Contestaţie calcul CAS. Decizia nr. 627/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 627/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 32357/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6823/2014)
Decizia civilă nr.627
Ședința publică din data de la 18 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
JUDECĂTOR: N. I. P.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de recurs formulată de recurenta-contestatoare A. M. împotriva sentinței civile nr.2380 din data de 28.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. de P. a Municipiului București și C. Națională de P. Publice, cauza având ca obiect contestație calcul C.A.S.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții lipsa de procedură cu intimata C. Națională de P. Publice, în sensul că la dosar nu s-a restituit dovada de citare cu aceasta. De asemenea, se mai arată că s-au comunicat motivele de recurs deduse judecății și înscrisurile aferente către părțile intimate din prezenta cauză. La data de 10.02.2015, s-a depus la dosar prin serviciul „registratură” al acestei secții din partea intimatei C. Națională de P. Publice, întâmpinare cu privire la motivele de recurs deduse judecății, cu precizarea că pe această cale înțelege să solicite judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă. La data de 17.02.2015, recurenta-contestatoare A. M., prin avocat, a depus la dosar cerere prin care solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, motivat de faptul că avocatul său ales reprezintă interesele unui alt client în fața unei alte instanțe de judecată, iar în cazul în care nu se va prezenta până la sfârșitul ședinței, înțelege să solicite amânarea pricinii, fiind atașat prezentei cereri extras de pe portalul instanțelor judecătorești cu privire la existența cauzei de față.
Cu privire la intimata C. Națională de P. Publice, Curtea constată că prin sentința pronunțată de instanța de fond a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, iar criticile invocate de partea recurentă, prin cererea de recurs dedusă judecății nu vizează și acest aspect. Cum intimata C. Națională de P. Publice, prin întâmpinarea formulată, indică termenul de judecată din data de 18.02.2015, apreciază procedura de citare cu aceasta legal îndeplinită, având în vedere că intimata mai sus menționată are cunoștință de termenul de judecată acordat.
Cu privire la cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta-contestatoare A. M., prin avocat, Curtea constată că la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii de amânare a cauzei pentru faza procesuală a recursului, cum de altfel nu au fost prezentate înscrisuri justificative în susținerea motivului de amânare invocat în cererea depusă pentru termenul de azi, situație față de care respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta-contestatoare A. M..
Totodată, Curtea declară cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părții intimate de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată inițial sub nr._/3/2011 și ulterior sub nr._ pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. M. a solicitat obligarea pârâtei C. de P. a Municipiului București la recunoașterea drepturilor potrivit art. 76 din Legea nr.19/2000, prin adăugarea procentului de 5,5% de care a fost privată în mod ilegal de la data apariției actului normativ invocat, precum și la emiterea unei noi decizii de pensii prin care să fie adăugate drepturile bănești realizate în perioada în care a lucrat în Olanda, respectiv iulie 1970 – august 1972; respectiv la plata de daune morale în cuantum de 5000 lei.
Prin cererea completatoare și precizatoare formulată la data de 03.05.2012 reclamantul a solicitat returnarea sumelor de bani reprezentând 5.5% contribuții pentru asigurări de sănătate pe toată durata cât aceste sume au fost reținute, dobânda legală aferentă și indicele de inflație. A mai solicitat emiterea unei noi decizii de pensie și luarea în calcul la stabilirea pensiei și a perioadei iulie 1970 – august 1972, cât timp a lucrat în Olanda cu statut de diplomat și pentru care la timpul respectiv s-au achitat toate contribuțiile de asigurări sociale.
Prin cererea completatoare și precizatoare formulată la data de 04.05.2012, reclamantul a învederat că solicită obligarea pârâtului la emiterea răspunsului la petițiile formulate de acesta, conform art. 2 alin.2 din Legea nr. 554/2004.
Prin încheiarea din data de 04.05.2012 s-a admis excepția necompetenței funcționale.
La termenul din data de 08.03.2013 instanța de fond a dispus introducerea în cauză a pârâtei C. Națională de P. Publice, ca urmare a cererii completatoare formulată de reclamant.
