Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 528/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 49594/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5258/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 528/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător P. I. N.
Judecător F.-G. R.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta R. A. DE TRANSPORT BUCURESTI, împotriva sentinței civile nr.5746 din data de 15.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. C., având ca obiect - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin consilier juridic C. M., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
La interpelarea Curții, reprezentantul recurentei arată că nu există nici o reglementare internă privind obligativitatea încheierii de către societate a asigurării CASCO.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și obligarea intimatului la plata sumei de 437,94 lei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ la data de 21.12.2012 reclamanta R. Autonoma de Transport București - R.A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii obligarea acestuia la plata sumei totale de 437,94 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând franșiza pentru autobuzul nr.inv. 4817.
Prin sentința civilă nr.5746 din data de 15.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta R. A. de Transport București, în contradictoriu cu pârâtul S. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâtul este angajat al unității reclamante in funcția de conducător auto cu atribuții ale postului, prevăzute în Instrucțiunile nr.0903-fișa postului pentru conducător autobuz, potrivit căreia șoferii răspund de integritatea autobuzului încredințat, pentru pagubele cauzate din vina și în legătură cu munca lor, și sunt gestionari de fapt.
În timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, în ziua de 19.03.2012, în jurul orelor 11:30, pârâtul S. C. a condus autobuzul cu nr. înv, 4817, cu nr. de circulație_, aparținând R.A.T.B.-R.A., pe .-34, și a intrat în coliziune ușoară din frânare cu troleibuzul cu nr. de circulație B-_, avariind autobuzul pe care îl conducea în sensul spargerii parbrizului autobuzului.
Potrivit art. 253 alin.1 CM, salariații răspund patrimonial pentru în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol salariații nu răspund de pagubele provocate de forță majoră,sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului
Din textul menționat rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului.
Tribunalul a mai reținut că dispozițiile legale exonerează de răspundere salariatul în cazul în care pagule le încadrează în riscul normal al serviciului.
Totodată tribunalul a reținut din declarația pârâtului că accidentul s-a produs din frânarea autobuzului, ori în condițiile în care este angajat pe postul de conducător auto, tribunalul a reținut că accidentul ușor provocat în condițiile de trafic din București ,cu șosele supraaglomerate, se încadrează în riscul normal al serviciului .
Mai mult decât atât, reclamanta pretinde angajarea răspunderii pârâtului în baza contractului de asigurare încheiat cu un terț, contract în cadrul căruia ar fi convenit cu terțul angajarea răspunderii conducătorilor auto, fără ca aceștia din urmă să fie parte în contract .
În condițiile în care pârâtul nu a fost parte în contractul de asigurare, și nu s-a obligat în nici un mod, prin acest contract de asigurare să suporte pagubele în limita sumei de 100 euro, contractul nu îi este opozabil, astfel că nu poate fi angajată răspunderea sa în temeiul contractului de asigurare.
Împrejurarea că reclamanta a optat pentru un contract de asigurare în cadrul căruia a înțeles să insereze o astfel de clauză, pentru a beneficia de o rată de asigurare diminuată, nu poate produce efecte în privința salariaților, cu atât mai mult cu cât având în vedere funcția pârâtului de conducător auto, reclamantei îi revine obligația de a încheia contracte de asigurare de răspundere civilă și bunuri ,riscul producerii accidentelor în cazul transportului de persoane fiind unul ridicat,ca de altfel și riscul deteriorării,degradării sau distrugerii autobuzelor.
In ceea ce privește conținutul devizului, instanța a reținut ca acesta nu se refera strict la avariile declarate de către conducătorul autobuzului: parbriz spart, nu conține referire la facturi doveditoare ale preturilor materialelor utilizate, ci conțin rubrica in care se menționează generic :”materiale directe ” la pct.1 ,cheltuieli transport aprovizionare la punctul 2 ori este evident ca “ materiale directe ” nu pot fi trecute in devizul de reparații având in vedere ca service-ul nu realizează produse finite si nu fabrica ceva pentru a necesita materii prime.
