Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 181/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 8060/4/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._ / 2014
DECIZIA PENALA nr.181/C
Ședința publică din data de 19.06.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestatia formulata de condamnatul E. V. împotriva sentinței penale nr. 1463 din data de 16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns condamnatul E. V., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu D. F. C., care depune la dosar delegația avocațiala nr._/2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvântul in dezbaterea acesteia.
Av. D. F. C., având cuvântul în apărarea condamnatului E. V., solicita admiterea contestației formulate și punerea în libertate a condamnatului, având în vedere ca petentul a îndeplinit condițiile prevăzute de lege pentru a fi liberat condiționat, respectiv a executat fracția prevăzută de lege, a avut un comportament bun pe perioada detenției și a participat la programele educaționale desfășurate la nivelul secției de deținere, precum și faptul că timpul petrecut în stare de detenție este suficient pentru reeducarea condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita respingerea contestației ca nefondată apreciind ca sentința penala nr. 1463 din data de 16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014, contestată, este legala si temeinică, având în vedere că petentul a mai beneficiat anterior de liberare condiționată, are numeroase antecedente penale fiind condamnat anterior de 7 ori pentru un infracțiuni contra patrimoniului, a fost de asemenea și sancționat pe perioada detenției iar recompensele la care a făcut referire petentul nu reprezintă o dovadă convingătoare în sensul depunerii unor eforturi considerabile pentru îndreptarea comportamentului său.
Condamnatul E. V., având personal cuvântul, învedereaza că a fost sancționat pentru ca a fumat în cameră și solicită admiterea cererii formulate.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 1463 din data de 16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014, s-au dispus următoarele:
În temeiul art.450 vechiul Cpp. și art.77 alin.3 din Legea nr.275/2006 rap. la art. 5 C.p s-a respins propunerea de liberare condiționată a petentului condamnat E. V., formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de liberate din cadrul Penitenciarul București – Jilava, ca neîntemeiată.
S-a fixat termen de reiterare la data de 13.07.2014.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a mai dispus ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din Penitenciarul Jilava a solicitat liberarea conditionata a petentului condamnat E. V..
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut din procesul verbal nr. 10/13.03.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, care însoțește cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, ca deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1650/2012 a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti.
Executarea pedepsei a început la data de 07.06.2012 și va expira la data de 06.12.2014, transformate în zile pedepsele sunt egale cu 913 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 608 zile, din care, în cazul în care muncește 152 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 456 zile efectiv executate.
Deținutul a castigat si executat în total 680 de zile, fiind la a doua analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat intrucat timpul petrecut in penitenciar a fost suficient pentru reeducare.
În primul rând trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța constată că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că potrivit art. 59 Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până in prezent petentul a avut un comportament oscilant fiind sanctionat disciplinar o data. Instanta a avut in vedere ca petentul a fost recompensat de doua ori, însă observa ca petentul a fost depus in penitenciar in luna iunie a anului 2012, astfel incat raportat la timpul petrecut in penitenciar (peste 1 ani si 9 luni ) numarul recompenselor obtinute pana in prezent nu reprezinta o dovadă convingatoare in sensul depunerii de eforturi temeinice pentru indreptarea comportamentului. De altfel, instanta a constatat ca exista perioade foarte lungi de timp pe parcursul cărora petentul nu a obtinut nicio recompensa (de-a lungul primului an petrecut in detentie)
Desi petentul a participat la programe educationale si psihologice organizate la locul de deținere, numarul acestora poate fi considerat redus in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta in interiorul locului de detentie. De altfel, de la sfarsitul anului 2012 pana in prezent petentul nu a mai participat la niciun fel de program desfasurat in penitenciar. Prin urmare, eforturile depuse au fost minime si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de indreptare. Instanta a mai retinut ca potrivit evaluarii psihologice petentul prezinta atitudini si valori de tip proinfractional modulate prin elemente de tip adictiv manifestate in repetarea conduitelor antisociale.
Totodata, instanta a retinut ca petentul este recidivist, fiind condamnat în multiple randuri pentru infractiuni contra patrimoniului si acesta a mai beneficiat de liberare conditionata. Prin urmare, desi petentului i s-a mai dat si in trecut sansa liberarii conditionate este evident ca inca nu a reusit sa constientizeze gravitatea faptelor sale si sa isi conformeze comportamentul dispozitiilor legale. Aceste aspecte coroborate cu lipsa dovezilor temeinice de indreptare conduc la concluzia ca petentul nu este inca pregatit pentru reinsertia in societate.
Din aceste motive, instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prev. de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzator nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori așa cum am arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea în temeiul art. 450 alin. 2 C.p.p. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal, contestatorul condamnat E. V., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 13.06.2014.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că E. V. a fost condamnat de Judecătoria Sector 5 București, prin sentința penală nr. 1650/2012, la 2 ani și 6 luni (913 de zile) închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 209 C. pen. din 1969; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie, până la momentul soluționării cererii de liberare condiționată având executate 680 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 10/ 13.03.2014 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că acesta are antecedente penale, fiind condamnat anterior de două ori pentru savarsirea unor infractiuni de același gen, respectiv 7 condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, că a participat la activități de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere, că a fost selecționat să participe la activități productive in perioadele mai-noiembrie 2013, și din luna ianuarie 2014 până în prezent, precum și că a fost sancționat disciplinar o dată pe perioada detentiei pentru fumat în loc nepermis, iar pentru implicarea în cadrul activităților productive a fost recompensat de 2 ori cu ridicarea măsurii disciplinare aplicate anterior.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a identificat o personalitate structurată atitudinală pe normele și valorile grupului de proveniență; a prezentat atitudini și valori de tip proinfracțional modulate prin elemente de tip adictiv manifestate în repetarea conduitelor antisociale; la data evaluării psihologice era stabil din punct de vedere psihosomatic; are capacitatea de a-și evalua consecințele acțiunilor sale; adaptare prin muncă la rigorile mediului carceral.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor săvârșite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infracțiuni, nici intervalul de timp scurs între săvârșirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul E. V. este cunoscut cu antecedente penale, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, se poate constata existența și persistența unor modalități antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acestuia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de îndreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea acestuia și că acesta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. Tribunalul urmeaza să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul E. V. pe care în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., îl va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul E. V., fiul lui M. și P., născut la data de 14.12.1980 împotriva sentinței penale nr. 1463 din data de 16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red. și tehnored. jud. N.A./.2014/2 ex.
Jud. Sector 4 Bucuresti / jud.L.Z.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 178/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 186/2014.... → |
|---|
