Despăgubire. Decizia nr. 4604/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4604/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 4604/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIA CIVILĂ NR.4604
Ședința publică de la 25 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I. N.
Judecător M. G.
Grefier M. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta P. C., împotriva sentinței civile nr.3476 din data de 8.04.2015, pronunțată de către Tribunalul București – Secția a VIII – a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect - contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta, prin avocat B. O., ce depune împuternicire avocațială nr._/2015, și intimata, prin avocat A. I., ce depune împuternicire avocațială nr._/2015.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Avocatul apelantei P. C. solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata unei despăgubiri constând în salariile și alte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la efectiva reintegrare, arătând că în ce privește cauza reală și serioasă a desființării postului, motivele au fost subiective și nu obiective, prezența apelantei nu se mai impunea în cadrul societății. Cu privire la oferta făcută de intimată, arată că a fost pur formală, în speță fiind vorba de un post de execuție în G..
Solicită cheltuieli de judecată la fond, iar cu privire la cheltuielile de judecată în apel, arată că le va solicita pe cale separată.
Avocatul intimatei . arată că postul deținut de apelantă a fost desființat pentru motive care nu au avut legătură cu salariata, iar reorganizarea a fost reală și serioasă. Mai învederează că apelantei i-au fost făcute două oferte de lucru pentru un post la nivel național și unul în București.
În consecință solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Depune practică judiciară, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3476 din data de 08.04.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanta P. C., în contradictoriu cu pârâta ., împotriva deciziei de concediere nr. DJ_/6.12.2012, emisă de aceasta din urmă, prin care s-a dispus încetarea contractul individual de muncă al contestatoarei, în baza art.65 alin.1 din Codul Muncii.
În motivarea deciziei, se arată că prin hotărârea Consiliului de Administrație nr._/5.12.2013 a fost aprobată desființarea unui număr de 3 posturi, printre care și cel de șef stație televiziune ocupat de către contestatoare.
Măsura desființării posturilor a fost luată avându-se în vedere necesitatea eficientizării activității, precum și cea a reorganizării activității societății la nivelul departamentului DIGI 24.
În urma implementării proiectului DIGI 24 structurile organizatorice ale postului TV Digi 24 funcționează optim sub coordonarea redactorului șef și a producătorilor generali ai stațiilor locale, iar postul de șef stație televiziune a devenit redundant.
Contestatoarea, potrivit contractul individual de muncă nr.16/30.01.2013 a fost angajată de intimată pe o perioadă determinată de 6 luni, în intervalul 1.02.2012 – 1.08.2012, în funcția de șef stație televiziune.
Prin actul adițional din 1.08.2012, părțile au procedat la prelungirea raporturilor de muncă pe o perioadă determinată de încă 6 luni. Părțile au stabilit ca raporturile de muncă să se desfășoare pe perioadă nedeterminată începând cu data de 1.02.2013, prin actul adițional la contractul individual de muncă nr.4037/4.02.2013.
Cauza reală și serioasă a desființării locului de muncă ocupat de contestatoare rezultă din hotărârea nr._ a Consiliului de Administrație al intimatei, prin care se arată că societatea se reorganizează prin reducerea numărului de personal din cadrul postului de televiziune Digi 24, fiind desființate și eliminate din organigrama societății posturile de: manager proiect, asistent manager și șef stație televiziune.
Măsura a fost adoptată în urma analizării activității, a faptului că structurile postului de televiziune Digi 24 funcționează optim sub coordonarea redactorului șef, directorului de producție și directorului tehnic, conform datelor din referatul nr._/ 29.11.2013.
Atributul reorganizării activității unei societăți aparține exclusiv angajatorului, conform art.40 alin. 1 lit. a din Codul Muncii.
Instanța nu are în atribut de a verifica dacă măsurile dispune de către un angajator sunt sau nu optime pentru activitatea acestuia, ci numai de a stabili dacă au fost sau nu respectate condițiile impuse imperativ de art.65 din Codul Muncii.
Cu probele administrate în cauză intimata a făcut dovada desființării efective a postului ocupat de către contestatoare ce a avut la bază o cauză reală și serioasă.
Față de conținutul deciziei nr.DP1627/29.08.2014 prin care s-a dispus încetarea contractul individual de muncă începând cu data de 1.09.2014 a numitului H. A. C., s-a dispus înlăturarea susținerilor contestatoarei ca neîntemeiate referitoare la împrejurarea că postul pe care aceasta îl ocupa a continuat să existe în cadrul societății iar atribuțiile erau prestate de persoana nominalizată mai sus.
Susținerile contestatoarei referitoare la relațiile comunicate de redactorul șef pe pagina de internet nu conduc la concluzia că desființarea postului ocupat de aceasta nu a avut o cauză reală și serioasă.
Din conținutul deciziei rezultă că angajatorul i-a oferit contestatoarei un alt post, deși nu avea această obligație legală, împrejurare ce conduce la concluzia că postul ocupat de salariată nu a fost desființat din motive subiective ce țin de persoana acesteia ci obiective determinate de modul de reorganizare al societății. Ca urmare, s-au înlăturat ca neîntemeiate susținerile contestatoarei referitoare la desființarea postului pentru a fi înlăturată din activitatea societății.