De asemenea, nu pot fi înregistrate in devize “cheltuielile de transport-aprovizionare”, reclamanta nefăcând dovada acestora, menționând doar ca sunt calculate la 2%, nu se știe din ce.
F. de acestea, instanța a reținut că punctul 1 din deviz ar avea valabilitate doar in ce privește materialele și consumul de materiale prezentat daca ar fi fost dovedite cu facturi .
In ceea ce privește “salariile directe” de la punctual 4 si urm. din devize, instanța nu le-a putut reține ca fiind cheltuieli efectuate pentru avariile declarate de către conducătorul autobuzului, deoarece salariile necesare activității service-ului sunt deja plătite de către reclamanta pentru întreținerea parcului auto, altfel acestea nu se justifica pentru perioadele in care nu exista deloc incidente si întreg service-ul consuma salarii, lumina, gaze, chirii, telefoane s.a.
Așa fiind, tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului .
Susținerile pârâtului în sensul că a fost obligat să iasă în traseu, și nu mâncase nimic de 17 ore întrucât își anunțase intenția de a intra în protest la acea dată și se pregătise temeinic în acest sens, precum și faptul că după producerea accidentului la ora 13, s-ar fi prezentat la cabinetul medical, nu au putut fi reținute de tribunal drept cauze exoneratoare de răspundere în condițiile în care nu au fost dovedite în nici un mod, in foaia de parcurs neexistând nici o mențiune a pârâtului în sensul imposibilității desfășurării activității.
Împrejurarea că anterior notificase intenția de a intra în grevă, fără ca în ziua respectivă să–și manifeste în vreun fel dorința de a fi înlocuit, nu îndreptățește angajatorul să îl excludă de la muncă, iar împrejurarea că ulterior s-ar fi prezentat la cabinetul medical chiar dacă ar fi adevărată ,deși nu a fost dovedită ,ultima înregistrare în fișa de consultații a salariatului datând din anul 2012,nu îl exonerează pe acesta de răspundere.
Pentru considerentele expuse, având in vedere inadvertențele din înscrisurile mai sus menționate, inexistenta unei relații cauzale intre pretinsul fapt păgubitor imputat paratului si prejudiciul nedovedit prin nici un mijloc de proba de către reclamanta, căci atât timp cat aceasta deține service propriu plătit pentru remedierea avariilor, nu poate pretinde acoperirea cheltuielilor efectuate cu acest service, cheltuieli provenind din plata salariilor persoanelor încadrate în munca, sau contravaloarea unor materiale pentru care nu a prezentat facturi, respectiv acte de provenință, sub pretextul că plata acestor cheltuieli ar fi determinată de producerea unei avarii, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.253 din Codul Muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în sensul că nu s-a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului, iar fapta săvârșită se încadrează în riscul normal al serviciului, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal și motivat, reclamanta R. A. de Transport București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041 din Codul de procedură civilă, recurenta solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea în totalitate a sentinței recurate ca netemeinică și nelegală și procedând la reținerea cauzei spre rejudecare, solicită admiterea pe fond a cererii sale.
Recurenta solicită să se rețină faptul că în conformitate cu «Instrucțiunea 0903» - fișa postului pentru conducătorii autobuz, șoferii răspund de integritatea autobuzului încredințat, pentru pagubele cauzate din vina și în legătură cu munca lor, precum și faptul că șoferii sunt gestionari de fapt.
Conform fișei postului pentru conducătorii de autobuz, aceștia au obligația de a conduce preventiv.
Conducerea preventivă are drept scop prevenirea accidentelor / incidentelor în pofida acțiunilor incorecte ale altora, a condițiilor de trafic din București, sau a condițiilor de circulație nefavorabile.
