Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 456/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 456/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 34734/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7138/2014)
Decizia Civilă Nr.456
Ședința Publică din data de 05 Februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
JUDECĂTOR A. I. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate CFR SA, împotriva sentinței civile nr.7387/02.09.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. L. al Feroviarilor din Gara de Nord în numele membrilor de sindicat: C. M., T. G., C. M., D. G., E. B., S. D., T. L. M., B. C. M. D. H., P. I. C., T. A., P. M., D. L., C. G., M. L., M. O. N., T., G. M., C. I., T. C., V., N. M. G., P. V., T. E. M., P. M. C., I. R., U. G. I., D. M., V. F., V. M. C., M. I., M. C. M., D. C., A. E. M., S. T., P. S., O. E., T. I., P. N., G. G., V. I., R. A., T. I. M., J. D., P. F., H. M., S. D., F. C. C., V. A., I. I., S. D., V. F., N. C., T. A., M. M., G. D., E. I., G. G., V. F., M. V. L., M. L., cauza având pe fond ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate CFR SA, prin consilier juridic S. G., în baza delegației atașate la fila 38 dosar recurs și intimatul-reclamant S. L. al Feroviarilor din Gara de Nord în numele membrilor de sindicat, prin avocat B. E., în baza împuternicirii avocațiale de reprezentare atașate la fila 40 dosar recurs, emise conform contractului de asistență juridică încheiat sub nr._ din 02.02.2015.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează faptul că prezenta pricină se află la primul termen de judecată, precum și faptul că pentru termenul de azi s-a procedat la comunicarea motivelor de recurs formulate de către recurenta-pârâtă, către partea intimată adversă, și a înscrisurilor atașate în susținere, astfel cum rezultă din citativul întocmit în cauză la data de 29.01.2015, atașat la fila 37 dosar recurs.
La data de 21.01.2015 recurenta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate CFR SA a transmis prin fax la dosarul cauzei note de ședință, în dublu exemplar, prilej cu care invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. L. și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a intimatului Sindicat pentru doi dintre membrii de sindicat și anume față de P. F. și V. A..
Intimatul-reclamant S. L. al Feroviarilor din Gara de Nord în numele membrilor de sindicat, prin avocat B. E., arată că a luat cunoștință de conținutul notelor de ședință transmise prin fax de către recurenta-pârâtă pentru termenul de judecată de la această dată, acestea fiindu-i comunicate direct de către partea recurentă adversă.
Curtea pune în discuția părților conținutul notelor scrise depuse la dosarul cauzei la data de 21.01.2015 de către recurenta-pârâtă, prin intermediul lor invocându-se motive noi de recurs, precum și caracterul acestor motive.
Curtea califică aceste note scrise ca fiind o completare la motivele de recurs prin care se invocă motive noi, dintre care doar aspectele referitoare la prescripție și lipsa dovezii calității de reprezentant a sindicatului reclamant constituie motive de ordine publică, pentru restul criticilor, care nu sunt de ordine publică, pune în discuția părților excepția tardivității completării motivelor de recurs.
Recurenta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate CFR SA, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele pe larg expuse în cuprinsul cererii cât și în notele de ședință, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților, inclusiv pretențiile prezentate în cererea completatoare. Solicită, de asemenea, admiterea excepțiilor invocate în cuprinsul notelor de ședință.
De asemenea, conform notelor scrise, solicită a se reține că în cea ce privește anul 2011 s-a făcut o mențiune cu privire la faptul că cererea reclamanților nu are temei legal, motivat de faptul că, Contractul colectiv de muncă la nivel de R. Transporturi, invocat de reclamanți, a expirat la data de 31.12.2010.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune față de faptul că se critică neexecutarea Contractul colectiv de muncă nivel de R. Transporturi și având în vedere că obiectul solicitărilor îl constituie plata unor drepturi din contract, apreciază că cererea trebuia introdusă în termen de 6 luni. Prin urmare, față de acest motiv, apreciază că cererea formulată de către reclamanți este prescrisă și, pe cale de consecință, să se respingă pretențiile acestora.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Mitiva L., recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, precizează faptul că aceasta nu a avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă. Interpelată fiind, arată că a invocat în termen legal acest motiv, întrucât în baza documentelor prezentate de companie a rezultat că nu a avut raporturi de muncă cu pârâta, astfel că nu este îndreptățită să primească aceste drepturi.
