Despăgubire. Decizia nr. 1681/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1681/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 4873/3/2013

DOSAR NR._ (2596/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr. 1681

Ședința publică din data de 25 iunie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – P. A.

JUDECĂTOR - L. H.

JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE

GREFIER - F. V.

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul–reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3 BUCUREȘTI, reprezentând pe reclamanții B. A., B. I., B. C., B. M., C. S., D. E., D. M., D. F., D. N., D. N., D. R., G. A. M., I. M. F., I. C. V., I. A. C., L. E. Emine, M. C. A., M. A. G., M. E. I., N. V., N. F. D., N. G., N. L. M., N. C., N. L., O. C., P. T., P. N., R. N., S. R. O., T. M., T. A., T. C., U. G., V. A., V. A., Z. E., A. D. L., B. A., B. M., C. A., C. L., D. C., M. L., P. F., R. C. I., S. F. M., D. I. F., R. M. Izabel, Z. Tudorița, G. L. E., P. M., P. D. M., V. V. M., P. D. I. împotriva sentinței civile nr. 2254 din data de 11 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘCOALA G. NR. 196 FEDERICO GARCIA LORCA BUCUREȘTI și C. L. SECTOR 3 BUCUREȘTI, în cauza având ca obiect - drepturi bănești.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 25 iunie 2015, când a decis următoarele:

CURTEA,

Constată că prin sentința civilă nr. 2245 din data de 11.03.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul cu nr._ /3013 a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu unitatea de învățământ ȘCOALA G. NR. 196 FEDERICO GARCIA LORCA, de către reclamanții: C. S.; L. E. Emine; M. C.; R. N.; B. M.;C. Andeea; C. I. L.; P. F.;S. F. M.; R. M.; Z. Tudirița;P. D. M.;V. V. M.; G. L. E., B. A.; D. F.; D. N.; Dumitrecu N.; M. A. G.; Pirpioriu T.; R. G.; D. E.; I. C. V. și N. V. prin S. ÎNVĂȚĂMÂNTUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3 ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de chenare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții: C. L. al sectorului 3 și Municipiul București sector 3 prin reprezentantul legal Primarul sectorului 3 ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte cererea în contradictoriu cu unitatea de învățământ ȘCOALA G. NR. 196 FEDERICO GARCIA LORCA formulată de reclamanții: M. L., R. camelia, D. I. F., P. M., P. D. I. S. ÎNVĂȚĂMÂNTUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3.

A fost obligată unitatea de învățământ ȘCOALA G. NR. 196 FEDERICO GARCIA LORCA la calcul și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr. 221/2008 și sumele încasate pentru intervalul 01.01._10 actualizate în raport de coeficientul de inflație la data plății efective pentru reclamanții: M. L., R. camelia, D. I. F., P. M., P. D. I..

A fost admisă în parte cererea în contradictoriu cu unitatea de învățământ ȘCOALA G. NR. 196 FEDERICO GARCIA LORCA formulată de reclamanții: B. I., B. M., C. luminița,, D. M., D. F., D. R., G. A. M., I. M. F., istrătescu A. C., M. E. I., N. F. daniela, N. G., N. N., N. L. M., N. C., N. L., O. C., P. N. R. G., S. R. O., T. M., T. C., U. G., V. A., Z. E., A. D. L., B. A., D. C., R. C. Ilieana, R. M. Izabel S. ÎNVĂȚĂMÂNTUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3.

A fost obligată unitatea de învățământ ȘCOALA G. NR. 196 FEDERICO GARCIA LORCA la calcul și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr. 330/2009 coroborate cu dispozițiile legii nr. 221/2008 aprobate cu modificări prin OG nr. 15/2008 pentru intervalul 01.01._10 actualizate în raport de coeficientul de inflație la data plății efective .