Pentru a realiza o conducere preventivă conducătorul autobuz trebuie să poată identifica toate condițiile existente în orice situație de conducere și să se adapteze la ele, în speță intimatul-pârât trebuia să conducă cu prudență și să păstreze o distanță suficientă față de troleibuzul cu număr de circulație B-_, care circula regulamentar, pentru a nu intra în coleziune cu acesta.
Consideră că, în mod nelegal, instanța de fond a apreciat că circumstanțele în care a survenit evenimentul sunt asimilabile riscului normal al serviciului, de natură să atragă exonerarea de răspundere a pârâtului, conform art. 254 Codul Muncii, neindicând în concret motivele pentru care operează o cauză de exonerare a riscului normal al serviciului.
Noțiunea de risc al serviciului privește efectele păgubitoare ale unor factori inerenți procesului muncii, care atunci când se înscriu în sfera normalului, transformă acest risc în patrimoniul angajatorului. Ori, instanța de fond nu arată care ar fi acești factori inerenți procesului muncii, care s-ar înscrie în sfera normalului pentru a transforma acest risc în patrimoniul angajatorului.
Vinovăția conducătorului auto, a fost stabilită de organul de poliție, iar condițiile de trafic din București, nu-l pot disculpa pe acesta de producerea evenimentului de circulație, conducerea preventivă fiind elementul de bază care trebuie respectat de către conducătorii auto profesioniști.
R.A.T.B- R.A. a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului, prin emiterea devizului nr._/02.04.2012, confirmând un prejudiciu în sumă de 3.847,73 lei - contravaloare avarii, deviz evidențiat în serviciul de contabilitate al R.A.T.B., prejudiciul ce nu a fost contestat în cauză, printr-o eventuală solicitare de către pârât a efectuării unei expertize tehnice de specialitate.
În speță nu există documente fiscale (facturi) privind reparația autobuzului cu nr. de circulație_, întrucât R.A.T.B.-R.A. în calitate de proprietar, a efectuat și finalizat reparația autobuzului propriu în regie proprie privind costurile și manopera, conform devizului postcalcul nr._/02.04,2012, a bonurilor de consum și a foilor de comandă, aflate la dosarul cauzei,
Astfel, costurile fiecărei societăți comerciale sau regii, în care se cuprind cheltuielile directe (cheltuieli cu materialele, cu manopera și cotele aferente salariilor datorate de angajator), precum și cheltuielile indirecte (cheltuieli regie, cheltuieli generale) trebuiesc recuperate în întregime.
Metodele de recuperare a cheltuielilor directe și indirecte sunt general valabile și se regăsesc în teoria și practica economică și sunt legiferate de Ordinul nr. 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune.
Conform dispozițiilor Ordinului nr. 1826/2003 al Ministerului Finanțelor Publice, agenții economici au obligativitatea recuperării cheltuielilor efectuate pentru orice prestație realizată, să înregistreze și să repartizeze toate cheltuielile și, în final, să efectueze calculul costului complet, în baza acestui act normativ, costurile aferente unei unități cuprind cheltuieli direct identificabile pe fiecare serviciu sau lucrare executată încă din momentul efectuării lor și cheltuieli indirecte care nu contribuie în mod direct la realizarea serviciului sau lucrării, dar sunt cheltuieli ale unității unde se execută serviciul sau reparația. Acestea asigură întreținerea și administrarea unității, fiind necesar să fie recuperate din prestația executată.
În cazul în care cheltuielile directe și indirecte nu sunt calculate nu vor fi recuperate în totalitate cheltuielile unității (costul complet) din venitul obținut în urma efectuării lucrării.
Prin devizul postcalcul întocmit de RATB (unitatea E.T.A.), sunt recuperate financiar toate cheltuielile aferente reparării autobuzului marca Mercedes Citaro. nr.inv. 4817 (_ ), avariat (costul complet al reparației) compuse din:
-cheltuieli directe - reprezintă elemente de cheltuială direct identificabile pe lucrarea de reparație ;
-cheltuieli indirecte - conform devizului postcalcul, sunt cheltuieli ce nu intervin în mod direct la realizarea prestației, dar se calculează pentru recuperarea tuturor cheltuielilor unității. Cheltuielile indirecte sunt recuperate financiar prin calculul cotei de regie de secție (cuprind: cheltuielile cu salariile personalului auxiliar, energia, combustibil, apă, impozite și taxe, efectuate la subunitatea unde se realizează reparația) și al cotei de regie generală de administrație (salarii personal de întreținere).
