Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1456/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1456/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 5413/3/2013
DOSAR NR._ (2207/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1456
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-reclamant S. ÎNVÂȚĂMÂNT J. ILFOV, reprezentând pe reclamanții A. M., D. A., I. V., P. E. L. și recurentul-pârât C. L. al ORAȘULUI P. împotriva sentinței civile nr.7344 din data de 23 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți GRĂDINIȚA NR.1 P., INSTITUȚIA P. ORAȘULUI P., ORAȘUL P. - PRIN PRIMAR, în cauza având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul-pârât C. L. al Orașului P. a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 242 alineatul ultim Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamantul S. ÎNVÂȚĂMÂNT J. ILFOV - pentru membrii săi A. M., D. A., I. V. ȘI P. E. L. au solicitat in contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA NR.1 P., C. L. P., INSTITUȚIA P., .,în temeiul dispozițiilor art. 112 Cod procedura civila, al art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii și al art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009. respectiv cu luarea în considerare a salariilor de baza aferente lunii decembrie 2009. stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare l,000 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor dintre drepturile salariate cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010. actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectiva a plații; obligarea pârâților la calcularea drepturilor salariate cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de baza aferente lunii octombrie 2010., stabilite conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferentelor dintre drepturile salariate cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație pana la data efectiva a plații; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata, conform art. 274 din Codul de procedura civila.
Prin sentința civilă nr.7344/23.06.2014 Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului L. al Orasului P., a Institutiei P. Orasului P. și a Orasului P.; a admis acțiunea formulată, privind pe reclamantul S. ÎNVÂȚĂMÂNT J. ILFOV pentru membrii săi A. M., D. A., I. V. ȘI P. E. L. in contradictoriu cu pârâtii GRĂDINIȚA NR.1 P., C. L. P., INSTITUȚIA P., ,.; a obligat pârâta unitate de învățământ să aplice coeficientul de multiplicare 1= 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamantei salariată a acestuia, proporțional cu perioada lucrată și la plata către reclamantă salariată a acestuia, proporțional cu perioada lucrată, a diferențelor salariale rezultate dintre salariile astfel calculate și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01.2010 – 12.05.2011, inclusiv, actualizate in funcție de coeficientul de inflație, la data plătii efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantii a fost încadrati la Grădinița nr.1 P., având funcții didactice și nu au beneficiat de prevederile Legii nr. 221/2008.
Prin Legea 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut la articolul unic pct. 3, faptul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008, de 400 lei, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Potrivit art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Totodată, potrivit art.5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
În aceste condiții trebuie să se facă cu luarea în calcul a drepturilor acordate prin raportare la dispozițiile Legii nr.221/2008 și cu luarea în calcul a veniturilor recalculate conform acestei legi la data de 31.12.2009.
Astfel reclamantii au dreptul începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
În aceste condiții a fost admis și capătul de cerere în sensul obligării pârâtei la reîncadrarea reclamantilor cu începere de la data de 01 ianuarie 2010 potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, luând in considerare dispozițiile in materia salarizării prevăzute de Legea nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, s-a reținut că Legea nr.284/2010 stabilește în art.7 alin.2 că valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.1 din Legea nr. 285/2010 începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În aceste condiții reîncadrarea reclamantilor trebuie făcută conform dispozițiilor mai sus menționate ținând cont și de modul de stabilirea al drepturilor salariale la 31.10.2010 prin luare în considerare a modului de stabilire a salariului în anul 2010 conform primului capăt al cererii.
În aceste condiții a fost admis și capătul trei al cererii în sensul că a fost obligată pârâta unitatea de învățământ la reîncadrarea reclamantilor cu începere de la data de 01 ianuarie 2011 potrivit Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice si Legii nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, luând in considerare dispozițiile in materia salarizării prevăzute de Legea nr. 221/2008.
În consecință, au fost obligați pârâții la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite după reîncadrare cu salariul majorat, conform prevederilor Legii nr. 330/2009 și 284/2010 și 285/2010 având ca bază de calcul salariul rezultat la data de 31.12.2009, după aplicarea majorărilor prevăzute de Legea nr. 221/2008, începând cu data de 01.01.2010 până la data de 12.05.2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat cereri de recurs recurenții S. Învățământ J. Ilfov în numele membrilor de sindicat pe care-i reprezintă și C. L. al Orașului P..