A fost obligată unitatea de învățământ ȘCOALA G. NR. 196 FEDERICO GARCIA LORCA la calcul și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 coroborate cu dispozițiile legii nr. 221/2008 aprobate cu modificări prin OG nr. 15/2008 pentru intervalul 01.01._10 actualizate în raport de coeficientul de inflație la data plății efective.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:

Analizând susținerile reclamanților în raport de dispozițiile Deciziei nr. 11/08.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorii conform art. 329 alin. 3 cod procedură civilă, ale Legilor 330/2009, Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010 se rețin următoarele. Reclamanții: M. L., R. camelia, D. I. F., P. M., P. D. IonuțBăroiu I., B. M., C. luminița, D. M., D. F., D. R., G. A. M., I. M. F., istrătescu A. C., M. E. I., N. F. daniela, N. G., N. N., N. L. M., N. C., N. L., O. C., P. N. R. G., S. R. O., T. M., T. C., U. G., V. A., Z. E., A. D. L., B. A., D. C., R. C. Ilieana și R. M. Izabel au făcut dovada conform art. 249 Cod Procedură Civilă că au avut calitatea de salariat al unității de învățământ.

Prin decizia nr. 11/08.10.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010, și ale art.30 din Legea nr.330/2009 personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul începând cu 1.01.2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit în conformitate cu prevederile OUG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.

Prin decizia nr.11/2012 ICCJ a statuat că la data de 1.01.2010 reîncadrarea și salarizarea personalului didactic trebuiau efectuate conform coeficienților și salariului avut în plată la data de 31.12.2009 stabilite potrivit legii nr.221/2008.

Legiuitorul prin art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 a stabilit că în anul 2010 personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut. Salariul reclamanților la data de 31.12.2009 utilizat la reîncadrarea efectuată în baza Legii nr. 330/2009 nu includea și coeficienții de multiplicare prevăzuți de Legea nr. 221/2008. Ca urmare având în vedere dispozițiile din Decizia nr. 11/08.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost dispusă obligarea pârâtei unitatea de învățământ să calculeze și să plătească diferențele de drepturi salariale reclamanților: M. L., R. camelia, D. I. F., P. M., P. D. I. pentru intervalul 01.01._10 și reclamanților: B. I., B. M., C. luminița, D. M., D. F., D. R., G. A. M., I. M. F., istrătescu A. C., M. E. I., N. F. daniela, N. G., N. N., N. L. M., N. C., N. L., O. C., P. N. R. G., S. R. O., T. M., T. C., U. G., V. A., Z. E., A. D. L., B. A., D. C., R. C. Ilieana, R. M. Izabel pentru perioada 01.01._10 în baza Legii nr. 330/2009 prin utilizarea salariului din luna decembrie 2009 cu includerea și a veniturilor prevăzute de Legea nr. 221/2008 diferenta de drepturi salariale pe perioada.

Reclamanții: B. I., B. M., C. luminița,, D. M., D. F., D. R., G. A. M., I. M. F., istrătescu A. C., M. E. I., N. F. daniela, N. G., N. N., N. L. M., N. C., N. L., O. C., P. N. R. G., S. R. O., T. M., T. C., U. G., V. A., Z. E., A. D. L., B. A., D. C., R. C. Ilieana, R. M. Izabel au fost reîncadrați în baza Legii nr. 284/2010 începând cu data de 01.01. 2011, dar având ca bază salariul stabilit fără includerea sumelor rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr. 221/2008. Având în vedere că s-a dispus obligarea la plata diferențelor de drepturi salariale în baza Legii nr.330/2009 prin includerea și a veniturilor prevăzute de Legea nr. 221/2008 urmează ca plata salariilor potrivit Legii nr. 284/2010 să se realizeze în raport de acest drept deoarece prin art.1 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut că se aplică majorarea de 15% la cuantumul salariului din luna octombrie 2010.

Pe cale de consecință a fost dispusă obligarea pârâtei să le plătească reclamanților: B. I., B. M., C. luminița, D. M., D. F., D. R., G. A. M., I. M. F., istrătescu A. C., M. E. I., N. F. daniela, N. G., N. N., N. L. M., N. C., N. L., O. C., P. N. R. G., S. R. O., T. M., T. C., U. G., V. A., Z. E., A. D. L., B. A., D. C., R. C. Ilieana, R. M. Izabel diferența de drepturi salariale pe perioada 01.01._11.

