Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 352/2014. Tribunalul ILFOV

Sentința nr. 352/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 1211/93/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ

operator de date cu caracter personal nr._

dosar nr._

SENTINȚA PENALA nr. 352/F

Ședința publică din data de: 24.04.2014

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE – N. A. - judecător

GREFIER – C. V.

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect cererea de constatare a intervenirii legii mai favorabile formulată de condamnatul N. C. privind sentința penală nr. 572 din 12.05.2006 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, MEPÎ nr. 474/ 14.02.2008.

Conform prevederilor art. 23 alin. 8 din OUG 116/2003, cererea se soluționează fără participarea procurorului, a condamnatului și a apărătorului acestuia.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Se constată depuse la dosarul cauzei, în data de 24.04.2014, prin Serviciul Registratură al instanței, din partea condamnatului prin apărător ales, concluzii scrise.

Instanța reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția I Penala la data de 30.01.2014 sub nr._, condamnatul N. C. a solicitat evaluarea situației sale juridice privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Din oficiu, instanța a solicitat informații Penitenciarului București- Jilava cu privire la perioada executată și a atașat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului.

Prin sentința penală nr.212 / F/ 12.02.2014, Tribunalul București-Secția I Penala a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și, în temeiul art. 50 alin.1 C.pr.pen. rap. la art. 597 C.pr.pen., a declinat competența de soluționare a prezentei cereri formulată de petentul condamnat în favoarea Tribunalului Ilfov.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalului Ilfov la data de 31.03.2014, sub numărul de dosar 1211/ 93/ 2014.

Examinând înscrisurile depuse la dosar, precum și cele atașate din oficiu – extras Ecris Tribunalul Ilfov cu privire la sentința penală nr. 101/ 24.02.2014 pronunțată în dosarul nr._, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin sentința penală nr. 572/ 12.05.2006 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 522/ 13.02.2008 a ÎCCJ, petentul N. C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174, art. 175 lit. i și art. 180 alin. 2 C. pen. din 1968, ambele cu aplicarea art. 33- 34 C. pen. din 1968.

I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.pen. din 1968, pe o durată de 10 ani, în condițiile art. 65 C.pen. din 1968.

În temeiul art. 350 C.pr.pen. din 1968 a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive, din 27.01.2003 la 16.11.2005, conform art. 88 C.pen. din 1968.

În baza acestei sentințe penale, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 522/ 13.02.2008 a ÎCCJ, Tribunalul București, Secția I Penală, a emis în sarcina condamnatului N. C. mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 474 din 14.02.2008.

Instanța reține că situația juridică a numitului N. C., după . noului Cod penal (01.02.2014), a fost deja analizată. Astfel, în privința condamnatului, prin sentința penală nr. 101 din data de 24.02.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov-Sectia penala în dosarul nr._, ”în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, s-a admis contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul Spital București Jilava privind pe condamnatul N. C., în baza art. 6 alin. 6 din NCP s-a redus pedeapsa complementară de la 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C. pen., la 5 ani; s-a mai dispus anularea M.E.P.I cu nr. 474/14.02.2008 emis de Tribunalul București în baza sentinței penale nr. 572 din 12.05.2006 a Tribunalului București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii”.

Această hotărâre judecătorească este presupusă a reprezenta expresia adevărului în cauză ca urmare a autorității de lucru judecat, astfel că nu mai poate fi pusă în discuție și, ca atare, nici evaluarea situației juridice a condamnatului, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, solicitată printr-o altă cerere, formulată în acest caz de acesta personal, nu mai poate face obiectul unui alt proces.

Or, în prezenta cauză, anterior rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost admisă sesizarea privitoare la condamnat privind aplicarea legii penale mai favorabile, numitul N. C. s-a adresat Tribunalului București cu o altă cerere având același obiect, aplicarea dispozițiilor art.4 sau 6 C.pen.

În consecință, văzând și dispozițiile art. 599 alin. 5 C. pr. pen. potrivit cărora ”cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări”, instanța urmează să respingă ca atare prezenta cerere, iar în baza art. 275 alin.2 C.pr.pen. condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat care vor fi stabilite prin apreciere la 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În temeiul art. 595 rap. la art. 599 alin. 5 C. pr. pen. respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul N. C., fiul lui M. și N., născut la data de 27.11.1979 privind sentința penală nr. 572 din 12.05.2006 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, MEPÎ nr. 474/ 14.02.2008.

În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 200,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

N. A. C. V.

Red. și tehnored. jud. N.A./.2014/2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 352/2014. Tribunalul ILFOV