Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3091/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3091/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 39760/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3345/2015)
Decizia Civilă Nr. 3091
Ședința publică din data de 17 Septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de către apelanta-reclamantă B. M., împotriva sentinței civile nr.5448/26.05.2015, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza pe fond având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă B. M. personal, lipsind intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează faptul că pricina se află primul termen de judecată, cât și împrejurarea că părțile nu au înțeles să solicite judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor prev. de art. 223 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Curtea, în ședință publică, procedează la identificarea apelantei-reclamante, aceasta legitimându-se cu carte de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Curtea, având în vedere data introducerii acțiunii inițiale, pune în discuție calificarea căii de atac declarate.
Apelanta-reclamantă, având cuvântul, arată că a înțeles să atace hotărârea pronunțată de către instanța de fond cu apel, nu cu recurs, cum din eroare s-a menționată în cererea formulată.
Curtea având în vedere data la care a fost introdusă acțiunea inițială, 17.11.2014, constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Codul de procedură civilă, motiv pentru care cererea formulată de către reclamantă este apel și nu recurs, cum din eroare s-a menționat.
Apelanta-reclamantă, interpelată fiind, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții apelante prezente în susținerea motivelor de apel deduse judecății.
Apelanta-reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea apelului pentru motivele pe larg arătate în cuprinsul cererii deduse judecății și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor din adeverințele depuse la dosarul cauzei, drepturi care au fost dobândite pe cale judecătorească.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.394 alin.(1) din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5448/26.05.2015, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ a fost respinsă actiunea formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București, ca neintemeiata.
Pentru a pronunța aaceastă sentință, prima instanță a reținut că:
Referitor la cererea de valorificare a adeverinței nr.824/29.10.2014 emisa de SCM Tehnometalica Bucuresti, instanța a reținut că în adeverința se regăsesc veniturile lunare realizate de către reclamanta in perioada 1972-2001.
In condițiile în care din adeverința nu rezultă din ce se compun aceste venituri, cu ce titlu au fost achitate si daca pentru fiecare din aceste venituri ce compun sumele au fost sau nu achitate contribuțiile aferente către stat, pârâta ca și instanța se află în imposibilitatea obiectivă din lipsa datelor necesare de a verifica pe baza înscrisului, dacă aceste venituri trebuiesc luate în considerare la recalcularea drepturilor de pensie, respectiv dacă fac parte din categoria veniturilor pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale sau din categoria veniturilor exceptate de la plata contribuției și care nu sunt avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie și nici dacă aceste venituri au fost avute în vedere la stabilirea respectiv recalcularea drepturilor de pensie, existând si riscul ca o parte din aceste venituri sa fie valorificate de doua ori, in raport de veniturile rezultate din carnetul de munca al reclamantului, ori din adeverințele depuse la dosarul de pensionare, conținând sporuri la salariu, venituri și sporuri ce au fost deja valorificate potrivit buletinului de calcul aferent deciziei de pensionare.
Pe de altă parte potrivit art.165 din Legea 263/2010 la determinarea punctajelor anuale până la . prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Așa fiind, față de împrejurarea că este vorba despre venituri lunare, acestea nu pot fi luate în considerare atât vreme cat nu se cunoaște daca au fost brute sau nete, în condițiile în care textul de lege susmenționat prevede expres când se au în vedere la stabilirea punctajului veniturile nete și când cele brute.
S-a făcut trimitere la art.2 lit.c și art. 107 alin.3 din Legea 263/2010.
Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie, fiind invocate dispozițiile art. 96 alin.2 din Legea 263/2010 .
Pe de altă parte însa nu se poate aplica acest principiu in condițiile in care in conținutul adeverinței eliberate de fostul angajator, care asumându-și răspunderea pentru cele menționate, acesta nu a confirmat faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat, astfel ca instanța nu poate obliga parata, referitor la aceste venituri să respecte și să aplice principiul contributivității și să includă în calculul drepturilor de pensie venituri pentru care, în condițiile legii, nu s-a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul, a respins cererea ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamanta B. M..
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelanta reclamantă a solicitat să fie admis apelul astfel formulat, pentru următoarele motive:
Face precizarea că în calitate de salariată a . s-a solicitat pensionarea anticipată, fără penalizare, având o vechime de 40 de ani, 3 luni și 20 de zile, așa cum rezultă din Decizia cu nr._/25 iulie 2012.
Menționează că drepturile din adeverințele depuse la dosarsunt câștigate pe cale judecătorească.
Față de toate acestea solicită admiterea apelului și anularea sentinței civile apelate.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, aspect ce rezultă din materialul probator administrat în cauză și din dispozițiile legale aplicabile, neputând fi reținute susținerile apelantei.
