Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 2049/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2049/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 2049/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIE Nr. 2049
Ședința publică din data de 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. D. A.
JUDECĂTOR: C. A. I.
JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER: M. D. A.
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenta reclamantă B. C. Română și de recurenta pârâtă N. M. L., împotriva sentinței civile nr. 3856 din data de 20.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, pe fond cauza având ca obiect „acțiune în răspundere patrimonială”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta reclamantă prin consilier juridic V. V., cu delegație la dosarul de apel, fila 46, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 30.10.2015 recurenta reclamantă a comunicat la dosarul de apel, prin intermediul serviciului de registratură al secției, întâmpinare.
Totodată, se învederează faptul că la data de 18.11.2015 recurenta pârâtă a comunicat, prin fax, dovada domiciliului procesual ales, dar nu a îndeplinit obligația dispusă la termenul anterior, respectiv de a semna cererea de recurs, după care:
Apărătorul recurentei reclamante arată, în legătură cu contractul de închiriere depus la dosarul cauzei de către recurenta pârâtă, că ar fi trebuit să aibă viza administrației financiare. Este un document încheiat între părți pentru o perioadă de un an de zile, fără niciun fel de viză.d
Curtea constată că la acest termen recurenta pârâtă a fost citată la domiciliul ales, procedura fiind completă. Din oficiu, invocă nulitatea recursului declarat, având în vedere că recurenta pârâtă a fost citată cu mențiunea de a semna cererea de recurs formulată, acordând cuvântul recurentului reclamant sub acest aspect.
Apărătorul recurentei reclamante, având în vedere art. 302 1 lit. d din Codul de procedură civilă, solicită anularea recursului pentru neîndeplinirea obligației stabilite de instanță și având în vedere dispozițiile Codului de Procedură Civilă. Susține că recursul este tardiv declarat.
Cu privire la excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare, Curtea arată că a fost soluționată la termenul anterior.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererea de recurs formulată de către recurenta reclamantă.
Reprezentantul recurentei reclamante, având în vedere dispozițiile art. 312 pct. 3 din Codul de Procedură Civilă, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile 3856 din data de 20.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ și, pe fond admiterea acțiunii și obligarea recurentei pârâtei la plata sumei de_,32 lei.
Arată că instanța de fond a apreciat, în parte, în mod corect și legal faptele pentru care se face vinovată recurenta pârâtă. Pe fond a fost admisă suma de_ lei iar pentru diferență instanța de fond a constatat faptul că nu a făcut dovada înmânării acelor acțiuni în termenul de prescripție, dar din documentele pe care recurenta reclamantă le-a depus atât la fondul cauzei cât și în recurs dovedește fără putere de tăgadă că aceste documente i-au fost transmise în vederea declanșării acțiunilor în termenul legal. Faptul că nu le-a depus la instanța de judecată nu este culpa angajatorului, dovadă fiind această cauză și se poate constata că în propriul litigiu nu a făcut nicio diligență pentru a se apăra. Același lucru s-a întâmplat și cu angajatorul, au fost date aceste acțiuni pentru a fi declanșate în vederea recuperării unor debite pe care banca trebuia să le recupereze. Acest prejudiciu este înregistrat în evidența băncii. La acest moment există posibilitatea, ca urmare a soluției ce se va pronunța, ca prejudiciul să fie recuperat de la recurenta pârâtă sau ulterior, să vadă care este situația din situația contabilă.
Recurenta reclamantă a făcut dovada clară a prejudiciului, a faptului că este cert și real, toate condițiile au fost îndeplinite și pe cale de consecință, față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului.
Curtea, în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3856 din data de 20.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ (ca urmare a rejudecării cauzei dispusă prin decizia civilă nr.738/07.02.2014 pronunțată de C. – Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ ) a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta B. C. Română S.A, în contradictoriu cu pârâta N. M. L..
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 22.657 lei reprezentând prejudiciu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Pârâta N. M. L. a fost angajata Băncii Comerciale Române, în funcția de consilier juridic în cadrul Direcției Juridice – Biroul Litigii, potrivit contractului individual de muncă nr. 95/15.01.2003, până la data de 1.10.2012, când raporturile de muncă au încetat prin acordul părților în temeiul art. 55 lit. b codul muncii, aspect afirmat de ambele părți potrivit Deciziei nr. 2209/27.09.2012 (fila 182 Vil I al dosarului_ ).
Potrivit Fișei postului, pârâta avea ca atribuții asigurarea in fata instanțelor de judecătorești si arbitrale, a organelor de urmărire penala, apărarea intereselor legitime, patrimoniale si nepatrimoniale ale băncii în toate litigiile/dosarele repartizate spre gestionare si întocmirea tuturor actele/documentațiile necesare conform legii in dosarele pe care le gestionează.
Potrivit înscrisurilor depuse de reclamantă, pârâtei, în calitate de consilier juridic, i-au fost repartizate în gestiune șapte lucrări, respectiv următoarele dosare aflate pe rolul Tribunalului București:_/3/2011,_/3/2011,_/3/2011,_/3/2011,_/3/2011,_/3/2011. Dosarul nr._/3/2011, care a fost inițial repartizat dnei A. S. Cantis, în urma încetării raporturilor de muncă cu BCR la data de 30.03.2012, dosarul a fost repartizat pârâtei.
Pe lângă aceste dosare, pârâta a primit sarcina de a contesta în instanță în numele BCR, 3 procese verbale de contravenție, respectiv: . nr._/1.11.2011, nr._/27.12.2010 și nr._/13.03.2012 (ultimele două fiind precizate prin cererea de majorare a câtimii pretențiilor.
Potrivit art. 254 C. Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru atragerea răspunderii patrimoniale a angajatului, pe lângă condițiile generale ale răspunderii civile (fapta ilicita, prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu), mai trebuiesc îndeplinite și condițiile speciale prevăzute de art. 254 C. Muncii respectiv: calitatea de salariat al angajatorului păgubit, fapta ilicita săvârșită de salariat să fie în legătura cu munca sa, precum și vinovăția salariatului.
Din cele analizate anterior, Tribunalul a constatat că este îndeplinită condiția de salariată a paratei N. M. L. în slujba reclamantei BCR SA, iar faptele ce se impută pârâtei sunt în legătură cu sarcinile de serviciu potrivit fișei postului, urmând a fi analizate celelalte condiții ale răspunderii patrimoniale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciului suportat de reclamantă, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum și vinovăția salariatei.
