Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 18/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 709/263/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 18/2014
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător L. M. S.
Grefier A. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de inculpatul C. M. și de partea vătămată Bădâlă N. M. împotriva sentinței penale 372/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul - parte vătămată Bădâlă N. M. asistat de avocat ales B. Menchenie M., lipsă fiind apelantul – inculpat C. M., reprezentat de avocat ales D. A.-A. și intimatul – parte civilă S. C. de Urgență C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și apelurile fiind în stare de soluționare s-a acordat cuvântul asupra dezbaterii acestora:
Avocat D. A.-A. pentru apelantul – inculpat C. M. a solicitat admiterea apelului, cu motivarea depusă la dosar, casarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecarea, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la apelul declarat de parte vătămată Bădâlă N. M. a solicitat respingerea acestuia.
Avocat B. Menchenie M. pentru parte vătămată Bădâlă N. M. a solicitat admiterea apelului declarat de acesta și respingerea apelului declarat de inculpat C. M., cu cheltuieli de judecată, depunând chitanță în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admitere a apelului declarat de inculpatul C. M., desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând să se facă aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C.pen.
Cu privire la latura penală a solicitat recalificarea faptei la art. 193 alin. 2 C.pen.; să se dispună condamnarea inculpatului în baza art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. la o pedeapsă cu închisoarea.
Cu privire la latura civilă, a pus concluzii de menținere a hotărârii instanței ca fond ca temeinică și legală.
În același timp, cu privire la apelul declarat de partea vătămată Bădâlă N. M. a pus concluzii de respingere a acestuia, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală 372/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în baza art. 334 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșire de inculpat din infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 C.p. în infracțiunea prev. de art. 181 C.pen.
În baza art. 181 C.pen. a fost condamnat inculpatul C. M., fiul lui D. și E., născut la 03.04.1978 în Motru, Jud. Gorj, domiciliat în com. B., ., Jud. Gorj, la 6(șase) luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și art. 62 alin. 1 lit. b C.pen.
Conform art. 81 C.pen s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen.a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
În baza art. 14 C.pr.pen. rap. la art. 1349 C.civ. a fost obligat inculpatul la plata către S. C. de Urgență C. a sumei de 1969,77 lei.
În baza art. 14 C.pr.pen. rap. la art. 1349 C.civ. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Bădâlă N. M. a sumei de 6000 lei, daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Bădâlă N. M. a sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul 1017/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, rechizitoriu emis la data de 01.03.2013 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen. În actul de sesizare a instanței procurorul a reținut că, la data de 26.06.2012, în jurul orelor 17,30 a izbucnit un conflict verbal între inculpatul C. M. și partea vătămată Bădâlă N. M. . Că, pe fondul acestui conflict verbal, inculpatul a împins partea vătămată într-un șanț cu dale de beton, după care, l-a lovit cu pumnul în zona feței iar ca urmare a agresiunii, partea vătămată a fost internată cu diagnosticul de traumatism piramidă nazală cu înfundare, internarea realizându-se în S. C. de Urgență C..
A mai arătat procurorul că SML Gorj a emis un certificat medico legal pentru 13-15 zile îngrijiri medicale și apoi un supliment pentru 16-18 zile îngrijiri medicale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub numărul_ .
În cursul urmăririi penale a fost audiat inculpatul, partea vătămată, martorii S. I., V. I., G. A. P. și S. P..
În faza cercetării judecătorești partea vătămată s-a constituit parte civilă potrivit înscrisului aflat la fila 14 din dosar cu suma de 20.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale. De asemenea, s-a constituit parte civilă cu suma de 1969,77 lei S. C. Județean de Urgență C.. A fost audiată partea vătămată, iar inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată.
În aceiași fază procesuală au fost audiați martorii Dănciloiu I. D., S. I. ( filele 32-33), V. I., B. Lendruț, V. C. ( filele 48-50), D. M. ( fila 126).
În cursul cercetării judecătorești, partea civilă a susținut că loviturile primite de la inculpat necesită o intervenție chirurgicală întrucât persistă o deviație de sept, fiind depusă în acest sens o adeverință medicală emisă de secția ORL a Spitalului de Urgență Tg-J., adeverință din care rezultă că inculpatul suferă de deviație de sept posttraumatică, situație în care instanța a solicitat SML Gorj să comunice dacă deviația de sept a părții vătămate provine în urma violențelor la care a fost supusă partea vătămată.
Cu adresa nr. 852 din 27.05.2013( fila 57 ) SML Gorj a comunicat instanței că este necesară efectuarea unei expertize medico legale, fiind necesară în acest sens prezența părții vătămate împreună cu filmul radiologic despre care se face vorbire în adeverința medicală.