Capătul accesoriu ce are ca obiect actualizarea sumei de la data plății efective în raport cu indicele de inflație a fost admis cu motivarea că în componența prejudiciului cert și efectiv suferit de reclamantă se includ și sumele de bani rezultate ca urmare a evoluției negative a monedei naționale pe piața economică.

Instanța a fost dispusă respingerea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu unitatea de învățământ formulată de reclamanții: B. A., D. F., D. N.; D. N., M. A. G., P. T. și R. G. cu motivarea că nu au făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că au avut calitatea de cadru didactic pe perioada dedusă judecății.

Reclamanții: C. S.,L. E. Emine, M. C., R. N., B. M., C. A., C. I. L., P. F., S. F. M., R. M., Z. Tudorița, P. D. M., V. V. M., G. L. E., D. E., I. C. V. și N. V. nu au făcut dovada conform art. 249 Cod procedură civilă că au avut calitatea de cadru didactic în luna decembrie 2009 ai unității de învățământ, motiv în raport de care a fost dispusă respingerea cererii de chemare în judecată formulată de aceștia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.6 și art.3041 C.pr.civ., recurentul a solicitat să se dispună admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și completată, pentru următoarele motive:

Sentința civilă recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii (art. 304 pct.9 C.proc.civ.).

Prezentul recurs fiind declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, vă rugăm să analizați prezenta cauză sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Codul de procedură civilă.

În motivarea acțiunii învederează următoarele aspecte:

Precizează că la data de 19.12.2014, recurentul S. învățământului Preuniversitar Sector 3, în numele membrilor de sindicat reprezentați, a depus la dosarul cauzei Cerere Precizatoare și Modificatoare a Cererii Introductive prin care a solicitat în principal completarea acțiunii în sensul introducerii în cauză, în calitate de reclamant, membru de sindicat, salariat al Școlii Gimnaziale Nr. 196 "Federico Garcia Lorca", T. M..

De asemenea, a precizat, că înțelege să nu formuleze cererea de chemare în judecată în numele și pentru următoarele persoane: Balean A., D. F., D. N., D. N., M. A. G., P. T. și R. G.; aceștia neavând calitate de personal didactic.

Astfel, pronunțându-se asupra cererii completatoare, ce face obiectul Dosarului nr._, instanța de judecată a pronunțat următoarea soluție:

"dispune admiterea excepției tardivității, având în vedere prevederile art. 132, Cod Procedură Civilă cât și împrejurarea că prima zi de înfățișare a fost dată de 18.12.2013."

Așadar, în ceea ce privește excepția tardivității introducerii cererii completatoare, excepție invocată de intimatul C. L. Sector 3 în cuprinsul întâmpinării la cererea completatoare, solicită să se constate că în mod greșit instanța a admis această excepție întrucât, potrivit art. 134 Cod procedură civilă prima zi de înfățișare este cea la care părțile pot pune concluzii în fond.

Or, aceasta nu s-a consumat la data de 18.12.2013 când s-a acordat un nou termen pentru a se lua cunoștință de întâmpinare, dar și pentru a se depune la dosarul cauzei un exemplar al acțiunii și al înscrisurilor în vederea comunicării și către C. L. Sector 3 precum și de a se depune contractele individuale de muncă ale membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea, astfel cum s-a pus în vedere prin încheierea din data de 02.10.2013 și comunicată prin citația pentru termenul din data de 18.12.2013, astfel că prima zi de înfățișare s-a prorogat la termenul acordat la data de 11.02.2015, după ce s-a repus cauza pe rol, după ce aceasta a fost suspendată la data de 18.12.2013 pentru neîndeplinirea obligațiilor.