Intimatul-reclamant S. L. al Feroviarilor din Gara de Nord în numele membrilor de sindicat, prin avocat, având cuvântul pe excepția tardivității privind aspectele care nu sunt de ordine publică, invocate in cuprinsul notelor de ședință, solicită admiterea acesteia, întrucât pe această cale s-au invocat motive noi, cu depășirea termenului de recurs de 10 zile de la comunicarea hotărârii judecătorești recurate.
În ceea ce privește excepția prescriptiei dreptului material la acțiune, solicită respingerea acesteia, ca nefondată, având în vedere faptul că drepturile salariale solicitate reprezintă diferențele de drepturi salariale calculate la salariul lunar al fiecărui salariat, care trebuia calculat conform dispozițiilor art.41alin.(3) din Contractul colectiv de muncă la nivel de R. Transporturi.
Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate, ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.150 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.7387, din data de 02.09.2013, pronunțată de Tribunalul București Sectia a VIII a Conflicte de munca și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale solicitate pe perioada 01.01._09 și a fost respinsă acțiunea cu privire la aceasta perioada.
A fost admisă, în parte acțiunea formulata de reclamant S. L. AL FEROVIARILOR DIN GARA DE NORD, în numele și pentru membrii săi.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților in raport cu activitatea desfășurata de acestea diferențele dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei conf. art.41 alin.3 lit.a din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 si drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 01.11._11 (a se vedea incheierea din camera de consiliu din data de 03.03.2014, prin care s-a admis cererea de indreptare a erorii materiale privind perioada acordarii drepturilor), sume care vor fi actualizate cu rata inflației de la data fiecărei scadente la data plății efective.
A fost obligată pârâta la reactualizarea diferențelor de drepturi salariale menționate anterior, cu indicele de inflație de la data plății efective și plata dobânzii legale aferente acestor diferențe.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 1.800 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Potrivit înscrisurilor prezentate de către Sindicat, reprezentanții săi indicați în lista atașată cererii de chemare în judecată au avut calitatea de salariați ai pârâtei în perioada 01.09.2009 – 31.12.2012.
Din Contractul nr. 722/24.01.2008, contract colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010, prelungit pana la 31.12.2011 ( conform art.4 alin.2 din contract), publicat in Monitorul Oficial partea V, nr. 3 din 11.02.2008, reiese că părțile contractante sunt reprezentanții patronilor din activitățile de transporturi si conexe, constituiți conform prevederilor legii nr. 356/10.07.2001 a patronatelor, respectiv Confederația Naționala a Patronatului R. - C.N.P.R, Uniunea Naționala a Transportatorilor Rutieri din România - U.N.T.R.R. si reprezentanții salariaților din activitățile de transporturi si conexe, constituiți conform prevederilor legii nr. 54/2003, cu modificările ulterioare, cu privire la sindicate, nominalizate in acest contract colectiv de munca
Conform art. 123 din contract, acesta produce efecte în toate unitățile nominalizate la anexa 5. Din această anexă, pct. 1 la contract, reiese că SNTFM CFR CALATORI SA - BUCUREȘTI, societate a cărei filială este pârâta, face parte dintre unitățile la care se aplică CCM –UNRT 2008-2010 (Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_ ).
Pe de altă parte potrivit art. 11 din Legea nr.130/1996 clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
În art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 prelungit pana la 31.12.2011 ( conform art.4 alin.2 din contract) sunt prevăzuți coeficienții minimi de ierarhizare pentru categoria de salariați, iar la alin. 3 lit. a se prevede că salariul minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01.01.2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Art. 41 lit. b al aceluiași articol prevede expres că părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi stipulat la art. 41 pct. 3 lit. a pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv.
Prin întâmpinare pârâta a recunoscut faptul că, în perioada ce face obiectul cauzei, salariul de bază minim brut a fost cel negociat la nivel de unitate, și nu cel negociat la nivel de ramură transporturi.
Din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, rezultă că salariul de bază brut corespunzător coeficientului de ierarhizare 1 a fost de 570 lei în perioada 21.08._10, respectiv de 600 de lei în perioada 01.04._11, iar nu de 700 lei, cum se prevedea în Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, pe anii 2008-2010 prelungit pana la 31.12.2011 ( conform art.4 alin.2 din contract).
Față de dispozițiile art.236 al. 4 Codul muncii și art. 7 al. 2 din Legea nr. 130/1996, instanța apreciază că apărarea pârâtei nu poate fi reținută, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituind legea părților, clauzele fiind obligatorii pentru părțile contractuale.
În conformitate cu prevederile art. 238 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.”
