Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 282/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 282/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 1206/93/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 282
Ședința publică din data de 04.04.2014
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect cererea formulată de condamnatul I. G. S. privind aplicarea legii penale mai favorabile ( prev. de art. 595 C.p.p.)
Fără participarea procurorului și a condamnatului, conform art. 23 alin.8 din Legea nr. 255/2013 modificată prin OUG nr. 116/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 21.02.2014 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală sub nr._, contestatorul I. G. F. a formulat contestatie la executarea pedepsei de 10 ani si 9 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. în legea nr. 143/2000, aplicată prin sentința penală nr.461/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/236/2012, definitivă prin nerecurare la data de 02.11.2012.
Prin sentința penală nr. 860/20.03.2014 a Tribunalului București Secția I-a Penală, pronunțată în dosarul penal nr._, în baza art.23 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, așa cum a fost modificat prin OUG nr.116/2013, cu referire la art.50 NCPP, s-a declinat cauza având ca obiect cererea petentului condamnat I. G. F. aflat în stare de detenție la Penitenciarul București – Jilava, în favoarea Tribunalului Ilfov, ca instanță corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se află locul de detenție. În baza art.275 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 31.03.2014 sub nr._ .
În cererea formulată contestatorul-condamnat I. G. F., aflat în executarea pedepsei de 10 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 461/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/236/2012, definitivă prin nerecurare la data de 02.11.2012, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
Mai arată ca față de . noului cod penal pedepsele pentru infracțiunea reținută, s-au redus de la 10-20 ani la 5-10 ani și astfel solicită reducerea pedepsei, in baza art. 6 C.p și art. 81 din Legea 187/2012.
In drept, au fost invocate disp. art. 598 alin.1 lit.d rap. la art. 595 alin.1 C.p.p. coroborat cu art.6 C.p.
La dosarul cauzei s-au depus: copia MEPI nr. 495/02.11.2012 emis de catre Tribunalul G., adresă din partea Penitenciarului Jilava prin care a comunicat faptul că nu a fost întocmită sesizare către instanță în privința contestatorului pentru reducerea pedepsei, întrucât s-a apreciat ca nu sunt aplicabile disp. art. 4 și 6 NCP, precum și fișa de evaluare întocmită și copia sentinței penale nr. 461/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/236/2012.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. nr. 461/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/236/2012, definitivă prin nerecurare la data de 02.11.2012, s-a admis cererea formulată de petentul –condamnat I. G. S., fiul G. și D., născut în prezent deținut în Penitenciarul G., privind contopirea pedepselor.
S-a constatat că faptele săvârșite de petentul – condamnat în perioada 20.09._07, la data de 22.09.2008 și la data de 06.10.2008 sunt concurente.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 585 din 19.05.2008 a Tribunalului București, secția II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.826 din 10.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și a repus în individualitatea lor pedepsele componente: - 6 ani și 6 luni închisoare aplicată în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.; - 2 ani închisoare aplicată în temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. - sporul de 6 luni închisoare.
În baza art.36 alin. 2 C. pen. raportat la art.33 lit. a C.pen. și art.34 lit. b C. pen., s-a contopit pedeapsa 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare aplicată petentului - condamnat prin sentința penală nr. 585 din 19.05.2008 a Tribunalului București, secția II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.826 din 10.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată petentului-condamnat prin sentința penală nr. 313 din 19.03.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.2767 din 12.08.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată petentului-condamnat prin sentința penală nr. 610 din 03.06.2009 a Tribunalului București, secția I-a penală, modificată prin decizia penală nr.232 din 03.11.2009 a C. secția I-a penală, definitivă prin decizia penală nr.918 din 10.03.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită cu 9 luni închisoare.
În final petentul-condamnat I. G. S. execută pedeapsa de 10 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis petentului-condamnat drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a Il-a, b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.36 alin.3 C. pen. rap. la art.88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată petentului-condamnat perioada executată 30.01.2007 la zi, la zi.
S-a menținut starea de arest a petentului condamnat.
În temeiul art.35 alin.3 Cod penal, având în vedere pedepsele complementare stabilite prin sentința penală nr. 585 din 19.05.2008 a Tribunalului București, secția II-a penală și prin sentința penală nr. 313 din 19.03.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală s-a aplicat petentului –condamnat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
S-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 876 din 11.03.2009 emis de Tribunalului București, secția II-a penală, nr. 477 din 14.08.2009 emis de Tribunalului București, secția II-a penală și nr. 650 din 15.03.2010 emis de Tribunalului București, secția I-a penală și s-a dispus dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit prezentei. În baza art.192 alin.3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. MEPI nr. 495/02.11.2012 emis de catre Tribunalul G., executarea pedepsei începând la data de 30.01.2007.
Instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea formulată de I. G. S., având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. (1) NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea 187/2012, pedeapsa maximă prevăzută de lege este 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Conform art. 5 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea 187/2012, pedeapsa maximă prevăzută de lege este 7 ani închisoare.
Având în vedere că numitul I. G. S. a fost condamnat la pedepse sub limitele actuale prev. de art. art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea 187/2012 și prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea 187/2012, se constată că nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP.
De asemenea, nici în ceea ce privește regimul juridic al concursului de infracțiuni, legea penală nouă nu este mai favorabilă, căci, conform art. 38 al. 1 NCP rap. la art. 39 al. 1 lit. b NCP, contestatorul ar urma să execute o pedeapsă mai mare decât cea din prezent.
Disp. art. 6 NCP nu sunt aplicabile nici în ceea ce privește pedepsele complementare aplicate, dat fiind că acestea se situează sub 5 ani, respectiv au fost aplicate pentru o perioadă de 4 ani.
Instanța nu va reduce pedeapsa ca urmare a reținerii de către instanța care l-a condamnat a circumstanțelor atenuante, deoarece, chiar dacă în actuala reglementare există, de asemenea, o dispoziție specială care obligă instanța a aplica o pedeapsă între limite reduse cu 1/3, totuși, conform 187 NCP, prin sintagma „pedeapsă prevăzută de lege” se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Măsura se impune și datorită faptului că rațiunea disp. art. 6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de noua lege.
În plus, instituția juridică a circumstanțelor atenuante nu este o instituție autonomă față de instituția pedepsei, asfel încât nu se pot aplica dispozițiile mai favorabile dintr-o lege în ceea ce privește pedeapsa și dispozițiile mai favorabile dintr-o altă lege în ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante.
În ceea privește cererea contestatorului de reindividualizare a pedepsei prin aplicarea principiului proporționalității prev. de art. 15 din Codul penal din 1968, aceasta este neîntemeiată datorită lipsei unei prevederi exprese în acest sens în noul Cod penal, art. 4 din LPACP arătând că, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care nu depășeste maximul special prev. de noul Cod penal, nu poate fi redusă.
În baza art. 275 alin. 2 NCPP va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 200 lei, dat fiind culpa acestuia în declanșarea procesului penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, cu referire la art. 6 NCP respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul I. G. S. (fiul lui G. și al lui D., născut la 26 Martie 1978) - Penitenciarul București Jilava.
În baza art. 275 alin. 2 NCPP obligă contestatorul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud. A.R./2 ex./30.04.2014
Tribunalul Ilfov.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 725/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 310/2014.... → |
|---|