Reținându-se că angajatorul a făcut dovada respectării condițiilor impuse de prevederile art.65 din Codul Muncii s-a dispus respingerea contestației împotriva deciziei de concediere nr.DJ_/6.12.2013 ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință și având în vedere prevederile art.80 din Codul Muncii s-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere ce au ca obiect reîncadrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii cât și cel de obligare a intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate cât și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la data reîncadrării efective. S-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, pârâta Universitatea din București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a susținut că în argumentarea soluției ce face obiectul prezentului apel, prima instanța s-a oprit doar asupra următoarelor aspecte, redate succint în cele ce urmează:
i) măsura desființării postului de șef stații de televiziune (ocupat de subsemnata) ar fi fost luată în data de 05.12.2013, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr._;
ii) cauza reală și serioasă a concedierii ar rezulta din eliminarea - prin Hotărârea nr._/05.12.2013 - împreună cu alte două posturi, inclusiv a postului de șef stații de televiziune;
iii) cum atributul reorganizării activității revine exclusiv angajatorului, instanța de judecată neavând posibilitatea (legală) de a verifica dacă măsurile dispuse de către un angajator sunt sau nu optime pentru activitatea acestuia, "din probele administrate în cauză" intimata ar fi făcut dovada desființării efective a postului ce a avut la bază o cauză reală și serioasă;
iv) în raport de conținutul deciziei nr. DP1627/29.08.2014 prin care s-a dispus încetarea CIM a numitului H. A., sunt înlăturate ca neîntemeiate susținerile reclamantei referitoare la împrejurarea că postul său ar fi continuat să existe în cadrul societății, iar atribuțiile ar fi fost prestate de H. A.;
v) susținerile reclamantei referitoare la relațiile comunicate de redactorul șef pe pagina de internet nu conduc la concluzia că desființarea postului ocupat de subsemnata nu a avut o cauză reală și serioasă
vi) în condițiile în care angajatorul i-ar fi oferit un alt post (deși nu era obligat în acest sens de lege), această împrejurare conduce la concluzia că desființarea postul nu s-a făcut din motive subiective (ce ar ține de persoana reclamantei)
În ceea ce privește netemeinicia sentinței civile atacate, cu referire la considerentele cuprinse în hotărârea primei instanțe, precizează, apelanta-reclamantă că nu a contestat invocarea de către intimată, din punct de vedere formal, a dispozițiilor legale sus-menționate (art. 65 C.mun.), ci a arătat faptul că măsura concedierii nu a avut la bază o cauză reală și serioasă, desființarea locului de muncă nereprezentând adevăratul motiv al concedierii.
Astfel, reclamanta nu a contestat că angajatorului îi revine dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității, ci - din prezentarea situației de fapt necontestate de intimată și dovedită de probele de la dosarul cauzei - a evidențiat maniera în care intimata a dispus o concediere nelegală, mascată însă de exercitarea unui drept recunoscut de Codul muncii. Astfel, pentru a dispune concedierea reclamantei, angajatorul a ales să facă aplicarea dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, ce reglementează concedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului, bazându-se pe practica judiciară majoritară în materie, potrivit căreia „instanțele au în vedere, în principal, și câteodată, și exclusiv, aspectele de legalitate, fără a pune în niciun fel în discuție oportunitatea măsurii luate de către angajator", practică ce a fost nuanțat și judicios criticată în literatura de specialitate.
Cum Codul muncii nu conține o enumerare (sau o definiție) a cauzelor reale și serioase care pot determina desființarea locului de muncă, acest fapt demonstrează intenția legiuitorului de a lăsa în competența instanțelor judecătorești interpretarea situațiilor concrete ce se încadrează în spiritul și în litera legii, prin administrarea probelor concludente, pertinente și utile, care să dovedească buna-credință a angajatorului în ceea ce privește desființarea locului de muncă, justificată exclusiv de necesitatea eficientizării propriei activități și obținerii unui randament maxim cu minimum de resurse umane și financiare.
În lumina jurisprudenței Curții Constituționale, caracterul real și serios al cauzei, la care se referă art. 65 alin. 2 din Codul muncii, are în vedere nu cât de bine sau suficient era pregătit profesional reclamantul concediat ori alte criterii pentru stabilirea unei ordini de prioritate la concediere, ci exclusiv gravitatea situației angajatorului a unității, care să fi impus, cu necesitate, măsura concedierii în sine.
Or, sub acest aspect, prima instanță a apreciat greșit situația de fapt (și de drept), ignorând probele aflate la dosarul cauzei.
Astfel susține apelanta că invocarea Hotărârii Consiliului de Administrație din 05.12.2013, amintită pentru prima dată în 06.12.2013, ulterior solicitărilor scrise ale contestatoarei, ca singurul și primul temei al concedierii este infirmată (logic și cronologic) de următoarele fapte:
1. la data de 28.11.2013, Redactorul-șef al postului Digi24 (dl. C. P.) i-a comunicat salariatei reclamante că, începând din acel moment, nu se mai ocupă de stațiile locale și i-a solicitat să preda mașina de serviciu (pe care a predat-o a doua zi, 29.11.2013);
2. la data de 28.11.2013, printr-un e-mail transmis angajaților postului, redactorul-șef Digi24 a anunțat că „Începând din acest moment, C. P. nu se mai ocupă de coordonarea stațiilor locale Digi24. Atribuțiile ei au fost preluate de A. Hrinca.";
3. la data de 29.11.2013. pe pagina de internet www.reportervirtuaI.ro a fost publicată informația potrivit căreia salariata reclamantă a fost schimbată din funcție, informație confirmată de către C. P., redactorul-șef Digi24. Potrivit aceleiași surse, aceasta a fost înlocuită de A. Hrinca;
4. la data de 02.12.2013, salariata reclamantă a fost notificată să predea „de îndată laptopul MacBook Air, echipament proprietatea R.&R.", iar mail-ul de serviciu al acesteia a fost dezactivat.
5. la data de 02.12.2013. printr-un email, salariata reclamantă i-a solicitat managerului de proiect interimar să îi comunice care este statutul său în cadrul unității.