În privința celor 7 dosare invocate de reclamantă Tribunalul a reținut următoarele:
Dosarul nr._/3/2011 avea ca obiect recuperarea de către BCR a sumei de 5000 ron de la . SRL, achitată din eroare la data de 31.10.2008. În acest dosar, reclamantei BCR reprezentată prin consilier juridic N. M. L., i s-a comunicat la data de 1.02.2012 că are obligația de achita taxa de timbru de 411 ron și timbru judiciar de 5 ron până la termenul din 21.06.2012, iar pentru nedepunerea acesteia, cererea a fost anulată ca netimbrată prin sentința civilă nr. 8934/21.06.2012. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București la data de 24.11.2011, deci peste termenul general de prescripție, astfel, că dacă taxa de timbru ar fi fost achitată, există, cel puțin prezumția că acțiunea să fi fost soluționată pe fond în sensul respingerii cererii ca fiind prescrisă. (filele 53-70 din Vol I al dosarului nr._ ).
Dosarul nr._/3/2011 avea ca obiect recuperarea de către BCR a sumei de 1700 ron de la ., achitată din eroare la data de 21.10.2008. În acest dosar, reclamantei BCR reprezentată prin consilier juridic N. M. L., i s-a comunicat la data de 1.02.2012 că are obligația de achita taxa de timbru de 147 ron și timbru judiciar de 5 ron până la termenul din 21.06.2012, iar pentru nedepunerea acesteia, cererea a fost anulată ca netimbrată prin sentința civilă nr. 8935/21.06.2012. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București la data de 24.11.2011, deci peste termenul general de prescripție, astfel, că dacă taxa de timbru ar fi fost achitată, există, cel puțin prezumția că acțiunea să fi fost soluționată pe fond în sensul respingerii cererii ca fiind prescrisă. (filele 71-95 din Vol I al dosarului nr._ ).
Dosarul nr._/3/2011 avea ca obiect recuperarea de către BCR a sumei de 9675 ron de la . SRL, achitată din eroare la data de 19.11.2008. În acest dosar, reclamantei BCR reprezentată prin consilier juridic N. M. L., i s-a comunicat la data de 1.02.2012 că are obligația de achita taxa de timbru de 691,5 ron și timbru judiciar de 5 ron până la termenul din 21.06.2012, iar pentru nedepunerea acesteia, cererea a fost anulată ca netimbrată prin sentința civilă nr. 8936/21.06.2012. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București la data de 24.11.2011, deci peste termenul general de prescripție, astfel, că dacă taxa de timbru ar fi fost achitată, există, cel puțin prezumția că acțiunea să fi fost soluționată pe fond în sensul respingerii cererii ca fiind prescrisă. (filele 96-111 din Vol I al dosarului nr._ ).
Dosarul nr._/3/2011 avea ca obiect recuperarea de către BCR a sumei de 3113,32 ron de la ., achitată din eroare la data de 7.11.2008. În acest dosar, reclamantei BCR reprezentată prin consilier juridic N. M. L., i s-a comunicat la data de 22.02.2012 că are obligația de achita taxa de timbru de 260,04 ron și timbru judiciar de 3 ron până la termenul din 21.06.2012, iar pentru nedepunerea acesteia, cererea a fost anulată ca netimbrată prin sentința civilă nr. 8937/21.06.2012. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București la data de 24.11.2011, deci peste termenul general de prescripție, astfel, că dacă taxa de timbru ar fi fost achitată, există, cel puțin prezumția că acțiunea să fi fost soluționată pe fond în sensul respingerii cererii ca fiind prescrisă. (filele 112-131 din Vol I al dosarului nr._ ).
Dosarul nr._/3/2011 avea ca obiect recuperarea de către BCR a sumei de 2.000 ron de la . SRL, achitată din eroare la data de 24.10.2008. În acest dosar, reclamantei BCR reprezentată prin consilier juridic N. M. L., i s-a comunicat la data de 1.02.2012 că are obligația de achita taxa de timbru de 171 ron și timbru judiciar de 5 ron până la termenul din 21.06.2012, iar pentru nedepunerea acesteia, cererea a fost anulată ca netimbrată prin sentința civilă nr. 8938/21.06.2012. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București la data de 24.11.2011, deci peste termenul general de prescripție, astfel, că dacă taxa de timbru ar fi fost achitată, există, cel puțin prezumția că acțiunea să fi fost soluționată pe fond în sensul respingerii cererii ca fiind prescrisă. (filele 132-150 din Vol I al dosarului nr._ ).
În privința acestor 5 dosare, reclamanta nu a făcut dovada datei când lucrările au fost repartizate pârâtei, astfel că nu se poate reține că depunerea acțiunilor peste termenul general de prescripție de 3 ani s-ar datora culpei pârâtei, chiar și în situația în care s-ar fi achitat taxele de timbru, iar instanța pășea la analiza pe fond a cauzei. Ca atare pentru suma de 21.488,32 ron solicitata de reclamanta ca reprezentând prejudiciu nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile răspunderii patrimoniale.
Dosarul nr._/3/2011 repartizat pârâtei avea ca obiect recuperarea de către BCR a sumei de 2.657 ron de la ., achitată din eroare la data de 3.12.2008. În acest dosar, reclamantei BCR reprezentată prin consilier juridic N. M. L., i s-a comunicat la data de 1.02.2012 că are obligația de achita taxa de timbru de 223,56 ron și timbru judiciar de 5 ron până la termenul din 21.06.2012, iar pentru nedepunerea acesteia, cererea a fost anulată ca netimbrată prin sentința civilă nr. 8933/21.06.2012. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București la data de 24.11.2011, în termenul general de prescripție, astfel, că dacă taxa de timbru ar fi fost achitată, există, cel puțin prezumția că acțiunea să fi fost soluționată pe fond și chiar admisă, având în vedere că era vorba de o plată nedatorată (filele 29-49 din Vol I al dosarului nr._ ).
Dosarul nr._/3/2011 repartizat pârâtei după încetarea raporturilor de muncă ale dnei A. S. Cantis la 30.03.2012, avea ca obiect recuperarea de către BCR a sumei de 20.000 ron de la ., achitată din eroare la data de 18.11.2008. În acest dosar, reclamantei BCR reprezentată prin consilier juridic N. M. L., i s-a comunicat la data de 24.11.2011 că are obligația de achita taxa de timbru de 1311 ron până la termenul din 12.06.2012, iar pentru nedepunerea acesteia, cererea a fost anulată ca netimbrată prin sentința civilă nr. 8307/12.06.2012. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București la data de 15.11.2011, fiind transmisă prin fax la data de 14.11.2011, în termenul general de prescripție, astfel, că dacă taxa de timbru ar fi fost achitată, există, cel puțin prezumția că acțiunea să fi fost soluționată pe fond și chiar admisă, având în vedere că era vorba de o plată nedatorată (filele 10-28 din Vol I al dosarului nr._ ).
