, pedepse care au fost repune în individualitatea lor, apoi contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 148/18.09.2013.
În cauză persoana condamnată se află așadar în executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, pronunțată printr-o hotărâre definitivă pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri în formă agravantă.
Dacă ar fi aplicabil art. 6 alin. 1 din C.pen. cum s-a solicitat și s-ar proceda la reducerea acestei pedepse la maximul special de 2 ani prevăzut de actualul cod penal, iar ulterior s-ar proceda la efectuarea contopirii potrivit disp. art. 38 – 39 C.pen., pedeapsa ce s-ar stabili ar fi mai grea decât cea pe care o execută în prezent, pornind de la împrejurarea că în noul cod penal la stabilirea pedepsei în cazul concursului de infracțiuni, la pedeapsa cea mai grea care ar fi de 2 ani s-ar adăuga un spor de 1/3 din totalul pedepselor stabilite, reprezentând în situația de față 1 an și 6 luni, rezultând în total 3 ani și 6 luni închisoare, aspecte ce sunt nefavorabile condamnatului.
Față de considerentele arătate, tribunalul constată că motivele invocate de contestatorul - condamnat nu se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute de art. 595 C.pr.pen., iar în cazul concret nu privesc o cauză legală de micșorare sau stingere a pedepsei, situație în care va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul A. S..
Va obliga contestatorul - condamnat la cheltuieli judiciare statutului, în care se va include și suma reprezentând onorariu avocat oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Văzând și dispozițiile art. 275 pct. 4 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul A. S., fiul lui V. și I., născut la data de 14.10.1954, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg-J., împotriva sentinței penale nr. 265/03.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 130 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu în avans din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Martie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Grefier,
G. C. A. S.
Red. Gh.C.
Tehnored. A.S.
J.fond. L. P.-B.
5 ex/ 12 Martie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 282/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 236/2014.... → |
|---|
