Obligaţie de a face. Decizia nr. 555/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 555/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 49753/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7344/2014)
DECIZIE CIVILĂ NR.555/2015
Ședința publică de la 12 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- A. I. C.
JUDECĂTOR - A. D. T.
JUDECĂTOR - S. G. I.
Grefier – I. L. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții-pârâți C. L. SECTOR 1, P. S. 1- INSTITUȚIA PRIMARULUI, C. L. SECTOR 6 și P. S. 6-INSTITUȚIA PRIMARULUI împotriva sentinței civile nr.7300 din data de 20.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI și intimații-pârâți C. T.” M. CEL B.” și C. T. DE POȘTĂ ȘI TELECOMUNICAȚII „G. A.”, cauza pe fond având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenții au solicitat prin cererea de recurs ca judecata cauzei să se desfășoare și în lipsa părților, conform art. 242 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă, precum și faptul că la data de 16.12.2014, intimatul a depus prin serviciul registratură al acestei secții, note scrise.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și o reține în pronunțare asupra recursurilor formulate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 14.12.2012 sub nr._, și precizată la data de 08.05.2014(fila 46), S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI în numele membrei de sindicat F. V.-M., a chemat în judecată pe pârâții C. T. "M. CEL B.", C. T. DE POȘTĂ ȘI TELECOMUNICAȚII G. A., C. L. SECTOR 1, P. S. 1-INSTITUȚIA PRIMARULUI, C. L. SECTOR 6 și P. S. 6 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la:
- reîncadrarea reclamantei cu începere de la data de 01 ianuarie 2010 potrivit Legii Cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătii din fonduri publice, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ;
- reîncadrarea reclamantei cu începere de la data de 01 ianuarie 2011 potrivit Legii cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr.221/2008;
- calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reclamanților, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 și a Legii-cadru nr.330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2010;
- calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reclamantei, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, a Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la data de 12 mai 2012 inclusiv, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății.
Prin sentința civilă nr.7300 din data de 20.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI, în numele și pentru membrul său de sindicat F. V. M., în contradictoriu cu pârâții C. T. "M. CEL B.", C. T. DE POȘTĂ ȘI TELECOMUNICAȚII G. A., C. L. SECTOR 1, P. S. 1-INSTITUȚIA PRIMARULUI, C. L. SECTOR 6 și P. S. 6 - INSTITUȚIA PRIMARULUI.
Prin aceeași sentință au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, stabilite potrivit dispozițiilor Lg. nr. 221/2008, Lg. nr.330/2009 și Lg. nr. 285/2010, și drepturile salariale achitate efectiv, pentru perioada 01.01.2010 – 12.05.2011, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației până la data plății.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că
reclamanta a fost încadrată în perioada 1.09.2005-1.09.2010 la C. T. “M. cel B.” (fila 12) și în perioada decembrie_12 la C. T. DE POȘTĂ ȘI TELECOMUNICAȚII G. A. (fila 51) și nu a beneficiat de prevederile Legii nr. 221/2008 .
Prin prezenta acțiune in pretenții, reclamanta a solicitat in principal obligarea pârâților unități școlare la calculul si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite membrilor de sindicat in conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, pentru intervalul 01.01.2010 – 12.05.2011, actualizate in funcție de coeficientul de inflație, pana la data efectiva a plații.
Astfel, prin Legea 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut la articolul unic pct. 3, faptul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008, de 400 lei, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Din conținutul acestei reglementări, rezultă că, începând cu 1 octombrie 2008, drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar se impuneau a fi calculate prin utilizarea acestui coeficient de multiplicare.
În fapt reclamanta nu a fost remunerată în concordanță cu actul normativ mai sus enunțat, împrejurare ce rezultă din adeverințele depuse la dosarul cauzei (f.12 și 51).