Menționează faptul că, nivelul prețurilor de achiziție pentru materiale sunt cele practicate de furnizori și sunt similare cu cele practicate de alte societăți.
Recuperarea cheltuielilor cu manopera personalului sunt justificate și s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 1826/2003. R. va înregistra pierderi în cazul necalculării și suportării din propriile venituri a acestor cheltuieli (nerealizarea costului complet).
Față de motivele invocate mai sus, apreciază că devizul prezentat de R.A.T.B. este întocmit cu respectarea prevederilor legale în domeniu și face dovada certă a prejudiciului.
În ceea ce privește convenția încheiată între R.A.T.B.-R.A. și S.C. ASIGURARE -REASIGURARE ASTRA S.A., face următoarele precizări: în calitate de proprietar de vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, în conformitate cu prevederile art. 48 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, RATB are obligația legală de a se asigura pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.
Facilitatea obținută de RATB de la asigurătorul RCA pentru despăgubirea și pentru avariile produse de către conducătorii de vehicule sau prepușii RATB, inclusiv elementele de sticlă, vandalism și avarieri provocate de căderi pe vehicule ale unor corpuri, pagube provocate de incendiu, trăsnet, explozie, inundație, prin efecte directe sau indirecte, reprezintă o asigurare facultativă acordată sub condiția aplicării franșizei de 100 euro pe fiecare eveniment produs de angajații Regiei, la cursul BNR din data producerii evenimentului.
Potrivit definiției, franșiza reprezintă partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare, această condiție aplicându-se, prin urmare, în raporturile contractuale stabilite între asigurat și asigurător.
Cu toate că în cadrul acestui contract de asigurare (mai exact, în cadrul convenției de colaborare încheiată între asiguratul RATB și asigurător) s-a prevăzut că franșiza de 100 euro este suportată de conducătorul auto vinovat de producerea evenimentului rutier, această clauză nu produce în mod direct, efecte juridice în ceea ce privește pe conducătorul auto implicat, ci numai în mod indirect, într-o etapă ulterioară, prin angajarea răspunderii patrimoniale (când autorul pagubei este propriul salariat) pe baza dovezilor corespunzătoare, într-o primă fază, franșiza este suportată de către asigurat care, ulterior, în calitatea sa de angajator, are posibilitatea recuperării prejudiciului de la salariatul vinovat, potrivit legii.
Intimatul, legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv contract individual de muncă și fișa postului conducătorului auto.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Deși recurenta-reclamantă indică dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 din codul de procedură civilă drept temei al recursului formulat împotriva sentinței de fond, nu a dezvoltat critici concrete care să susțină o eventuală nelegalitate a hotărârii pentru neindicarea considerentelor pe care se sprijină soluția pronunțată prin dispozitiv. În atare situație, Curtea va analiza recursul în limitele statuate de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, susținerile recurentului asupra bazei de calcul ce îi este aplicabilă la stabilirea pensiei vizând temeiul legal al hotărârii, pronunțarea acesteia cu aplicarea greșită a normelor de drept incidente în pretențiile deduse judecății.
Fiind formulată o acțiune în răspundere patrimonială a salariatului, întemeiată în drept pe dispozițiile art.254 din Codul muncii, republicat, în soluționarea conflictului de muncă instanța de judecată era ținută a verifica îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit; fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului. Lipsa oricăreia dintre condițiile enumerate înlătură răspunderea patrimonială a salariatului față de angajator.
Ori, la judecata de fond, tribunalul a considerat că nu sunt îndeplinite toate condițiile enumerate, în sensul că accidentul ușor provocat în condițiile de trafic din București ,cu șosele supraaglomerate, se încadrează în riscul normal al serviciului iar angajarea răspunderii pârâtului se solicită în baza contractului de asigurare încheiat cu un terț, contract în cadrul căruia ar fi convenit cu terțul angajarea răspunderii conducătorilor auto, fără ca aceștia din urmă să fie parte în contract.
În recurs, se critică aprecierea instanței de fond asupra neîntrunirii cumulative a condițiilor răspunderii patrimoniale a salariatului S. C..
Curtea va reține pertinente aceste critici, apreciind că în cauză este antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului.
Între pârâtul S. C. și reclamanta R. A. de Transport București au existat raporturi de muncă, concretizate prin încheierea contractului de muncă nr._/17.01.1992, salariatul fiind angajată în funcția de mecanic la Autobaza Ferentari. Prin decizia nr. 336/31.07.1992, pârâtului i-a fost schimbată funcția în conducător auto la Autobaza Floreasca, având număr serviciu_. În baza atribuțiilor stabilite prin fișa postului și a Regulamentului de Exploatare Instrucțiunea 0903, salariatul conducător auto este obligat să realizeze o conducere preventivă și economică (art. 40 alin.1 lit.a), să cunoască și să aplice prevederile privind circulația pe drumurile publice (art. 46 alin.1), în timpul mersului să păstreze față de vehiculul din față o distanță corespunzătoare, astfel încât să poată opri în siguranță în situația în care acesta micșorează viteza sau oprește brusc (art. 47). Conform anexei 5 la Instrucțiunea 0903, conducerea preventivă în accepțiunea angajatorului a fost definită ca o conducere care previne accidentele în pofida acțiunilor incorecte ale altora sau a condițiilor de circulație nefavorabile (pct.1); conducerea preventivă impune o conducere a autovehiculului perfectă în orice împrejurare, lipsa oricărui accident de circulație, lipsa încălcării regulilor de circulație (pct.6). Printre elementele care stau la baza conducerii preventive se numără și păstrarea distanței regulamentare față de autovehiculul din față (pct.7 lit.c)
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.03.2012 întocmit de Biroul Accidente Ușoare sector 6 din cadrul DGPMB-Brigada Rutieră s-a reținut că în data de 19.03.2012, orele 11.30, în timp ce conducea auto_, pârâtul S. C. nu a păstrat distanța suficientă față de troleibuzul din fața sa cu nr. B-_, intrând în coliziune cu acesta. S-au reținut a fi incidente dispozițiile art. 51 din OUG nr. 195/2002, faptă sancționată contravențional de art. 100 alin.2, fiindu-i aplicată salariatului 4 puncte de amendă și 3 puncte de penalizare. Pârâtul a semnat personal procesul verbal de contravenție, menționând că recunoaște fapta.
În cauză au fost dovedite condițiile impuse de art. 254 Codul muncii privind angajarea răspunderii patrimoniale, în sensul că intimatul-pârât este salariatul societății, fapta săvârșită de salariat a constat în nerespectarea regulilor de circulație impuse prin contractul individual de muncă și fișa postului, prejudiciul cauzat constând în plata franșizei de 100 euro, suportată de către angajator la momentul efectuării reparațiilor. Totodată, între faptă și prejudiciu există raport de cauzalitate direct, iar vinovăția salariatului subzistă întrucât prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, societatea a fost obligată să suporte parțial costurile reparării autovehiculului avariat.
În opinia recurentei-reclamante, răspunderea salariatului a intervenit, fără ca fapta să poată fi încadrată în riscul normal al serviciului, iar certitudinea prejudiciului suferit de către R. A. de Transport București este justificată de contractul de asigurare încheiat cu . SA și de devizul nr._/02.04.2012.
