Acţiune în constatare. Decizia nr. 1701/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1701/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 1390/98/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8517/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 1701
Ședința publică din data de 14.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr.1714/F din data de 08.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. C., având ca obiect „acțiune în constatare – grupă muncă”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 14.05.2015 și a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Ialomița-Secția Civilă la data de 03.06.2014 sub nr._ reclamantul M. C. a chemat în judecată pe pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză instanța să constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.08._76, 10.06._93, 01.10._00 în funcția de frigotehnist, în perioada 01.05._97 în funcția de maistru frigotehnist și în perioada 01.05._01 în funcția de șef formație frigotehniști, se încadrează în procent de 100% din timpul lucrat, în grupa a II - a de muncă.
Prin sentința civilă nr.1714/F/06.10.2014 Tribunalul Ialomița-Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamantul M. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA; a constatat ca activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.08._75, 10.06._93, 01.10._00 în funcția de frigotehnist, în perioada_.1993-01.10.1997 în funcția de maistru frigotehnist și în perioada 01.05._01 în funcția de șef formație frigotehniști la . încadrează în grupa a II - a de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul în perioada cuprinsă în intervalele: 01.08._76, 10.06._93, 01.10._00 a îndeplinit funcția de frigotehnist, în perioada 01.05._97 în funcția de maistru frigotehnist și în perioada 01.05._01 în funcția de șef formație frigotehniști la Industria Laptelui lai o mița, devenită . cum reiese din carnetul de muncă al acestuia.
Audiat în cauză, martorul N. V. a declarat că în perioada cuprinsă între anii 1974-2000 a lucrat cu reclamantul,fiind colegi de serviciu la Industria Laptelui Ialomița -,devenită . aceeași meserie ca și acesta. Activitatea lor zilnică era de întreținere și exploatare a instalațiilor frigorifice, instalații carefuncționau sub presiune și cu amoniac, lucrând astfel într-un mediu toxic.
La rândul său, martorul S. T. a declarat că fost și el coleg cu reclamantul la Industria Laptelui Ialomița -devenită . deținut aceeași funcție ca și acesta, respectiv mecanic frigotehnist. Mai arată martorul, faptul că activitatea zilnică era aceea de întreținere și reparație a instalațiilor frigorifice, situație care-i obliga să pătrundă zilnic în depozitele unde se producea frigul, verificând temperatura produsă și modul de funcționare a instalațiilor.
De asemenea, martorul a precizat faptul că pentru perioada cât a lucrat la Industria Laptelui Ialomița - devenită . meseria de mecanic frigotehnist, deține o hotărâre judecătorească din care rezulta că activitatea pe care a desfășurat-o se încadrează în grapa a II-a de
muncă.
Potrivit art 160 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 :„ Dovada vechimii în muncă, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora poate stabili ca s--a achitat contribuția de asigurări sociale."
Potrivit Anexei 2 din Ordinul nr. 50/1990 personalul care ocupă funcțiile și meseriile prevăzute la poziția 128, respectiv persoanele care execută lucrările de manipulare și stivuire în sălile de congelare și camerele frigorifice cu temperaturi sub minus 10 grade C precum și la poziția 187 respectiv persoanele care își desfășoară activitatea în stațiile industriale de frig în care se utilizează amoniac, cum este și cazul reclamantului, beneficiază de încadrare în grupa Il-a de muncă, de la data la care au lucrat în funcțiile respective.
Coroborând întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că activitatea desfășurată de reclamant în funcția de frigotehnist, maistru frigotehnist și șef formație frigotehniști la fosta Industria Laptelui Ialomița -devenită . cuprinsă în intervalele: 01.08._76, 10.06._93, 01.10._00 și 01.05._01, se încadrează în grupa a II - a de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat.
Prin urmare, în raport de toate aceste considerente, tribunalul a admis cererea formulată de reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta C. Județeană de Pensii Ialomița, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
In conformitate cu prevederile art.12 din Ordinul nr.50/1990 „încadrarea in grupele I si II de munca privind perioada anterioara datei de 18.03.1969 se face cu respectarea prevederilor lnstructiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a Legii 27/1966 prin care au fost preluate tabelele 1 si 2, anexe la Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959,care cuprind meseriile si funcțiile prevăzute in grupele I si II de munca.
Conform notei de fundamentare a Ministerului Lucrărilor Publice Transporturilor si Amenajării Teritoriului, care a stat la baza emiterii H.G 1223/1990 activitățile ce sunt încadrate în grupa a II a de munca presupun un efort fizic mare in condiții de lucru in aer liber, sub influenta permanenta a intemperiilor si temperaturilor mediului ambiant etc, activitati la care salariații au fost supuși unor solicitări fizice si nervoase deosebite.