Art. 37 din Codul muncii consacră principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă, iar în cuprinsul art. 38 din același act normativ sunt indicate, într-o modalitate imperativă, limitele minimale ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului.
În același sens, potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
De asemenea, potrivit art. 24 alin.1 din Legea nr. 130/1996, “clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate” și părțile pot cerere renegocierea. Însă nu se poate ignora nici dispoziția art. 24 alin 4 din aceeași lege care dispune ca până la renegocierea drepturilor, clauzele a căror nulitate a fost constatată sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În toate normele legale menționate se consacră caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă, caracter garantat constituțional și prin art. 41 alin.5 din Constituția României, conform căruia ”dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate”.
Prin urmare, orice contract colectiv de muncă la nivel inferior se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractuale colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior, clauzele celor dintâi sunt lovite de nulitate, în condițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la momentul analizat în prezenta cauză.
Astfel, contractele colective de muncă se constituiau într-un sistem ierarhic, în vârful căruia se afla contractul colectiv de muncă la nivel național, iar la baza lui, contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate.
Având caracter obligatoriu, rezultă că drepturile salariaților sunt cele stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, în cauză la nivel de ramură, în cazul în care la nivel de unitate, au fost stabilite drepturi la un nivel inferior, iar salariații nu pot renunța la cele care, în temeiul legii, au fost statuate prin negocierile colective.
S-a reținut faptul că nulitatea a privit cuantumul salariului brut minim stabilit pentru clasa de salarizare și anularea acestei anexe atrage folosirea salariului de bază brut stabilit la nivel de ramură. Pe de altă parte se reține faptul că în cuprinsul contractului individual de muncă există mențiuni privind clasa de salarizare și categoria existând astfel date suficiente pentru calcularea salariului plecând de la un salariu de bază brut de 700 de lei.
În acest sens, acordarea unor sume mai mari de 700 de lei nu exonerează pârâta de obligația de calcul a salariului prin raportare la această sumă, întrucât în cauză nu este vorba de acordarea unui salariu minim brut.
Părțile s-au obligat ca negocierile subsecvente să plece de la salariul de bază minim de 700 de lei și prin aplicare unor coeficienți minimi de ierarhizare conform contractului. Stabilirea salariului de bază cu încălcare contractului de muncă la nivel superior fiind o măsură anulată de instanță a fost înlocuită cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. Deci în stabilirea efectelor nulității nu se poate ignora dispoziția legală expresă privind înlocuirea clauzei anulate până la renegociere.
În consecință, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale care consacră forța obligatorie a contractului colectiv de muncă, și anume art. 236 alin. 4 C.muncii, (în vigoare la data încheieri contractului) conform căruia contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și art. 243 alin. 1 C.muncii, conform căruia executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
În consecință, instanța a admis acest capăt din cererea formulată de reclamanți și a obligat pârâta la calcularea și plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut în cuantum de 700 lei prevăzut de dispozițiile art. 41 alin 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi valabil pentru anii 2008- 2011 și sumele efectiv primite de către reclamant pentru perioada 26.06._11, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, întrucât fiind vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă, cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Acordarea sumei actualizate în raport de rata inflației se impune față de principiul reparării integrale a prejudiciului, potrivit căruia creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite, riscul devalorizării leului fiind pus în sarcina debitorului.
Pentru aceste sume, pârâta a fost obligată la plata către reclamanți și a dobânzii legale de la data introducerii acțiunii, respectiv 03.09.2012, până la data plății efective, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit de către reclamanți.
În baza art.274 C.p.c. instanța a obligat pârâta la 1800 lei cheltuieli de judecată către reprezentantul reclamanților, reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct. 8, 9 și art.3041 din Codul de procedură civila,
pârâta C. Naționala de Căi Ferate „CFR" - SA, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte hotărârii primei instanțe in sensul respingerii contestației așa cum a fost formulată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că CNCF „CFR"- SA nu a onorat obligațiile asumate potrivit Contractelor Colective de Muncă ale CNCF „CFR" – SA.
In fapt, CNCF CFR SA ca urmare a negocierilor colective între partenerii sociali, are încheiate Contracte Colective de Munca, succesive pentru anii 2008-2010.
Prin Contractele Colective de Munca sunt stabilite clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
Atât contractul individual de munca cât și contractul colectiv de munca reprezintă convenții de munca, părțile fiind patronii si salariații, Contractul colectiv are o valoare normativa.
