Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 722/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 722/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 3056/93/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
SENTINTA PENALA NR.722/F
Ședința publică din data de 20.11.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul C. V., privind sentința penală nr. 201/ 05.03.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, MEPÎ nr. 256 din 24.09.2013.
Procedura de citare este legal indeplinita fara citarea partilor.
S-a expus referatul cauzei de grefierul de ședință, după care
Instanța constată că prezenta cauză a fost reținută în pronunțare în data de 13.11.2014 când a fost stabilit termen pentru soluționare la data de 20.11.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov -Secția Penala la data de 09.10.2014 sub nr._, condamnatul C. V. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, el aflându-se în executarea unei pedepse de 5 ani si 6 luni inchisoare.
In drept, condamnatul si-a intemeiat cererea pe disp. art. 6 C.pen.
Din oficiu, instanța a solicitat Penitenciarului Spital București- Jilava comunicarea MEPÎ nr. 256 din 24.09.2013 emis de Tribunalul Bucuresti-Sectia a II-a Penala si a fisei de evaluare a condamnatului intocmita de catre Comisia din cadrul Penitenciarului Bucuresti Jilava (filele 13-16).
Examinând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. nr. 201/ 05.03.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II- Penală, ramasa definitivă prin decizia penală nr. 2821/ 23.09.2013 a ÎCCJ, petentul C. V. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 5 ani si 6 luni închisoare compusa din: 5 ani si 6 luni inchisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic si consum de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin.1 si 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. din 1969, art.37 lit.a C.pen. din 1969, art.19 din Legea nr.682/2002 si art.3201 C.pr.pen. si 871 de zile, restul ramas din executarea pedepsei de 12 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.1162 din 18.05.2007 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
În baza art. 65 C.pen din 1969, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.p., pe o durată de 3 ani din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante de 5 ani si 6 luni închisoare.
S-a facut aplicarea dispozitiilor art.71 si ale art.64 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen. din 1969 pe durata executarii pedepsei.
În baza art. 88 C.pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 09.10.2012, la zi.
În baza sentinței penale nr. 201/ 05.03.2013 rămasă definitivă prin decizia penala nr. 2821/ 23.09.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul București, Secția a II-a Penală, a emis în sarcina condamnatului C. V. mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 256 din 24.09.2013. Executarea pedepsei a început la data de 09.10.2012 și urmează să expire la data de 08.04.2018, ca urmare a deducerii duratei măsurilor preventive.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr.187/2012 „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
În ceea ce privește infracțiunile de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000, instanța constată că această infracțiune continuă să subziste și după . noului Cod Penal, cu aceeași denumire, fiind incriminată și sancționată de aceleași dispoziții legale, respectiv art.2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000.
Raportat la dispozițiile art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, instanța constată că, în privința numitului C. V. nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitive a cauzei; condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceeași infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 5 ani la 12 ani, referitor la această infracțiune pedeapsa nu trebuie redusă, pedeapsa aplicată nedepășind maximul special prevăzut de legea nouă.
Totodată, se vor reține dispozițiile Deciziei nr. 14 pronunțată la 16.06.2014 de ÎCCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în sensul că, în momentul efectuării comparației între pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, în aplicarea prev. art. 6 alin. 1 C. pen., Tribunalul nu va lua în considerare maximul special prevăzut de legea nouă redus cu 1/3 ca urmare a judecării cauzei prin aplicarea principiului recunoașterii vinovăției reținută în favoarea condamnatului C. V. și care apare valorificat în pedeapsa concretă aplicată pentru comiterea infracțiunii săvârșite.
Condamnatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa complementară aplicată condamnatului a fost preluată în aceeași modalitate de Codul penal prin dispozițiile art.66 alin.1 lit.a și b din Codul penal, legiuitorul stabilind o durată maximă a pedepsei complementare la 5 ani.
În acest context, instanța constată că nici în privința pedepsei complementare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin.6 C.pen.
Ca atare, în temeiul art.595 rap. la art. 6 alin. 1 C. pen., instanța va respinge cererea formulată de condamnatul C. V. ca nefondată, iar în temeiul art.275 alin.2 C.pr.pen. îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat care vor fi stabilite prin apreciere la 300 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu care i-a asigurat asistență juridică se va achita cu anticipație din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 595 C. pr. pen. cu referire la art. 6 C. pen. respinge ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul C. V., fiul lui I. și S., născut la data de 12.02.1977 privind sentința penală nr. 201/ 05.03.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, MEPÎ nr. 256 din 24.09.2013.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă condamnatul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu care i-a asigurat asistență juridică se va achita cu anticipație din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 96/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 725/2014.... → |
|---|