Prin recursul său, întemeiat în drept pe disp. art.304 ind.1 Cod procedură Civilă, recurentul S. Învățământ J. Ilfov în numele membrilor de sindicat pe care-i reprezintă, critică sentința civilă recurată, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului București, S. de învățământ Ilfov, in numele membrilor de sindicat, a chemat in judecata parații Gradinitanr. 1 P., C. L. P., Instituția P. si Orașul P. prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea paraților la calculul si plata diferentelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea in considerare a salariilor de baza aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010; calculul si plata diferentelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea in considerare a salariilor de baza aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii 221/2008 si a Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 13 mai 2010 actualizate in funcție de coeficientul de inflație pana la data efectiva a plații.
Soluționând cauza, instanța de fond a pronunțat sentința civila nr. 7344/23.06.2014, prin al cărei dispozitiv s-a admis in parte acțiunea formulata de către reclamant in contradictoriu cu Grădinița nr.1 P., C. L. P., Instituția P. si Orașul P. prin primar, dar obligând numai Grădinița nr.2 P. Ia solicitarea reclamantului de calcul si plata a diferențelor de drepturi salariale neacordate asa cum acestea au fost solicitate prin cererea de chemare in judecata.
Admiterea in parte a acțiunii nu este justificata, in considerentele hotărârii nu se regăsesc argumente care sa motiveze soluția pronunțata.
In cazul in care instanța ar fi obligat doar Grădinița nr. 2 P. la pretențiile deduse judecații, solicitam admiterea acțiunii asa cum a fost formulata si in contradictoriu cu Consiliu) L. P., Instituția P. si Orașul P. prin primar, menționând următoarele:
C. L. P. are calitate procesuala pasiva, intrucat aceasta instituție este cea care finanțează unitățile de invatamant preuniversitar, având astfel calitatea de finanțator, asa cum prevăd dispozițiile art. 106 din Legea nr. 1/2011 (fost art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995).
De asemenea, dispozițiile art. 1 alin. (3) din H.G. 1395/2010 statuează ca finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) (cheltuielilor cu salariile stabilite prin lege) se asigura prin bugetele locale ale unităților administrațiv-teritoriale de care aparțin unitățile de invatamant, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata.
Acțiunea a fost formulata in contradictoriu cu Gardinita nr. I P., aceasta instituție având calitatea de angajator al profesorilor - membru de sindicat, asa cum prevăd dispozițiile art. 93 din Legea nr. 1/2011 (fost art. 145 din Legea nr. 84/1995). Astfel, neplata drepturilor salariale constituie o încălcare a contractului individual de munca încheiat intre profesor (angajat) si unitatea de invatamant preuniversitar (angajator), atrăgând astfel răspunderea civila contractuala a celui care angajează.
Cu privire la chemarea in judecata a Instituției P., considera recurentul ca aceasta este judicioasa întrucât primarul, in temeiul art. 106 Legea nr. 1/2011 (fostul art. 167. alin. 13 din Legea 84/1995), incheie contractul de finanțare cu unitățile de invatamant preuniversitar de stat (reprezentate prin director), respectiv grădinițe. Astfel, potrivit art. 106 din Legea nr. 1/2011, „finanțarea de bază și finanțarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ, respectiv cu președintele consiliului județean/primarul de sector, în cazul școlilor speciale."
Mai mult decât atat, conform art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, la propunerea primarului, consiliul local aproba bugetul local si repartizează fondurile pe unitățile de invatamant preuniversitare.
Așadar, asa cum a dispus si Curtea de Apel București - Secția a VII -a Civila si Pentru Cauze privind Conflictele de Munca si Asigurări Sociale, prin Decizia Civila nr. 1731/18.03.2011 pronunțata in dosarul nr._ „/.../, finanțarea de baza in care se cuprind si cheltuielile privind plata drepturilor salariate pretinse in prezenta cauza, se suporta de la bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de către aparțin unitățile de invatamant, in speța C. L. Glina."
Curtea de Apel C., in dosarul nr._, a respins ca nefondat recursul formulat de C. L. Rovinari împotriva sentinței nr. 887/08.05.2007 pronunțata de Tribunalul Gorj, instanța care, in judecata fondului, respinsese excepția lipsei calității procesuale pasive a respectivului consiliu argumentând astfel: „C. local are un rol esențial în aprobarea si plata drepturilor salariate ale cadrelor didactice si personalului auxiliar, întrucât art. 16 din HG 2192/2004 arata ca finanțarea unităților de invatamant preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale in a căror raza isi desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de invatamant preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza acestea isi desfășoară activitatea, iar plata si calculul drepturilor salariate din unitățile școlare se realizează de către unitățile care îndeplinesc in mod direct si nemijlocit calitatea de ordonatori de credite - art 13 din OUG 32/2001.