Pentru a fi aplicat într-un raport juridic concret, contractul colectiv de munca implica in mod necesar existenta unui contract individual de munca din care sa izvorască acest raport juridic.
Contractele Individuale concretizează. în măsura necesara, drepturile si obligațiile pârtilor, prevăzute nu numai de lege, dar si de contractul colectiv.
Astfel, face precizarea ca salariații CNCF CFR SA au cuprinse in contractele individuale de munca clauze negociate si pentru care si-au dat acordul prin semnarea actelor adiționale la CIM, clauze care se completează cu prevederile legale si cele ale contractului colectiv aplicabil.
Mai mult, face precizarea ca potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 1 din Codul muncii, anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana care solicită angajarea sau, după caz, salariatul cu privire la clauzele generale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice, iar potrivit dispozițiilor alin. 3 elementele din informare trebuie să se regăsească și în contractul individual de muncă.
Precizează faptul că, modificarea elementelor esențiale ale contractului individual de muncă respectiv locul de muncă, salariul și felul muncii trebuie făcuta în acord cu prevederile art. 41 alin. 1 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii.
Ab initio, solicită Curții să sa aibă in vedere urmatoarele prevederi legale esențiale pentru o soluționarea corecta si judicioasa a prezentei cauze, si anume;
Contractul valabil încheiat este legea părtilor contractante - art.1270 alin.l C.civ.
Învederează Curții că, în perioada 01.09,_11 în care reclamanții solicită diferența de drepturi salariale, diferența rezultata dintre salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art.41 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de Ramura Transporturi valabil pentru 2008-2010 si sumele efectiv primite in conformitate cu prevederile art.7 si anexei 1 din C.CM. la Nivel de C.N.C.F. „C.F.R." S.A., a existat la C. Națională de Căi Ferate CFR S.A. contracte colective de munca valabil încheiate la nivel de unitate pe anii 2009/2010 si 2011/2012 ale căror prevederi au fost obligatorii pentru părți conform dispozițiilor art. 7 alin.2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, salariul astfel negociat fiind menționat și în contractul individual de muncă al intimaților.
Ca atare, părțile au înțeles de comun acord ca pentru anii 2009, 2010 si 2011, să stabilească un alt salariu minim la nivelul societății precum și alți coeficienții de ierarhizare, decât cei prevăzuți in CCM la Nivel de Ramura Transporturi si, prin urmare instanța de judecata este ținuta să analizeze cererea intimaților prin prisma principiului forței obligatorii a convențiilor care reprezintă un motiv de ordine publica.
Mai mult, contractul colectiv de munca la nivel de unitate aplicabil pentru anii 2009-2010 a fost încheiat cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă Ia Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010, astfel încât prevederile din CCM la Nivel de R. Transporturi nu sunt aplicabile în speță, fiind incidente cele la nivel de unitate si grup de unități feroviare.
Pentru anii 2009-2010, prin actul adițional nr. 370/20.06.2008 ia Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare 2008-2010 s-au stabilit salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare valabile de la 0L07.2008, iar prin actul adițional nr. 4294/28.12.2010 a fost prelungită valabilitatea acestuia până la data de 31.01.2010.
Salariile de bază lunare stabilite prin contractul individual de muncă al reclamanților se încadrează atât în prevederile CCM încheiat Ia nivel de unitate, cât și prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare.
Mai mult, prin C.C.M. la nivel de C.N.C.F. „C.F.R." S.A. si C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare, sunt prevăzute clase si coeficienți de ierarhizare specifici activității feroviare, si mai mult clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilata cu salariul minim de 700 lei prevăzut de C.C.M. pe Ramura Transporturi, deoarece in acest contract colectiv nu sunt prevăzute clase de salarizare ci numai coeficienți de ierarhizare pentru diverse categorii profesionale.
Prin urmare cererea reclamanților de plata a acestor drepturi bănești prin raportare la nivelul salariului minim de 700 lei prevăzut de C.C.M. pe Ramura Transporturi este ilogica si nu are temei legal.
Având în vedere prevederile contractuale invocate mai sus și aplicabile în perioada în care intimații solicită diferența de salarii, solicită să se constate că drepturile cuvenite acestora în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate invocat în cererea introductivă și celui individual de muncă au fost plătite în mod corespunzător, societatea recurentă onorându-si obligațiile asumate întocmai și la timp.