În această situație, acest termen de judecată nu putea fi socotit conform art. 134 C. pr. civ., prima zi de înfățișare.

Primul termen de judecată nu poate fi confundat cu prima zi de înfățișare, pentru că aceasta din urmă presupune îndeplinirea a două condiții: părțile să fie legal citate și să poată pune concluzii.

Condițiile fiind cumulative, lipsa oricăreia dintre ele prorogă prima zi de înfățișare până la termenul la care vor fi îndeplinite ambele.

În aceste condiții, cererea completatoare de acțiune trebuia primită și numai în raport de acțiunea completată, instanța urma să pună în discuție cererea de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, instanța în mod greșit a admis în parte cererea formulată de S. Învățământului Preuniversitar Sector 3, în numele membrilor săi.

Instanța nu a ținut cont de prevederile legale invocate și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și fost dată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii.

Astfel, pronunțându-se asupra cererii ce face obiectul Dosarului nr._, instanța de judecată a pronunțat următoarea soluție:

"Respinge cererea formulată în contrdictoriu cu unitatea de învățământ de către reclamanții: C. S.; L. E. Emine; M. C.; R. N.; B. M.; C. Andeea; C. I. L.; P. F.; S. F. M.; R. M.; Z. Tudorița; P. D. M.; V. V. Mirabelă; G. L. E., B. A.; D. F.; D. N.; Dumitrecu N.; M. A. G.; Pirpioriu T.; R. G.; D. E.; I. C. V. și N. V. ca neîntemeiată. Respinge cererea de chenare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții: C. L. al sectorului 3 și Municipiul București sector 3 prin reprezentantul legal Primarul sectorului 3 ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Admite în parte cererea în contradictoriu cu unitatea de învățământ formulată de reclamanții: Mar cu L., R. C., D. I. F., P. M., P. D. I.: Obligă unitatea de învățământ la calcul și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr. 221/2008 și sumele încasate pentru intervalul OLOI._10 actualizate în raport de coeficientul de inflație la data plății efective pentru reclamanții: M. L., R. camelia, D. luliană F., P. M., P. D. I.. Admite în parte cererea în contradictoriu cu unitatea de învățământ formulată de reclamanții: B. I., B. M., C. luminița, Dodita M., D. F., D. R., G. A. M., I. M. F., istrătescu A. C., M. E. I., N. F. daniela, N. G., N. N., N. L. M., N. C., N. L., O. C., P. N. R. G., S. R. O., T. M., T. cu C., U. G., V. A., Z. E., A. D. L., B. A., D. C., R. C. Ilieana, R. M. Izabel. Obligă unitatea de învățământ la calcul și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr. 330/2009 coroborate cu dispozițiile legii nr. 221/2008 aprobate cu modificări prin OG nr. 15/2008 pentru intervalul 01.01._10 actualizate în raport de coeficientul de inflație la data plății efective. Obligă unitatea de învățământ la calcul și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 coroborate cu dispozițiile legii nr. 221/2008 aprobate cu modificări prin OG nr. 15/2008 pentru intervalul 01.01._10 actualizate în raport de coeficientul de inflație la data plății efective. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi 11.03.2015."

Prin urmare, consideră că în mod greșit instanța a respins acțiunea pentru reclamanții: C. S., L. E. Emine, M. C., R. N., B. M., C. A., C. I. L., P. F., S. F. M., Z. Tudorița, P. D. M., V. V. Mirabelă și G. L. E. reținând că nu au făcut dovada, conform art. 249 Cod procedură civilă, că au avut calitatea de cadru didactic în luna decembrie 2009 ai unității de învățământ, atât timp cât, din dezbateri, nu s-a pus în vedere acest lucru, ci dimpotrivă s-a solicitat doar dovada că aceștia au fost salariații unității și perioadă, tocmai pentru legitimarea procesuală a unității de învățământ.

Așadar, pentru a face dovada că aceștia au avut calitatea de cadru didactic în luna decembrie 2009, anexăm prezentei cereri copiile deciziilor de încadrare pe post, conform Metodologiei privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar.