Așadar, pentru acest dosar, există o faptă cauzatoare de prejudiciu (neconformarea dispozițiilor instanței), prejudiciului suportat de reclamantă (imposibilitatea recuperării sumei achitate nedatorat în cuantum de 20.000 ron), legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu (dacă ar fi fost achitată taxa de timbru ar fi fost posibilă, cel puțin teoretic, recuperarea sumei de 20.000 ron), precum și vinovăția salariatei care constă în neîndeplinirea obligației de achitare a taxei de timbru, pârâta nefăcând nicio dovadă în sensul că a solicitat angajatorului suma de bani aferentă taxei și nu ar fi primit-o, situație în care ar fi fost exonerată de răspundere.
Pentru aceste considerente, în privința sumelor de 2.657 ron și 20.000 ron sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale.
În privința celor 3 procese verbale de contravenție invocate de reclamantă Tribunalul a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/1.11.2011, comunicat către BCR la 24.11.2011, reclamanta BCR a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantum de 10.000 ron (filele 163-167 Vol I al dosarului nr._ ).
De asemenea, instanța a constatat că acest proces verbal a fost repartizat pârâtei în vederea formulării plângerii contravenționale, dat fiind că din plângerea contravențională depusă la filele 151-162 rezultă că pârâta (semnatară a acestui înscris a început să redacteze lucrarea nr. DJ_/4.11.2011, prin adaptarea unui alt draft nr. DJ_ i/23.12.2010, astfel cum rezultă din josul paginilor. Cu toate acestea, pârâta nu a făcut dovada că a și finalizat lucrarea și că a înregistrat plângerea pe rolul instanței competente și în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal către contravenienta BCR.
Prin procesul verbal . nr._/27.12.2010, reclamanta BCR a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantum de 22.000 ron (filele 254-256 Vol I al dosarului nr._ ).
Plângerea contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.12.2010 înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr._ a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1250/9.09.2011. (filele 257-259 Vol I al dosarului nr._ ).
Din înscrisurile depuse de reclamantă nu rezultă data când a fost comunicată sentința civilă nr. 1250/9.09.2011 către BCR, însă având în vedere încetarea raporturilor de muncă dintre părți și predarea gestiunii de către pârâtă la data de 26.09.2012, nu există nici un dubiu că pârâta ar fi avut obligația de a formula recurs împotriva sentinței de respingere a plângerii contravenționale.
Prin procesul verbal . nr._/13.03.2012, comunicat la data de 26.03.2012, reclamanta BCR a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantum de 100.000 ron (filele 224-225 și 252 Vol I al dosarului nr._ ). Acest proces verbal a fost repartizat pârâtei în vedere formulării plângerii contravenționale, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 226 Vol I al dosarului nr._ .
Întrucât plângerea a fost înregistrată la data de 19.06.2012 sub nr._/280/2012 la Judecătoria Pitești, a fost respinsă ca fiind tardiv formulată (filele 223 și 228 Vol I al dosarului nr._ ).
Deși ar exista vinovăția pârâtei în neîndeplinirea sarcinilor de serviciu (nedepunerea plângere contravențională la instanță, formularea unei plângeri contravenționale tardivă sau neformularea recursului împotriva sentinței de respingere a plângerii contravenționale), Tribunalul a apreciat că atribuția consilierului juridic, ca și cea a avocatului este una de diligență și nu de rezultat, astfel că indiferent de soluția ce ar fi putut da instanța într-o plângere contravențională, amenda dispusă de agentul constatator nu poate face obiectul regresului împotriva consilierului juridic, care nu a avut nicio legătură cu fapta contravențională săvârșită.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a apreciat că pentru prejudiciul în suma de 10.000 ron, 22.000 ron și 100.000 ron ce au constituit amenzi contravenționale, nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile răspunderii patrimoniale.
Ca atare, Tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 22.657 ron reprezentând prejudiciu, ce se compune din suma de 2.657 ron și suma de 20.000 ron, ce au format obiectul dosarelor nr._/3/2011 și_/3/2011, și pentru a cărui nerecuperare se face vinovată pârâta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamanta B. C. Română și pârâta N. M. L..
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.6 și art.3041 C.pr.civ., recurenta reclamantă B. C. Română a solicitat admiterea recursului, desființarea in parte a sentinței atacate si pe fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea recurentei pârâte L. M. N. la plata despăgubirilor civile in suma de 176.145 lei.
Având in vedere faptul ca sentința recurata nu poate fi atacata cu apel, in conformitate cu art. 304 ind.1 C.., potrivit căruia "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304", solicită să se examineze cauza sub toate aspectele, prezentul recurs având caracter devolutiv.
La data de 01.10.2012, raporturile de munca dintre fosta salariata L. M. N., consilier juridic in cadrul Direcției Juridice - Biroul Litigii, si angajatorul B. Comerciala R. SA, au încetat in temeiul disp. art. 55 lit. « b » CM.
In acest context, concomitent cu îndeplinirea formalităților de lichidare, a fost realizata si predarea activității, respectiv a dosarelor aflate pe rolul instanțelor de judecata, atribuite acesteia in gestiune, având in vedere faptul ca principala activitate consta in reprezentarea intereselor BCR SA in fata instanțelor de judecata, dosare in care banca avea calitate de parat ori reclamant.
Cu ocazia preluării ulterioare spre instrumentare a dosarelor predate, au fost constatate grave abateri de la normele interne si neîndeplinirea responsabilităților atribuite prin fisa postului, aducând un prejudiciu BCR SA, actualizat, in suma de 176.145 lei.
In legătură cu reținerea instanței de fond conform căreia „ In privința acestor 5 dosare, reclamanta nu a făcut dovada datei când lucrările au fost repartizate paratei, astfel ca nu se poate retine ca depunerea acțiunilor peste termenul general de prescripție de 3 ani s-ar datora culpei paratei, chiar si in situația in care s-ar fi achitat taxele de timbru, iar instanța pășea la analiza pe fond a cauzei".
Depune materialul din care rezulta ca fostul consilier juridic L. M. N. a fost desemnat sa se ocupe cu declanșarea acțiunilor in instanța in vederea recuperării debitelor înregistrate in evidentele băncii, altele decât contractele de credit ( anexa 1). Aceste înscrisuri sunt depuse la dosarul cauzei încă din faza declanșării acțiunii împotriva fostului consilier juridic L. M. N.. Acest document atesta numărul de înregistrare si ca a fost repartizat consilierului juridic L. M. N. sa se ocupe cu declanșarea acțiunilor in instanța in vederea recuperării debitelor.
Cu referire la cele cinci dosare menționate de instanța de fond, ca fiind înregistrate la Tribunalul București peste termenul de prescripție, precizam următoarele:
Dosar_/3/2011 - combate aspectul reținut de instanța de fond conform căruia consilierul juridic L. M. N. nu răspunde pentru fapta săvârșita, întrucât a depus dosarul peste termenul general de prescripție.