6. întrucât în condițiile date nu își putea desfășura activitate specifică postului ocupat (nedesființat încă) și întrucât nu exista vreo informare oficială cu privire la exercitarea funcției deținute, prin adresa înregistrată sub nr._ din data de 06.12.2013, reclamanta a solicitat conducerii postului să îi comunice dacă măsurile de suprimare a posibilităților de a mai exercita atribuțiile reprezintă, în realitate, o revocare din funcția de manager stații locale Digi24;
7. abia după câteva zeci de minute de la înregistrarea adresei sus-menționate, angajatorul i-a comunicat Decizia de concediere nr. DJ_ / 06.12.2013.
În aceste condiții, se poate lesne observa faptul că atribuțiile salariatei reclamante au fost suprimate - în fapt (material, efectiv, real) - încă din 28.11.2013 (cu 8 zile înainte de Hotărârea Consiliului de Administrație), pentru ca, ulterior, să se "identifice" temeiul în drept al acestor măsuri - respectiv desființarea postului.
Referitor strict la cronologia faptelor descrise mai sus, argumentele intimatei din întâmpinare (în special fila 3) sunt fie contradictorii, fie pur și simplu ridicole (laptoptul salariatei reclamante trebuia să fie predat pentru reparare sau înlocuire), ceea ce, în opinia apelantei, reprezintă o dovadă în plus că situația de fapt a fost alta decât cea prezentată, mincinos, de intimată.
Iar a susține, așa cum face intimata, că predarea laptopului din 02.12.2013 este lipsită de relevanță pentru că, fiind un bun al angajatorului, putea să fie solicitat pentru a fi reparat sau înlocuit (N.B: până în acest moment intimata nu știe încă pentru ce a fost solicitat - ca să îl repare, nefiind stricat, sau să îl înlocuiască cu unul mai performat, pe care însă - ca urmare a deciziei din 05.12.2013, probabil - nu a mai apucat să îl ofere) este pur și simplu ridicol (în circumstanțele descrise mai sus). Probabil și dezactivarea - în aceeași zi- a mail-ului de serviciu al reclamantei s-a făcut tot ca să îl repare sau să îl înlocuiască, fiind și acesta un "bun" al intimatei, probabil o simplă și banală "coincidență" (sau premoniție?) în condițiile în care decizia de desființare a postului urma să fie luată abia peste câteva zile
Concluzionând, apelanta-contestatoare susține că Hotărârea din 05.12.2013 reprezintă numai în mod formal (iar nu real), justificarea măsurii concedierii, luate și aplicate efectiv începând cu data de 28.11.2013.
Referitor la situația salariatului H. A., apelanta-reclamantă invocă următoarele aspecte de fapt:
- nu salariata apelantă, ci însuși redactorul șef al intimatei (C. P.) a fost cel care a afirmat - anterior concedierii - că atribuțiile salariatei apelante ("funcția") ar fi fost preluate de H. A.;
- în condițiile în care postul apelantei, de șef stații de televiziune s-a desființat începând cu data de 05.12.2013, cum explică intimata faptul că în fișa de post a aceluiași A. H. semnată la data de 26.03.2014 (deci aproape 4 luni ulterior desființării postului său de șef de secție) se prevede faptul că A. H. (în calitate de producător RTV știri) este subordonat ierarhic postului de coordonator stații locale?
- este de neînțeles argumentul primei instanțe, potrivit căruia faptul că raporturile de muncă al intimatei cu H. A. au încetat (nota bene: prin expirarea termenului - art. 56 lit. i C.mun.) la 01.09.2014, ar infirma susținerile contestatoarei, în sensul că acest salariat ar fi exercitat atribuțiile subsemnatei începând cu 05.12.2013.
În ceea ce privește "oferta" unui alt post, făcută salariatei de către intimată, pe care prima instanță o apreciază ca dovadă a lipsei caracterului subiectiv al concedierii, se susține ce către apelantă că instanța de fond nu a observat probatoriului depus chiar de intimată, dar și a susținerilor acesteia din întimpinarea depusă la dosar.
Astfel, intimata arată că apelantei i s-ar fi oferit postul de redactor, "post vacant la nivel național și la punctul (d)e lucru unde activa fosta salariată" (fila 4 par. 6 din întâmpinare).
Or, salariata apelantă își desfășura activitatea la București (conform mențiunilor din CIM nr. 116/30.01.2012 - lit. D pct. 1), în condițiile în care "oferta" intimatei (nr._/19.12.2013) cuprindea posturile înființate ca urmare a modificării organigramei punctului de lucru G., astfel încât este evident caracterul eminamente neserios al ofertei intimatei de continuare a relațiilor de muncă cu reclamanta, prin formularea unei oferte "deceptive".
Pentru toate aceste motive, apelanta-contestatoare solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
La data de 03.07.2015 intimata ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Arată intimata-pârâtă că instanța de fond, analizând dovezile existente la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept și nu a ignorat probele dosarului, așa cum susține apelanta, care în susținerea apelului reia aceeași argumentație, nedovedită cu înscrisuri și fără legătură cu desființarea postului ocupat de aceasta.
Astfel, se arată că societatea a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă, fără putință de tăgadă m faptul că atribuțiile de serviciu ale reclamantei nu au fost preluate de o altă persoană, respectiv de domnul A. H., așa cum a susținut în mod eronat apelanta
Intre contestatoare in calitate de Angajat si R. & R. in calitate de angajator s-a semnat contractul individual de munca nr.l16/30.10.2012, funcția deținuta fiind de sef stație televiziune. Fișa postului acestuia, dedusă la dosar, atestă faptul că acest salariat deținea o altă funcție și îndeplinea cu totul alte atribuții, față de cea ocupată de apelantă.
Contractul individual de muncă al acestui salariat a fost încheiat pe durată determinată și a încetat de drept, la termen, la câteva luni după încetarea contractului reclamantei (01.09._. În statul de funcții de la data de 13.12.2013, acest salariat figurează cu funcția de producător RTV, aceeași funcție deținută de la data angajării, iar atribuțiile sale de serviciu nu au fost modificate.