În ceea ce o privește pe dna R. N., recurentul consideră că în mod greșit instanța a respins acțiunea față de aceasta deoarece la dosarul cauzei există depus contractul individual de muncă ce a fost înregistrat cu nr. 60/18 în registrul de evidență al contractelor individuale de muncă din care rezultă că reclamanta a avut calitatea de cadru didactic în luna decembrie 2009, fiind salariata unității de învățământ.

În mod evident și total greșit, instanța a reținut faptul că, în ceea ce-i privește pe reclamanții: D. E., lovanov C. V. și N. V. nu au calitate de personal didactic, motiv față de care respinge cererea.

În acest sens, potrivit Anexei nr. 3 din OG nr. 15/2008 privind coeficienții de multiplicare pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar sunt prevăzute și salarizate și funcțiile didactice auxiliare de secretar șef, bibliotecar și administrator.

De altfel, aceleași funcții didactice auxiliare fiind salarizate, în perioada dedusă judecății, de Legea nr. 330/2009 pentru perioada 01.01._10 și Legea nr. 285/2010 pentru perioada 01.01.201M3.05.2011.

Nu în ultimul rând, consideră că instanța de fond, din eroare, a omis să se pronunțe și asupra cererii de chemare în judecată în numele d-lor Bârliga C. și T. A. care se regăsesc în adeverința eliberată de unitatea de învățământ, au împuternicit sindicatul și au făcut dovada calității de cadre didactice în luna decembrie 2009.

Pentru toate acestea solicită să fie admis recursul, să fie modificată în parte Sentința civilă nr. 842 din data de 29.01.2015, pronunțată de către Tribunalul București, Secția a VIII a Conflicte De Muncă și Asigurări Sociale, iar pe fondul cauzei să admiteți acțiunea așa cum a fost formulată și completată la data de 08.12.2014 de către S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3, în numele și pentru membrii de sindicat reprezentați.

Examinând sentința recurată prin prisma motivele de recurs formulate cât și sub toate aspectele conform art. 304/1 C. proc. civ., Curtea în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., pentru considerentele ce se vor arăta, urmează să admită recursul să modifice în parte sentința atacată și să admită acțiunea reclamanților C. S., L. E. Emine, M. C., R. N., B. M., C. A., C. I. L., P. F., S. F. M., R. M., Z. Tudorița, P. D. M., V. V. M., G. L. E., D. E., I. C. V., N. V., B. C. și T. A.; urmând să oblige pârâta unitatea de învățământ ȘCOALA G. nr. 196 FEDERICO GARCIA LORCA să aplice coeficientul de multiplicare 1= 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților și să plătească acestora diferențele salariale rezultate dintre salariile astfel calculate și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01._11, actualizate cu rata inflației la data plații efective, de asemenea vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Curtea reține că instanța de fond a dispus în mod greșit respingerea cererii de chemare în judecată a reclamanților menționați mai sus ca neavând calitatea de cadrul didactic în condițiile în care pe de o parte pârâta nu s-a apărat prin invocarea acestui motiv, iar pe de altă parte din înscrisurile existente la dosarul de fond rezultă că aceștia au calitatea de cadrul didactic.

Astfel, Curtea reține că cererea de chemare în judecată este însoțită de o anexă în care sunt menționate calitatea de cadru didactic a reclamanților cărora le-a fost respinsă acțiunea și semnătura acestora.

De asemenea, în recurs reclamanții au depus copii de pe deciziile emise de Inspectoratul Școlar al Municipiului București din care rezultă calitatea acestora de cadru didactic (filele 6-14 din dosarul de recurs).

În ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, Curtea reține că atâta vreme cât toate modificările aduse OG nr. 15/2008 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 – modificări produse prin . OUG nr. 136/2008 și 151/2008 – au fost declarate neconstituționale prin decizii succesive ale Curții Constituționale (Deciziile nr. 1221/2008, 842/2009 și 989/2009) și dată fiind forța obligatorie a acestor decizii ale instanței de contencios constituțional decurgând din conținutul art. 31 din Legea nr. 47/1992 și art. 147 din Constituție, este evident că trebuie să se considere că drepturile salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat astfel cum au fost stabilite prin Legea nr. 221/2008, se cuvin membrilor sindicatului-reclamant în strictă conformitate cu prevederile acestei legi.

Or, obligația de calculare corectă și plată a drepturilor salariale respective ce revenea pârâților în conformitate cu prevederile art. 40 alineatul 2 lit. c., art. 154-156 și art. 161-162 din Codul Muncii nu a fost îndeplinită de aceștia, neadministrându-se nici o dovadă dintre cele prevăzute de art. 163 din Codul Muncii, cu atât mai mult cu cât sarcina probei incumba celor chemați în judecată în condițiile stipulate de art. 287 din Codul Muncii.

Modificările repetate ale aceluiași act normativ, survenite la intervale scurte de timp, tind să încalce cerințele de claritate, accesibilitate și predictibilitate ale legii, astfel cum aceste criterii se desprind din conținutul jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Mai mult, membrii sindicatului-reclamant pot pretinde că au o „speranță legitimă” de a beneficia de drepturile salariale respective în sensul dat acestei noțiuni în practica CEDO.

De altfel, din cuprinsul considerentelor deciziilor sus amintite ale Curții Constituționale rezultă că normele emise de Guvern (prin adoptarea succesivă de ordonanțe de urgență la intervale scurte de timp) nu înseamnă altceva decât intenția de contracarare a unor măsuri de politică legislativă din domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament, intrându-se astfel în conflict cu prevederile art. 61 alineatul 1 din Constituție, potrivit cu care unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul.

Prin urmare, modul în care a acționat Guvernul prin emiterea respectivelor ordonanțe de urgență nu poate fi calificat altfel decât ca o intervenție nepermisă în competența unicei autorități legislative din România, care este Parlamentul format din Senat și Camera Deputaților, neputându-se accepta teza că prin acte normative emanând de la Guvern (de forță juridică inferioară) pot fi făcute ineficiente dispoziții cuprinse într-o lege adoptată de Parlament (act de forță juridică superioară).

Orice altă interpretare ar conduce la nesocotirea deciziilor instanței de contencios constituțional care: prin decizia nr. 1221/12.11.2008, a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 sunt neconstituționale; prin decizia nr. 842/2.06.2009, a admis excepția de neconstituționalitate a art. I. pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, pentru aceleași considerente care au stat la baza deciziei nr. 1221/12.11.2008, în privința cărora s-a reținut că sunt aplicabile mutatis mutandis și, în fine, prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, precum și neconstituționalitatea prevederilor art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.

Este de necontestat faptul că începând cu data de 1.01.2010, dispozițiile O.G. nr.15/2008 aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, au fost abrogate expres prin art. 48 alin. 1 pct. 16 din Legea nr. 330/2009.

Prin urmare, începând cu data de 1.01.2010, drepturile salariale cuvenite personalului didactic trebuiau calculate potrivit prevederilor Legii nr.330/2009 și ale OUG nr.1/2010.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 5 din legea nr.330/2009, „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege”.

Potrivit art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază din decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin legea nr. 300/2009.

OUG nr.41/2009 prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este de 299,93 lei, în speță fiind utilizat un astfel de coeficient, astfel cum rezultă din actele dosarului.

Astfel, prezintă relevanță faptul că prin decizia nr.124 din 09.02.2010 Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art.2 din OUG nr.41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizia nr.842/2009 și respectiv decizia nr.989/30.06.2009.

În același sens, Curtea Constituțională a avut în vedere că prin dispoziția legală anterior menționată au fost ignorate două dintre principiile de salarizare prevăzute de Legea nr.330/2009, respectiv, supremația legii și luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi.