Asa cum corect a reținut prima instanța, C. L. poate sta in judecata in calitate de parat, nu doar pentru o opozabilitate formala ci pentru a fi obligat sa aloce fondurile necesare plații salariilor, întrucât este entitatea căreia unitatea de invatamant ii înaintează proiectul de buget întocmit cu identificarea tuturor categoriilor de venituri si cheltuieli, finanțata din bugetul local, insotit de notele de fundamentare, calitate in care aproba prin hotărâre proiectul de buget".
Pe cale de consecința, obligațiile paraților sunt distincte, in sensul ca Grădinița nr.1 P. este chemata in judecata in calitate de angajator, C. L. in calitate de finanțator, iar Primarul este cel care incheie contractul de finanțare cu directorul unității de invatamant preuniversitar.
Precizează recurentul ca cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu parații mai sus menționați s-a făcut in considerarea obligațiilor de finanțare de baza a unității de invatamant preuniversitar de stat, iar nu legat de existenta unor atribuții de calcul efectiv al acestor drepturi, asa incat, chiar daca in petitul acțiunii nu se face in mod expres aceasta precizare, instanța ar fi trebuit sa tina seama de temeiul chemării in judecata a fiecărui parat: Grădinița, in calitate de angajator, C. L., in calitate de finanțator si Primarul localității, reprezentantul unității adminstrative teritoriale care incheie contractul de finanțare cu directorul unității de invatamant preuniversitar.
Pentru aceste considerente, solicită recurentul admiterea recursului si rejudecand, admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
Prin cererea de recurs formulată, recurentul C. local al orașului P., solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței civile atacate, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304, pct. 8 si 9 Cod de procedura civila din 1865.
Consideră recurentul că în cauză sunt incidente prevederile art.304, pct.9 Cod de procedura civila din 1865, deoarece, in mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. orașului P., a Consiliului L. al orașului P. si a orașului P., excepție pe care, in baza susținerilor, o invocă și în recurs.
1. Considera recurentul ca hotărârea instanței de fond este greșita sub aspectul obligării Consiliului L. P., a Instituției P. orașului P. si a orașului P. la plata drepturilor salariale cuvenite personalului din invatamant.
În privința raporturilor de munca cu reclamanții, arată recurentul că nu are calitate procesuala pasiva in cauza, pentru a fi obligat la plata drepturilor salariale solicitate, deoarece neplata salariului stabilit prin lege constituie o încălcare a contractului de munca intervenit intre angajator si salariat si care atrage răspunderea civila contractuala a celui ce angajează. Si, intrucat in cauza se aplica principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie sa asigure repararea integrala a prejudiciului produs, astfel incat atunci când e vorba de plata unor sume de bani cuantumul prejudiciului de compune din aceasta suma cat si din corecția ei cu indicele de inflație,
Contractul de munca este încheiat intre angajator si angajat, in speța intre reclamanți si instituțiile de invatamant respective, urmând a-si produce efectele numai față de aceștia, nu si fata de terți. C. L. si Instituția P. au, fata de contractele de munca -atât individuale cat si la nivel de ramura - calitatea de terți, ei neputand fi obligați la plata salariilor atâta timp cat neplata acestora constituie o încălcare a contractului de munca fata de care aceștia au calitatea de terți.
De altfel, insasi instanța de fond a reținut in mod corect acest aspect, insa in mod eronat a obligat recurentul, alături de celalalt parat, la plata drepturilor salariale in condițiile in care aceasta obligație revine angajatorului, instituția de invatamant respectiva.