În ceea ce privește considerentele instanței de fond prin care a încadrat fapta salariatului în riscul normal al serviciului, Curtea reține că alin. (2) al art. 254 Codul muncii reglementează cauzele exoneratoare de răspundere, printre care este menționat și riscul normal al serviciului.
Doctrina de specialitate a apreciat că riscul normal al serviciului este reprezentat de pierderile previzibile și inerente care se produc de obicei în procesul de producție sau manipulare a mărfurilor care se încadrează în limitele prevăzute fie printr-un act normativ, fie prin acte interne ale angajatorului și care nu pot fi imputate unui anumit salariat; pierderile se pot datora fie caracterului bunurilor, fie mijloacelor aflate la dispoziție pentru păstrarea bunurilor respective.
Riscul normal al serviciului transfera potrivit art. 270 alin. (2) din Codul muncii incidența unor efecte păgubitoare inerente procesului muncii, atunci când se înscriu în sfera normalului, asupra patrimoniului angajatorului. Producerea riscului trebuie să se prezinte ca un fenomen „normal”, în raport de împrejurările concrete.
În acest context nu poate fi validat raționamentul instanței de fond, în sensul că încălcarea normelor de circulație rutieră, impuse în virtutea calității de conducător auto intră în riscul normal al serviciului.
Conform fișei postului s-a stabilit în sarcina pârâtului, conducător auto obligația respectării normelor privind circulația pe drumurile publice. Or, procesul verbal de contravenție întocmit organul de control și necontestat în procedura prevăzută de OG nr. 2/2011 reprezintă o probă certă, prin care se dovedește nerespectarea obligațiilor de serviciu, vinovăția aparținând exclusiv salariatului. În această situație, nu se poate reține că prejudiciul cauzat angajatorul e inerent procesului muncii, iar activitatea salariatului de încălcare a normelor de circulație se încadrează în riscul normal al serviciului.
În ceea ce privește criticile aduse hotărârii instanței de fond din perspectiva nedovedirii existenței și întinderii prejudiciului, Curtea reține că prejudiciul material produs angajatorului trebuie să îndeplinească condițiile de a fi real, de a fi cert, de a fi actual, de a fi direct și, bineînțeles, de a fi material. Cu alte cuvinte, salariatul răspunde pentru valorile efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului, pentru paguba ce are o existență certă și a cărei întindere este determinată sau determinabilă, pentru paguba ce s-a produs deja sau care este previzibil a se produce în viitor, dar nu și pentru pagube eventuale. De asemenea, acest prejudiciu trebuie să se producă în patrimoniul angajatorului, iar nu al unui terț.
Reținând aceste considerente teoretice, dezvoltate în doctrina de specialitate, Curtea constată că pretenția recurentei-reclamante de obligarea a salariatului intimat la plata unei despăgubiri de 437,94 lei, adică valoarea franșizei inserată în contract de asigurare încheiat cu S.C. Asigurare Reasigurare Astra SA, drept contraprestație pentru serviciile de reparație a autobuzului_ suportate de către angajator, este întemeiată.
Chiar dacă recurenta a înțeles să invoce în susținerea pretențiilor contractul încheiat cu societatea de asigurare, prin care s-a convenit aplicarea unei franșize de 100 euro (fără TVA) la cursul BNR din data producerii evenimentului, sumă care va fi suportată de conducătorul auto vinovat, implicat în eveniment, Curtea reține că angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului are loc doar in condițiile art. 254 din Codul muncii. Independent de convenția părților, în cauză prejudiciul total de 4285,67 lei, constatat prin devizul nr._/02.04.2012 a fost suportat parțial de către societatea de asigurare în sumă de 3847,73 lei, urmând ca diferența de 437,94 lei să fie suportată de către recurenta reclamantă și imputată intimatului pârât pe calea răspunderii patrimoniale, în condițiile art. 254 Codul muncii.
Din înscrisurile administrate în fața instanței de fond, respectiv proces verbal de constatare din 19.03.2012, foaia de comandă nr. 619/19.03.2012, bonul de consum privind valoarea parbrizului precum și devizul nr._/02.04.2012 rezultă caracterul cert al prejudiciului total, precum și valoarea suportată de RATB – RA și imputată conducătorului auto. În ceea ce privește cuantumul acestui prejudiciu, deși instanța de fond a reținut că mențiunile cuprinse în deviz nu se referă strict la avariile declarate, Curtea constată că intimatul pârât nu a formulat obiecțiuni, apărările acestuia vizând doar lipsa de opozabilitate a convenției de asigurare.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea, în opinie majoritară, va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 437,94 lei, cu titlu de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În opinie majoritară:
Admite recursul declarat de recurenta R. A. DE TRANSPORT BUCURESTI, împotriva sentinței civile nr.5746 din data de 15.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. C..
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 437,94 lei, cu titlu de despăgubiri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
G. M. P. I. N.
Grefier,
M. P.
Tehnored.: G.M./19.02.2015
Dact: S.Ș./2 ex./13.02.2015
Jud. fond: I. P.
Cu opinia separată, în sensul respingerii recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Prin acțiunea dedusă judecății, recurenta reclamantă a solicitat obligarea intimatului pârât la plata sumei de 437,94 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând franșiza pentru autobuzul nr. inv.4817, în temeiul prevederilor art.254 Codul muncii, susținând în esență că acesta răspunde de integritatea autobuzului încredințat, pentru pagubele cauzate din vina și în legătură cu munca sa, fiind gestionar de fapt.
Recurenta a arătat că a întocmit, în calitate de proprietar al autobuzului avariat, documentația necesară în vederea reparării autobuzului avariat din culpa intimatului, însă societatea de asigurări . SA decontează valoarea devizului, mai puțin franșiza (contravaloarea a 100 euro), care este suportată de conducătorul autobuzului implicat în eveniment.
Potrivit art. 254 alin.1 din Codul muncii, invocat drept al acțiunii deduse judecății, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Răspunderea patrimonială a salariaților, cât și a angajatorilor, reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, cu particularitățile determinate de specificul raporturilor juridice de muncă.
Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produce angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Astfel, răspunderea patrimonială a salariatului intervine dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să existe fapta ilicită a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; angajatorul să fi suferit un prejudiciu; între fapta ilicită a salariatului și prejudiciul suferit de angajator să existe un raport de cauzalitate, culpa salariatului.
Însă, potrivit art.254 alin.2 Codul muncii, salariații nu răspund de pagubele provocate de forță majoră, de alte cauze prevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Prin urmare, printre cauzele care înlătură caracterului ilicit al faptei, alături de legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică și constrângerea morală, cazul fortuit, forța majoră, eroarea de fapt, executarea ordinului de serviciu emis în mod legal, a fost inclus și riscul normal a serviciului, care poate fi risc normat și risc nenormat.
Potrivit doctrinei, riscul normat constă în acele pierderi inerente procesului de producție, care se încadrează în limitele prevăzute de lege (normele de perisabilitate, normele și normativele de consum, normele de uzură la mijloacele fixe, limitele maxime de pierderi tehnologice), în timp ce riscul nenormat apare în acele cazuri în care, deși pierderile nu au putut face obiectul normării, totuși, ținându-se seama de specificul activității respective, este posibil să se aprecieze că unele scăpări accidentale, care produc pagube au o pondere relativ neînsemnată în raport cu lucrările efectuate, nu sunt imputabile, deoarece operează o cauză exoneratoare a riscului normal al serviciului.
Cum riscul normal al serviciului reprezintă o cauză exoneratoare raportat la principiul echității și interesului de a nu frâna inițiativele inerente ale procesului muncii, nu se poate imputa salariatului, de profesie șofer, contravaloarea prejudiciului cauzat angajatorului său, ca urmare producerii unui accident de circulație produs în timpul programului de lucru.