Contestatoarea exercita, potrivit fișei postului, atribuții de lef stație de televiziune în baza contractului de muncă și a deciziilor emise de angajator cu privire la stațiile de televiziune ce se deschideau treptat, astfel că acest post nu putea avea un caracter permanent și fiind desființat nu scriptic, ci efectiv.
La data încheierii contractului de muncă între apelantă și intimata R.&R., postul de televiziune Digi 24 nu exista decât în fază de proiect. Decizia de autorizare audiovizuală a fost emisă de CNA în privința acestui post în data de 09.02.2012.
Televiziunea Digi 24 a reprezentat pentru R.&R. o activitate de tip „startup”, care urma să se dezvolte pe bază de proiecte pilot, cu necesar de forță de muncă pe perioada derulării proiectelor respective.
Ca urmare a reorganizării departamentului in care a activat contestatoarea o . posturi au fost desființate, printre care si cel ocupat de către contestatoare, fiind emisa in acest sens Decizia DJ_/06.12.2013.
Se observă faptul ca in cererea de chemare in judecata contestatoarea recunoaște faptul ca inițial contractul de munca a fost încheiat pe o durata determinata, iar la data de 01.02.2013 părțile au decis modificarea unui element esențial al contractului, durata determinata a contractului devenind nedeterminata.
Acest aspect nu poate decât sa ateste buna-credință a intimatei in raport cu fosta salariata si interesul de a proteja fosta salariata, un contract individual de munca pe durata nedeterminata asigurând o protecție sporita oricărui salariat.
Considera acest demers ca o dovada a bunei-credințe a intimatei in raport cu fosta salariata si dovada ca desființarea postului are o cauza reala, efectiva si serioasa, ce nu are nici o legătura cu persoana contestatoarei, cu modul in care aceasta si-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
Precizează faptul ca angajatorul in temeiul art. 40 din Codul muncii are conferite de legiuitor o . drepturi:dreptul angajatorului de a stabili organizarea și funcționarea unității, dreptul angajatorului de a stabili atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condițiile legii. Având dreptul de a stabili organizarea și funcționarea societății, angajatorul ca o consecință, are și dreptul de a stabili atribuțiile salariaților, potrivit fiecărui post (funcții) din organigrama. Aceste atribuții se regăsesc de regulă, în fișa postului, anexă la contractul individual de muncă.
Dreptul angajatorului de a da dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor. Derivă din relația de subordonare a salariatului față de angajatorul său și corespunde obligațiilor instituite la art. 39 alin. 2 din Codul muncii.
Dispozițiile pot fi date în scris sau oral, prin intermediul șefilor ierarhici; ele însă, trebuie să corespundă sarcinilor se serviciu ale salariaților și să fie legale si in aceste condiții, trebuie aduse întocmai la îndeplinire.
Dreptul angajatorului de a exercita controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. De vreme ce salariatul se află în subordinea și sub autoritatea angajatorului, este firesc ca el să fie controlat, supravegheat, în ceea ce privește munca prestată și la care este obligat conform contractului individual de muncă.
Dreptul angajatorului de a constata săvârșirea abaterilor disciplinare și de a aplica sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii și regulamentului intern. Reprezintă o consecință a celorlalte prerogative ale angajatorului prevăzute la același art. 40 alin. 1 flit. a-d) din Codul muncii,
Stabilirea obiectivelor de performanță individuală, precum și criteriile de evaluare ale acestora - drept al angajatorului prevăzut la art. 40 alin. 1 lit. f.
In lumina reglementarilor anterior menționate apare evident faptul ca angajatorul poate reorganiza activitatea unui salariat prin reducerea activității sale si a atribuțiilor îndeplinite conform nevoilor concrete ale departamentului in care activează.
Întreaga motivare a susținerilor apelantei se refera la aspecte ce țin de persoana sa, in timp ce desființarea postului ocupat de către aceasta a fost determinata de motive ce nu țin in vreun fel de persoana fostei salariate, de atribuțiile sale si de modul in care acestea au fost îndeplinite sau nu.
De altfel, contestatoarea recunoaște in acțiune faptul ca nu i s-a reproșat ceva in legătura cu munca prestata, fiind evident ca măsura dispusa de conducerea societății nu are legătura cu persoana sa.
Apărările formulate de contestatoare nu sunt confirmate de înscrisurile depuse, fiind acte unilaterale ce emana exclusiv de la aceasta, fiind punctul de vedere al fostei salariate si nu reprezintă reala situație de fapt sau un aci agreat de R. & R. S.A., aspectele învederate in cuprinsul actului neavând legătura cu ceea ce se dorește dovedit prin susținerile făcute de către contestatoare.
Se observă faptul ca înscrisurile depuse de către contestatoare la dosar sunt acte unilaterale ce emana de la contestatoare si nu au legătura cu reorganizarea activității subscrisei, in contextul in care desființarea postului sau nu are si nu poate avea legătura in vreun fel cu persoana sa sau cu modul in care si-a exercitat atribuțiile, fiind un demers obiectiv ce tine strict de reorganizarea si eficientizarea activității.
De asemenea contestatoarea depune o . articole din presa si discuții de pe forumuri precum si comentarii postate de persoane ce nu pot fi identificate si care fac afirmații după bunul plac si interesul subiectiv pe care ii urmăresc, afirmații ce nu au legătura cu obiectul cauzei. In aceste discuții se face vorbire si de reorganizarea altor posturi de televiziune, fiind un specific al acestor activități cu o dinamica puternica si in continua evoluție.
Aceste înscrisuri nu atesta nimic si nu pot fi reținute in susținerea pretențiilor contestatoarei, fiind pro causa si subiective, generate chiar de cei supuși acestor masuri de reorganizare.