In urma verificărilor efectuate rezulta:
Data de redactare a lucrării este 29.07.2011
Data înregistrării la instanța, conform portalului este 24.11.2011
Data anularii cererii ca netimbrata 21.06.2012
Cu ocazia verificării dosarului aflat in portofoliul paratei, a constatat același mod de operare, respectiv înscrierea numărului de dosar_/3/2011 cu termen de judecata la 23.11.2011, in care banca nu este parte.
Pentru depunerea tardiva a cererii de chemare in judecata, responsabilă este parata întrucât de la data redactării acțiunii 29.07.2011 si pana la data de 24.11.2011 nu are nicio justificare.
Având in vedere aspectele menționate exista prezumția ca acțiunea sa fi fost soluționata pe fond si chiar admisa daca era depusa in termenul general de prescripție.
Dosar_/3/2011 - combate aspectul reținut de instanța de fond conform căruia consilierul juridic L. M. N. nu răspunde pentru fapta săvârșita, întrucât a depus dosarul peste termenul general de prescripție.
In urma verificărilor efectuate rezulta:
Data redactării cererii a fost 29.07.2011, așa cum rezulta din cererea de chemare in judecata
Data depunerii cererii de chemare in judecata la instanța este 24.11.2011.
Data anularii cererii ca netimbrata a fost 21.06.2012.
Cu ocazia verificării dosarului aflat in portofoliul paratei, a constatat același mod de operare, respectiv înscrierea ca număr al dosarului_/3/2011 cu termen de judecata la 27.11.2011, in care banca nu este parte.
Pentru depunerea tardiva a cererii de chemare in judecata, responsabil este parata întrucât de la data redactării acțiunii 29.07.2011 si pana la data de 24.11.2011 nu are nici o justificare.
Având in vedere aspectele menționate exista prezumția ca acțiunea sa fi fost soluționata pe fond si chiar admisa daca era depusa in termenul general de prescripție.
Dosar nr_/3/2011 - combate aspectul reținut de instanța de fond conform căruia consilierul juridic L. M. N. nu răspunde pentru fapta săvârșita, întrucât a depus dosarul peste termenul general de prescripție.
In urma verificărilor efectuate rezulta
Data redactării cererii de chemare in judecata a fost 29.07.2011, așa cum rezulta din cererea de chemare in judecata.
Data depunerii cererii de chemare in judecata la instanța este 24.11.2011.
Data anularii cererii ca netimbrata a fost 21.06.2012.
Cu ocazia verificării dosarului aflat in portofoliul paratei, a constatat același mod de operare, respectiv înscrierea ca număr de dosar_ cu termen de judecata la 16.11.2011, in care banca nu este parte.
Pentru depunerea tardiva a cererii de chemare in judecata, responsabil este parata întrucât de la data redactării acțiunii 29.07.2011 si pana la data de 24.11.2011 nu are nici o justificare.
Având in vedere aspectele menționate exista prezumția ca acțiunea sa fi fost soluționata pe fond si chiar admisa daca era depusa in termenul general de prescripție.
Dosar nr._/3/2011 - combate aspectul reținut de instanța de fond conform căruia consilierul juridic L. M. N. nu răspunde pentru fapta săvârșita, întrucât a depus dosarul peste termenul general de prescripție.
In urma verificărilor efectuate rezulta
Data redactării cererii de chemare in judecata 29.07.2011.
Data depunerii cererii la instanța de judecata 24.11.2011.
Data anularii cererii ca netimbrata 21.06.2012.
Cu ocazia verificării dosarului aflat in portofoliul paratei, am constatat același mod de operare, respectiv înscrierea ca număr de dosar_/3/2011 (identic cu cel de mai sus) insa cu termen de judecata la 05.12.2011, in care banca nu este parte.
Pentru depunerea tardiva a cererii de chemare in judecata, responsabil este parata întrucât de la data redactării acțiunii 29.07.2011 si pana la data de 24.11.2011 nu are nicio justificare.
Având in vedere aspectele menționate exista prezumția ca acțiunea sa fi fost soluționata pe fond si chiar admisa daca era depusa in termenul general de prescripție.
Dosar nr_/3/2011 - combate aspectul reținut de instanța de fond conform căruia consilierul juridic L. M. N. nu răspunde pentru fapta săvârșita, întrucât a depus dosarul peste termenul general de prescripție.
In urma verificărilor efectuate rezulta:
Data redactării cererii de chemare in judecata a fost 29.07.2011, așa cum rezulta din cererea de chemare in judecata.
Data depunerii cererii de chemare in judecata la instanța este 24.11.2011.
Data anularii cererii ca netimbrata a fost 21.06.2012.
Cu ocazia verificării dosarului aflat in portofoliul paratei, a constatat același mod de operare, respectiv înscrierea ca număr de dosar_/3/2011 cu termen de judecata la 29.11.2011, in care banca nu este parte.
Pentru depunerea tardiva a cererii de chemare in judecata, responsabilă este parata întrucât de la data redactării acțiunii 29.07.2011 si pana la data de 24.11.2011 nu are nicio justificare.
Având in vedere aspectele menționate exista prezumția ca acțiunea sa fi fost soluționata pe fond si chiar admisa daca era depusa in termenul general de prescripție.
Având in vedere modul de operare a paratei prin care a încercat ascunderea realității, apreciază că sunt întrunite cumulativ condițiile legale in vederea reparării pagubei comisa in dauna angajatorului pentru cele cinci dosare menționate mai sus.
In legătură cu procesele verbale întocmite de ANPC.
Procesul verbal emis de ANPC nr_/01.11.2011, a făcut mențiunile in cererea de chemare in judecata.
Nume
B. COMERCIALA R. SA
AUTORITATEA NAȚIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR
CJPC HARGHIDA
Ședințe
_
Ora estimata:
Complet: C nr. l MIN. ȘI FAM.(vineri) Tip soluție: Declina soluționarea cauzei
Soluția pe scurt: Admite excepția necompetentei teritoriale. Declina competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei G.. Irevocabila. Pronunțata in ședința publica, azi, 04.11.2011.
Trebuie precizat faptul ca parata cu intenție a modificat plângerea formulata împotriva procesului verbal emis de ANPC nr_/18.10.2010, in sensul ca in prima pagina a menționat PV nr_/01.11.2011. După cum se poate observa, parata s-a folosit intenționat de acest document semnat dând aparenta formulării plângerii in termenul legal, activitate care nu a fost îndeplinita de parata.
Mai jos, prezentam parcursul litigiului înregistrat, ca urmare a formulării plângerii împotriva PV ANPC_/18.10.2010, astfel:
Judecătoria Sectorului 3 București, care si-a declinat competenta in favoarea Judecătoriei Gheorghieni.
Informații generale
Nr. unic (nr. format vechi):
Data înregistrării
Data ultimei modificări:
Materie:
Obiect:
Stadiu procesual: Părți
_/301/2010
02.11.2010
11.04.2003
Civil plângere contravenționala Fond
Calitate parte
Intimat Petent
Recurent Intimat
Ora estimata:
Complet: C nr.l MIN. ȘI FAM.(vineri) Tip soluție:
Soluția pe scurt: Amana pronunțarea la 04,11.2011.