Noțiunea de risc al serviciului reglementată de Codul muncii are un înțeles diferit față de dreptul civil, fiind vorba de efectele păgubitoare ale unor factori inerenți procesului muncii, care atunci când se înscriu în sfera normalului, transferă riscul, adică incidența acestor efecte, asupra patrimoniului angajatorului.
Prin natura sa, activitatea intimatului de conducător auto presupune anumite riscuri ce decurg din exploatarea autobuzului pe drumurile publice, cum sunt cele ale survenirii unor accidente de circulație Spre deosebire de cazul fortuit și forța majoră, riscul normal al serviciului este previzibil, producerea riscului se prezintă ca un fenomen normal, în raport de împrejurările concrete, datorită condițiilor existente la anumite loc de muncă.
Datorită specificului muncii lor, conducătorii auto își asumă o obligație de diligență (de a ajunge la destinație în siguranță, fără a fi implicați în evenimente rutiere) și nu de rezultat, astfel că un accident autor produs fără intenție nu este de natură prin el însuși a atrage răspunderea salariatului.
Pentru evitarea eventualelor prejudicii și acoperirea acestui gen de risc pentru care salariatul nu poate răspunde patrimonial, angajatorul având la dispoziție instituția asigurării mijloacele auto de transport călători, pe cheltuiala sa.
Este esențial a nota că potrivit art.27 din Contractul colectiv de muncă pentru perioada 2012 – 2013 al Regiei autonome de transport București, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Prin urmare, angajatorului îi revenea obligația de a încheia un contract de asigurare pentru mijloacele auto de transport călători, pe cheltuiala sa, de așa natură încât șoferii care deservesc aceste mijloace auto să fie exonerați de răspunderea patrimonială în ipoteza producerii unui accident de circulație, din culpa lor, în timpul programului de lucru.
Salariatul intimat nu ar putea fi obligat să respecte clauzele contractului de servicii nr. 2682 din 29.02.2011 încheiat de RATB cu . SA, de vreme ce nu a avut calitatea de parte a acestui contract, care cuprinde și clauze care nu sunt în favoarea sa, cum este cea referitoare la franșiză.
Așadar, chiar dacă accidentul rutier s-a produs din culpa intimatului, iar nu din vina terțului sau a unei defecțiuni obiective, această împrejurare nu este de natură a transforma obligația de diligență, care subzistă în sarcina sa, în calitate de șofer, într-o obligație de rezultat și nici de a-l exonera pe angajator de propria răspundere de a asigura autobuzul pentru transport călători, în condiții favorabile nu doar pentru sine, cu scopul de a beneficia de o rată de asigurare diminuată.
În acest context, este lipsit de relevanță juridică faptul că prin procesului verbal de contravenție s-a reținut că evenimentul rutier soldat cu avarierea autobuzului deservit de intimat în calitate de șofer auto s-a datorat culpei exclusive a acestuia, care a recunoscut cele consemnate de agentul constatator. Angajarea răspunderii contravenționale nu atrage automat și răspunderea patrimonială a salariatului, acesta putând fi obligat la prejudiciul pretins de angajator numai dacă sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale și nu există o clauză de exonerare de răspundere.
Pe de altă parte, astfel cum a reținut și prima instanță, devizul invocat de către angajator nu se referă strict la avariile declarate de intimat (parbriz spart), cu referire la facturile doveditoare ale prețurilor materialelor utilizate la reararea autobuzului avariat, ci menționează în mod generic materiale directe, cheltuieli de transport – aprovizionare, respectiv salarii directe. Or, acestea nu pot fi apreciate drept cheltuieli pentru avariile declarate de intimat, cheltuielile respective fiind plătite de angajator pentru întreținerea normală a parcului auto.
Prin urmare, de vreme ce există o clauză care înlătură caracterul ilicit al faptei, potrivit opiniei minoritare, prima instanță a respins corect acțiunea dedusă judecății, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condițiile necesare pentru angajarea răspunderii patrimoniale a intimatului.
Judecător,
F.-G. R.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 60/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 579/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
