Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 384/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 384/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 1248/93/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 384
Ședința publică de la data de 05.05.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. M. R.
GREFIER – A. M.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestație la executare (art. 598 NCpp), privind pe condamnatul I. M., în prezent aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 325 / 2012 al Tribunalului G..
Cauza a fost reținută spre solutionare la data de 17.04.2014, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25.04.2014 și apoi pentru pentru data de azi, 05.05.2014, când, după deliberare, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 11.09.2013, sub nr._/3/2013, petentul condamnat I. M. a formulat contestație la executare, invocând existența unui caz de micșorare a pedepsei de 13 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1024/13.11.2009 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2008.
Ulterior, apărătorul ales al petentului a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare la contestația la executare formulată de condamnatul I. M., întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. c și d C.p.p. și art. 458 C.p.p., invocând în motivare prevederile noului Cod penal și noului Cod de procedură penală, solicitând aplicarea legii penale mai favorabile în cazul persoanelor condamnate definitiv, aflate în executarea pedepselor din perspectiva intrării în vigoare a noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală.
Prin sentința penală nr. 942/22.11.2013 a Tribunalului București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat I. M..
Prin decizia penală nr. 46/A/04.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, s-a admis apelul formulat de contestatorul I. M., s-a desființat sentința penală mai sus menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Ulterior, cauza a fost înregistrată, spre rejudecare, pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală sub nr._/3/2013*.
Prin sentința penală nr. 737/2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013*, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul I. M. în favoarea Tribunalului Ilfov. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 02.04.2014, sub nr._ .
La dosarul cauzei s-au atașat următoarele: dosarul nr._/3/2013*, al Tribunalului București – Secția I Penală ; dosarul nr._/3/2013 al Tribunalului București – Secția I Penală, dosarul nr._/3/2013 al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, copia M.E.P.I cu nr. 325 / 2012 al Tribunalului București, Secția I Penală, precum și fișa de evaluare întocmită de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Jilava.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 6 alin. (1) din noul Cod penal, în vigoare de la 01.02.2014 (în continuare – prescurtat: NCP), când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă (principală) mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Față de dispozițiile mai sus invocate, instanța constată că petentul condamnat I. M. se află în prezent în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 325 / 2012 al Tribunalului G. (filele 21 - 22 la dosar), mandat care cuprinde contopirea a 4 (patru) pedepse .
De asemenea, instanța constată că în ceea ce privește pedeapsa de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1,2 din legea 143/2000 cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal si a art. 19 din legea 682/2002, aceasta se situează peste limita maximă de 9 ani de închisoare prev. de art. 2 alin.1,2 din legea 143/2000 (în redactarea în vigoare după 01.02.2014) cu aplic. art.43 alin.5 din noul Cod penal si a art. 19 din legea 682/2002, sens în care s-ar impune reducerea acesteia, conform art. 6 alin.1 NCP .
De asemenea, instanța constată că și în ceea ce privește pedeapsa de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1,3 din legea 39/2003 cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal, și aceasta se situează peste limita maximă de 7 ani și 6 luni de închisoare prev. de art. 367 alin.1 din noul Cod penal, cu aplic. art.43 alin.5 din noul Cod penal, sens în care s-ar impune reducerea și a acesteia, conform art. 6 alin.1 NCP .
Dar, având în vedere disp. art. 38 NCP rap. la art. 39 NCP, conform cărora, când s-au stabilit pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, numitul I. M. ar urma să execute o pedeapsă de 9 ani de închisoare, la care s-ar adăuga 1/3 din totalul pedepselor de 6 ani de închisoare, 7 ani și 6 luni de închisoare și 4 ani de închisoare, pedeapsa principală rezultantă fiind de 14 ani și 10 luni de închisoare, adică mai mare decât cea de 13 ani pe care o execută condamnatul în prezent .
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța urmează a nu reduce cele două pedeapse principale mai sus indicate, deoarece constată că doar reducerea acestora, fără a urma algoritmul prev. de art. 39 NCP (deoarece i s-ar crea petentului o situația mai grea), face ca această reducere a celor două pedepse să fie fără efecte juridice în ceea ce-l privește pe condamnat la acest moment, dat fiind că cele 2 pedepse principale ce se cer a fi reduse au intrat în contopire cu alte 2 pedepse.
Măsura se impune și datorită faptului că rațiunea disp. art. 6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute, în prezent, o pedeapsă rezultantă (rămasă definitivă sub imperiul legii vechi) mai mare decât limita maximă prevăzută de legea nouă (legea nouă însemnând inclusiv disp. art. 38 NCP rap. la art. 39 NCP) pentru respectivele infracțiuni . În acest sens este de altfel și Decizia nr. 1 / 14.04.2014, dată de Î.C.C.J. în Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie în vigoare la momentul pronunțării minutei în prezenta cauză.
Pe de altă parte, potrivit art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, în vigoare de la 01.02.2014, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă. În cauză, față de persoana condamnată s-a dispus o pedeapsă complementară pe o durată de 8 ani, iar art. 66 alin.1 din noul Cod penal, în vigoare de la 01.02.2014, prevede că pedeapsa complementară se poate aplica pe o durată maximă de 5 ani. Astfel fiind, pedeapsa complementară aplicată în speță sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare și, prin urmare, ar trebui să fie redusă la acesta din urmă . Dar, prin sentința penală nr. 264 / 02.04.2014 (nedefinitivă la momentul pronunțării minutei în prezenta cauză) Tribunalul Ilfov deja a dispus reducerea respectivei pedeapse complementare de 8 ani la o durată de 5 ani (filele 26 - 29 la dosar) .
Pentru considerentele expuse, instanța urmează ca în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), să respingă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat I. M. .
Dată fiind culpa procesuală a petentului, în baza art. 275 alin. (2) NCPP instanța îl va obliga pe petent la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat I. M. - fiul lui I. și A., născut la data de 14.08.0963, CNP_, în prezent aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 325 / 2012 al Tribunalului G..
În baza art. 275 alin. (2) din noul Cod de procedură penală obligă petentul la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER,
R. M. R. A. M.
-pentru grefier aflat în c.o., semnează
P. Grefierul Tribunalului Ilfov
-Red. și tehnored.-Jud. R.M.R.- 07.07.2014 - 2 ex.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 186/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 382/2014.... → |
|---|