Document:
_
Ora estimata:
Complet: C nr.l MIN. ȘI FAM.(vineri)
Tip soluție: Amânat
Soluția pe scurt: Amâna judecarea cauzei si acorda termen la data de 28.10.2011,Completul 1, cam. 37, ora 08.30, urmând a se cita părțile cu mențiunea de a depune copia procesului verbal contestat ._/18.10.2010. Proroga discutarea excepției necompetentei teritoriale invocata de intimata.
Document:
Judecătoria Gheorghieni
Informații generale
Nr. unic (nr. format_/301/2010 vechi):
Data înregistrării
Data ultimei modificări:
Materie:
Obiect:
Stadiu procesual: Părți
Civil plângere contravențională Fond
Nume
B. COMERCIALA R. SA
AUTORITATEA NAȚIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR
CJPC HARGHITA
Calitate parte
Intimat Petent
Recurent Intimat
Ședințe
_
Ora estimata: Complet: C4
Tip soluție: Admite plângerea Soluția pe scurt: admite plângerea
Document:
Procesul verbal emis de ANPC_/27.12.2010
După depunerea si înregistrarea prezentei acțiuni, au mai fost identificate doua situații in care fostul consilier juridic L. M. N., prin încălcarea normelor interne si a fisei postului nu a depus diligentele legale in vederea evitării producerii unei pagube in patrimoniul băncii. In acest sens precizează faptul ca la data de 27.12.2010 CJPC Argeș a efectuat control la o unitate a BCR, respectiv la sucursala Câmpulung Muscel, ocazie cu care a întocmit procesul - verbal nr_/27.12.2010 (292/517/27.12.2010) prin care a dispus măsura sancționării contravenționala a băncii cu suma totala de 22.000 lei precum si îndeplinirea unor masuri dispuse prin procesul verbal de sancționare.
Procesul verbal menționat, a fost repartizat in vederea formulării contestație consilierului juridic L. M. N..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub numărul_, însa la data de 09.09.2011 instanța s-a pronunțat in sensul respingerii plângerii formulata de banca. Hotărârea a fost data cu calea de atac a recursului.
După primirea hotărârii, consilierul juridic L. M. N. nu a formulat recurs in aceasta cauza, astfel încât hotărârea a devenit definitiva prin nerecurare.
Prin nepromovarea recursului, fostul consilier juridic a prejudiciat banca cu suma de 22.000 lei, suma care a fost achitata conform documentelor anexate.
3.In cazul Procesului verbal_/13.03.2012
In urma verificărilor efectuate de către reprezentanții OJPC Argeș, la unitatea BCR Câmpulung Muscel, au fost constatate anumite nereguli, fapt ce a condus la aplicarea sancțiunii contravenționale cu suma de 100.000 lei.
Procesul verbal de constatare întocmit de OJPC Argeș a fost repartizat fostului consilier juridic L. M. N..
In încercarea de a da o aparenta de corectitudine a lucrării, fostul consilier juridic L. M. N. a redactat plângerea împotriva procesului verbal CJPC Argeș nr_/13.03.2012, in suma de 100.000 lei care a fost înregistrat la banca la data de 26.03.2012, data la care i-a fost repartizata lucrarea, însa contestația a fost trimisa instanței de judecata la data de 19.06.2012.
De menționat faptul ca fostul consilier juridic procedând . cu cel menționat in acțiune, a creat aparenta realității contestației procesului verbal menționat, in sensul ca se poate observa faptul ca motivele invocate vizează un alt proces verbal nicidecum procesul verbal nr_/13.03.2012.
F. de motivele invocate in temeiul dispozițiilor art. 312 (3) C. pr. civ, solicită admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței civile nr. 3856/20.04.2015, pronunțata in dosarul nr_, si pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata si precizata, obligarea recurentei pârâte L. M. N. la plata sumei de 176.145,32 lei si dobânda legala până la data efectuării plații.
În motivarea recursului înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 31.08.2015, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.6 și art.3041 C.pr.civ., recurenta reclamantă N. M. L. solicită admiterea excepției nelegalității procedurii de citare si pe cale de consecința casarea sentinței civile mai sus menționate cu trimitere spre rejudecare, ca urmare a încălcării fără echivoc de către instanța de fond a celor doua principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea si dreptul la apărare; casarea sentinței civile recurate nr.3856/20.04.2015 pronuntata de către Tribunalul București ca netemeinica si nelegala cu trimitere spre rejudecare.
Excepția nelegalității procedurii de citare.
Codul de procedura civila reglementează citarea si comunicarea actelor de procedura prin art.85-100. Citarea este mijlocul de procedura prin care participanții la judecarea procesului civil sunt înștiințați cu privire la existenta :procesului, a termenului si locului unde se va desfășura judecata. Prin citarea părților se asigura respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea si dreptul la aparare.
Astfel, solicită să se observe ca in cadrul desfășurării procesului la instanța de fond, aceste principii nu au fost respectate, încălcându-se dreptul său la apărare .. Încă de la începutul procesului civil a adus la cunoștința instanței de fond, printr-o cerere de amânare pentru lipsa apărător, care exista la dosarul cauzei, faptul ca domiciliul său de corespondență nu este cel indicat de către reclamanta BCR ci, in București, ., ., ., sector 3, solicitând ca actele de procedură sa se facă la acest ultim domiciliu. Acest aspect nu a fost luat in considerare de către instanța de fond, astfel actele de procedura nu i-au fost comunicate in conformitate cu rigorile legale, procesul desfășurându-se in mod clar cu încălcarea principiului contradictorialității si a dreptului său la apărare, pronunțându-se o hotărâre in favoarea reclamantei BCR motivata doar in a apărărilor făcute de către aceasta.
Din cuprinsul textelor de lege, reglementate prin norme imperative, se conturează următoarele reguli generale:
Judecata in procesul civil se face cu citarea pârtilor, afara de cazul in care legea prevede altfel:” in procesul civil părțile nu sunt obligate sa se înfățișeze la judecata, ceea ce este obligatoriu este sa li se asigure posibilitatea de a se înfățișa la judecata, iar aceasta se realizează prin citarea lor legala.
