Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3708/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3708/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 3708/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
Decizia civilă nr.3708
Ședința publică din data de la 14 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află contestația în anulare formulată de contestatoarea Asociația de P. nr.1 împotriva deciziei civile nr.2279 din data de 11.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții că la data de 24.09.2015, intimatul E. G., a depus la dosar prin serviciul „registratură” al acestei secții, întâmpinare cu privire la motivele contestației în anulare deduse judecății, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale active a doamnei C. I.. De asemenea, se arată că pentru acest termen de judecată s-a atașat dosarul nr._ (număr în format vechi 1480/2015) al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în care s-a pronunțat decizie civilă nr. 2279/11.06.2015, împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale extraordinară de atac a contestației în anulare. Se mai arată că ambele părți în cauză, prin cererile formulate, au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părților în cauză de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin contestația în anulare formulată la data de 05.08.2015, înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._, contestatoarea Asociația de P. nr.1 a solicitat anularea deciziei civile nr.2279/11.06.2015 pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. G..
Prin decizia civilă atacată cu prezenta cale extraordinară de atac, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă Asociația de Propietari nr.1 împotriva sentinței civile nr.34/14.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. G..
În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.503 alin.2 pct.2, coroborat cu art.503 alin.3 C.pr.civ., contestatoarea Asociația de P. nr.1 a solicitat anularea deciziei civile nr.2279/11.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr._, rejudecând apelului, admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței civile nr.34/14.01.2015 a Tribunalului Teleorman, respingerea ca nefondată a contestației formulate de contestatorul E. G. pentru următoarele considerente:
Soluția instanței de apel este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul prevederilor art.503 alin.2 pct.2 C.pr.civ., deoarece din decizia de concediere cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de lege, motivul încetării contractului individual de muncă al contestatorului fiind cel reglementat de art.65 alin.1 C.muncii, respectiv acela al desființării postului ocupat de acesta.
Pe de altă parte, din adresa nr.44/03.06.2014, primită de contestator sub semnătura de primire, rezultă că încetarea raportului de muncă a intervenit ca urmare a reorganizării activității asociației, acesta beneficiind de preavizul de 20 zile lucrătoare, mențiunea “înainte de încetarea contractului de muncă” fiind înscrisă datorită lipsei de studii juridice.
Instanța de apel a comis greșeli materiale prin confundarea unor elemente importante și a unor date materiale esențiale ale dosarului, cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii și se bazează pe greșeli grave de fapt, o neînțelegere a situației de fapt. Or, greșelile instanței de apel, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli grave de fapt, în legătură cu aspectele formale ale judecății apelului și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
La data de 24.09.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, apelantul E. G. a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a contestației în anulare.
Analizând cu prioritate, conform art.248 alin.2 C.pr.civ., excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a acționat în numele contestatoarei Asociația de P. nr.1, invocată de intimat prin întâmpinare, Curtea reține că legiuitorul a prevăzut în mod expres în art.82 alin.2 C.pr.civ. că o astfel de excepție nu poate fi invocată pentru primă dată în calea de atac.
Așadar, față de textul legal enunțat, de vreme ce Asociația de P. nr.1 a fost reprezentată în apel de C. I., calitatea acesteia de reprezentant nu mai poate fi contestată în prezenta contestație în anulare, în care figurează aceleași părțile ca și în litigiul soluționat prin decizia atacată cu această cale extraordinară de atac.
Analizând actele dosarului, în raport de prevederile de art.503 alin.2 pct.2 și 3 C.pr.civ. invocate drept temei al contestației în anulare deduse judecății, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, pentru cazuri strict reglementate de lege, ceea ce înseamnă că poate fi exercitată numai în cazurile expres prevăzute de legiuitor, care nu pot fi extrapolate.
Partea contestatoare doar a enunțat art.503 alin.2 pct.3 C.pr.civ., fără a indica însă și care motiv de apel a fost omis a fi analizat de instanța de apel.
În privința erorile materiale, care deschid calea contestației în anulare prevăzută de art.503 alin.2 pct.2 C.pr.civ., Curtea reține că acestea sunt acele greșeli de fapt, în legătură cu aspectele formale ale judecății căii de atac a apelului, cum ar fi respingerea unui apel ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar rezulta că apelul a fost depus la poștă înlăuntrul termenului de declarare a apelului, anularea greșită a apelului ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant.
Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu se poate invoca greșita apreciere a probelor sau aplicarea greșită a legii cu ocazia soluționării apelului pentru că practic s-ar ajunge la judecarea din nou a căii de atac a apelului.
În speță, contestatoarea nu a invocat comiterea unei erori evidente cu ocazia judecării apelului, legată de aspectele formale ale judecării apelului, ci a susținut o altă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile și a mijloacelor de probă administrate în cauză, practic o reexaminare a fondului pricinii, o reapreciere a probelor.