Ulterior prin OUG 136/2008, s-a prevăzută că în perioada octombrie-decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ este 299,933 lei, pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Prin decizia nr. 1221/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat că dispozițiile OUG 136/2008 sunt neconstituționale, instanța de contencios constituțional reținând faptul că, fundamentul adoptării acestei ordonanțe de urgență l-a reprezentat intenția de contracarare a unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament.
În continuare, prin OUG 151/2008, s-a prevăzut același coeficient de multiplicare de 299,933 lei iar prin decizia nr. 842/2009, Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 sunt neconstituționale.
Prin Decizia nr. 989/2009, au fost declarate neconstituționale și dispozițiile art. 2 și art. 3 din OUG 1/2009, reținându-se că acest din urmă act normativ continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile OUG 151/2008, considerentele arătate cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 151/2008 fiind aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009.
Subsecvent, au fost adoptate OUG 31/2009 și OUG 41/2009 iar prin deciziile nr. 105/2010 și nr. 124/2010, Curtea Constituțională a respins ca devenite inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din OUG 31/2009, respectiv a art. 2 din OUG 41/2009, pe considerentul că, după sesizarea Curții, OG 15/2008 a fost abrogată expres prin Legea 330/2009, astfel încât OUG 31/2009 și OUG 41/2009, ca acte modificatoare, sunt și ele abrogate. În cuprinsul deciziei 124/2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, respectiv, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009. Curtea reamintește considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, unde a reținut că "nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de urgență nr. 41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament".
În ceea ce privește aplicabilitate dispozițiilor Legii nr. 221/2008, problema de fond a pricinii, aceasta a fost tranșata prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casației si Justiție, prin care s-au admis recursurile in interesul legii formulate de C. de conducere al Curții de Apel G. si de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si in consecința s-au stabilit următoarele: „ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgenta ale Guvernului nr. 136/2008. nr. 151/2008 si nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr.221/2008. constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 1 octombrie 2008 si până la data de 31 decembrie 2009.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Totodată, potrivit art.5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
În aceste condiții și ca urmare celor reținute anterior salarizarea reclamanților în conformitate cu dispozițiile noi legi de salarizare trebuie să se facă cu luarea în calcul a drepturilor acordate prin raportare la dispozițiile Legii nr.221/2008 și cu luarea în calcul a veniturilor recalculate conform acestei legi la data de 31.12.2009.
Astfel reclamanta are dreptul începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Totodată Legea nr.284/2010 stabilește în art. 7 alin. 2 că valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010 începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În aceste condiții salarizarea reclamantei trebuie făcută conform dispozițiilor mai sus menționate ținând cont și de modul de stabilirea al drepturilor salariale la 31.10.2010 prin luare în considerare a modului de stabilire a salariului în anul 2010 conform primului capăt al cererii.
În consecință, față de aspectele reținute, s-a admis acțiunea și au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, stabilite potrivit dispozițiilor Lg. nr. 221/2008, Lg. nr.330/2009 și Lg. nr. 285/2010, și drepturile salariale achitate efectiv, pentru perioada 01.01.2010 – 12.05.2011, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației până la data plății.
Acordarea sumei actualizate în raport de rata inflației se impune față de principiul reparării integrale a prejudiciului, potrivit căruia creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite, riscul devalorizării leului fiind pus în sarcina debitorului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal și motivat, pârâții P. S. 6 – Instituția Primarului și C. L. Sector 6 prin Primar, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată în fapt că prin sentința civila nr.7300/20.06.2014, Tribunalul București Secția a-VIII-a, a admis acțiunea formulata de reclamanta, in contradictoriu cu parații C. L. al S. 6 si P. S. 6 - Instituția Primarului, obligându-i la "plata către reclamanta a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr.221/2008, Legea nr.330/2009 si Legea nr. 185/2010, si drepturile salariale aplicate efectiv, pentru perioada 01.01._11, sumele urmând a fi actualizate in funcție de rata inflației pana la data plații".
Consideră ca sentința sus menționata este netemeinica si nelegala, hotărârea instanței de fond fiind pronunțata cu aplicarea greșita a legii, conform art. 304, pct. 9 C. proc.civ.