Față de cele ce preced, este evident faptul ca aceste părți nu au calitate de subiect al raportului de drept material dedus judecații, intrucat, deși drepturile salariale se plătesc din fondurile finanțate din bugetele local, potrivit art.167 din Legea nr.84/1995, Primarul fiind ordonator principal de credite, iar unitățile de invatamant ordonatori terțiari de credite, iar finanțarea de baza, in care sunt incluse si cheltuielile cu plata drepturilor salariale, este suportata din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aopartin unitățile de invatamant, acesta nu are calitatea de parte in contractele individuale de munca incheiate intre reclamanți si unitatea de invatamant si, implicit, nu este subiect nici in raportul de drept procesual, astfel ca cererea formulata in contradictoriu cu aceștia ar fi trebuit sa fie respinsa ca fiind formulata împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
2. Din cuprinsul cererii de chemare in judecata, este evident faptul ca Instituția P. orașului P. si C. L. al orașului P. nu au calitate procesuala pasive in privința asigurării finanțării pentru plata sumelor menționate in prezenta acțiune deoarece nu au calitatea de titular al dreptului si respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecații.
In mod greșit instanța de fond a interpretat prevederile art.104, din Legea nr.1/2011,a educației naționale, in privința obligării recurentului la asigurarea finanțării pentru plata sumelor solicitate de reclamanți. Aliniatul 2 al art.104 al Legii nr.1/2011 stabilește in mod clar faptul că:„Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;(...); iar aliniatul 5 al art.104 al Legii nr.1/2011 arata modul de repartizare al finanțării: (5) Finanțarea de bază, aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București".
Din cuprinsul art.4 din Legea nr.286/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2011, ale Legii nr.11/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2010, și ale Legii nr.273/2006 privind finanțele publice locale, reiese faptul că legea bugetului de stat interzice finanțarea cheltuielilor de personal în învățământ, din bugetele locale.
Așa cum prevede Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, capitolul reguli bugetare este interzisă efectuarea de plăți direct din veniturile încasate, cu excepția cazurilor în care legea prevede astfel. Din prevederile legale invocate rezultă cu certitudine că finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, iar nu din bugetele locale.
Luând în considerare aceste prevederi legale, consideră recurentul ca reclamanta ar fi trebuit să cheme în judecată D. G. F. P. Ilfov, și Inspectoratul Școlar al Județului Ilfov, entități care sunt implicate în mod direct în calcularea și repartizarea sumelor de bani necesare finanțării cheltuielilor cu salariile din învățământ.
Învederează recurentul că, în litigiile decurgând din raporturi de muncă, are calitate procesuală doar angajatorul, respectiv instituția de învățământ și Inspectoratul Școlar Județean.
Deși, prin întâmpinare a solicitat recurentul ca reclamanta să-și precizeze acțiunea în ceea ce privește capătul de cerere referitor la asigurarea finanțării pentru plata diferențelor sumelor solicitate, instanța de fond nu a ținut seama de acest aspect important in solutionarea in mod corect a cauzei.
In susținerea celor expuse, depune recurentul o adresa din partea D.G.F.P. Ilfov prin care se transmit orașului P. sumele defalcate pentru plata salariilor din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
Pe cale de consecința, cererea de introducere in cauza ca parata a Instituției P. orașului P., respectiv a Consiliului L. al orașului P., nu trebuia sa fie primita de către instanța de fond, deoarece aceasta cerere a fost formulata impotriva unor persoane care nu au calitate procesuala pasiva in cauza.
Față de susținerile expuse, solicită recurentul admiterea excepției invocate, ridicată și în fața instanței de fond, urmând a respinge cererea reclamantei ca fiind îndreptata impotriva unor persoane fără calitate procesuala pasiva și de asemenea admiterea recursului, desființarea in parte a Sentinței civile nr.7344/23.06.2014 a Tribunalului București in sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul S. învățământ impotriva Instituției P. orașului P., a Consiliului L. al orașului P. si a orașului P. .
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Recursul reclamantului este nefondat, din dispozitivul sentintei rezultand cu evidenta faptul ca tribunalul a admis actiunea dedusa judecatii, asa cum aceasta a fost formulata.
Curtea a gasit fondate criticile exprimate prin recursul Consiliului L. al Orașului P., în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 104 din Legea educației naționale nr. 1/2011, „(1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;
c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;
d) cheltuielile materiale și pentru servicii;
e) cheltuielile cu întreținerea curentă.
(3) Finanțarea de bază a unei unități școlare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preșcolar cu coeficienți specifici unității școlare și cu numărul de elevi și se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.
(4) Baza de calcul al fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard per elev/preșcolar. Costul standard per elev/preșcolar se determină pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de către C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei legi și conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului. C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar cuprinde reprezentanții Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ai partenerilor sociali și ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale. Alocarea fondurilor pentru finanțarea de bază a unității de învățământ se face pe baza unei formule de finanțare aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului care ia în considerare costul standard per elev/preșcolar, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor, de limba de predare și alți factori.