În fapt, potrivit considerentelor deciziei supuse prezentei contestații în anulare, instanța de apel a avut în vedere aspectele invocate de apelanta intimată Asociația de P. nr.1. Astfel, instanța de apel a arătat că, deși în decizia de concediere s-a menționat că încetarea contractului individual de muncă intervine în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii, desființarea locului de muncă – Concediere individuală din Legea nr.53/2003, nu s-au indicat și acele motivele care determină concedierea, element obligatoriu, prevăzut sub sancțiunea nulității de art.78 din Codul muncii. S-a considerat că simpla menționare a temeiului de drept nu reprezintă o motivare în sensul dispozițiilor legale amintite, în cuprinsul deciziei nefiind menționat nici măcar un act decizional în bază căruia să se fi decis desființarea postului și motivul acestei desființări, care să fi fost comunicat reclamantului, iar acest aspect împiedică instanța să verifice îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege în cazul unei concedieri pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
S-a mai arătat că cerința inserării în decizie a motivelor care au determinat concedierea, în mod concret și detaliat, este prevăzută de lege imperativ și trebuie să rezulte din decizia de concediere și nu din alte înscrisuri, unele din acestea depuse la dosar după ce aceasta și-a produs efectele, pe parcursul soluționării contestației. În acest sens, instanța de apel a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.79 din Codul muncii, potrivit căruia în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
În privința preavizului, instanța de apel a reținut că din cuprinsul deciziei de concediere nu rezultă durata acestuia, astfel cum este prevăzut în cuprinsul art. 76 lit. b) Codul muncii. Or, lipsa mențiunilor obligatorii, expres prevăzute de lege, constituie, potrivit art.76 al.1 din Codul muncii, cauză de nulitate absolută expresă a deciziei de concediere individuală pentru motive ce nu țin de persoana salariatului ducând la desființarea acesteia ca nelegală, condiția mențiunilor obligatorii fiind prevăzută „ad validitatem”.
Pe de altă parte, instanța de apel a analizat și temeinicia măsurii concedierii, reținând că din cuprinsul deciziei de concediere contestate nu rezultă caracterul efectiv, real și serios al concedierii.
Astfel, s-a arătat că desființarea locului de muncă este efectivă, atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și organigramă și implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării. Pe de altă parte, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv și este serioasă, când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Așadar, desființarea efectivă a postului, ce implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, trebuie evidențiată în statul de funcții și organigramă. Însă, în speță, prin probatoriul administrat apelanta nu a dovedit că desființarea locului de muncă a fost efectivă, nedepunând la dosar organigramele și statele de funcții anterioare și ulterioare concedierii apelantului.
Prin urmare, instanța de apel a constatat că în baza probatoriului administrat și raportat și la prevederile art.272 C.muncii angajatorul nu a probat nici caracterul real, serios al cauzei concedierii.
S-a avut în vedere că deși în cauză angajatorul a invocat dificultățile economice, nemenționate oricum în cuprinsul deciziei de concediere, acestea nu au fost în nici un fel dovedite. Or, măsura concedierii se justifică numai în condițiile în care se face dovada că a avut loc o reorganizare și restrângere a activității, impusă de nevoile unității, încetarea contractului individual de muncă nefiind permisă prin voința unilaterală a angajatorului, pentru motive invocate arbitrar, astfel încât prin asemenea măsuri să fie îngrădit dreptul la muncă.
Curtea constată că în considerentele deciziei supuse prezentei contestații în anulare au fost indicate detaliat motivele de fapt și de drept avute în vedere la anularea deciziei de concediere contestată, iar modalitatea în care instanța de apel a interpretat prevederile legale aplicabile și probele administrate în cauză nu se încadrează în categoria erorilor de fapt, esențiale, involuntare, în legătură cu aspectele formale ale soluționării căii de atac și care ar avea drept consecință darea unei hotărâri greșite, pentru a fi aplicabil motivul de contestație prevăzut de art.503 alin.2 pct.2 C.pr.civ.
Cum legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea apelului la apel, Curtea reține că nu pot fi repuse în discuție în prezenta cale de atac aspectele legate de interpretarea dispozițiilor legale care au format obiectul de preocupare pentru instanța de apel, la cercetarea acestora opunându-se evident puterea de lucru judecat a hotărârii criticate.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge va respinge ca nefondată contestația în anulare dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al contestatoarei ca fiind neîntemeiată.
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea Asociația de P. nr.1, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, având C._/25.07.2002, cont bancar RO11BMA_3069 deschis la Banca Românească și sediul în Roșiori de Vede, ..28, ., ., împotriva deciziei civile nr.2279 din data de 11.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. G., având CNP_5 și domiciliul în Roșiori de Vede, ., ., județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
R. F. G. B. A. C.
Grefier,
B. M.
Red: R.F.G.,
Dact:N.V./4 ex/
Jud.fond: T. I.
Jud. C.A.B.: A. I. C.; D. A. T.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 5079/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