Așa cum a învederat deja si așa cum dispune si textul de lege desființarea postului nu are legătura cu persoana salariatului, astfel încât afirmațiile contestatoarei cu privire la modul exemplar in care si-a exercitat atribuțiile de serviciu si cu privire la faptul ca nu i s-a reproșat vreodată ceva de către angajator nu pot fi reținute neavând legătura cu obiectul cauzei.
Aceste afirmații ale contestatoarei nu pot decât sa confirme si apărările intimatei si sa ateste fără putința de tăgada faptul ca in raport cu salariata intimata a avut mereu o atitudine de buna-credința, respectându-i in totalitate drepturile conferite de lege.
Nu pot fi reținute susținerile contestatoarei in privința predării laptopului de serviciu si a mașinii de serviciu, activități care nu sunt incompatibile cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. In realitate sunt bunuri proprietatea societății care pot fi oricând solicitate spre restituire, reparare sau înlocuire.
O alta susținere eronata a contestatoarei ce nu corespunde realei situații de fapt este ca la data de 06.12.2013 a înaintat o adresa către pârâtă pentru a afla temeiul de drept pentru care a fost pusa in imposibilitatea de a-si desfășura activitatea si ca urmare a acestei solicitări la data de 06.12.2013 i-a fost adusa la cunoștința decizia de desființare post.
Se observă faptul ca decizia nr. DJ_/06.12.2013 a fost emisa ca urmare a deciziei consiliului de administrație al societății nr._/05.12.2013, fiind desființate mai multe posturi, nu doar postul ocupat de către contestatoare.
Contestatoarea își întemeiază pretențiile pe relatări de la diverși colegi ramași in cadrul instituției, fără a indica înscrisuri sau la ce colegi se refera si ce atribuții au in cadrul societății pentru a putea fi verificata veridicitatea susținerilor.
R. & R. nu a încălcat in vreun fel dreptul fostei salariate la informare prevăzut de art.39 alin 1 lit h din Codul Muncii, întrucât i s-au comunicat toate actele si deciziile ce-i priveau direct activitatea desfășurata in cadrul societății.
Se observă faptul ca potrivit dispozițiilor legale in caz de desființare post angajatorul nu este obligat sa ofere un post vacant salariatului, existând in acest sens decizia nr. 6/2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție.
R. & R. cu buna-credința a oferit contestatoarei un post in același domeniu de activitate.
Prin Decizia nr. DJ_/06.12.2013 i s-a comunicat contestatoarei posibilitatea de a opta, in scris, in termen de 3(trei) zile lucrătoare de la comunicarea deciziei, pentru ocuparea postului de reporter.
Precizează faptul ca fosta salariata a recunoscut faptul ca i-a fost oferit acest post in acțiune, deși societatea nu avea vreo obligație legala in acest sens.
Este de neînțeles preocuparea actuala a contestatoarea pentru acest post in contextul in care la momentul desființării si al comunicării deciziei, când i s-a oferit posibilitatea sa rămână salariata a societății, aceasta nu a oferit măcar un răspuns.
Mai mult, deși nu a oferi nici un răspuns si nu a manifestat vreun interes de a rămâne salariata R. & R. S.A, intimata a oferit informând-o si ulterior acestui moment, in data de 19.12.2013, despre alte posturi vacante existente in cadrul societății in domeniul de activitate in care a activat fosta salariata, fără ca aceasta să răspundă.
Pentru ipoteza in care contestatoarea nu si-ar fi manifestat opțiunea pentru postul vacant oferit, intimata i-am comunicat acesteia faptul ca a formulat adresa către AMOFM București prin care a solicitat acestei instituții sprijin in vederea redistribuirii contestatoarei potrivit pregătirii sale profesionale.
Contestatoarei i s-a acordat un termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare daca nu este de acord cu postul vacant propus, la expirarea termenului de 3 zile, in care își putea exprima in scris opțiunea pentru postul vacant existent.
Contractul individual de munca nr. 116/30.10.2012 a încetat la data expirării termenului de preaviz acordat in baza deciziei nr._/06.12.2013, reorganizarea activității in cadrul departamentului, având o cauza reala si serioasa.
Se observa faptul ca in cererea de chemare in judecata contestatoarea in mod eronat apreciază sau încearcă sa inducă ideea ca data încetării contractului individual de munca ar fi fost 28.11.2013, in contextul in care contractul a încetat la data expirării termenului de preaviz acordat prin decizia de desființare post, data pana la care i-au fost respectate toate drepturile si i-au fost acordate drepturile salariale.
Se observă faptul ca se solicita plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pana la data reintegrării efective fără a se preciza si momentul de la care se solicita.
Data încetării contractului individual de munca este 10.01.2014, data pana la care i-au fost achitate toate drepturile salariale la care a fost îndreptățită in baza contractului individual de munca.
Decizia nr. DJ_/06.12.2013 a fost comunicata contestatoarei la data de 06.12.2013 prin semnătura de luare la cunoștința.
P. la data încetării contractului individual de munca intimata si-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau in calitate de angajator, atât in privința actelor emise si comunicate contestatoarei, cat si in privința drepturilor salariale achitate acesteia in calitate de salariat.
In conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (1) din Codul muncii, republicat, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desființarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia.
In acest context, se observa faptul ca desființarea postului ocupat de către contestatoare este efectiva, locul de munca fiind suprimat din organigrama departamentului in cadrul căruia a activat fosta salariata. Postul de sef stație televiziune nu mai exista in cadrul departamentului in care a activat contestatoarea, iar intimata nu a făcut nici o angajare ulterioara pe acest post, întrucât acesta nu mai exista in organigrama.
In acest context se resping afirmațiile contestatoarei despre suprimarea scriptica a postului, postul fiind desființat efectiv, fiind scos din organigrama departamentului.