Astfel, instanța de fond, in mod eronat, a obligat C. L. al S. 6 si Primăria Sector 6 prin Instituția Primarului la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, stabilite potrivit dispozițiilor Lg.nr.221/2008 si Lg. nr. 330/2009, si drepturile salariale achitate efectiv.
Mai mult, potrivit normelor legale instituțiile nu au abilitare sa îndeplinească obligația impusa de instanța.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.53/2003 - Codul muncii - litigiile de munca se desfășoară intre angajator si angajat. Cum intre reclamant - si instituțiile noastre nu exista raporturi de munca, devine evident faptul ca, aceasta, nu poate solicita instituțiilor noastre, retroactiv si individual, o . drepturi salariale așa cum s-a întâmplat prin acțiunea introductiva de instanța.
Pe de alta parte, nici Primăria S. 6, ca de altfel si C. L. al S. 6 care este un organ deliberativ, nu sunt instituții abilitate de lege sa reîncadreze, sa calculeze, sa recalculeze sau sa cumuleze in funcție de diverși factori aleatori drepturile salariale ale personalului bugetar, activitatea cadrelor didactice, încadrarea in funcții si stabilirea drepturilor salariale aferente, neintrând in atribuția sa.
Potrivit dispozițiilor art.68 alin.1 lit.f din Legea nr.215/2001 privind administrația publica locala si art.20 alin.1 si 4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, funcția de ordonator principal de credite o îndeplinește primarul si nu consiliul local care, potrivit dispozițiilor art.38 alin.1 lit. d din Legea nr.215/2001, are ca atribuție aprobarea bugetului local si repartizarea fondurilor pe unitățile din învățământul preuniversitar.
Așadar, in raport de prevederile actelor normative sus-menționate, rezulta ca intre reclamanta si paratele Primăria S. 6 si C. L. al S. 6 nu exista raporturi juridice !!!
Nici din perspectiva Legii nr. 1/2011, instituțiile noastre nu au abilitare sa îndeplinească obligațiile impuse de instanța in sarcina lor, respectiv sa efectueze plata diferențelor salariale cuvenite.
Astfel, potrivit art.101 din Legea nr.1/2011: finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură de stat si se face în limitele costului standard per elev/preșcolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de către C. Național pentru Finanțarea învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei legi și conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației și aprobate prin hotărâre a Guvernului. C. Național pentru Finanțarea învățământului Preuniversitar cuprinde reprezentanții Ministerului Educației, ai partenerilor sociali și ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale.
Potrivit art. 104 alin.5 din Legea nr. 1/2011, "finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de bază nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale.
Mai mult, instituțiile de învățământ preuniversitar de stat au obligația de a-si elabora bugetele si de a le prezintă autorității administrației publice locale, in faza de elaborare a proiectului bugetului de stat si a proiectelor bugetelor locale.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, comunica bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat si trezoreriilor la care acestea sunt arondate.
In aceste condiții, unitatea de învățământ trebuie sa solicite o rectificare de buget având in vedere ca finanțarea acesteia provine din bani de la bugetul de stat și nu de la instituția noastră, care nu face altceva decât sa distribuie mai departe, unităților de învățământ, sumele primite de Ia bugetul de stat.
Prin urmare, in mod greșit instanța de fond a admis acțiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu parații P. S. 6 - Instituția Primarului si C. L. Sector 6, obligându-i la plata către reclamanta a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, stabilite potrivit dispozițiilor Lg.nr.221/2008, Lg.330/2009 si Lg.285/2010, si drepturile salariale achitate efectiv, pentru perioada 01.01._11, sume urmând a fi actualizate in funcție de rata inflației pana la data plații.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal și motivat, pârâții C. L. Sector 1 București și primarul S. 1 București – Instituția Primarului, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată în fapt că în mod eronat am fost obligați la plata pe care unitățile școlare, pârâtele C. T. de Posta si Telecomunicații G. A. si C. T. "M. cel B." ,trebuie să o facă către reclamanta reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit dispozițiilor Legii nr._, Legii nr. 330/2009 și Legii nr. 285/2010 și drepturile salariale achitate efectiv, pentru perioada 01.01._ Il, în raport de intervalul de timp pentru care doamna Fatu V.-M. a avut calitatea de salariat, sumele fiind actualizate în funcție de rata inflației până la momentul plății.