(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
(6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale.”
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 167 al Legii învățământului nr. 84/1995, (în vigoare până la data de 9.02.2011) unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art. 1 din Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG.538/2001, începând cu anul 2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, în a căror raza acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.
Aceleași dispoziții au fost menținute și în noua lege, astfel că, potrivit art. 102 din Legea educației naționale nr. 1/2011, care abrogă Legea nr. 84/1995, finanțarea învățământului preuniversitar de stat (…) se asigură din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii.
Având în vedere că plata salariilor și a celorlalte drepturi bănești ale salariaților din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unităților școlare, finanțare care se realizează, de la și prin intermediul bugetelor locale, respectiv a ordonatorilor principali de credite ai acestora, Tribunalul a apreciat că pârâții au calitate procesual pasivă.
Curtea constata ca instanța de fond a interpretat gresit atât prevederile art. 102 din Legea nr. 1/2011 și a ignorat dispozițiile art. 21 (2) din Legea nr. 273/2006 ( Legea privind finanțele publice locale) atunci când a apreciat ca pârâții C. L. și Primarul au calitate procesuala pasiva in cauza si a respins excepția invocată.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite, în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Potrivit art.21 (2) din Legea 273/2006 „Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului București, primarii sectoarelor municipiului București și președinții Consiliilor Județene".
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001, aprobata prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea. In același sens sunt si dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, republicata, (legea învățământului) care statuează ca: “unitățile din învățământul preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza si finanțarea complementara. Finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de învățământ la nivel național, conform standardelor naționale. Finanțarea de baza se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementara se asigura din bugetele locale si din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de baza cuprinde următoarelor cheltuieli: cheltuieli de personal, etc. Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigura din bugetul de stat, ca finanțare de baza a unității de învățământ, insa prin intermediul bugetului local.
Astfel, prezența Consiliului L. în procesul de aprobare a fondurilor salariale destinate plății drepturilor salariale este necesară doar la nivelul alocării fondurilor necesare, în condițiile în care unitățile din învățământul preuniversitar la care funcționează reclamantii sunt finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază se află (art. 167 din Legea nr. 24/1995), iar ordonatorul principal de credite este Primarul, bugetul local fiind aprobat de către C. L.. De asemenea Consiliile locale comunică bugetele aprobate conform legii către instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
Sumele reprezentând drepturi salariale ale personalului din învățământ se propun de către unitățile de învățământ, se înaintează primarului care exercita funcția de ordonator principal de credite si întocmește proiectul bugetului local, buget care se aproba de consiliul local.
De altfel, art. 104 alin. 2 și 5 din Legea nr. 1/2011 statuează în mod expres că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale, iar finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Prin urmare, in condițiile in care pârâții C. L., Instituția P., Orașul P. nu au calitatea de angajatori, aceștia nu pot fi direct obligați la plata diferențelor de drepturi salariale ale personalului din învățământ . Atribuțiile consiliului local, ca organ deliberativ, constau doar in aprobarea bugetului întocmit de primar, in calitate de ordonator principal de credite, nu in calcularea si plata drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ. Astfel, recurenții puteau fi obligați numai la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești datorate, nu direct la plata acestora, dar recurentul nu a sesizat instanța de fond cu o astfel de cerere.
Pentru aceste argumente, Curtea constată lipsa calității procesuale pasive a pârâților C. L., Instituția P., Orașul P. în prezenta cauză.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul si va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant S. ÎNVÂȚĂMÂNT J. ILFOV, reprezentant al reclamanților A. M., D. A., I. V., P. E. L. împotriva sentinței civile nr.7344 din data de 23 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți GRĂDINIȚA NR.1 P., INSTITUȚIA P. ORAȘULUI P., ORAȘUL P. - PRIN PRIMAR.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât C. L. al ORAȘULUI P. împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința atacată.
Admite excepția lipsei calității procesule pasive a pârâților C. L., Instituția P., Orașul P. și respinge, în consecință, acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronuntata in sedinta publica azi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. A. L. H. L. C. Dobraniște
GREFIER
F. V.
Red.Jud. L.H./11.06.2015
Dact: Z.G./2 ex/26.05.2015
Jud.fond. R. Udan
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1681/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 432/2015. Curtea... → |
|---|