Având în vedere aceste înscrisuri medicale, instanța a dispus efectuarea unei expertize medico legale, expertiză depusă la dosar la fila 99. Rezultă din concluziile acesteia că partea vătămată prezintă o deviație de sept posttraumatică urmare a agresiunii din 20.06.2012, iar corectarea acestei deviații se poate face exclusiv prin intervenție chirurgicală.
Partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale și s-a emis o completare la certificatul medico legal 684/2012( fila 109), certificat medico legal din care rezultă că leziunile cauzate părții vătămate au necesitat de la producere 23-25 zile îngrijiri medicale .
Față de aceste înscrisuri medicale depuse la dosar și de declarația martorului de la fila 32 care arată că după conflict poziția nasului părții vătămate era vizibil modificată, instanța apreciază că apărarea inculpatului în sensul că deviația de sept este preexistentă, nu poate fi primită fiind nesusținută de probele administrate.
În drept, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 180 alin. 2 C.pen. lovirea sau orice acte de violență care au pricinuit o vătămate ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. Art. 181 C.pen. sancționează fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri de cel mult 60 de zile.
Având în vedere certificatul medico legal aflat la fila 109 in dosar, susținut si de rezultatele consultației medicale depuse la fila 110 din dosar, instanța de fond, în temeiul art. 334 C.pr. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din fapta prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen., în fapta prevăzută de art. 181 C.pen.
Având în vedere situația de fapt reținută, în drept, fapta inculpatului de a fi exercitat împotriva părții vătămate acte de violență care au provocat vătămări ale integrității corporale, constând în leziuni vindecabile în 23-25 zile, având reprezentarea faptului că acțiunea sa va produce un asemenea rezultat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prevăzută și pedepsită de art. 181 C.pen.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 C.pen., instanța de fond a aplicat o pedeapsă; la individualizarea sancțiunii au fost avute în vedere împrejurările comiterii faptei în prezența mai multor persoane, într-un loc public, care circumstanțiază pericolul social concret al faptei ca fiind serios, motiv pentru care reacția represivă a constat într-o pedeapsă cu închisoarea.
În ceea ce privește cuantumul acesteia instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 6 luni închisoare respectă cerințele art. 52 C.pen.
Apreciind că, scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 C.pen. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni conform art. 82 din același cod.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și art. 64 alin. 1 lit. b C.pen.
Prin urmare, în baza art. 71 alin. 1 C.pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și art. 64 alin. 1 lit. b C.pen. și în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. a suspendat executarea acesteia pe durata suspendării executării pedepsei principale.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În considerentele arătate mai sus, instanța de fond a arătat că nu poate fi primită susținerea apărătorului inculpatului potrivit căreia s-ar impune acordarea de circumstanțe atenuante întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă indicii despre existența cauzelor de circumstanțiere prevăzute de art. 74 C.pen. Este susținută apărarea inculpatului potrivit căreia acesta lucrează în străinătate, înscrisul de la fila 41, motiv pentru care nu a putut fi prezent în instanță, dar faptul că, în mod obiectiv, inculpatul nu s-a prezentat în instanță nu constituie prin el însuși o cauză de aplicare a circumstanțelor atenuante, acest fapt fiind avut în vedere la individualizarea pedepsei.
De asemenea, nu au putut fi primite susținerile apărătorului părții vătămate conform cărora sunt de aplicat circumstanțe agravante întrucât probatoriul administrat în cauză nu a condus la concluzia existenței cauzelor prevăzute de art. 75 C.pen.
În latură civilă instanța de fond a reținut mai întâi că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei reprezentând daune materiale și 10.000 lei daune morale ( fila 14), după care a revenit cu o precizare arătând că solicită majorarea daunelor morale cu suma de 5000 lei ( fila 108).
Cu privire la daune materiale, instanța de fond a reținut apoi că partea civilă nu a făcut probe din care să rezulte eventuale daune materiale . Susținerile părții vătămate potrivit cărora . suferită de aceasta și produsă de inculpat a condus la închiderea unui punct de lucru, nu este dovedită. Închiderea unui punct de lucru al unei firme nu poate dovedi în mod automat o legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și această închidere mai ales că partea vătămată nu a făcut dovada existenței unui contract de muncă ori a unui contract de colaborare care să fi fost desființat intempestiv ca urmare a acțiunii inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 1349 cod civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, altfel cel care încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate.
Potrivit dispozițiilor art. 1357 din același act normativ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să repare acest prejudiciu, răspunderea fiind angajată pentru cea mai ușoară culpă.
Art. 1381 și următoarele Cod civil stabilesc modalitățile de reparare a prejudiciul în cazul răspunderii civile delictuale.
Textele de lege menționează condițiile necesare a fi îndeplinite pentru angajarea răspunderii civile delictuale în cazul faptei proprii: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
Așadar, dezlegarea pricinii de față presupune verificarea îndeplinirii condițiilor cumulative arătate de dispozițiile art. 1381 și următoarele Cod civil.
Potrivit art. 1381 alin. 1 Cod civil, orice prejudiciu dă dreptul la reparație fie că este vorba despre un prejudiciu patrimonial, fie de prejudiciu nepatrimonial. Repararea prejudiciului presupune îndeplinirea unor cerințe: prejudiciul să fie cert și prejudiciul să nu fi fost reparat în prealabil de o terță persoană.
În cauza de față, ca urmare a acțiunii inculpatului, partea civilă a suferit un prejudiciu moral. Așa cum rezultă din cuprinsul certificatului medico legal aflat la dosar și a celorlalte acte medicale, în urma leziunilor traumatice a fost necesară o dublă intervenție chirurgicală .
Art. 1391 Cod civil reglementează expres repararea prejudiciului nepatrimonial stabilind că, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată o despăgubire.
În mod evident, lovitura aplicată de inculpat părții vătămate și urmările acestei lovituri ua adus un prejudiciu moral părții civile.
În acest sens, instanța de fond a apreciat că se poate vorbi despre certitudinea unui prejudiciu de 6000 lei, prejudiciu moral.
O altă cerință a reparării prejudiciului este ca prejudiciul să nu fi fost reparat în prealabil de un terț. În cauza de față nu s-au făcut dovezi cu privire la o eventuală despăgubire achitată de un terț către partea civilă.
A doua condiție pentru angajarea răspunderii civile delictuale, fapta ilicită, se verifică în cauză. Prin faptă ilicită se înțelege o acțiune sau o inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv ori interesului ce aparține unei persoane. Fapta ilicită ca element al răspunderii civile delictuale are în vedere accepțiunea obiectivă, adică manifestarea exterioară a unei atitudini de conștiință și de voință a unei anumite persoane.
Fapta ilicită este probată pe deplin ținând cont de materialul probator administrat.
În cauză, nu se regăsesc cauze care să înlăture caracterul ilicit al faptei.
Între fapta ilicită săvârșită de inculpat și prejudiciul suferit de partea civilă există un cert raport de cauzalitate întrucât acțiunea inculpatului a dus la existența prejudiciului în patrimoniul părții civile.
Inculpatul a acționat cu vinovăție, având capacitate delictuală.
Față de considerentele arătate mai sus și ținând cont de dispozițiile art. 14 C.proc.pen. instanța de fond a apreciat că sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie urmând ca cererea părții civile să fie privită ca întemeiată în parte și pe cale de consecință admisă în parte, cu obligarea inculpatului la plata către reclamant a sumei de 6000 lei reprezentând daune morale. În cele arătate mai sus, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite cerințele legale în ceea ce privește răspunderea civilă materială.
În considerentele de mai sus ce privesc latura civilă a cauzei și ținând cont inclusiv de dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 1969,77 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de partea vătămată și ținând cont de dispozițiile art. 193 alin. 1 C.pr. pen., instanța de fond a apreciat ca dovedită suma de 2500 lei potrivit înscrisurilor depuse la dosar la filele 148-151, ținând cont inclusiv de faptul că partea vătămată și apărătorul acesteia au fost prezenți la fiecare termen de judecată. Așa fiind, a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată Bădâlă N. M. a sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Văzând și dispozițiile art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 400 lei din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul C. M. și partea vătămată Bădâlă N. M., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivare, parte vătămată Bădâlă N. M. a arătat că sub aspectul laturii penale hotărârea prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în cuantum de 6 luni este mult prea mică în raport cu gravitatea faptei, având în vedere că partea vătămată a suportat două intervenții chirurgicale în timp ce inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată.
De asemenea, în mod netemeinic nu i-au fost acordate daune materiale, iar în privința daunelor morale consideră că acestea au fost acordate într-un cuantum foarte mic, respectiv 6000 lei.
A mai arătat că nu i-au fost acordate nici cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuielile de transport.
Într-un prin motiv de apel, inculpatul C. M. a vizat greșita încadrare a faptei, în speță nesubzistând infracțiunea prevăzută de art. 181 C.pen., ci de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen., așa cum s-a reținut și în rechizitoriu. În mod netemeinic, instanța de fond a reținut că partea vătămată prezintă o deviație de sept posttraumatică, ce ar proveni în urma loviturilor cauzate de inculpat, în condițiile în care acesta a solicitat efectuarea unei contraexpertize medico-legale.
Un alt motiv invocat de inculpat îl reprezintă și încălcarea dreptului la apărare, la un tratament egal, dat fiind că instanța a audiat numai martorul propus de partea vătămată, deși avea obligația să încuviințeze cererea formulată de inculpat de înlocuire a martorului.
De asemenea, instanța de fond nu a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, a tratamentului penal aplicat faptei, fără să facă o aplicare corectă a criteriilor prevăzute de art. 74 C.pen.
Cu privire la latura civilă, a arătat că în mod nelegal partea vătămată și-a majorat pretențiile civile.
De asemenea, în mod greșit, fără ca partea vătămată să producă probe în acest sens, instanța a admis în parte acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 6000 lei daune morale, sarcina probei incumbându-i părții civile, în cauză nefăcându-se dovada unui prejudiciu moral.
Analizând apelurile formulate, instanța urmează să le respingă ca nefondate având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la apelul formulat de partea vătămată Bădâlă N. M., instanța constată că sub aspectul laturii penale pedeapsa de 6 luni aplicată este în limite legale, apreciindu-se în concret cu privire la dispozițiile art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată prin valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori alte consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța de fond a avut în vedere în acest sens că inculpatul C. M. este la prima abatere de acest gen, că este angajat în muncă, că nu este cunoscut cu antecedente penale, că are o familie închegată, astfel că pedeapsa aplicată răspunde pe deplin dispozițiilor art. 74 C.pen.
Cu privire la împrejurarea că inculpatul nu s-a prezentat în instanță, tribunalul are în vedere, pe de o parte, împrejurările legate de locul de muncă din afara granițelor țării, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 89 și 96 C.pr.pen. privind asistența juridică și reprezentarea.
Cu referire la latura civilă a cauzei criticată în motivele de apel formulate de partea vătămată, tribunalul consideră că această critică este neîntemeiată în condițiile în care pretinsele daune materiale nu au fost dovedite, închiderea punctului de lucru urmare a agresiunii suferite neputând constitui un motiv pentru acordarea de despăgubiri.
În același timp, acordarea sumei de 6.000 lei daune morale a avut la bază prejudiciul moral suferit, evaluarea instanței făcându-se în raport de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia relevate de actele medicale și medico - legale sau de alte probe administrate.
Cu privire la apelul formulat de inculpatul C. M., instanța constată sub aspectul laturii penale că s-a dispus condamnarea în baza dispozițiilor art. 181 alin. 1 C.pen. funcție de actele medico – legale depuse de partea vătămată în urma completării emise de S.M.L. Gorj.
Astfel, între acțiunea agresivă a inculpatului și leziunile prezentate de partea vătămată pentru care s-a obținut un certificat medico – legal de 23 – 25 zile de îngrijiri medicale, există legătură de cauzalitate, operația la care a fost supusă victima fiind necesară în contextul în care acesta prezentase un traumatism de piramidă nazală cu înfundarea versantului stâng.
Nu poate fi primită în acest sens nici susținerea inculpatului prin apărătorul ales, în sensul că emiterea noului certificat medico – legal pentru 23 – 25 de zile este tardivă în condițiile în care nu a urmat un tratament, nu s-a prezentat la consultații și că operația s-ar datora unei neglijențe personale.
Ori, din analiza probelor aflate la dosarul cauzei se reține că partea vătămată prezenta o deviație de sept imediat conflictului și că aceasta se datora agresiunii inculpatului, operația efectuată având legătură cu leziunile constatate.
Cu privire la latura civilă a cauzei tribunalul apreciază că instanța de fond a respectat întocmai dispozițiile art. 20 C.pr.pen., constituirea ca parte civilă făcându-se de persoana vătămată până la începerea cercetării judecătorești, din înscrisul aflat la fila 14 a dosarului cauzei reținându-se că Bădâlă N. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, neputând fi primită astfel critica apelantului – inculpat în sensul că tardiv, apelantul – persoană vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, abia la termenul din 25.03.2013 instanța declarând începută cercetarea judecătorească.
Văzând și dispozițiile art. 275 pct. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelantul - inculpat C. M., fiul lui D. și E., născut la 03.04.1978 în Motru, Jud. Gorj, domiciliat în com. B., ., Jud. Gorj și de apelantul - parte vătămată Bădâlă N. M., domiciliat în Turceni, ., ., împotriva sentinței penale nr. 372/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul_, ca nefondate.
Obligă apelantul – parte vătămată și apelantul – inculpat la câte 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător,
C. G. L. M. S.
Grefier,
S. A.
Red. Gh.C.
Tehnored.A.S.
2 ex/03 Martie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 165/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 335/2014.... → |
|---|