Caracterul imperativ al normelor înscrise in art.85 si art. 107 C.proc.civ. Trebuie înțeles in sensul ca instanța nu poate lua nicio măsura decât daca părțile sunt legal citate ori prezente, cu excepția cazurilor anume prevăzute. Or, in cazul de fata deși instanța de fond a fost sesizata chiar de către recurenta pârâtă cu privire la domiciliul de corespondenta, a ignorat in mod vădit acest aspect, chiar si in situația in care a reiterat cererea când interogând portalul instanțelor de judecata întâmplător a constatat ca etapa judecării pe fondul cauzei era deja înfăptuita, instanța de fond amânând doar pronunțarea hotărârii, motiv pentru care nu a putut sa-și mai exercite dreptul la apărare decât prin concluzii scrise. Concluziile scrise nu i-au putut asigura dreptul la apărare întrucât contradictorialitatea care ar fi trebuit respectata pe parcursul procesului, cu precădere in administrarea probatoriului, a fost încălcata ca urma citării ilegale fata de recurenta pârâtă, care nu a avut in cunoștința termenele de judecata si lucrările dosarului, aflând de primul de termen de judecata ( moment când a transmis cererea de amânare pentru lipsa apărător si pentru a ruga instanța de fond sa efectueze citarea si comunicare actelor de procedura la domiciliul de corespondenta mai sus amintit) si de ultimul termen doar prin interogarea portalului instanțelor.
Totodată, textul de lege prevede foarte clar ca pe parcursul judecații, înainte de pronunțarea unei hotărâri, lipsa procedurii de citare poate fi invocata inclusiv de instanța din oficiu, întrucât normele privitoare la citare au un caracter dispozitiv ocrotind interesul părții citate, in speța de fata instanța de fond ocrotind doar interesul BCR. Or, in cauza de fata deși era evident din lucrările dosarului ca există o citare ilegală in raport cu recurenta pârâtă, instanța de fond nu invoca lipsa de procedura, mai mult chiar pronunța o hotărâre in baza apărărilor făcute de reclamanta cu încălcarea dreptului său la apărare si o comunica la o alta adresa decât cea indicata de recurenta pârâtă astfel fiindu-i încălcat si dreptul de a depune calea de atac a recursului in termenul legal prevăzut de lege, moment in care instanța de recurs observa încălcarea prevederilor legale in vigoare si îi admite cererea cu privire la repunerea in termenul de depunere al motivelor de recurs.
Față de aspectele mai sus menționate, solicită să fie admisă excepția nelegalității procedurii de citare, să se constate încălcarea principiului contradictorialității si a dreptului său la apărare in cadrul desfășurării procesului in fata instanței de fond si pe cale de consecința sa dispună casarea sentinței civile mai sus menționata cu trimitere spre rejudecare, in vederea) pronunțării unei hotărâri juste cu respectarea principiului aflării adevărului.
Cu privire la motivele reținute de către instanța de fond, privind obligarea recurentei pârâte la plata către recurenta reclamanta a sumei de 22.657 ron, care face obiectul dosarelor nr._/3/2011 si_/3/2011, reprezentând prejudiciu, solicită să se constate ca acest prejudiciu nu poate fi imputat pentru următoarele motive:
Cu privire la întinderea prejudiciului, acesta, pentru a constitui un element si pentru a antrena răspunderea patrimonială, prejudiciul trebuie sa îndeplinească cumulativ anumite condiții, respectiv: sa fie real si cert, sa fie cauzat direct angajatorului, sa fie material si sa nu fi fost reparat. Neîndeplinirea oricărei dintre aceste condiții duce la imposibilitatea antrenării răspunderii patrimoniale a salariatului.
Prejudiciul este cert atunci când existenta sa este sigura si poate fi stabilita întinderea lui.
Astfel, solicită să se observe că instanța de fond, in cazul celor doua dosare din care in accepțiunea sa rezulta prejudiciul in valoare de 22.657 ron, imputabil recurentei pârâte, nu concluzionează ca acest prejudiciu chiar există, este cert, instanța de fond menționând: "....daca taxa de timbru ar fi fost achitata, exista cel puțin prezumția ca acțiunea sa fi fost soluționata pe fond " si mai mult decât atât, in următorul paragraf menționează :”daca ar fi fost achitata taxa de timbru ar fi fost posibila, cel puțin teoretic, recuperarea sumei ". Or, stabilirea existentei unui prejudiciu, ca fiind cert si real, nu se poate face printr-o cuantificare de ordin teoretic sau încadrat intre " cel puțin" si "cel mult".
Aceasta exista in mod clar sau nu exista. Prin urmare, se deduce in mod evident ca nici chiar instanța de fond nu a putut stabili existenta unui prejudiciu cert si real, la momentul analizării probatoriului, în cauză, dat fiind natura prejudiciului invocat, existenta prejudiciului depindea de soluția pe care ar fi dat-o instanțele de judecata in dosarele a căror netimbrare a acțiunilor i se imputa, astfel încât, in absenta unor hotărâri judecătorești definitive si irevocabile pronunțate in respectivele dosare, nu se poate considera ca prejudiciul imputat este cert.
În acest context, sumele înregistrate in contabilitatea BCR nu pot avea natura unui prejudiciu atât timp cat existența lui depinde de soluția pronunțata de către o instanța judecătoreasca, motiv pentru care de altfel recurenta reclamantă a si refuzat cu vehementa efectuarea unei expertize contabile la nivelul evidentelor BCR, întrucât niciodată in istoria BCR-ului, astfel de sume nu au putut fi cuantificate ca si prejudiciu expertiza contabila fiind cea care ar putea lamuri aceste aspecte fără echivoc, dar care nu a fost admisa niciodată).
Prin urmare apreciază ca prejudiciul care i se imputa are caracterul unui prejudiciu viitor si eventual i limbajul instanței de fond "teoretic", cum se menționează), iar acest tip de prejudiciu nu este cert, deoarece producerea lui nu este sigura.
Nefiind îndeplinita aceasta condiție, nu se pune problema existentei unui prejudiciu de natura a conduce la antrenarea răspunderii patrimoniale in sarcina sa.
În alta ordine de idei, așa cum a arătat si prin întâmpinarea formulata in prima etapa de fond, in ciuda faptului ca s-a formulat o cerere de chemare in judecata împotriva unor așa ziși debitori, nimic nu poate indica faptul ca aceste cereri erau temeinice sau legale, neputându-se pune problema unei poziții sigure si favorabile BCR.
În cazul dosarului nr._/3/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului București, având ca obiect pretenții, pentru un prejudiciu de 2.657 ron. Acest prejudiciu nu a fost analizat cu atenție de către instanța de fond, întrucât acest prejudiciu este prescris, deoarece acțiunea din prezentul dosar a fost introdusa la data de 01.06.2012, iar prejudiciul s-a produs la data de 03.12.2008 (cum reiese chiar din documentul intern) deci cu depășirea termenului de trei ani de prescripție. Prin urmare acest dosar ar fi fost respins ca fiind prescris. In plus cererea de chemare in judecata nu este semnata doar de recurenta pârâtă ci alături de Șeful de departament F. V. si de Supervizorul V. V..
Dosarul nr._/3/2011 înregistrat pe rolul Tribunalului București, având ca obiect pretenții, se poate observa in acest dosar ca deși cererea de chemare in judecata a fost semnata de către recurenta pârâtă alături de Șeful de departament si Supervizor, cu toate acestea conform actelor de la dosar, rezulta in mod clar ca responsabilul pe acest dosar era A. S. Cautis, si nicidecum recurenta pârâtă, (deci a semna nu este echivalent neapărat cu a reprezenta societatea in instanța pentru dosarul respectiv).
Într-o alta abordare si in cazul acestui prejudiciu, in ciuda faptului ca s-a formulat o cerere de chemare in judecata împotriva unor așa ziși debitori, nimic nu poate indica faptul ca aceasta cerere era temeinica sau legala, neputându-se pune problema unei soluții sigure si favorabile BCR.
Mai mult decât atât, daca recurenta - reclamanta, BCR considera ca nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, ar fi trebuit sa procedeze si la sancționarea sa disciplinara la momentul când trebuia sa constate acest lucru (respectiv la momentul introducerii acestor cereri).
Atât timp cat solvabilitatea clienților debitori reprezintă un eveniment viitor si eventual, de a cărui realizare incerta depinde existenta prejudiciului înregistrat la nivelul băncii, nu se poate pune problema existentei unui prejudiciu care sa atragă răspunderea sa patrimoniala in sarcina sa.
Tot în sprijinul combaterii motivării instanței de fond, cu predilecție in cazul celor doua dosare mai sus menționate, precizează ca in cauza recurenta - reclamanta BCR SA nu a făcut dovada ca dosarele in discuție au fost in gestiunea sa, deoarece din Fisa postului la pct.4 si 5, rezulta ca poartă răspunderea pentru soluționarea lucrărilor in termen, efectuarea tuturor diligentelor pentru soluționarea litigiilor avute in gestiune. Mai mult decât atât, recurenta pârâtă nu răspunde patrimonial de pagubele provocate de către alți colegi din același departament sau din alte departamente, pentru o . fapte realizate pentru dosare care nu se aflau in gestiunea expresa a recurentei pârâte, indiferent de enumerarea sarcinilor din fisa postului.
Apreciază că aceasta cerere de chemare in judecata este formulata de intimata-reclamanta cu rea credința, întrucât după mai bine de 11 ani de activitate in cadrul structurilor BCR si după 5 ani de activitate in cadrul Biroului litigii Departamentul juridic, activitate evaluata lunar, trimestrial si anual de către șefii ierarhici superiori, fără a se i imputa vreodată neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu ( așa cum reiese chiar din fisele de evaluare depuse de 2 BCR), la câteva luni după încetarea contractului său de munca ( moment in care a predat activitatea si i-a fost verificata întreaga activitate fără a i se imputa nereguli sau încălcarea atribuțiilor de serviciu), se depune o cerere de chemare in judecata prin care se cere obligarea sa la plata unei sume de bani reprezentând prejudiciu, ca și cum recurenta pârâtă activa singura in cadrul acestui birou, fără supraveghere si verificare din partea șefilor ierarhici superiori, este o atitudine a recurentei - reclamante care in primul rând sfidează logica si apoi orice norme elementare juridice în vigoare.
Subliniază că nu era singura persoana cu drept de semnătură de la departamentul juridic in ceea ce priveste realizarea actelor de procedura, așa cum reiese chiar din acțiunile depuse de către BCR in cazul celor doua dosare. Imputarea unui prejudiciu in sarcina sa, fără a se observa ca aceste lucrări purtau semnăturile Șefului de Departament si al Supervizorului, care aveau obligația de a verificări și analiza ulterior evoluția dosarelor si care in mod ciudat, abia după încetarea contractului său de muncă se sesizează cu privire la așa zise nerespectări ale atribuțiilor de serviciu din partea recurentei pârâte, este inadmisibil.
Pentru toate aceste considerente mai sus arătate, solicită instanței de judecata casarea sentinței civile nr.3856/20.04.2015 si trimiterea spre rejudecare a cauzei, in condiții de respectarea a principiului dreptului la apărare, contradictorialității si nu in ultimul rând in condiții de respectare a principiului aflării adevărului cu identificarea fără discriminări a tuturor celor care se fac vinovați de iste prejudicii, in situația in care ele pot fi identificate ca fiind certe si reale.
Analizând sub un prim aspect recursul declarat de recurenta pârâtă N. M. L., Curtea reține următoarele:
Recurenta pârâtă a formulat recurs împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 31.08.2015, la data de 21.10.2015 fiind depus memoriul de recurs motivat. Memoriul de recurs nu a fost semnat de către recurentă.
Potrivit dispozițiilor art.133 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.
Având în vedere că cererea de recurs nu era semnată de către recurenta pârâtă, la termenul din 22.10.2015 Curtea a dispus citarea acesteia cu mențiunea de a semna recursul, sub sancțiunea anulării acestuia.
La termenul special acordat în acest sens, recurenta nu s-a prezentat pentru a semna recursul declarat, neînțelegând nici să depună la dosarul cauzei un exemplar semnat al memoriului de recus, motiv pentru care, în temeiul art.133 cod procedură civilă, Curtea va anula recursul pentru lipsa semnăturii.
Analizând recursul declarat de recurenta reclamantă BCR prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art. 3041 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, se reține în ceea ce privește solicitarea recurentei-reclamante de aplicare a dispozițiilor art. 3041 Cod proc. civ., că în recursul în materie sunt aplicabile aceste prevederi, potrivit cărora instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele, însă este de subliniat că această analiză se realizează în raport de aspectele care în mod concret au fost criticate în cererea de recurs. Prin aceste dispoziții s-a prevăzut expres că recursul declarat în aceste condiții nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, însă nici în acest caz judecătorul nu se substituie recurentului în completarea cererii de recurs cu împrejurări pe care acesta din urmă nu le-a criticat.
Prin criticile formulate recurenta reclamantă pretinde existența unor fapte ilicite ale intimatei pârâte, constând în neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu în legătură cu recuperarea creanțelor ce au făcut obiectul litigiilor înregistrate sub nr._/3/2011, în sumă de 5000 lei, nr._/3/2011, în sumă de 1700 lei, nr._/3/2011, în sumă de 9675 lei, nr._/3/2011, în sumă de 3113,32 lei, nr._/3/2011, în sumă de 2000 lei, dosare formate ca urmare a promovării unor acțiuni anulate de către instanță ca netimbrate.
Totodată, pretinde neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu în legătură cu contestațiile formulate împotriva proceselor verbale de contravenție nr._/1.11.2011, nr._/27.12.2010 și nr._/13.03.2012, solicitând obligarea intimatei pârâte la plata sumelor de 10.000 lei, 22.000. lei și respectiv 100.000 lei reprezentând contravaloarea amenzilor contravenționale aplicate prin aceste procese verbale de contravenție.
Curtea notează că soluția primei instanțe de respingere a pretențiilor recurentei reclamante, pronunțată prin raportare și la considerentele deciziei de casare nr.738/07.02.2014 pronunțată de C. – Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ și la prevederile art.315 C.pr.civ. este legală și temeinică, pentru considerente parțial diferite.
Astfel, se reține că în temeiul art.254 Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza prevederilor art.254 Codul Muncii, pentru a exista răspunderea patrimonială a salariatului fata de angajator este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul, vinovăția salariatului.
Numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială, iar lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
În privința faptelor ilicite constând în neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu ale intimatei pârâte în legătură cu recuperarea creanțelor ce au făcut obiectul litigiilor înregistrate sub nr._/3/2011, nr._/3/2011, nr._/3/2011, nr._/3/2011 și nr._/3/2011, în cadrul cărora cererile introductive de instanță au fost anulate ca netimbrate, prima instanță a constatat netemeinicia cererii recurentei reclamante, apreciind că acțiunile respective au fost introduse cu depășirea termenului general de prescripție, astfel că exista cel puțin prezumția ca acestea să fie respinse ca prescrise. Astfel, s-a reținut că în cauză nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile răspunderii patrimoniale, întrucât „reclamanta nu a făcut dovada datei când lucrările au fost repartizate pârâtei, astfel că nu se poate reține că depunerea acțiunilor peste termenul general de prescripție de 3 ani s-ar datora culpei pârâtei, chiar și în situația în care s-ar fi achitat taxele de timbru, iar instanța pășea la analiza pe fond a cauzei.”
Din probatoriul administrat Curtea reține că, potrivit mențiunilor existente în partea introductivă a cererilor de chemare în judecată, întemeiate pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, acestea ar fi fost redactate la datele de 28.07.2011, respectiv 29.07.2011, fiind înregistrate pe rolul instanței la data de 24.11.2011, cu depășirea termenului general de prescripție. Astfel, contrar celor reținute de către instanța de fond, în baza înscrisurilor administrate de recurenta reclamantă se poate reține că, acțiunile introductive de instanță fiind redactate de intimata pârâtă la datele de 28.07.2011 și 29.07.2011, reclamanta a făcut dovada că cel puțin la aceste date a repartizat lucrările pârâtei.
Cu toate acestea, Curtea notează că pentru a se putea angaja răspunderea patrimonială a salariatului, angajatorul trebuie să dovedească în cauză producerea unui prejudiciu real (care să fie efectiv și nu doar nominal) și cert din punct de vedere al existenței și al întinderii, precum și a legăturii de cauzalitate între fapta pretinsă și prejudiciu.
Aspectele invocate de recurenta reclamantă, în sensul că prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu trasate intimatei pârâte în legătură cu reprezentarea în litigiile ce aveau ca obiect recuperarea unor creanțe, nu sunt de natură a demonstra îndeplinirea condiției existenței unui prejudiciu real, cert.
Se reține că inițierea unui demers judiciar, chiar cu respectarea termenului de prescripție defipt de lege, nu presupune automat și admiterea acțiunilor introductive de instanță. Instanța competentă în respectivele litigii avea de analizat cererile în cauză atât din punct de vedere al dreptului substanțial, inclusiv raportat la apărările ce putea fi făcute de partea pârâtă, cât și prin prisma regulilor procesual civile, neputându-se reține cu titlu de principiu că simpla formulare a cererii de chemare în judecată sau de declarare a unei căi de atac duce automat la concluzia că pretențiile părții reclamante sunt întemeiate. Astfel, chiar în ipoteza în care acțiunile ar fi fost introduse cu respectarea termenului general de prescripție, soluția asupra cererii respective ar fi putut fi una de respingere, de admitere sau de admitere în parte. Deci, instanța putea constata că debitorul nu datorează de loc sau datorează numai în parte creanța pretinsă, astfel că nu se poate reține susținerea reclamantei recurente în prezenta cauză, în sensul că prejudiciul produs de intimata pârâtă este egal cu contravaloarea creanțelor cu privire la care au fost formulate acțiunile înregistrate sub nr._/3/2011, nr._/3/2011, nr._/3/2011, nr._/3/2011 și nr._/3/2011.
În plus, din înscrisurile administrate în condițiile art.272 C.muncii nu se poate reține că recurenta reclamantă a făcut dovada temeiniciei pretențiilor ce au făcut obiectul dosarelor înregistrate sub nr._/3/2011, nr._/3/2011, nr._/3/2011, nr._/3/2011 și nr._/3/2011.
Prin urmare, prejudiciul a cărui recuperare se urmărește prin chemarea în judecată a intimatei – pârâte nu este cert, nefiind îndeplinită nici cerința existenței legăturii de cauzalitate între fapta imputată și prejudiciul pretins.
Aceleași considerente se impun și cu privire la criticile formulate prin raportare la soluția instanței de fond în ceea ce privește pretențiile reprezentând contravaloarea amenzilor contravenționale aplicate prin procesele verbale de contravenție indicate de reclamanta recurentă. Formularea plângerilor contravenționale, chiar în termen, respectiv declararea căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri a primei instanțe nu duce automat la anularea proceselor verbale de contravenție respective și la exonerarea recurentei reclamante de plata sancțiunilor contravenționale aplicate. În plus, raportat și la considerentele deciziei de casare, se reține că prin probele administrate nici nu s-ar putea aprecia asupra temeiniciei sau netemeiniciei sancțiunilor contravenționale aplicate. Reclamanta, căreia îi revine sarcina probei potrivit art.272 C.muncii, a depus la dosar numai procesele verbale prin care a fost sancționată contravențional, neînțelegând să administreze probe din care ar rezulta netemeinicia măsurilor sancționatorii dispuse, respectiv o situație contrară celei reținute de către agenții constatatori, privind respectarea normelor pretins a fi încălcate în cazurile vizate de respectivele procese verbale. Aceste aspecte determină și în acest caz neîndeplinirea condiției existenței unui prejudiciu cert și a legăturii de cauzalitate între prejudiciul pretins și fapta imputată.
În consecință, cum antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului în temeiul prevederilor art.254 C.muncii poate interveni numai în condițiile îndeplinirii cumulative a condiții prescrise de lege, unei singure condiții înlăturând această răspundere, Curtea notează că în mod corect a dispus prima instanță respingerea pretențiilor recurentei reclamante.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de recurenta pârâtă N. M. L., împotriva sentinței civile nr. 3856 din data de 20.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, pentru lipsa semnăturii.
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă B. C. Română, împotriva sentinței civile nr. 3856 din data de 20.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. M. L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
T. D. A. C. A. I. C. M.
GREFIER
M. D. A.
Red:D.
Dact.: D.A.M
2ex./23.11.2015
Jud.fond: N. D.
D.M. 23.11.2015/2 ex.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 4604/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Decizia nr.... → |
|---|