De asemenea, sunt irelevante spetei si afirmațiile privind faptul ca, din punct de vedere profesional, nu i se putea aduce vreun reproș, întrucât, așa cum a învederat desființarea postului si emiterea deciziei nu au legătura cu persoana sa si cu atribuțiile desfășurate.
De altfel din afirmațiile contestatoarei rezultă ca nu i s-a adus vreun reproș de către conducerea societății, mai ales ca a fost si ofertată sa ramana in cadrul societății.
Contestatoarea afirma faptul ca atribuțiile sale ar fi fost preluate de o alta persoana, fapt ce nu corespunde realității in contextul in care postul său nu mai exista in cadrul departamentului in care a activat, astfel încât nu pot fi reținute susținerile privind declarații existente pe pagini de internet care nu reprezintă poziția oficiala a subscrisei, singurul document oficial fiind decizia de desființare post.
Desființarea unor posturi a devenit imperioasa pentru angajator pentru a eficientiza activitatea departamentului si pentru a nu face extrem de oneroasa continuarea activității cu salariați ramași practic fără activitate.
Contestatoarea vorbește la modul general in cererea de chemare in judecata de practica notorie abuziva a unor angajatori de a invoca dispozițiile art.65 din codul muncii pentru a concedia salariați indezirabili conducerii.
Art.65 este prevăzut de codul muncii si constituie temei legal pentru desființarea postului in temeiul prerogativei conferite angajatorului de art.40 din codul muncii.
In conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (1) din Codul muncii, republicat, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desființarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia.
A.. (2) din același articol dispune in sensul ca desființarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa. Așadar, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului trebuie sa aibă la baza o cauza reala si serioasa, iar desființarea locului de munca sa fie determinata de cauze obiective si nu subiective. In acest context se observa faptul ca desființarea postului ocupat de către contestatoare este efectiva, locul de munca fiind suprimat din organigrama departamentului in cadrul căruia a activat fosta salariata. Postul de sef stație televiziune nu mai exista in cadrul departamentului in care a activat contestatoarea, iar intimata nu a făcut nicio angajare ulterioara pe acest post, întrucât acesta nu mai exista in organigrama.
Desființarea postului ocupat de un salariat poate avea cauze multiple generate de dificultăți economice și diminuarea activității, dar și de nevoia de transformări tehnologice, modernizarea, automatizarea proceselor de producție etc, în toate cazurile impunându-se renunțarea la serviciile unor salariați, datorită desființării locurilor de muncă.
Precizează faptul ca in cadrul societății R. & R. a fost demarat un proces amplu de reorganizare in cadrul departamentului „Digi 24" cu activități specifice posturilor de televiziune prin prisma caracterului dinamic al acestui tip de activitate, diferitele subdepartamente fiind reorganizate si comasate, unele posturi devenind redundante si rămânând fără obiect de activitate, motiv pentru care angajatorul a fost nevoit sa desființeze aceste posturi, propunând angajaților supuși acestui demers, acolo unde a fost posibil, un alt post similar in alt departament.
Acest proiect s-a dezvoltat si a presupus reorganizări frecvente realizate de angajator care in conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (1) lit. a) și b) C. muncii are dreptul: să stabilească organizarea și funcționarea unității.
Cauza desființării postului ocupat de contestatoare este serioasă si s-a impus din necesități evidente privind îmbunătățirea activității, făcând imposibilă continuarea activității contestatoarei la locul de muncă, fără pagube pentru societate, întrucât activitatea sa devenise redundanta.
Precizează faptul ca procesul de reorganizare a departamentelor ce desfășoară activități specifice posturilor de televiziune este unul real si serios ce continua si in prezent, structurile tehnice fiind comasate, având un singur corp de management . dedicat activităților de televiziune.
Astfel in urma coeziunii, după reanalizarea activității si încărcării salariaților angajați in aceasta structura s-au constatat mai multe suprapuneri de activitate, precum si reducerea gradului de încărcare pe segmentele si operațiunile de activitate, respectiv pentru activitățile Promo & Grafica, Mașter Control Room (MCR), Communication Control Room (CCR), IT Helpdesk, Magazia de camere, Programe, Arhiva DigiSport, in urma analizării activității s-a constatat faptul ca un număr de 26 de posturi au devenit redundante, fiind emise decizii de desființare in acest sens in baza hotărârii_/12.04.2014.
Este evident faptul ca deciziile de desființare post au fost emise după lansarea posturilor TV, fiind resimțita nevoia unei reorganizări a activității si a unor posturi, mai mulți salariați având atribuții similare altor posturi din TV.
Fiind in situația concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, intimata a acordat contestatoarei un preaviz de 20 de zile lucrătoare, aspect menționat in cuprinsul deciziei nr. DJ_/06.12.2013, în art. 3.
Decizia contestata a fost motivata atât in fapt, cu menționarea motivelor care determina desființarea locului de munca, cat si in drept, cu precizarea temeiului juridic al concedierii.
Astfel in cuprinsul deciziei nr. DJ_/06.12.2013 se menționează aspectele de fapt:
Având in vedere necesitatea eficientizării activității precum si necesitatea reorganizării activității societății la nivelul departamentului Digi 24,
Având in vedere ca in urma implementării proiectului Digi 24 structurile organizatorice ale postului TV Digi 24 funcționează optim sub coordonarea propriilor manageri, respectiv Redactor-Sef, Director de Producție si Director tehnic, fiind desființat postul de sef stație televiziune devenind redundant, conform hotărârii CA nr._/05.12.2013 prin care a fost aprobata desființarea unui număr de trei posturi printre care si cel de sef stație televiziune ocupat de d-na P. C...."
Decizia de desființare post cuprinde si data emiterii, numărul de înregistrare la registratura pârâtei, semnătura celui in drept sa ia o astfel de decizie si stampila societății.
