Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 62/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 34495/4/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 62/C/F
Ședința publică din data de: 03.04.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestatia formulata de condamnatul B. A. G. împotriva sentinței penale nr. 521 din data de 20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns condamnatul B. A. G., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător asistat de apărător oficiu, avocat B. G., care depune la dosar delegația nr._/2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul in dezbaterea acesteia.
Av. B. G., având cuvântul în apărarea condamnatului B. A. G., in temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.proc.pen. solicita admiterea contestatiei, desfiintarea sentinței penale nr.521 din data de 20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și, rejudecand, sa se dispuna liberarea condiționata a inculpatului avându-se în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevazute de lege pentru a se dispune liberarea sa condiționata. Astfel, av. B. G. Arată că în ceea ce priveste fractia obligatorie din totalul pedepsei 2/3 care reprezinta 1460 de zile la data de 12.12.2013, inculpatul a executat 1769 de zile la care se adauga 96 de zile considerate ca executate ca urmare a prestarii muncii, avand un total castigat de 1865 de zile la care i s-au mai adaugat 111 zile arest prevetiv, că inculpatul executa pedeapsa in regim semidesechis, a participat la activitati educative si de asistenta sociala și, chiar dacă a fost și sanctionat de doua ori, ulterior a fost recompensat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita respingerea contestatiei ca nefondată apreciind că sentința penală nr. 521 din data de 20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, contestată, este legala si temeinică în condițiile în care condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, la locul de detenție.
Condamnatul B. A., avand personal cuvantul, arata ca lasa soluționarea contestatiei la aprecierea instantei.
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr.521 din data de 20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2013, s-au dispus următoarele:
În temeiul art.450 vechiul Cpp. și art.77 alin.3 din Legea nr.275/2006 rap. la art. 5 C.p s-a respins propunerea de liberare condiționată a petentului condamnat B. A. G. formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de liberate din cadrul Penitenciarul București – Jilava, ca neîntemeiată.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 11.06.2014.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului condamnat să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată a solicitat liberarea conditionata a petentului condamnat B. A. G..
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut că din procesul verbal nr. 50/12.12.2013 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, care însoțește cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 815/2009 a Judecătoriei G..
Executarea pedepsei a început la data de 08.02.2009 și va expira la data de 07.02.2015, transformate în zile pedepsele sunt egale cu 2191 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1460 zile, din care, în cazul în care muncește 365 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 1095 zile efectiv executate. Deținutul a castigat si executat în total 1865 de zile, fiind la a patra analiză a comisiei. Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat intrucat a fost staruitor in munca si a dat dovezi de indreptare.
S-a mai reținut că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până in prezent petentul a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar de doua ori, in ambele ocazii facandu-se vinovat de detinerea de obiecte interzise, respectiv de telefon mobil. Pe langa acest aspect, instanța a avut în vedere ca desi petentul a fost depus in penitenciar in anul 2009, acesta a primit doar doua recompense de la acel moment pana in prezent, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel. De altfel, ultima recompensa primita dateaza din august 2012.
Desi petentul a participat la programe de activitati educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numarul acestora poate fi considerat redus in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta in interiorul locului de detentie, iar unele activitati nici nu au fost finalizate. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de indreptare.
In ceea ce priveste relatia cu exteriorul, petentul nu a efectuat convorbiri telefonice, nu a corespondat cu membrii familiei, iar pe perioada detentiei a fost vizitat foarte rar. Evaluarea psihologica a relevat faptul ca petentul prezinta o motivatie predominant intrinseca si interese limitate, iar personalitatea sa este structurata atitudinal pe normele si valorile grupului de provenienta.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a-l libera condiționat, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Din aceste motive, instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prev. de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzator nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori așa cum am arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța consideră că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța apreciază că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea în temeiul art. 450 alin. 2 C.p.p. va fi respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 11.06.2014, termen pe care l-a apreciat ca fiind corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, contestatorul condamnat B. A., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 26.03.2014.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 rap. la art. 416 și art.418 C.pr.pen., Tribunalul apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1968 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că B. A. G. a fost condamnat de Judecătoria G., prin sentința penală nr. 815/ 2009, la 6 ani (2191 zile) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 C. pen. din 1968; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (1460 zile), până la momentul soluționării cererii de liberare condiționată având executate 1865 zile de închisoare, din care 96 zile au fost câștigate ca urmare a muncii prestate.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 50/ 12.12.2013 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că acesta nu are antecedente penale, că a participat la activități de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere, că a fost selecționat să participe la activități productive, precum și faptul că a fost sancționat disciplinar de două ori pentru deținerea unor telefoane mobile, iar pentru implicarea în cadrul activităților educative a fost recompensat de două ori.
Sub aspectul profilului psihologic, nu s-au identificat elemente cu semnificație patologică în evoluție, fara dificultati cognitive, agresivitate reprimata, dominanta, un bun potential adaptativ, relativ stabil emoțional.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța trebuie să stabilească dacă acesta s-a îndreptat și se poate reintegra în societate, tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 100 C.pen., a fost realizat.
Or, deși condițiile referitoare la fracția de pedeapsă executată și stăruința în muncă sunt îndeplinite, contestatorul condamnat nu a dat dovezi temeinice de îndreptare pe parcursul executării pedepsei în condițiile în care a fost sancționat disciplinar și, în contextul în care se află la prima analiză, Tribunalul constată că în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea acestuia și că acesta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. A. G. pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., îl va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 587 alin. 3 rap la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. A. G., fiul lui M. și M., născut la data de 22.01.1981 împotriva sentinței penale nr. 521 din data de 20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2013.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul- condamnat la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red. și tehnored. jud. N.A./.2014/2 ex.
Jud. Sector 4 Bucuresti / jud. L.Z.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 106/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 96/2014.... → |
|---|