Ori reclamantul nu face dovada ca si-a desfășurat activitatea in astfel de condiții, in special in aer liber sub influenta factorilor meteorologici.
Conform prevederilor Ordinului 50/1990 „Beneficiază de incadrarea in grupele I si II de munca, fara limitarea numărului,personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieini, personal de întreținere si reparații, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv Ia locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2.
Art.6 al aceluiași Ordin stipulează ca,,Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care isi desfășoară activitatea, persoanele respective.
Pe cale de consecința in Ordinul 50/1990 funcția reclamantului nu este incadrata in grupa superioara de munca.
Pentru acest considerent nici instanța de fond nu a precizat articolul din acest act normativ care sa încadreze meseria de primitor distribuitor,respectiv operatori mașini calcul in grupa II de munca.
Apreciază apelanta ca astfel s-a dat o interpretare complet eronata actului normativ mai sus indicat, interpretindu-se in afara legii.
Rezulta așadar ca incadrarea activităților sau a locurilor de munca in grupe superioare de munca trebuia sa se efectueze in momentul apariției fiecărui act normativ lare reglementa aceasta,iar nominalizarea persoanelor sa poată fi probata cu documente verificabile,existente in cadru! unităților angajatoare.
Dupa aceasta data nu mai exista baza legala pentru incadrarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite in grupe superioare de munca, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului ca in anumite perioade anterioare datei de 1.04.2001 o persoana a desfășurat activitatea in locuri de munca încadrate in grupele I sau II de munca se face numai daca nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 1.04.2001 si numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme.
Având in vedere precizările menționate, solicită apelanta admiterea apelului și menținerea deciziei de pensionare a reclamantului, astfel cum a fost emisa de C. de Pensii Ialomița.
La data de 05.01.2015 prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul M. C., solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Curtea retine ca prin Ordinul nr.50/05.03.1990, publicat în Monitorul Oficial nr.38 din 20.03.1990, elaborat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății, împreună cu Comisia Națională pentru Protecția Muncii, au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării. Au fost întocmite două anexe referitoare la grupa I de muncă, respectiv grupa a II-a de muncă, iar prin art.3 al ordinului s-a prevăzut posibilitatea extinderii listelor. Astfel, beneficiază de încadrarea în cele două grupe, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate (din punct de vedere al funcției îndeplinite), respectiv muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, dar și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexe. Alineatul 2 al art. 3 prevede beneficiul acelorași drepturi în favoarea personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități care realizează lucrări de extindere, modernizare sau reparație ale capacităților de producție și care desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă.
Prin Ordinul nr.125 din 05.05.1990, cu aplicare de la 01.03.1990, au fost precizate de către aceiași emitenți locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I și a II a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 01.03.1990.
Ulterior acestor două ordine au mai fost emise o . hotărâri ale Guvernului în reglementarea situației speciale din anumite unități ori activități, cum este si cazul in speta de fata.
Tribunalul a retinut ca potrivit Anexei 2 din Ordinul nr. 50/1990 personalul care ocupă funcțiile și meseriile prevăzute la poziția 128, respectiv persoanele care execută lucrările de manipulare și stivuire în sălile de congelare și camerele frigorifice cu temperaturi sub minus 10 grade C precum și la poziția 187 respectiv persoanele care își desfășoară activitatea în stațiile industriale de frig în care se utilizează amoniac, cum este și cazul reclamantului, beneficiază de încadrare în grupa Il-a de muncă, de la data la care au lucrat în funcțiile respective.
Curtea arata ca este necesar ca pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă, activitatea in aceste conditii sa fie de cel puțin 70% din programul de lucru (art.5 din ordin), pe baza buletinelor buletinelor de determinare prin expertizare, care nici nu au fost prezentate in cauza. In temeiul acestor documente, conducerea societății împreuna cu sindicatul ar fi putut proceda la nominalizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor de personal care se încadrează in grupa a II-a de munca.
Sintetizand, retinem ca o corecta aplicare a legii presupune observarea faptului ca in anexele Ordinului nr. 50/1990, care reprezinta actul normativ – cadru in materie, nu figureaza locul de munca sau activitatea indeplinita de intimatul reclamant, astfel ca in mod corect apelanta a emis decizia de pensionare.