Decizia de desființare post menționează faptul ca s-a acordat contestatoarei termenul de preaviz si perioada acestuia, precum si data de la care începe sa curgă preavizul.
Totodată, decizia de desființare post produce efecte de la data comunicării ei salariatei, in conformitate cu dispozițiile art. 77 din Codul muncii, republicat, or așa cum a arătat anterior aceasta a fost comunicata contestatoarei la data de 06.12.2013 prin semnătura de luare la cunoștința.
În apel nu au fost administrate alte probe.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Criticile invocate de apelanta-reclamantă privesc, în esență, netemeinicia sentinței civile atacate, cu referire la considerentele pe care aceasta se întemeiază, susținându-se, contrar acestora din urmă, că măsura concedierii nu a avut la bază o cauză reală și serioasă, în sensul dispozițiilor art.65 din Codul muncii, întrucât desființarea locului de muncă nu a reprezentat adevăratul motiv al concedierii, prima instanță apreciind greșit situația de fapt, cu ignorarea probelor aflate la dosarul cauzei.
Prin urmare, având în vedere efectul devolutiv al căii de atac a apelului, așa cum este acesta reglementat prin dispozițiile art.476 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că analiza criticii sus menționate și a apărărilor intimatei-pârâte trebuie să plece de la expunerea situației de fapt, așa cum este aceasta reflectată de probele administrate în cauză.
Astfel, se reține că raporturile de muncă dintre părți s-au stabilit prin contractul individual de muncă nr.16/30.01.2013, contestatoarea fiind angajată, inițial, pe o perioadă determinată de 6 luni (1.02.2012 – 1.08.2012), în funcția de șef stație televiziune.
Prin actul adițional încheiat în data de 01.08.2012, părțile au procedat la prelungirea raporturilor de muncă pe o perioadă determinată de încă 6 luni, iar prin actul adițional la contractul individual de muncă nr.4037/4.02.2013 părțile au stabilit ca raporturile de muncă să se desfășoare pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.02.2013.
În data de la data de 28.11.2013, printr-un e-mail transmis angajaților postului (fila 25 dosar fond), redactorul-șef Digi24 anunță: „Începând din acest moment, C. P. nu se mai ocupă de coordonarea stațiilor locale Digi24. Atribuțiile ei au fost preluate de A. Hrinca."
În data de 29.11.2013, pe pagina de internet www.reportervirtuaI.ro a fost publicată informația potrivit căreia salariata reclamantă a fost schimbată din funcție, informație confirmată de redactorul-șef Digi24. Potrivit aceleiași surse, aceasta a fost înlocuită de A. Hrinca;
În data de 02.12.2013, salariata reclamantă a fost notificată de redactorul-șef Digi24 să predea „de îndată laptopul MacBook Air, echipament proprietatea R.&R.", notificare căreia salariata i se conformează, potrivit procesului verbal de predare primire încheiat în aceeași dată (fila 30 dosar fond).
Tot în data de 02.12.2013, mail-ul de serviciu al reclamatei a fost dezactivat (fila 33 dosar fond), iar printr-un email, salariata reclamantă solicită managerului de proiect interimar să îi comunice care este statutul său în cadrul unității (fila 31 dosar).
Prin Decizia nr. DJ_ / 06.12.2013, emisă de intimat-pârâtă și comunicată salariatei în data de 06 12.2013, angajatorul dispune acordarea preavizului legal de 20 de zile lucrătoare, termenul de preaviz urmând să înceapă să curgă după expirarea unui termen de 3 zile lucrătoare, acordat salariatei pentru a opta pentru postul vacant de reporter oferit, și, totodată, încetarea contractului individual de muncă al reclamantei P. C., în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii, la expirarea preavizului menționat în decizia de concediere, ca urmare a desființării postului de Șef stație televiziune, ocupat de aceasta.
În motivarea Deciziei nr. DJ_ / 06.12.2013, angajatorul invocă necesitatea eficientizării activității Societății și necesitatea reorganizării activității Societății, la nivelul departamentului Digi 24, având în vedere că, în urma implementării proiectului „Digi 24” structurile organizatorice ale postului Digi 24 funcționează optim sub conducerea redactorului șef și a producătorilor generali ai stațiilor locale, postul de șef stație televiziune devenind redundant.
De asemenea, angajatorul indică, drept act decizional care a stat la baza măsurii concedierii întemeiate pe motive care nu țin de persoana salariatului, Hotărârea Consiliului de Administrație nr._/05.12.2013, prin care a fost aprobată desființarea unui număr de 3 posturi, printre care și cel de Șef stație televiziune, ocupat de reclamantă.
Pornind de la succesiunea faptelor și actelor la care s-a făcut mai sus referire și având în vedere motivele invocate de angajator în conținutul deciziei de concediere, Curtea constată fondat motivul de apel prin care se susține că măsura concedierii nu s-a întemeiat, în realitate, pe Hotărârea Consiliului de Administrație din 05.12.2013, aceasta întemeind numai din punct de vedere formal dispozițiile art. 65 din Codul muncii.
Deși intimata-pârâtă s-a apărat susținând că fosta salariată și-a bazat contestația pe relatări ale unor foști colegi, fără a se indica înscrisuri sau numele angajaților în cauză, pe articole din presă, fără o sursă certă, Curtea constată că apelanta-reclamantă a depus la dosar o corespondență electronică relevantă, pe care angajatorul nu a contesta-o, alături de alte înscrisuri care dau suport probator susținerilor acesteia.
Astfel, rezultă cu evidență faptul că decizia de concediere a reclamantei, înțelegând prin aceasta încetarea efectivă a atribuțiilor de serviciu care îi reveneau în calitate de Șef stație televiziune, ocupat de aceasta, iar nu actul juridic care o materializează, a fost luată în data de 28.11.2013, când atribuțiile acesteia au fost preluate, din dispoziția Redactorului-șef, de un alt salariat, respectiv de domnul A. Hrinca, aspect care a fost făcut cunoscut celorlalți salariați.