La termenul din data de 19.04.2013 reclamantul a renunțat la invocarea excepției de neconstituționalitate și a excepției lipsei calității de reprezentant a directorului Casei de P. a Municipiului București.
Instanța de fond a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a CNPP și excepția lipsei de interes.
Prin sentința civilă nr.2380/28.02.2014, Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. Națională de P. Publice invocată din oficiu; a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. Națională de P. Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; a admis excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să răspundă la petițiile formulate de reclamantă; a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. Națională de P. Publice, având ca obiect obligarea pârâtei să răspundă la petițiile formulate de reclamant, ca devenită lipsită de interes; a respins în rest acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. Națională de P. Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situației de fapt și de drept:
Asupra excepției lipsei calității procesual pasive a CNPP, instanța de fond a reținut că potrivit art. 131 din Legea nr. 263/2010: (1) CNPP este instituție publică de interes national, cu personalitate juridică, organ de specialitate al administratiei publice centrale care administrează sistemul public de pensii. (4) C. de pensii a municipiului Bucuresti și casele județene de pensii sunt servicii publice, investite cu personalitate juridică.
C. Națională de P. Publice nu gestionează pensiile la nivel individual, stabilirea, recalcularea, revizuirea, plata pensiilor realizându-se, în speță de C. de P. a Municipiului Bucucrești.
Prin urmare, cererea de recalculare a pensiei, cererea de restituirea a procentului de 5,5% și cererea de soluționare a pettițiilor nu se soluționează în contradictoriu cu pîrâta C. Națională de P. Publice, ci cu pârâta C. de P. a Municipiului București, astfel încât excepția invocată din oficiu a fost admisă.
Asupra excepției lipsei de interes, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul nu a indicat petițiile pe care le-a depus la C. de pensii și care nu au primit niciun răspuns. Cu toate acestea, din înscrisurile existente la dosar rezultă că reclamantul a formulat mai multe cereri prin care a solicitat recalcularea pensiei, care nu pot fi încadrate în categoria petiții.
Din adresa nr._/27.06.2011 emisă de C. Locală de P. Sector 5 București, care, deși nu este adresată reclamantului, cuprinde informații privind drepturile de pensie acestuia, rezultă informații cu privire la veniturile valorificate în perioada în care reclamant a fost detașată în Olanda. Prin urmare, întrucât informațiile solicitate au fost aduse la cunoștința reclamantului, prin depunerea adresei menționate la dosarul cauzei, cererea de obligare a pârâtei de a răspunde la petițiile formulate a devenit lipsită de interes.
Asupra fondului cauzei, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit adresei nr._/27.06.2011 emisă de C. Locală de P. Sector 5, în urma verificării dosarului de pensie nr._ privind pe M. A., acesta a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, începând cu data de 20.10.1990.
Conform înregistrărilor din fișa de pensie, în perioada 29.06.1970 – 02.09.1972 reclamantul a fost delegat al Petrolexportimport la societatea mixtă P. din Olanda. Perioada respectivă s-a valorificat la stabilirea, respectiv recalcularea pensiei, utilizându-se salariul minim pe economie. S-a indicat că reclamantul a anexat în copie un contract de locație, tradus din limba olandeză, precum și alte acte din care rezultă salariul aferent perioadei iulie 1970 – august 1972.
Începând cu data de 01.07.2007, pensia a fost recalculată conform OUG nr. 19/2007, punctajul mediu anual recalculat fiind de 3,_ puncte.
În carnetul de muncă al reclamantului, pentru perioada 29.06.1970 – 02.09.1972 nu sunt indicate veniturile realizate. De asemenea, nu există alte înscrisuri din care să rezulte veniturile salariale ale reclamantului în perioada respectivă, pentru care s-au achitat contribuții de asigurări sociale.
Începând cu 01.01.2011 intimata - pârâtă a reținut din pensia reclamantului contribuția de asigurări de sănătate în procent de 5,5%, aplicând acest procent la întregul cuantum al pensiei, temeiul juridic invocat fiind Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, așa cum a fost modificată prin OUG nr.107/2010.
Potrivit art.257 alin.22 ”Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)”.
„Contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei” se precizează în art.259 alin 2 din același act normativ.