Clauzele contractelor colective de munca încheiate la nivel inferior care conțin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior sunt lovite de nulitate, însă nulitatea va fi constatata de instanța competenta la cererea părții interesate - art.24 alin.1, alin.2, alin.3 si alin.4 raportat la art.8 alin.2 și alin.3 din legea 130/1996 privind contractul colectiv de munca, aplicabila în perioada 2009-2010 de valabilitate a C.C.M. la Nivel de Unitate si C.C.M. la Nivel de G. de Unități.
Mai solicită Curții să rețină că, în perioada de valabilitate a C.C.M. la Nivel de C.N.C.F. „C.F.R." S.A. si C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare intimații singuri sau, prin intermediul organizațiilor sindicale aveau posibilitatea legala să solicite instanței competente constatarea nulității acestor clauze, în condițiile în care constatau că, clauzele prevăzute în art.7 si anexa 1 din C.C.M. la Nivel de C.N.C.F, „CF.R" S.A. conțin drepturi la nivel inferior față de drepturile prevăzute în Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi.
In acest context și în condițiile în care instanța de judecata astfel sesizata, constata nulitatea acestor clauze, clauzele respective puteau fi renegociate iar până la renegocierea acestora puteau fi înlocuite cu clauzele mai favorabile existente în contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de munca se pot formula pe toata durata existentei contractului colectiv de munca - art.268 alin.1 pct. d Codul muncii.
Învederează faptul că intimații solicită diferența de drepturi salariale, diferența rezultata dintre salariul de baza minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art.41 din Contractul Colectiv de Munca Ia nivel de Ramura Transporturi valabil pentru 2008-2010 si sumele efectiv primite in conformitate cu prevederile art.7 și anexei 1 din C.C.M. la Nivel de C.N.C.F. „C.F.R." SA.
Or, se poate observa cu ușurința faptul că intimații solicita practic înlocuirea unor clauze ale C.C.M. la Nivel de C.N.C.F. C.F.R" S.A. și C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare, a căror existenta s-a încheiat la 31.12.2010 cu clauze mai favorabile existente în Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi, expirat și acesta la data de 31.12.2010.
Însă așa cum a arătat anterior, conform prevederilor legale în vigoare la data existentei contractelor colective de munca, înlocuirea unor clauze ale acestora cu clauze mai favorabile existente în contractul de munca încheiat la nivel superior se poate face numai în urma sesizării instanței de judecata cu o cerere în constatarea nulității clauzelor respective.
F. de cele mai sus arătate, solicită să se țină cont la pronunțarea soluției în prezenta cauza de urmatoarele aspecte:
Instanța de judecata nu a fost investita cu o cerere de constatare a nulității unor clauze ale contractului colectiv de munca la nivel de C.N.C.F. C.F.R." S.A.
Chiar daca instanța de judecata ar califica cererea intimaților ca fiind a cerere de constatare a nulității unor clauze ale C.C.M. Ia Nivel de C.N.C.F. C.F.R." S.A., o astfel de cerere ar fi tardiv introdusa prin raportare la prevederile art.268 alin. 1 pct. d din Codul muncii, motivat de faptul că, atât C.C.M. la Nivel de C.N.C.F. „C.F.R." S.A. cât și C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare au expirat la data de 31.12.2010, iar cererea intimaților a fost introdusa în aprilie 2012, după expirarea acestor contracte colective de munca;
Clauzele C.C.M. CNCF CFR SA și C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare nu pot fi înlocuite de către instanța de judecata cu clauzele mai favorabile prevăzute în CCM la Nivel de Ramura Transporturi în lipsa unei cereri de constatare a nulității acestora introdusa în termenul legal prevăzut de art. 268 alin.1 lit. d din Codul muncii.
Mai mult, Tribunalul Ialomița prin Sentința Civila nr.1588/F/12.06.2012 și Sentința Civilă nr. 2440/F/2012 pronunțate in dosarele nr._ și nr._, Tribunalul București prin Sentința Civilă 7202/18.09.2012 în dosarul nr._/3/2012, Tribunalul V. prin Sentința Civilă nr. 646/18.09.2012 în dosarul nr._ în spețe identice, respinge ca neîntemeiata cererea.
Față de aspectele invocate, pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
În concluzie, pentru considerentele expuse, solicită Curții să fie admis recursul, să fie modificată, în tot, sentința civilă recurata pronunțata de Tribunalul București în sensul respingerii pe fond a contestației ca neîntemeiată.