Desi dispozitiile legale mai sus enuntate sunt foarte clare, instanta de fond a procedat la o asimilare a activitatii desfasurate de reclamant cu cea prevazuta la pct. 128 și 187 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990. Aceste puncte se refera la „lucrarile de manipulare si stivuire in salile si camerele frigorifice” si la „aplicarea substantelor pentru dezinfectie sau dezinsectie prin pulverizare sau gazare”.
Odata stabilita aceasta similitudine, instanta de fond conchide ca si reclamantul trebuie sa beneficieze de incadrarea in grupa II de munca.
Dincolo de aceasta asimilare fortata, care nu mai necesita o analiza suplimentara, Curtea subliniaza ca nici macar punctele 128 si 187, cu care s-a stabilit pretinsa similitudine, nu au avut vreodata si nici macar nu au intrat in vigoare, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse:
La nivelul anului 1994, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a emis o formă consolidată intitulată „Ordinul nr.50/1990 și Ordinul nr.125/1990 completate cu avizele ulterioare”. În esență, această formă consolidată reprezintă o unificare a tuturor ordinelor care reglementau grupe de muncă, plecând de la forma de bază a Ordinului nr.50/1990 (publicata in Monitorul Oficial si care nu cuprinde pct. 128), completată cu toate avizele acordate unităților până la nivelul anului 1994.
Forma consolidată, amintită anterior, nu a fost publicată în monitorul oficial, angajatorii, respectiv salariații, obținând acest document printr-o solicitare directă adresată ministerului emitent.
Invocând Ordinul nr.50/1990, reclamantul era dator să arate cu care loc de muncă, activitate ori categorie profesională înscrise în anexele ordinului este similar locul sau de muncă. Desi nu a facut o astfel de precizare, instanta de fond a apreciat, dupa cum s-a aratat mai sus, ca ar exista o similitudine cu activitatea nominalizata la poz. 128 si 187.
Aceste puncte, 128 si 187, figureaza numai . Ministerului Muncii care nu a fost publicat în monitorul oficial. Or, conform art. 84 din Constituția din 1965, instrucțiunile și ordinele emise de miniștrii și conducătorii celorlalte organe centrale ale administrației de stat, pe baza și în vederea executării legilor și hotărârilor Consiliului de Miniștri, se publică în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.
Condiția de publicare a actelor normative a fost menținută și în Constituțiile următoare ale României din 1991 și din 2003. Neîndeplinirea condiției de publicare a unui act normativ în buletinul ori monitorul oficial nu poate avea altă consecință decât aceea a necunoașterii legii într-un anumit sens, precum și a inopozabilității față de subiecții de drept, într-un alt sens.
Prin urmare, în perioada ulterioară emiterii Ordinului nr.50/1990, pentru a produce efecte juridice, prin jocul combinat al art.3 cu anexele completate din Ordinul nr.50/1990, și în privința altor categorii, era necesară publicarea formei consolidate, în realitate republicarea Ordinului nr.50/1990.
In lipsa acestei republicari, singura varianta a Ordinului nr. 50/1990 care a fost publicata in Monitorul Oficial si care poate produce efecte, fiind opozabila subiectelor de drept, inclusiv partilordin speta de fata, este varianta initiala, si nu cea consolidata. Or, reiteram faptul ca pct. 128 si 187 nu figureaza in anexa I la Ord. nr. 50/1990 in varianta initiala si publicata, ci numai in cea „consolidata” si nepublicata.
In ceea ce priveste depozitia martorului audiat in cauza, aceasta este nerelevanta.
In acest context, Curtea subliniaza ca instantele judecatoresti au dreptul doar sa aplice actele normative, astfel cum au fost acestea edictate de catre legiuitor, fara a avea competenta de a le modifica, pe criterii de echitate sau nediscriminare, pentru ca optiunea legiuitorului trebuie respectata, indiferent de caracterul echitabil sau inechitabil al reglementarii.
Oricum depozitia martorului nu a putut fi coroborata cu niciun alt mijloc de proba, neexistand nicio altă dovadă asupra condițiilor concrete de muncă, asupra activităților propriu-zise îndeplinite de reclamant și, cu atât mai puțin, a duratei din timpul de lucru, în care ar fi fost supus factorilor nocivi.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul și va schimba sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA-CF_ cu sediul în Slobozia, ., județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr.1714/F din data de 08.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița–Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. C., CNP_ cu domiciliul în Slobozia, ., ., județul Ialomița.
Schimbă sentința.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. A.
GREFIER,
F. V.
Red. Jud. L.H.09.06.2015
Dact: Z.G./6 ex/19.05.2015
Jud.fond. M.I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 555/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