Pe de altă parte, este relevant a preciza că ulterior adoptării OUG nr. 1/2010, prin care s-a făcut trimiterea la prevederile OUG nr.41/2009, s-a pronunțat decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 de către înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, care a statuat cu caracter obligatoriu că dispozițiile OG. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu 01 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009, decizie care are caracter obligatoriu pentru instanțe conform art. 330/7 Cod procedură civilă.

Faptul că unitățile școlare pârâte nu au înțeles să pună în aplicare prevederile Legii nr. 221/2008, în temeiul căreia se impuneau a fi determinate drepturile salariale ale cadrelor didactice inclusiv în luna decembrie 2009, nu le conferă acestora dreptul de a-și invoca propria culpă în a perpetua aceeași stare de nelegalitate și în anul 2010, sub pretextul că în luna decembrie 2009 personalul didactic a încasat efectiv drepturi salariale mai mici decât cele cuvenite prin lege.

Așadar, astfel cum s-a reținut și prin decizia nr. 877/28.06.2011 a Curții Constituționale, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu putea fi efectuată în raport de coeficienții și salariul avut la 31.12.2009, stabilit în conformitate cu Ordonanța de Urgență nr.41/2009.

De notat că prin sintagma „salariul, avut" din textul alin.5 al art. 30 al Legii nr. 330/2009, trebuie înțeles salariul efectiv încasat sau salariul pe care personalul didactic trebuia să-l încaseze în fapt la data de 31 decembrie 2009.

Pentru aceste, considerente, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să admită recursul să modifice în parte sentința atacată și să admită acțiunea reclamanților C. S., L. E. Emine, M. C., R. N., B. M., C. A., C. I. L., P. F., S. F. M., R. M., Z. Tudorița, P. D. M., V. V. M., G. L. E., D. E., I. C. V., N. V., B. C. și T. A.; urmând să oblige pârâta unitatea de învățământ ȘCOALA G. nr. 196 FEDERICO GARCIA LORCA să aplice coeficientul de multiplicare 1= 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților și să plătească acestora diferențele salariale rezultate dintre salariile astfel calculate și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01._11, actualizate cu rata inflației la data plații efective, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul–reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3 BUCUREȘTI, reprezentând pe reclamanții B. A., B. I., B. C., B. M., C. S., D. E., D. M., D. F., D. N., D. N., D. R., G. A. M., I. M. F., I. C. V., I. A. C., L. E. Emine, M. C. A., M. A. G., M. E. I., N. V., N. F. D., N. G., N. L. M., N. C., N. L., O. C., P. T., P. N., R. N., S. R. O., T. M., T. A., T. C., U. G., V. A., V. A., Z. E., A. D. L., B. A., B. M., C. A., C. L., D. C., M. L., P. F., R. C. I., S. F. M., D. I. F., R. M. Izabel, Z. Tudorița, G. L. E., P. M., P. D. M., V. V. M., P. D. I. împotriva sentinței civile nr. 2254 din data de 11 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘCOALA G. NR. 196 FEDERICO GARCIA LORCA BUCUREȘTI și C. L. SECTOR 3 BUCUREȘTI.

Modifică în parte sentința atacată.

Admite acțiunea reclamanților C. S., L. E. Emine, M. C., R. N., B. M., C. A., C. I. L., P. F., S. F. M., R. M., Z. Tudorița, P. D. M., V. V. M., G. L. E., D. E., I. C. V., N. V., B. C. și T. A..

Obligă pârâta unitatea de învățământ ȘCOALA G. nr. 196 FEDERICO GARCIA LORCA să aplice coeficientul de multiplicare 1= 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților și să plătească acestora diferențele salariale rezultate dintre salariile astfel calculate și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01._11, actualizate cu rata inflație la data plații efective. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

P. A. L. H. L. C. Dobraniște

GREFIER,

F. V.

Red: P.A.

Dact: D.A.M.

2ex./08.07.2015

Jud.fond:P. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubire. Decizia nr. 1681/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI