Pretentii. Decizia nr. 817/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 817/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 44614/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 351/2015)
Decizia Civilă Nr.817
Ședința Publică din data de la 05 Martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
JUDECĂTOR A. I. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă A. L. I., împotriva sentinței civile nr.8183/09.09.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza având pe fond ca obiect „contestație împotriva deciziei de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă A. L. I., prin avocat d-nul I. T., cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 20 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2015, lipsind intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, cât și faptul că pentru această dată s-a depus la dosarul cauzei, la data de 03.03.2015, prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții, de către recurenta-reclamantă A. L. I. motivele recursului, în dublu exemplar, ca urmare a mențiunii cu care a fost citată pentru termenul de judecată de la această dată, cu precizarea că actele procedurale depuse au fost transmise, din oficiu, prin fax, către intimata-pârâtă, la data de 03.03.2015, conform dovezii atașate la fila 28 dosar recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs deduse judecății.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, conform cererii introductive și completate ulterior prin memoriul aflat la filele 11-13 dosar recurs, întrucât, în opinia sa, în cauză sunt incidente dispozițiile prev. de art. 304 pct. 8 din codul de procedură civilă de la1865 și art.304 alin.(1) din același cod, în baza cărora se poate admite recursul.
Astfel, a arătat în cererea în cauză faptul că sunt incidente dispozițiile art.304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, întrucât instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv adeverințele din care rezultă că majorările de salariu au avut caracter permanent și pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale, precum și sporul de vechime 20%, care a fost luat în calcul, din greșeală, în cuantum de 12%, deși în cuprinsul adeverinței se precizează faptul că s-au achitat contribuțiile sociale pentru un spor de 20%.
De asemenea, în cauză, consideră că sunt incidente și dispozițiile prev. de art.3041 din Codul de procedură civilă, întrucât, în opinia sa, instanța de fond nu a analizat cauza sub toate aspectele, ci doar sub aspectul dispozițiilor prev. de art.165 alin.(2) din Codul muncii, în sensul că în perioada respectivă sunt luate în calcul doar veniturile nete, or, nu este vorba numai de venituri nete, ci și de sporuri cu caracter permanent, în sensul dispozițiilor art.165 alin.(2) teza a II-a din Codul muncii, potrivit cu care veniturile cu caracter permanent pot fi dovedite și cu adeverințe eliberate de către unitatea la care și-a desfășurat activitatea salariatul, cum este și cazul în speță.
Pentru aceste motive, concluzionează în sensul admiterii recursului, așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință, modificarea sentinței civile recurate în sensul obligării pârâtei să elibereze o nouă deciziei de pensionare cu luarea în calcul a majorărilor de care a beneficiat, precum și introducerea sporului vechime de care a beneficiat.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.150 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8183 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte contestația formulată de contestator A. L. I. în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București a fost anulată Decizia nr._/04.08.2011 emisă de parata, a fost obligată parata să emită o decizie prin care să stabilească și să plătească, începând cu data de 01.03.2011, drepturile de pensie ale contestatoarei cu valorificarea și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 6634/15.12.2010 emisă de RAAN SITON. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a paratei la recalcularea drepturilor de pensie cu veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 6636/15.12.2010 emisă de RAAN SITON și adeverința nr._/29.09.2009 emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Totodată, a fost obligată parata să plătească reclamantei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
În considerente a reținut că drepturile de pensie ale reclamantei s-au născut la data de 01 martie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel după cum rezultă din actele aflate la dosar. Din aceste acte, din buletinul de calcul, dar și din poziția procesuală a paratei exprimată cu ocazia cuvântului în dezbateri, se constată parata nu a valorificat veniturile suplimentare realizate, astfel cum acestea rezultă din adeverințele depuse la dosarul de pensie.
În ce privește sumele realizate pentru munca în acord global, instanța a reținut această formă de retribuire presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce înseamnă că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către unitatea emitentă a adeverințelor nr. 807 și 806 din data de 22 iunie 2011 din cauza de față.
Astfel, examinând conținutul acestui înscris, rezultă că reclamanta „a realizat venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare”, respectiv prime și acord, iar „aceste venituri au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art. 1 din Decret nr. 389/72, Legea nr. 49/92, OUG nr. 2/99, prin care angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție conform legii asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri”. S-a mai menționat deopotrivă că „Pe toată perioada evidențiată s-au achitat lunar cotele CAS, conform Deciziei nr. 389/72, Legea nr. 49/92, OUG nr. 2/99 inclusiv contribuția pentru pensia suplimentară conform Legii nr. 27/66, Decizia nr. 389/72, Legii nr. 3/77, Decizia nr. 132/86, Legea nr. 49/92 și OUG nr. 31/98”.
Odată reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora „sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 96 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 263/2010, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul a achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În speță însă au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. c) din Lege nr. 263/2010, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.01.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, principiul contributivității este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului „ubi eadem est rațio, ibi eadem soluțio esse debet”.
Ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar la momentul primirii de către asigurați a contraprestației, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 și dezvoltat în art. 96 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permenent sau nepermenent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Aceeași este și situația veniturilor salariale suplimentare încasate de reclamanta prin adeverința cu nr. 6634 din data de 15 decembrie 2010.
Astfel, pentru identitate de rațiune și pentru aceste venituri s-au achitat toate obligațiile financiare conform legislației în vigoare la acea dată - și aceste venituri trebuie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei.
În ce privește veniturile realizate în perioada iulie 1977- ianuarie 1991, instanța a luat în considerare veniturile nete realizate de reclamanta, potrivit art. 165 alin.1 lit. b din legea nr. 263/2010 ce nu sunt norme imperative.
Tribunalul a avut în vedere drept dată de referință data de 01 aprilie 2011, respectiv cererile întemeiate pe actele doveditoare noi prezentate de pensionar, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform legii nr. 263/2010 se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagiile de cotizare realizate se soluționează în termenul prevăzut la art. 106 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art. 107 alin.4 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 4, cu respectarea termenului general de prescripție.”
Cum drepturile de pensie ale reclamantei s-au născut la data 01 martie 2011, potrivit celor reținute anterior, iar adeverința în discuție a fost depusă la parata la data 03 februarie 2011, dar și pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art. 106 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat parata să emită o decizie de pensionare și să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei cu valorificarea veniturilor atestate de adeverința cu nr. 6634 din data de 15 decembrie 201 emisă de ITON M., începând cu data de 01 martie 2011.
Privitor la perioada iulie 1977-ianuarie 1991, instanță a respins pretențiile reclamantei, deoarece potrivit art. 165 alin.1 lit. b din Legea nr.263/2010 se vor lua în considerare la recalculare veniturile nete realizate de acesta și nu cele brute așa cum le solicită prin acțiune, așa cum sunt menționate în adeverințele cu nr. 6636 din data de 15 decembrie 2010 emisă de ITON M. și adeverința cu nr._ din data de 29 septembrie 2009 emisă de OSIM București.
În ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, acesta a depus la dosar dovada acestora și cum parata se afla în culpă procesuală, a fost obligată la cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat ales, conform art.274 din C. pr. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal recurenta-reclamantă A. L. I..
În susținerea recursului a arătat că se impune casarea în parte a sentinței recurate, pentru că, la pronunțarea acesteia, deși la dosarul cauzei au existat adeverințele nr. 6634/15.12.2010 și nr. 6636/15.12.2010 (filele 7-9 dosar fond), eliberate de: R.A.A.N. - Sucursala de Inginerie Tehnologică Obiective Nucleare (S.I.T.O.N.) București M., precum și Adeverința nr._/29.09.2009 (filele 10-11 dosar fond), eliberată de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OS//W), cu sediul în București, totuși reclamantei-contestatoare A. Leila nu i-au fost valorificate:
- mențiunile referitoare la majorarea retribuției tarifare conform Decretului Consiliului de Stat nr. 46/1992, în sumă de 175 lei lunar, de care a beneficiat în perioada 15.02._87 și mențiunile referitoare la majorarea retribuției tarifare, în sumă de 160 lei lunar, de care a beneficiat în perioada 01.06._89, în care a lucrat, ca traducător editură, la l.R.N.E. Pitești - Departamentul de proiectare (în prezent R.A.A.N.S.I.T.O.N.) București M., neînscrise în Carnetul de muncă ..X. Nr._ (filele 17-37 dosar fond), dovedite cu Adeverința nr. 6636/15.12.2010, menționată anterior, reprezentând, așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în această adeverință, sporuri cu caracter permanent, în sensul prevăzut la cea de a doua teză de la art. 165 alin (2) din Legea nr. 263/2010;