Referitor la repartizarea atribuțiilor salariatului concediat către unul sau mai mulți angajați ai societății, Curtea reține că, de principiu, această măsură corespunde exercitării prerogativei organizatorice a angajatorului și nu are, prin ea însăși, caracter nelegal, în condițiile în care nu se dovedește că este vorba despre un salariat nou angajat sau despre o substituire integrală, sub aspectul atribuțiilor, a unui angajat cu altul,
Însă, în cauza de față, se reține, pe de o parte, că preluarea atribuțiilor de către salariatul A. Hrinca, care ocupa postul de producător știri, fiind subordonat ierarhic coordonatorului stațiilor locale (reclamantei), s-a făcut anterior emiterii deciziei de concediere, și, pe de altă parte, că această măsură anterioară concedierii reclamantei este în contradicție chiar cu motivele invocate, ulterior, în decizia de concediere din data de 06.12.2013 și în Hotărârea Consiliului de Administrație nr._/05.12.2013, în sensul că „structurile organizatorice ale postului Digi 24 funcționează optim sub conducerea redactorului șef și a producătorilor generali ai stațiilor locale, postul de șef stație televiziune devenind redundant”.
De asemenea, tot anterior actului decizional care se susține că a stat la baza concedierii, respectiv în data de 02.12.2013, salariata a fost notificată să predea „de îndată” echipamentul (laptop) încredințat pentru exercitarea funcției, mail-ul de serviciu al acesteia fiind dezactivat, așa cum rezultă din înscrisurile depusă la dosarul primei instanțe.
În data de 02.12.2013, printr-un email, salariata reclamantă solicită managerului de proiect interimar să îi comunice o decizie oficială privind revocarea sa din funcție și motivația acesteia, solicitare căreia nu i se dă curs.
Abia în data de 06.12.2013, salariatei i se comunică Decizia de concediere nr. DJ_ / 06.12.2013, în conținutul căreia se face referire la Hotărârea Consiliului de Administrație nr._ din data de 05.12.2013 (fila 71 dosar fond), însă în condițiile în care salariata nu mai exercita în fapt atribuțiile de serviciu încă din data de 28.11.2013, fără a-i fi comunicată nicio justificare de natură economică care să fi impus încetarea în mod intempestiv a exercitării atribuțiilor funcției și preluarea acestora de către alt salariat, Curtea apreciază ca veridice susținerile apelantei-pârâte, în sensul că Hotărârea Consiliului de Administrație nr._ din data de 05.12.2013 a fost emisă, în ceea ce o privește, pro causa, pentru a da o aparență de legalitate concedierii ce fusese deja pusă în practică.
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin.1 din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Conform dispozițiilor art. 65 alin.2 din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În raport cu aceste dispoziții legale, fără a nega dreptul angajatorului de a decide asupra organizării eficiente a structurilor interne și de a selecta acele posturi pe care urmează să le desființeze, în cazul în care apreciază că această măsură duce la eficientizarea activității, prerogativa acestuia de organizare fiind în mod expres prevăzută de dispozițiile art. 40 alin.1 lit. a din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, Curtea reține că în cadrul controlului judiciar privitor la legalitatea și temeinicia măsurii dispuse instanța poate să analizeze, alături de celelalte cerințe impuse de art.65 din Codul muncii, dacă desființarea postului are un caracter obiectiv, determinând cu necesitate restructurarea, dacă este independentă de factorii subiectivi care au legătură cu persoana angajatului.
Legea cere ca suprimarea postului să fie reală și serioasă, iar nu impusă de nevoile stringente ale societății și imediat utilă performanțelor acesteia, concedierea putând fi și doar urmarea unei alte concepții de organizare a activității, a unei viziuni de dezvoltare a afacerii, impunându-se recunoașterea unei largi marje de apreciere a angajatorului cu privire la organizarea și conducerea activității sale, însă numai atât timp cât nu se urmărește înlăturarea unui anumit angajat și disimularea realității.
Or, în pricina supusă judecății, din succesiunea cronologică a faptelor și a actelor analizate, coroborată cu celelalte aspecte mai sus evidențiate, rezultă că la baza măsurii concedierii nu a stat actul decizional invocat în motivarea acesteia, angajatorul nedovedind că măsura concedierii a fost dispusă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ceea ce este de natură să conducă la nulitatea deciziei emise în aceste condiții.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite contestația și va anula decizia de concediere nr. DJ_/06.12.2013, dispunând, în temeiul art.80 din Codul muncii, reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
În baza art.453 din Codul de procedură civilă, va fi obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea pricinii în fond (onorariu avocațial redus), Curtea dând eficiență dispozițiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care permit reducerea, din oficiu, a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
În argumentația reducerii onorariului pentru plata avocatului, de la suma de 11.043 lei la suma de 4.000 lei, instanța a avut în vedere numărul redus de termene de judecată, amplitudinea și complexitatea medie a activității depuse, cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, care a căzut în calea de atac în pretenții.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute și în limita unui cuantum rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta P. C., având CNP_, domiciliată în București, C.. Griviței, nr. 148, ., ., împotriva sentinței civile nr.3476 din data de 08.04.2015, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . cu sediul social în București, .. 75, Forum 2000 Building, Faza I, ., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J40/_/1994, având CUI RO nr._.
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite contestația.
Anulează decizia de concediere nr.DJ_/6.12.2013.
Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii.
Obligă intimata la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea pricinii în fond (onorariu avocațial redus).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. N. P. M. G.
GREFIER
M. P.
Red.: P.I.N.
Tehnored. V.N./4 ex./17.12.2015
Jud.fond: P. A.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 2049/2015.... → |
|---|