Instanța de fond a reținut că, într-adevăr, toți pensionarii cu venituri din pensii care depășesc 740 lei sunt contribuabili ai sistemelor de asigurări sociale așa cum se reglementează prin articolele de lege indicate dar problema litigioasă o constituie, însă, determinarea venitului asupra căruia se aplică cota de contribuție de 5,5%, ca reprezentând întreaga pensie, ori doar diferența ce depășește suma de 740 de lei.
Instanta de fond a mai reținut că scopul urmărit de legiuitor a fost acela a se aplica cota de contribuție asupra diferenței din pensie care depășește 740 lei, și nu asupra întregii pensii, întrucât textul prevede clar că ceea ce datorează „pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este (cota) 5,5% aplicată asupra acestor venituri”, această din urmă sintagmă „asupra acestor venituri” referindu-se evident la veniturile de care vorbește legiuitorul în prima parte a textului respectiv „venituri din pensii depășesc 740 de lei”.
Prin acest mod de calcul legiuitorul a urmărit lărgirea sferei contribuabililor la bugetul asigurărilor de sănătate de la pensionarii cu pensii de 1000 lei la pensionarii cu pensii de 740 lei, luând în același timp (prin teza a II-a a art. 259 alin.2) și o măsură de protecție socială pentru ca pensiile acestor contribuabili să nu coboare sub un nivel minim garantat.
Fiind sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 259 alin.(2) Legea nr.95/2006 sunt constituționale, în măsura în care, se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 lei.
În considerentele deciziei amintite, Curtea Constituțională a reținut că, categoria de venituri asupra căreia poarta sarcina fiscală - contribuția de asigurări de sănătate, sunt veniturile din pensie, sarcina fiscală este stabilită asupra diferenței dintre cuantumul pensiei si suma deductibilă de 740 lei, iar prin modalitatea concretă de calcul a acestei sarcini fiscale se ajunge, în privința tuturor pensiilor, indiferent de cuantumul lor concret, la plata către bugetul asigurărilor sociale de stat a cotei de 5,5% aplicată asupra diferenței menționate și la scutirea totală de la plata contribuției a sumei deductibile de 740 lei.
Totodată, instanța de fond a reținut că ulterior deciziilor Curții Constituționale au fost emise OUG nr. 17/2012 și HG nr. 850/2012, prin care s-a recunoscut creanța pensionarilor și s-a dispus punerea în plată eșalonată a acesteia.
Rezultă astfel că este vorba de situația unei creanțe recunoscute prin acte normative care eșalonează plata, iar la data pronunțării hotărârii au fost efectuate si finalizate plățile către pensionari potrivit graficului.
Acest aspect rezultă și din imaginea de plată în care sunt evidențiate restituirile lunare, în cuantum de 41 de lei, în cursul anului 2012.
Cu privire la valorificarea veniturilor realizate în perioada 1970-1972 s-a avut în vedere că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Conform art.165 alin.2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare, sporuri detaliate în cuprinsul anexei nr.15 la H.G. nr.257/2011.
Prin urmare, ceea ce interesează pentru stabilirea punctajului mediu anual, sunt toate veniturile salariale efectiv încasate, cu privire la care au fost achitate contribuțiile individuale de asigurări sociale, independent de caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Din probele administrate în cauză nu rezultă veniturile realizate de reclamant în parioada de referință, pentru care s-au achitat contribuții de asigurări sociale, iar până la data pronunțării hotărârii reclamantul nu a depus înscrisuri emise de angajator/deținător de arhivă, din care să rezulte datele indicate mai sus.
Instanța de fond a mai reținut că în înscrisurile depuse de reclamant sunt indicate sume în valută care reprezintă salariul realizat, însă nu sunt indicate sumele pentru care s-au achitat contribuții de asigurări sociale.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs recurentul A. M. pentru următoarele motive:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii străine de natura pricinii instanța interpretând greșit și actul dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Totodată, hotărârea pronunțată în cauză a fost dată cu încălcarea și respectiv aplicarea greșită a legii.
Astfel, potrivit prevederilor Legii nr.3/1977 constituia vechime în muncă valorificarea acesteia la acordarea pensiei pentru limită depusă și vechime în muncă perioada în care persoana în cauza contribuia la bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS).
Recurentul a arătat că a fost numit în baza unui ordin de ministru pe care îl și anexează, ca director executor al părții române în cadrul Societății comerciale mixte româno-olandeze P.-Haga, situație în care din salariu îi erau reținute toate contribuțiile aferente la BASS ca tuturor angajaților din România.
Astfel, recurentul consideră că este nedreptățit în raport cu alte persoane aflate în situații similare și în acest sens depune la dosar practică judiciară.
Totodată, recurentul apreciază că deși ceea ce interesează la stabilirea venitului mediu anual este totalitatea veniturilor efectiv încasate și implicit cele realizate în perioada 1972-1974 în Olanda, pentru care au fost achitate asigurările sociale, acest aspect nu a fost avut în vedere de instanță.
De asemenea, cererea sa a avut în vedere inclusiv Decretul nr. 159/1984 (veniturile realizate în perioada 1972-1974 au fost încasate de reclamant și pentru acestea s-a reținut și virat contribuția conform dispozițiilor art.3 al Decretului nr.159/1984, cât și cota aferentă pentru pensie suplimentară), art.76, art.78 alin 2 și art.2 lit e din Legea nr. 19/2000.
În cauză nu erau incidente prevederile Legii nr.263/2010, întrucât în dreptul la pensie a fost stabilit anterior intrării în vigoare a acestei legii și eroarea de calcul se datorează neatenției pârâtei în efectuarea calculului pensiei stabilite prin Decizia nr._/28 noiembrie 1990, precum și a analizei superficiale a întregului dosar de pensie depus de recurent. Mai mult, legea civilă dispune pentru viitor.
A mai arătat recurentul că instanța de fond a trecut cu ușurința și peste prevederile art 76 alin. (2) din legea nr. 19/2000, motivarea fiind una criticabilă întrucât nu a ținut seama de situația de fapt și de dispozițiile exprese ale legii.
La data de 10.02.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata C. Națională de P. Publice, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Analizând actele dosarului prin prisma criticilor formulate de către recurentul reclamant, încadrate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit deciziei nr._/30 iulie 1997 s-a stabilit în favoarea recurentului M. A. dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, în baza legii nr.3/1977, cu începere din data de 15.04.1997, avându-se în vedere o vechime totală în muncă de 42 de ani.
Ulterior, drepturile de pensie cuvenite recurentului au fost recalculate în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 și ale HG nr.1456/2005, începând cu 1.12.2005.
Totodată, prin decizia nr._/1.07.2007 emisă de C. teritorială de P. a Sectorului 5 București s-au stabilit drepturile de pensie cuvenite recurentului în conformitate cu prevederile OUG nr.19/2007.
De asemenea, prin decizia nr._/22.07.2008 s-au revizuit drepturile de pensiei cuvenite recurentului reclamant în temeiul HG nr.1550/2004, fiind luate în considerare salariile obținute în perioada 1958 – 1960 și solda de grad.
Deciziile mai sus amintite au rămas definitive, nefiind contestate de recurent în termenul legal, prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000.
În speță, recurentul reclamant a solicitat obligarea intimatei pârâte la emiterea unei noi decizii de pensii, prin care să fie luate în calcul drepturile bănești obținute în perioada lucrată în Olanda ca personal detașat cu statut diplomatic, respectiv iulie 1970 – august 1972, susținând că deși a efectuat demersuri în acest sens anterior sesizării instanței, prin cererile adresate casei locale de P. a Sectorului 5 București în intervalul ianuarie 2005 – august 2011, nu a primit un răspuns favorabil.
Acțiunea adresată primei instanțe a fost formulată la data de 24.08.2011, caz în care, contrar susținerilor recurentului, în prezenta cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile Legii nr.263/2010, act normativ în vigoare din data de 1.01.2011, care permitea și persoanelor pensionate anterior în baza Legii nr.3/1977 sau a Legii nr.19/2000 să solicite recalcularea pensiei prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia (art.107 alin.3).
În ceea ce privește perioada în care recurentul a fost delegat la societatea mixtă din Olanda, Curtea constată că acest interval a fost avut în vedere la stabilirea/recalcularea pensiei, fiind utilizat salariul minim pe economie, astfel cum rezultă din adresa nr._/27.06.2011 comunicată Casei Naționale de P. Publice de către CPMB – C. Locală de P. a Sectorului 5 București.
Același aspect rezultă și din analiza buletinului de calcul anexă la decizia nr._/22.07.2008, depus în copile la dosarul de fond.
Deși recurentul a invocat în prezenta cauză faptul că angajatorul a achitat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru drepturile bănești a căror valorificare o solicită, acest aspect nu rezultă din cuprinsul înscrisurilor invocate în cauză.
Astfel, potrivit Ordinului Ministrului Petrolului nr.596/29.06.1970 rezultă doar că recurent, șef serviciu la ISCE Petroexport, a fost numit în funcția de directorul executor al părții române în cadrul Societății comerciale mixte româno-olandeze P.-Haga, pe durata cât va funcționa în străinătate în cadrul societății, va fi salarizat de către aceasta conform statutului de funcționare și a reglementărilor stabilite de HCM nr.2162/1969 la nivel de secretar economic I, conform calculul anexat.
În carnetul de muncă al recurentului nu au fost înscrise salariile obținute de acesta în perioada în care a fost delegat în Olanda.
Raportul privind salarizarea și cheltuielile efectuate în perioada iulie 1970 – august 1972 ca director adjunct la societatea Petroleum – Olanda a fost întocmit personal de recurent, iar contractul de locație din 25 ianuarie 1971 încheiat cu începere din 1 februarie 1971 – 31 august 1972, face dovada doar a faptului că Petroleum Associație NV, cu sediu și punct de lucru în Haga a închiriat de la Cooperative Flatexploitatievereniniging Meeryicht UA, un apartament cu 4 camere, destinat locuirii unei familii, pe numele de M., prețul chiriei în cuantum lunar de 650 NLG urmând a fi transferat în contul locatorului.
Prin urmare, prima instanță a reținut în mod corect că înscrisurile prezentate de reclamant nu fac dovada plății contribuțiilor siciale pentru sumele ce se solicită a fi valorificate în cauză.
Recurentul s-a rezumat să invoce direct în recurs în mod generic prevederile Decretului nr. 159/1984 pentru modificarea și completarea Decretului nr. 233/1974 privind unele drepturi și obligații ale cetățenilor români care realizează venituri în valută, fără a depune însă la dosarul cauzei vreun înscris din care să rezulte că s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale pentru drepturile bănești a căror valorificare o solicită în prezenta cauză.
Prin urmare, în lipsa unor înscrisuri din care să rezulte plata contribuției de asigurări sociale pentru drepturile bănești obținute în perioada în discuție, recurent susține fără temei legal aplicarea principiului contributivității, reglementat de art. 2 alin.1 lit.e din Legea nr.19/2000, conform căruia “fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”, prevedere preluată și de art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, incidentă în cauză.
De adăugat că prin decizia nr.19/2012 pronunțată în recurs în interesul legii, ICCJ a stabilit că „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale”, argumentele din această decizie referitoare la principiul contributivității fiind pe deplin valabile și în cauza dedusă judecății întrucât principiul contributivității a fost reglementat și de art. 2 lit.c din Legea 263/2010.
Așadar, cum principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, Curtea reține că la stabilirea/recalcularea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul numai acele venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, cerință neîndeplinită în cauza pendinte.
În ceea ce privește practica judiciară invocată de recurent, aceasta nu reprezintă izvor de drept, câtă vreme principiul constituțional este acela potrivit cu care judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, având obligația de a proceda în fiecare caz în parte la identificarea, interpretarea și aplicarea dispozițiile legale incidente.
Pentru toate considerentele arătate, având în vedere că prima instanță a intepretat corect actul dedus judecății, prin aplicarea judicioasă a prevederilor legale incidente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în baza art.312 C.pr.civ., în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator A. M. împotriva sentinței civile nr.2380 din data de 28.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. de P. a Municipiului București și C. Națională de P. Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. F. G. B. A. C. N. I. P.
Grefier,
B. M.
Red. Jud. RFG,
Dact: Z.G./2 ex
Jud.fond: D.E.B.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3091/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 817/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