Curtea constată că adeverința nr.824/29.10.2014 emisa de SCM Tehnometalica Bucuresti atestă veniturile realizate de către apelantă în perioada noiembrie 1972- martie 2001. Analizând conținutul adeverinței menționate, Curtea constată că aceasta nu precizează din ce sunt compuse veniturile respective, dacă acestea au caracter net saul brut, fără a detalia în ce au constat veniturile suplimentare salariului specificat în carnetul de muncă până la cuantumul specificat în adeverință și nici temeiul de drept în baza căruia acestea s-au acordat.
Fostul angajator a specificat doar că s-a reținut contribuția pentru pensia suplimentară la retribuția tarifară de încadrare și nu la venitul realizat, fără a menționa dacă unitatea a calculat și virat CAS și la ce s-au calculat aceste contribuții.
Adeverința menționată a fost eliberată la data de 29.10.2014, motiv pentru care aceasta trebuia să îndeplinească condițiile prevăzute de lege la momentul eliberării pentru a putea fi valorificată în calculul drepturilor de pensie. Având în vedere faptul că aceasta se referă la venituri aferente perioadei 1972-2001, în speță sunt aplicabile dispozițiile tranzitorii prevăzute de art.165 din Legea nr.263/2010, text de lege corect reținut de prima instanță, potrivit căruia la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În lipsa unor mențiuni referitoare la caracterul net sau brut al veniturilor atestate de adeverință, aceasta nu poate fi valorificată, deoarece art.165 al.1 din lege prevede expres faptul că punctajele lunare se determină în funcție de salariile brute pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 1977 și ulterioare datei de 1 ianuarie 1991 și de salariile nete pentru intervalul de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991. Or, pentru a fi valorificată, adeverința trebuia să specifice care au fost salariile brute, respectiv nete, în funcție de intervalele prevăzute de lege.
În plus, în cazul veniturilor suplimentare, legea prevede ca adeverința să îndeplinească condițiile prevăzute de lege, în acest sens fiind aplicabile dispozițiile art.127 din HG nr.257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Alineatul 5 prevede că pentru perioadele lucrate anterior datei de 1 ianuarie 2011, veniturile brute/nete, după caz, realizate lunar, ce se utilizează la calculul punctajului lunar, cuprind drepturile salariale și cele asimilate acestora, încasate de beneficiari potrivit legislației în vigoare la data acordării lor, respectiv:
a) retribuția tarifară lunară/salariul de bază lunar/solda lunară/salariul de bază de încadrare lunar, inclusiv indexări, compensații, indemnizații de conducere/comandă, salarii/solde de merit și alte drepturi similare prevăzute de legislația în vigoare la acea dată;
b) sporurile și indemnizațiile acordate în sume fixe sau sub formă de procent din retribuția tarifară lunară/salariul de bază lunar/solda lunară/salariul de bază de încadrare lunar ori din salariul funcției de bază/salariul funcției îndeplinite/solda de funcție/solda funcției de bază, potrivit legislației în vigoare la acea dată;
c) primele/premiile din cursul anului și cele anuale, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată;
d) sumele reprezentând compensarea concediului de odihnă neefectuat, potrivit legii;
e) sumele cuvenite ca reprezentanți în adunările generale ale acționarilor, în consiliile de administrație, în comitetele de direcție, în comisiile de cenzori sau în orice alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată, indiferent de forma de organizare sau denumirea angajatorului ori a entității asimilate acestuia, după data de 1 ianuarie 2008;
f) venitul corespunzător funcției pe care a fost încadrat în țară personalul trimis în străinătate în misiune permanentă sau, după caz, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, inclusiv pentru perioada efectuării concediului de odihnă/de misiuni în țară;
g) orice alte elemente salariale asimilate celor prevăzute la lit. a) - d), acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată.
Adeverințele care atestă astfel de drepturi trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia; d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
În condițiile în care, de regulă, câștigurile specificate de adeverință este mai mare decât salariul de încadrare, fostul angajator trebuia să detalieze sporurile și adaosurile care au intrat în cuantumul salariului brut/net, dar adeverința nu a specificat cuantumul concret și denumirea veniturilor respective.
Or, calculul drepturilor de pensie se face pe baza elementelor prevăzute de lege, adeverința invocată neputând sta la baza recalculării, deoarece aceasta nu arată concret felul veniturilor respective și din ce se compun acestea, motiv pentru care nu se poate verifica dacă au fost sau nu valorificate.
Adeverința nu menționează faptul că angajatorul a reținut și virat pentru respectivele venituri suplimentare față de salariul de încadrare contribuția prevăzută de lege la asigurările sociale, motiv pentru care nu se poate invoca valorificarea acestora în baza principiului contributivității. Fostul angajator nu a atestat că s-a reținut CAS, ci doar că a plătit contribuția la pensia suplimentară, contribuție care nu s-a calculat la venitul realizat, după cum expres se arată, ci la retribuția de încadrare din carnetul de muncă.