Insă, această obligație subzista în sarcina bugetului de stat (Ministerul de Finanțe), care asigură finanțarea de bază (aici încadrându-se plata salariilor personalului didactic auxiliar. Bugetul L. primește de la Bugetul de Stat aceste sume și le virează în conturile unităților de învățământ de pe raza lor teritorială adăugând sume pentru finanțarea complementară (de ex. recuperarea imobilelor școlare).
Atașează prezentei, spre exemplificare, Decizia nr. 46 din data de 17.01.2014 a Ministerului Finanțelor Publice, care atestă că sumele din finanțarea de bază a Învățământului se repartizează pe unități administrativ-teritoriale care, la rândul lor, le transmit unităților de învățământ.
Potrivit Legii nr._ a Învățământului, republicată și modificată, finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, iar finanțarea se aprobă anual din Ordin al Guvernului, consiliile locale si primarii de localități fiind lipsiți de calitatea de ordonatori de credite pentru salarizarea personalului din învățământ.
Finanțarea de bază a unei unități școlare rezultă prin multiplicarea costului standard per elevi preșcolar cu coeficienți specifici unității școlare și cu numărul de elevi și se aprobă anual prin hotărâre de Guvern.
Baza de calcul al fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard per elev/preșcolar. Costul standard per elev/preșcolar se determină pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de către
C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei legi și conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației și aprobate prin hotărâre de Guvern, C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar cuprinde reprezentanții Ministerului Educației Naționale, ai partenerilor sociali și ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale.
Alocarea fondurilor - de către Guvern, nu de către C. L. - pentru finanțarea de baza (finanțarea de bază include cheltuielile cu salarizarea) a unității de învățământ se face pe baza unei formule de finanțare aprobate prin ordin al Ministrului Educației care ia în considerare costul standard per elev/preșcolar, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zona, severitatea dezavantajelor, de limba de predare și alți factori.
Pe lângă aceste aspecte, învederează faptul că, prin sentința dată, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de ordine publică, ridicate de pârâtă în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
De reținut este faptul că, potrivit jurisprudenței actuale, cele două autorități locale sunt lipsite de calitate procesuală pasivă.
Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între pârât și persoana care se prezumă a fi obligată în urma raportului juridic civil dedus judecății. Considerăm că ar fi putut fi chemate în judecată numai persoane care ar fi susceptibile că ar fi titularii obligațiilor de plată a drepturilor salariale.
Reclamantul avea obligația de a motiva chemarea noastră în judecată dovedind calitatea procesuală pasivă, obligație pe care nu și-a respectat-o; nu s-a arătat în cuprinsul acțiunii de ce aceasta a fost introdusă împotriva Consiliului L. al S. 1 și împotriva Primarului S. 1 - Instituția Primarului și ce obligație am avea de respectat față de reclamantă.
Conform art. 1169 cod civil "Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească". În mod firesc, reclamantului îi revine, în primul rând, sarcina probei, întrucât cel care afirmă o pretenție în justiție trebuie să o dovedească.
Având în vedere Legea educației naționale nr.1I2011 cu modificările și completările ulterioare, care la art.104 alin.(2) lit.a) stipulează faptul că Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, În funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale În bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
Alineatul (5) al aceluiași articol spune că finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
C. L. al S. 1 nu are calitatea de ordonator principal de credite privind plata cheltuielilor de salarizare a personalului din învățământ, sume care sunt prevăzute de către C. General al Municipiului București pentru fiecare unitate de învățământ în parte, unități care au calitatea de ordonator de credite și personalitate juridică proprie.
Recunoașterea existenței unui drept patrimonial printr-o hotărâre judecătorească trebuie urmată de realizarea efectivă a dreptului, iar în lipsa alocării fondurilor bugetare necesare, executarea hotărârii ar rămâne rară rezultat.
Obligația de a asigura fondurile necesare ordonatorilor de credite pentru a plăti drepturile salariale revine Ministerului Finanțelor Publice. Acest fapt reiese și din Ordonanța Guvernului nr. 9 cu privire la modificarea bugetului de stat pe anul 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 588 din 6 august 2014 care, la art. 64 prevede că:
"Sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului București, pe anul 2014, se majorează cu suma de 140.091 mii lei și se alocă pe județe și municipiul București potrivit anexei nr. 4, pentru finanțarea cheltuielilor determinate de plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, în cuantumul prevăzut prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr._, aprobată cu modificări prin Legea nr._, prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, aprobata cu modificări prin Legea nr. 280/2013, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012".
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, rectificarea bugetară urmând aceeași procedură, conform principiului simetriei actelor juridice.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legilor bugetare pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și rolul de administrator al bugetului statului prin repartizarea sumelor către ordonatorii principali de credite, neavând atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat.
Prin alin.( 6) al art.1 04 din actul normativ sus amintit se dispune că sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale.
Acest lucru implică o interpretare în spiritul celor evocate mai sus, în sensul că pentru alocarea unor sume menite acordării plăților solicitate de rec1amant, ordonatorul principal de credite, Municipiul București, în urma repartizării de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, poate aloca în bugetul unității administrativ-teritoriale sumele respective.
Consideră că, în mod lipsit de fundament legal, suntem asociați angajatorului reclamantei-intimate, respectiv C. T. de Posta si Telecomunicatii G. A. si C. T. "M. cel B.".
De asemenea, C. L. al S. 1, nu are calitatea de ordonator principal de credite pentru plata cheltuielilor de salarizare a personalului din învățământ, sume care sunt prevăzute în bugetul local al Consiliului General al Municipiului București pentru fiecare unitate de învățământ în parte, unități care au calitatea de ordonator de credite și personalitate juridică.
Potrivit Legii nr._ a învățământului, republicată și modificată, finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În conformitate cu prevederile art.104 din Legea_:
(2) Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora;
b)cheltuielile cu formarea continua si evaluarea personalului;
c)cheltuielile cu evaluarea periodica interna a elevilor;
d)cheltuielile materiale si pentru servicii;
e)cheltuielile cu întreținerea curenta.
Finanțarea de baza a unei unități școlare rezulta prin multiplicarea costului standard per elev/preșcolar cu coeficienți specifici unității școlare si cu numărul de elevi si se aproba anual prin hotărâre a Guvernului.
Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii si sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului București, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale."
În acest sens, învederează instanței că în conformitate cu art. 1 alin (2), lit. i din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată și modificată, Municipiul București este unitatea administrativ-teritorială, iar potrivit art. 1 alin (2), lit.h din același act normativ, sectoarele municipiului sunt subdiviziuni administrativ-teritoriale.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat prin consiliile județene, respectiv C. General al Municipiului București, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară - cheltuielile de personal fiind încadrate în categoria finanțării de bază - comunică bugetele aprobate conform legii către instituțiile de învățământ preuniversitar de stat și trezoreriile la care acestea sunt arondate.
Potrivit art. 3 din Norma Metodologică privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, directorul unită/ii de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite, fiecare unitate de învățământ având obligația de a-și întocmi bugetul propriu.
Între autoritatea deliberativă C. L. Sector 1 ( art. 21 alin 1 din Legea 215/2011) și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă cu atât mai "---" mult neexistând obligații de plată în ce privește salariile. Nici intre autoritatea executivă Instituția Primarului și cadrele didactice în numele și pe seama cărora s-a exercitat acțiunea de către Sindicat nu există raporturi de muncă.
De altfel, practica instanțelor este În sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Sector 1 sau a Primarului S. 1, tocmai pe aceste considerente. In acest sens amintim sentințele civile prin care instanța a considerat că instituțiile noastre nu au legitimare procesuală pasivă: Sentința Civilă nr. 4240/07.04.2014 ¬Dosar nr._/3/2012, Sentința Civilă nr. 4242/07.04.2014 - Dosar nr._/3/2012, Sentința Civilă nr. 4295/08.04.2014 - Dosar nr._/3/2012, Sentința Civila nr.3690/27.03.2014- Dosar nr._/3/2012, Sentința Civilă nr.4394/10.04.2014 – Dosar nr._/3/2012.
Pe fond, menționează că angajator în raport cu prevederile art.10 și 14 din Legea 53/2003 este directorul unității de învățământ cu personalitate juridică proprie, respectiv C. T. de Posta si Telecomunicatii G. A. si C. T. "M. cel B." . De asemenea, unitățile de învățământ sunt titulare de buget, cont bancar (trezorerie) și toate celelalte atribute ale personalității juridice cu care au fost investite prin puterea Legii 1/2011 a Învățământului, iar conducătorul lor este ordonator de credite.
Potrivit art. 154 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii, obligația de calcul și plată a salariului revenind în mod evident angajatorului. C. L. și P. S. 1 nu au în nici un caz obligații privind plata salariului. Litigiile de muncă se judecă în contradictoriu cu angajatorul, respectiv, în prezenta cauză, cu unitatea de învățământ care are personalitate juridică.
Mai mult decât atât, doctrina cât și jurisprudența, arată că ori de câte ori nu suntem în prezența unei obligații derivând din răspunderea contractuală, se vor aplica regulile răspunderii civile delictuale. Pe linie de consecință, dacă reclamanții consideră că instituțiile chemate în judecată s-ar afla în culpă delictuală, se impune a face dovada întrunirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale.
Pe lângă acestea, mai menționează că debitoarele obligației de plată a unor drepturi salariale, respectiva unei părți din salariul lunar, sunt unitățile școlare - C. T. de Posta si Telecomunicații G. A. si C. T. "M. cel B." .
S-a solicitat judecata în lipsă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin cererea dedusă judecății s-a solicitat obligarea pârâților C. T. "M. CEL B.", C. T. DE POȘTĂ ȘI TELECOMUNICAȚII G. A., C. L. SECTOR 1, P. S. 1-INSTITUȚIA PRIMARULUI, C. L. SECTOR 6 și P. S. 6 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la:
- reîncadrarea reclamantei cu începere de la data de 01 ianuarie 2010 potrivit Legii Cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătii din fonduri publice, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ;
- reîncadrarea reclamantei cu începere de la data de 01 ianuarie 2011 potrivit Legii cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr.221/2008;
- calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reclamanților, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 și a Legii-cadru nr.330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2010;
- calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reclamantei, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, a Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la data de 12 mai 2012 inclusiv, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății.
Potrivit art. 104 din Legea nr. 1/2011 ( Legea educației naționale) „(1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;
c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;
d) cheltuielile materiale și pentru servicii;
e) cheltuielile cu întreținerea curentă.
(3) Finanțarea de bază a unei unități școlare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preșcolar cu coeficienți specifici unității școlare și cu numărul de elevi și se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.
(4) Baza de calcul al fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard per elev/preșcolar. Costul standard per elev/preșcolar se determină pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de către C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei legi și conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului. C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar cuprinde reprezentanții Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ai partenerilor sociali și ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale. Alocarea fondurilor pentru finanțarea de bază a unității de învățământ se face pe baza unei formule de finanțare aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului care ia în considerare costul standard per elev/preșcolar, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor, de limba de predare și alți factori.
(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
(6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale.”
Prin prisma prevederilor art. 104 din Legea nr. 1/2011, cât și a dispozițiilor art. 21 (2) din Legea nr. 273/2006 ( Legea privind finanțele publice locale), Curtea constată că nu există nicioobligație în sarcina recurenților-pârâți C. L. SECTOR 1, P. S. 1- INSTITUȚIA PRIMARULUI, C. L. SECTOR 6 și P. S. 6-INSTITUȚIA PRIMARULUI în baza căreia aceștia să fie obligați la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în temeiul Legii 221/2008 prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, pe perioada 01 ianuarie 2010-12 mai 2011, motiv pentru care aceștia nu au calitate procesuala pasiva in cauza.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite, în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Potrivit art.21 (2) din Legea 273/2006„Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului București, primarii sectoarelor municipiului București și președinții Consiliilor Județene".
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001, aprobata prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea. In același sens sunt si dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, republicata, (legea învățământului) care statuează ca: “unitățile din învățământul preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza si finanțarea complementara. Finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de învățământ la nivel național, conform standardelor naționale. Finanțarea de baza se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementara se asigura din bugetele locale si din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de baza cuprinde următoarelor cheltuieli: cheltuieli de personal, etc. Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigura din bugetul de stat, ca finanțare de baza a unității de învățământ, insa prin intermediul bugetului local.
Astfel, prezența Consiliului L. în procesul de aprobare a fondurilor salariale destinate plății drepturilor salariale este necesară doar la nivelul alocării fondurilor necesare, în condițiile în care unitățile din învățământul preuniversitar la care funcționează reclamanții sunt finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază se află (art. 167 din Legea nr. 24/1995), iar ordonatorul principal de credite este P., bugetul local fiind aprobat de către C. L.. De asemenea Consiliile locale comunică bugetele aprobate conform legii către instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
Sumele reprezentând drepturi salariale ale personalului din învățământ se propun de către unitățile de învățământ, se înaintează primarului care exercita funcția de ordonator principal de credite si întocmește proiectul bugetului local, buget care se aproba de consiliul local.
De altfel, art. 104 alin. 2 și 5 din Legea nr. 1/2011 statuează în mod expres că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale, iar finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Prin urmare, in condițiile in care pârâții C. L. SECTOR 1, P. S. 1- INSTITUȚIA PRIMARULUI, C. L. SECTOR 6 și P. S. 6-INSTITUȚIA PRIMARULUI nu au calitatea de angajatori ai membrilor de sindicat în numele cărora a fost introdusă acțiunea aceștia nu pot fi direct obligați la plata diferențelor de drepturi salariale ale personalului din învățământ . Așa cum mia sus s-a arătat, atribuțiile consiliului local, ca organ deliberativ, constau doar in aprobarea bugetului întocmit de primar, in calitate de ordonator principal de credite, nu in calcularea si plata drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ. Astfel, recurenții-pârâți puteau fi obligați doar la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești datorate, nu direct la plata acestora, dar reclamantul-intimat nu a sesizat instanța de fond cu o astfel de cerere.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Sector 1 București, P. S. 1 București, C. L. Sector 6 București și P. S. 6 București și, în consecință, respinge acțiunea formulată împotriva acestor pârâți, menținând restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții-pârâți C. L. SECTOR 1, P. S. 1- INSTITUȚIA PRIMARULUI, C. L. SECTOR 6 și P. S. 6-INSTITUȚIA PRIMARULUI împotriva sentinței civile nr.7300 din data de 20.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI și intimații-pârâți C. T.” M. CEL B.” și C. T. DE POȘTĂ ȘI TELECOMUNICAȚII „G. A.”.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Sector 1 București, P. S. 1 București, C. L. Sector 6 București și P. S. 6 București și, în consecință, respinge acțiunea formulată împotriva acestor pârâți.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. I. D. A. S. G.
C. T. I.
GREFIER
I. L. B.
RED:D.A.T
Dact:I.B/13.02.2015
Tehnored.S.Ș./2 ex./16.02.2015
Jud.fond:V. C. M. S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1701/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