Prin completarea la motivele de recurs depusa la dosar la data de 21.02.2015 (filele 13-18 recurs) au fost invocate, in plus, urmatoarele aspecte:
F. de termenul de introducere al acțiunii, recurenta a invocat excepția prescrierii dreptului materal la acțiune având în vedere prevederile Legii 53/2003 art. 268 alin 1 punctul e) Cereri în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia."Din studiul cererii de chemare în judecată rezulta ca obiectul solicitărilor formulate de către reclamanta îl constituie plata unor drepturi prevăzute in contracte colective de munca încheiate la nivel de unitate sa ramura transporturi.
Din perspectiva prevederilor legale stabilite la art. 268 (1) Iile) din Lenea 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificările si completările ulterioare, dreptul material la acțiune al reclamantei privind pretențiile ce fac obiectul cauzei s-a prescris.
In aceste condiții, drepturile salariale solicitate, anterioare perioadei de șase luni față de data înregistrării acțiunii la tribunal sunt prescrise având in vedere ca termenul prevăzut de codul muncii la art. 268 (1) lit. e) a fost depășit. iar acțiunea este supusă decăderii fiind aplicabile prevederile art. 185 Cod de Procedură Civilă: ,,(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afara de cazul in care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. (2) în cazul in care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.
Cum reclamanta critica neexecutarea Contractului Colectiv de muncă, este evident ca in cazul drepturilor solicitate termenul de prescripție este cel prevăzut la art. 268 alin. (1) pct. e) din codul muncii adică șase luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Prin urmare este inadmisibil ca legiuitorul sa fi prevăzut două termene de prescripție pentru același obiect. In opinia recurentei termenul de prescriere de trei ani se referă la drepturi salariale ce au ca izvor contractul individual de muncă, iar termenul de prescripție de șase luni se referă la drepturi ce au ca izvor Contractul Colectiv de Muncă.
Luând in considerare toate cele învederate mai sus considera ca toate drepturile solicitate de reclamanta au ca temei Contractul Colectiv de Muncă, iar in acest caz termenul de prescripție fiind de șase luni, rezulta ca acțiunea este tardiv introdusa.
Recurenta a invocat si excepția lipsei calitatii procesuale active a reclamantei M. L., pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta M. L. nu a avut raporturi de munca cu societatea recurenta in perioada pentru care s-au solicitat drepturi bănești, respectiv in perioada 01.11._11, aceasta fiind angajata ulterior perioadei in cauza, respectiv la data de 26.11.2012, așa cum rezulta din contractul individual de munca nr. RU4/06/21.11.2012. (ANEXA I).
Totodata, a invocat si excepția lipsei calitatii de reprezentant al sindicatului privind pe reclamantele P. F. si V. A., avand in vedere ca la momentul introducerii acțiunii acestea nu aveau calitatea de salariați ai societatii si, implicit, calitatea de membru de sindicat.
Acțiunea reclamantului a fost înregistrata la Tribunalul București la data de 03.09.2012, in timp ce P. F. are CIM incetat la data de 03.05.2010, conform Deciziei RU2/297/01.04.2010 (ANEXA 2), iar V. A. are CIM încetat la data de 31.07.2010, conform Deciziei RU2/1033/27.07.2010 (ANEXA 3).
F. de înscrisurile sus-menționate rezulta ca cele doua reclamante nu aveau raporturi cu societatea la momentul introducerii acțiunii si prin urmare, nefiind salariați si, implicit, nefiind membri de sindicat nu pot acorda mandat sindicatului pentru reprezentare.
Or, potrivit art. 28 alin. (l)-(3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 „Organizațiile sindical,z apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
In exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă. "
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat, urmand a fi admis, numai sub aspectul pretentiilor aferente anului 2011.
Cu privire la completarea motivelor de recurs, mai sus expuse, Curtea a invocat in sedinta publica din data de 05.02.2015 exceptia tardivitatii completarii cu acele critici care nu sunt de ordine publica. Exceptia este intemeiata, fata de dispozitiile art. 306 alin. 1 si 2 C.pr.civ, Curtea urmând a analiza, din cadrul notelor scrise reprezentand completarea memoriului de recurs, numai exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune si exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant, restul criticilor nefiind de ordine publică.
In ceea ce priveste exceptia lipsei dovezii calitatii Sindicatului de reprezentant al salariatelor P. Florentinta si V. A., aceasta este neintemeiata, urmand a fi respinsa, fata de imprejurarea ca din adeverinta nr. 5/2013 emisa de S. L. al Feroviarilor din Gara de Nord (filele 28-29 fond, vol. I) rezulta ca cele doua salariate au calitatea de membri de sindicat, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
Sustinerea recurentei potrivit căreia drepturile solicitate sunt prescriptibile în termenul de 6 luni prevăzut de art.283 alin.1 lit.e) din Codul muncii (actual art. 268), nu este justificata. Drepturile care fac obiectul cauzei de fata au caracter salarial, chiar dacă nu și continuu.