Numai dacă pentru drepturile respective s-ar fi contribuit la sistemul de asigurări sociale ar da dreptul salariatului la valorificarea acestor venituri în calculul drepturilor de pensie potrivit art.2 al.1 lit.c din Legea nr.263/2010. Acest act normativ este construit în jurul acestui principiu fundamental, și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte în cuantumul pensiei.
Art. 1 Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Dar la emiterea adeverinței fostul angajator nu a confirmat îndeplinirea obligației prevăzute de art. 1 Decretul nr. 389/1972.
Din contră, adeverința nu conține nici un element din care să rezulte că pentru veniturile suplimentare față de salariul de încadrare angajatorul a achitat contribuțiile legale la asigurările sociale, acesta fiind un motiv întemeiat pentru care intimata a refuzat valorificarea lor în calculul pensiei. Or, potrivit legislației in vigoare, existau și sume care erau exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale, singura situație in care ar putea fi valorificate fiind aceea in care angajatorii își asuma in mod expres răspunderea si atesta ca veniturile suplimentare au fost incluse in baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale, deși erau exceptate de la plata CAS potrivit legislației in vigoare la acea data. Astfel, au existat venituri care nu au făcut parte din fondul de salarii, ci au fost plătite din fondul stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-sociala, iar potrivit art. 2 din Decretul nr. 389/1972, acestea erau exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale.
În speță este aplicabil raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, chiar dacă se referea la Legea nr. 19/2000, deoarece acesta este construit în baza aceluiași principiu al contributivității. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Adeverința nu detaliază concret, cu sume sau procente, din ce sunt compuse veniturile menționate, potrivit art.127 alin.5 din HG nr.257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nespecificând cuantumul retribuției tarifare lunare/salariul de bază lunar, procentul sau sumele reprezentând sporurile și indemnizațiile acordate, primele/premiile din cursul anului și cele anuale și nici orice alte elemente salariale asimilate, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată.
Mai mult, legea prevede expres faptul că adeverința trebuie să precizezetemeiul în baza căruia s-au acordat veniturile suplimentare. În lipsa acestuia, instanța nu poate verifica dacă acestea au fost incluse în baza de calcul a contribuției pentru asigurările sociale, având în vedere că potrivit legislației aplicabile în perioada în care acestea au fost realizate, contribuțiile nu se plăteau pentru toate veniturile.
Calculul drepturilor de pensie se face pe baza elementelor prevăzute de lege, adeverința invocată neputând sta la baza recalculării, deoarece aceasta nu arată concret felul veniturilor respective și din ce se compun acestea, motiv pentru care nu se poate verifica dacă au fost sau nu valorificate. C. de pensii nu poate valorifica în calculul punctajului decât elementele prevăzute de art.165 din Legea nr.263/2010 raportat la art.127 alin.5 din Normele de aplicare, respectiv salariile brute/ nete, în funcție de perioadele prevăzute de lege, și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Având in vedere cele menționate mai sus luarea in calcul a sumelor din adeverință, fără confirmarea plății CAS, ar însemna o încălcare a prevederilor art. 2 din Legea nr. 263/2010 modificata privind principiul contributivității.
Nu pot fi reținute susținerile apelantei în sensul că dreptul solicitat ar fi fost câștigat pe cale judecătorească în dosarul nr._ . Curtea constată că prin sentința civilă nr.1127/4.02.2014 pronunțată de Tribunalul București în respectivul dosar, fostul angajator a fost obligat să îi elibereze apelantei din prezenta cauză o adeverință cu veniturile brute din perioada în care au existat raporturi juridice de muncă. Prin hotărârea respectivă nu s-a dispus valorificarea respectivei adeverințe în calculul drepturilor de pensie. Angajatorul a eliberat adeverința nr.824/29.10.2014, dar față de considerentele anterior menționate, aceasta nu poate fi valorificată, neîndeplinind condițiile prevăzute de art.165 din Legea nr.263/2010 raportat la art.127 alin.5 din Normele de aplicare la această lege.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea reține netemeinicia pretențiilor reclamantei, motiv pentru care, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă B. M., identificată cu CNP:_ cu domiciliul situat în Municipiul București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.5448/26.05.2015, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cu sediul în Municipiul București, Calea V., nr. 6, sector 3, având C._.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored. M.C./D.M.
4 ex./ 6.10.2015
Jud.fond: B. Ș.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1632/2015.... | Contestaţie calcul CAS. Decizia nr. 627/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