- mențiunile referitoare la sporul de vechime de 20% de care a beneficiat în perioada 10.12._91 și la sporul de vechime de 25% de care a beneficiat în perioada 01.12.1991-30,04,1992, în care a lucrat, ca referent de specialitate la OSIM, neînscrise în Carnetul de muncă ..X. nr._ (filele 17-37 dosar fond), dovedite cu adeverința nr._/29.09.2009, menționată anterior, reprezentând, așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în această adeverință, un spor cu caracter permanent, în sensul prevăzut la cea de a doua teză de la art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
După părerea recurentei, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond a reținut greșit, netemeinic și nelegal precum că:
- pot fi valorificate numai o parte dintre mențiunile referitoare la sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverința nr. 6634/15.12.2010, menționată anterior, respectiv veniturile suplimentare (acord și premii) de care a beneficiat în perioada 01.11.1979 -01.04,1990, în care a lucrat, ca traducător editură, la I.R.N.E. Pitești - Departamentul de proiectare București M., dovedite cu mențiunile înscrise la coloană (3) din Tabelul nr. 1 și în Tabelul nr. 2 cuprinse în adeverința nr. 6634/15.12.2010, anexate adeverinței nr. 6636/15.12.2010, menționată anterior, celelalte mențiuni dovedite cu adeverința nr. 6636/15.12.2010, respectiv mențiunile referitoare la majorarea retribuției tarifare conform Decretului Consiliului de Stat nr. 46/1992, conform Decretului Consiliului de Stat nr. 46/1992, în sumă de 175 lei lunar, de care a beneficiat în perioada
15.02._87 și mențiunile referitoare la majorarea retribuției tarifare în sumă de 160 lei lunar, de care a beneficiat în perioada 01.06._89, nefiindu-i valorificate (N.R. recurenta a menționat că, în documentul denumit Date privitoare la activitatea în muncă, existent la filele 51-61 dosar fond, nu sunt cuprinse aceste valori);
- nu pot fi valorificate și mențiunile referitoare la sporul de vechime de 20% de care a beneficiat. În perioada 10.12._91 și la sporul de vechime de 25% de care a beneficiat în perioada 01.12._92, în care a lucrat, ca referent de specialitate la; OS/M, dovedite cu adeverința nr._/29.09.2009, menționată anterior (N.R. recurenta a menționat că, în documentul denumit Date privitoare la activitatea în muncă, menționat anterior, sunt cuprinse valori mai mici, respectiv valori de 12% pentru acest spor cu caracter permanent).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la criticile formulate pe calea recursului, Curtea reține următoarele:
În mod corect prima instanță a respins cererea reclamantei de obligare a paratei la recalcularea drepturilor de pensie cu veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 6636/15.12.2010 emisă de RAAN SITON și adeverința nr._/29.09.2009 emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, prin prisma cărora ar putea fi analizate criticile recurentei.
O primă critică formulată de recurentă se referă la respingerea cererii de valorificare în cadrul drepturilor de pensie a veniturilor cu titlu de majorări ale retribuției tarifare, atestate de adeverința nr. 6636/15.12.2010 eliberată de RAAN SITON. Așa cum rezultă din cuprinsul acesteia, recurenta a beneficiat în perioada 15.02._87 de o majorare a retribuției tarifare conform Decretului Consiliului de Stat nr. 46/1992 în sumă de 175 lei lunar, pentru care s-a virat contribuția la asigurări sociale conform Decretului nr.389/1972, iar în perioada 01.06._89, de o majorare a retribuției tarifare în sumă de 160 lei lunar, conform Decretului nr. 46/1992.
Fiind venituri aferente unor perioade anterioare datei de 1.04.2001, Curtea reține că pentru acestea prevederile care se aplică sunt cele ale art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, care arată că la determinarea punctajelor anuale „pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare".
Curtea reține că în mod corect intimata nu a valorificat în calculul drepturilor de pensie veniturile atestate de adeverința nr. 6636/15.12.2010 eliberată de RAAN SITON, reprezentând majorările de retribuție prevăzute de Decretul nr. 46/1982
Astfel Decretul nr. 46/1982 din_ cu privire la majorarea retribuțiilor tarifare ale personalului muncitor, a alocațiilor de stat pentru copii, a pensiilor și alte drepturi care se acordă în raport de nivelul retribuțiilor sau pensiilor, prevede că începând cu data de 15 februarie 1982, în cadrul primei etape de majorare a retribuțiilor prevăzuta pentru cincinalul 1981-1985, se majorează retribuțiile tarifare ale tuturor categoriilor de muncitori și maiștri, în mod diferențiat, în funcție de condițiile de muncă, astfel:
Pentru celelalte categorii de personal, inclusiv personalul operativ retribuit pe gradații, retribuțiile tarifare se majorează, de la data prevăzuta la alin. 1, în mod diferențiat, în funcție de nivelul retribuției, după cum urmează:
a) cu 175 lei lunar pentru persoanele care au retribuții tarifare de până la 2.500 lei;
b) cu 190 lei lunar pentru muncitorii și maiștrii care lucrează în celelalte sectoare de activitate.
c) cu 140 lei lunar pentru persoanele care au retribuții tarifare intre 3001-4000 lei.
Potrivit art. 6. din același act normativ - Retribuția în acord, sporurile, indemnizațiile, premiile, celelalte drepturi de retribuire, precum și orice alte drepturi și obligații care se determina, potrivit legii, în funcție de nivelul retribuției se stabilesc fără a se lua în considerare majorările de retribuție prevăzute la art. 1.
De asemenea, compensațiile acordate potrivit art. 3 nu se iau în considerare la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determina în funcție de nivelul pensiei.
În acest context, rezultă faptul că sumele acordate conform Decretului nr. 46/1982 nu se aveau în vedere nici la calculul drepturilor dar nici a obligațiilor care se determina, potrivii legii, în funcție de nivelul retribuției, întrucât acestea „se stabilesc fără a se lua în considerare majorările de retribuție prevăzute la art. 1."
Rezultă așadar că aceste majorări de retribuții erau sume fixe acordate în completarea veniturilor din salarii, a alocațiilor de stat pentru copii, a pensiilor, etc. care însă nu se aveau în vedere la stabilirea nivelului retribuției și nici la calculul drepturi/or și obligațiilor care se determina, potrivit legii, în funcție de nivelul retribuției, astfel încât, pentru aceste venituri nu s-au datorat și deci nici plătit contribuții de către angajator, astfel încât, nu au făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Conform prevederilor art. 2 din Decretul nr. 389/1972, act normativ invocat în adeverința menționată, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat.
Având în vedere cele menționate mai sus luarea în calcul a sumelor ce reprezintă veniturile sub formă de majorările de retribuție acordate conform art. 1 litera b din Decretul nr. 46/1982 din_ ar însemna o încălcare atât a prevederilor acestui act normativ cât și a prevederilor art. 2 din Legea nr. 263/2010 modificată privind principiul obligativității și principiul contributivității.
De altfel potrivit „Mențiunilor" pct. VI din Anexa nr.15 a HG nr.257/2011, „ nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001: compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982."
A doua critică a recurentei se referă la respingerea cererii de valorificare a sporului de vechime în procentele atestate de adeverința nr._/29.09.2009 emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Așa cum rezultă din conținutul acestei adeverințe, recurenta, a beneficiat de sporul de vechime de 20% în perioada decembrie1990- noiembrie 1991 și de sporul de vechime de 25% în perioada 01.12.1991-mai 2009. În cererea de recurs, se invocă doar valorificarea procentelor de spor de vechime pentru perioadele 10.12._91 și 01.12._92, așa cum acestea sunt atestate de adeverință.
Criticile recurentei se bazează pe respectarea principiului contributivității, principiu care guvernează sistemul de asigurări sociale stabilit de Legea nr.263/2010, lege aplicabilă raportului juridic dedus judecății.
Dar, tocmai în baza acestui principiu, reținut și de instanța de fond, a fost respinsă cererea sa de valorificare a veniturilor suplimentare cu titlu de spor vechime atestate de adeverința menționată.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, „sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Reținând condiția contributivității pentru ca un venit să intre în baza de calcul a drepturilor de pensie, nu se poate pretinde în mod temeinic valorificarea adeverinței nr._/29.09.2009 emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, deoarece din conținutul acesteia și al celorlalte probe administrate în cauză nu rezultă că pentru aceste venituri fostul angajator a reținut și plătit contribuțiile de asigurări sociale.
În aceste condiții, Curtea constată că nu s-a probat în cauză că respectivele venituri au constituit de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și, prin urmare, nu pot sta la baza calculării punctajului mediu anual potrivit Legii nr. 263/2010.
Considerentele Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, sunt pe deplin aplicabile, deoarece asemenea Legii nr.19/2000, și Legea nr.261/2010 are la bază principiul contributivității, care era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În aceste condiții, orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Cum din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă că pentru veniturile suplimentare din adeverința nr. nr._/29.09.2009 emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, nu s-a reținut și virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale, acestea nu se pot valorifica în calculul drepturilor de pensie.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. L. I., împotriva sentinței civile nr.8183/09.09.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. S. G. I. A. I. C.
Grefier,
M. Colindeață
Red: M.C.
Tehnored.C.C./2 ex./ 20.03.2015
Jud.fond: A. C.
| ← Contestaţie calcul CAS. Decizia nr. 627/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1210/2015.... → |
|---|