Or, din acest punct de vedere, termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani de la data nașterii dreptului prevăzut de art.283 alin.1 lit.c) din Legea nr.53/2003, incident cu prioritate ori de câte ori este vorba de drepturi salariale sau alte despăgubiri, indiferent de izvorul lor (contract individual de muncă, colectiv ori lege), textul art.283 alin.1 lit.e) rămânând aplicabil pentru drepturi și obligații rezultate din alte condiții de exercitare a dreptului la muncă stipulate în contractele colective, decât din drepturi și obligații salariale.
Pe fondul cauzei, in ceea ce priveste pretentiile aferente perioadei 01.11._10, prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, retinand temeinicia acestora.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, potrivit art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii, în varianta aplicabilă anterior republicării și art.11 alin.1 lit.c) din Legea nr.130/1996 sub imperiul căreia s-a încheiat, produce efecte pentru toți salariații încadrați in toate unitățile din ramura transporturi pentru care a fost negociat.
În cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul ramurilor de activitate, unitățile componente ale acestora se stabilesc și se precizează de către părțile care negociază contractul colectiv de muncă, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
Din coroborarea dispozitiilor legale invocate, Curtea constata ca, in cazul contractelor colective de munca încheiate nivel de grup de unități și la nivelul ramurilor de activitate, clauzele negociate sunt aplicabile doar in unitatile expres prevazute in cadrul acestor contracte.
In aceste conditii, dispozitiile art.239 Codul muncii, care reprezinta dreptul comun in raport cu legea speciala, respectiv Legea nr.130/1996, dispoziții aplicabile, trebuie interpretate in sensul ca prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul ramurilor de activitate produc efecte pentru toți salariații din unitatile in care se aplica clauzele negociate, expres prevazute in contract, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate.
In mod constant, atat doctrina, cat si jurisprudenta au apreciat ca efectele contractelor collective de munca la nivel de ramura de activitate se produc pentru toti salariatii, indiferent de afiliere, incadrati la angajatorii la care se refera aceste contracte, unitatile trebuind sa fie expres mentionate in contract ca fiindu-le aplicabil.
Potrivit art.3 al.1 din Contractului înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.722/03/24.01.2008, clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.
Potrivit art.123 din aceeași convenție, prezentul contract colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi produce efecte după cum urmează:
1. în toate unitățile nominalizate în anexa nr. 5; 2. în toate unitățile din ramura transporturi și activități conexe, conform art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996.
Din anexa 5 la Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.722/03/24.01.2008, Curtea constată că recurenta se regăsește printre unitățile expres menționate în care se aplică, potrivit art.123, prevederile respectivei convenții.
Potrivit art. 8 alin.(2) din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Mai mult, dispoziții referitoare la caracterul minimal al drepturilor prevăzute în favoarea salariaților se regăsesc și în convenția colectivă la nivel de ramură. Astfel, potrivit art.113 al.3, drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime, de la nivelul cărora începe negocierea contractelor colective de muncă la celelalte niveluri, cu excepția celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim. În același sens sunt și prevederile art.114, potrivit cărora drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi stabilite sub nivelul celor adoptate prin prezentul contract colectiv de muncă și, după caz, ale celor încheiate la nivel inferior acestuia. Pentru începerea negocierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, angajatorul va lua ca bază de negociere prezentul contract colectiv de muncă publicat în Monitorul Oficial
Aceste dispoziții trebuia să fie avute în vedere și în cazul contractului colectiv la nivel de unitate prin care s-a convenit asupra unei valori mai mici a salariului de bază minim brut, sancțiunea nerespectării standardului minimal reprezentat de dispoziția mai favorabilă cuprinsă în contractul aplicabil ramurii fiind înlocuirea de drept a clauzei conținute de contractul la nivel de unitate cu cea dintâi, căci reglementează același drept într-un cuantum superior.
Soluția se întemeiază pe prevederile exprese ale art.24 din Legea nr.130/1996, care deschid posibilitatea renegocierii, dispunând că până la realizarea acesteia, clauzele a căror nulitate a fost constatata sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse in lege sau in contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior. Pe de o parte, obiectul prezentei acțiuni nu îl constituie constatarea nulității clauzei contractului la nivel de unitate repudiat, iar pe de altă parte, în spiritul reglementării este că declararea nulității clauzei contractului de muncă negociat la nivel inferior se impune dacă se intenționează renegocierea ei, eventual peste standardul minim pe care-l instituie contractul cu sferă mai largă de incidență, dar nu este obligatorie pentru ca salariatul să se bucure de prevederile și drepturile mai favorabile consacrate de acesta, care i se cuvin oricum, ca nivel minim imperativ, actul bilateral fiind direct aplicabil și putând fi invocat nemediat pentru valorificarea beneficiilor pe care le recunoaște.
Conflictul dintre cele două tipuri de clauze nu reprezintă un caz tipic de nulitate, pentru ca una dintre ele (cea de la nivel superior) să nu poată produce efecte decât în ipoteza declarării nulității celeilalte, ci se soluționează întotdeauna în favoarea prevederii mai favorabile. Mai mult, clauza de la nivel inferior poate să și lipsească, ea fiind suplinită, în puterea dreptului, de dispoziția care la nivelul următor conturează dreptul subiectiv, atât ca existență, cât și ca întindere, iar din punct de vedere al efectului urmărit de beneficiar, contrar aprecierii recurentei, nu se poate justifica vreo diferență între situația în care contractul la nivel inferior nu reglementează și cea în care reglementează contrar etalonului reprezentat de contractul colectiv de la nivel superior.
În privința efectelor clauzelor mai favorabile din convenția colectivă la nivel superior este irelevant că salariații unității au consimțit, prin reprezentanții lor, la un nivel al salariului de bază minim brut sub cel prevăzut de contractul colectiv la nivel de ramură, întrucât dispozițiile art.8 din legea aplicabilă, anterior evocată, sunt imperative, negocierile făcute în contra lor fiind lipsite de efectele urmărite.
În consecință, în baza considerentelor de fapt și de drept expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică in privinta pretentiilor aferente perioadei 01.11._10.
Critica formulata de recurenta pe care Curtea o considera intemeiata este cea referitoare la lipsa temeiului juridic al pretentiilor aferente perioadei ulterioare datei de 31.12.2010.
Pentru pretentiile cu acelasi titlu ulterioare datei de 31.12.2010, se constata ca acestea sunt neintemeiate.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.722/03/24.01.2008 nu a mai fost in vigoare incepand cu data de 01.01.2011, astfel ca pretentiile reclamantilor nu mai au fundament juridic incepand cu aceasta data.
Din cuprinsul adresei nr. 78/DDS/02.03.2011 emisa de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in copie la fila 34 recurs, rezulta ca acest contract a fost denuntat de Confederatia N. a Patronatului R., parte semnatara a contractului si ca au fost notificate de denuntare, la data de 17.11.2010, Alianta Sindicatelor Transportatorilor din Romania si Conventia Sindicala N. a Transportatorilor din Romania. In consecinta, valabilitatea contractului a expirat la data de 31.12.2010, astfel ca pretentiile ulterioare acestei date sunt neintemeiate.
Constatand ca sub acest aspect prima instanta a facut o gresita aplicare a legii, Curtea, in baza art. 312 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca va inlatura dispozitia privind obligarea paratei la plata diferentelor pentru perioada 01.01._11, urmand a fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate CFR SA, împotriva sentinței civile nr.7387/02.09.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. L. al Feroviarilor din Gara de Nord în numele membrilor de sindicat: C. M., T. G., C. M., D. G., E. B., S. D., T. L. M., B. C. M. D. H., P. I. C., T. A., P. M., D. L., C. G., M. L., M. O. N., T., G. M., C. I., T. C., V., N. M. G., P. V., T. E. M., P. M. C., I. R., U. G. I., D. M., V. F., V. M. C., M. I., M. C. M., D. C., A. E. M., S. T., P. S., O. E., T. I., P. N., G. G., V. I., R. A., T. I. M., J. D., P. F., H. M., S. D., F. C. C., V. A., I. I., S. D., V. F., N. C., T. A., M. M., G. D., E. I., G. G., V. F., M. V. L., M. L..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Respinge pretențiile privind diferențele de drepturi salariale ulterioare datei de 31.12.2010, ca neîntemeiate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. S. G. I. A. I. C.
Grefier,
M. Colindeață
Red: I.S.G.
Tehnored.I.S.G./D.A.M.
2 ex./27.02.2015
Jud.fond: C. J.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 2647/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
