Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1169/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 1169/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 29356/3/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE

DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr._ (Număr în format vechi 63/2015)

DECIZIA CIVILĂ NR.1169/2015

Ședința publică de la 2 aprilie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE- D. A. T.

JUDECĂTOR - A. I. C.

JUDECĂTOR - M. C.

Grefier – I. L. B.

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentul contestator D. T. L. și intimata C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr.5129 din data de 29.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. A. INTERNE, cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 26 martie 2015, fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea consecutiv la data de 30.03.2015 și 02.04.2015, când a dat următoarea decizie:

CURTEA,

Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.5129/29.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._, s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiză ca fiind tardiv formulate, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca nefondată. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată precizată de contestatorul D. T. în contradictoriu cu intimata M. A. Interne. A fost anulată hotărârea nr._/01.08.2013 a Comisiei de Contestații din cadrul MAI, decizia nr._/11.04.2012 și decizia nr._/17.12.2012. A fost obligată parata C. de P. Sectoriala a M.A.I. să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului drepturile de pensie de invaliditate începând cu data de 28.12.2011 prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte și a unui cuantum al pensiei de 2069 lei. De asemenea, a fost obligată parata C. de P. Sectoriala a M.A.I să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului drepturile de pensie începând cu data de 01.01.2013 prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte și a unui cuantum al pensiei de 2264 lei. Totodată, a fost obligată parata C. de P. Sectoriala a M.A.I să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului drepturile de pensie începând cu data de 01.11.2013 prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte și a unui cuantum al pensiei de 2376 lei.A mai fost obligată parata C. de P. Sectoriala a M.A.I să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului drepturile de pensie începând cu data de 01.01.2014 prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte și a unui cuantum al pensiei de 2507 lei.A obligat parata la plata sumei de_ lei, reprezentând diferența de pensie pentru perioada 28.12._14 și plata diferențelor în continuare, până la achitarea efectivă.S-a respins ca neîntemeiată cererea precizată având ca obiect obligarea paratului M.A.I. la plata ajutorului egal cu două solde în baza art. 13 din Legea 285/2010.A obligat parata C. de P. Sectoriala a M.A.I la 802.40 de lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin decizia nr._ din 11.04.2012 au fost stabilite drepturile contestatorului la pensie de invaliditate începând cu data de 28.12.2011, în cuantum de 1576 lei, pe baza unui punctaj mediu anula de 1,_(f 11). În decizie s-a reținut un stagiu total de cotizare realizat de 38 ani, 3 luni și 21 zile.

Contestatorul a formulat în termen legal contestație împotriva acestei decizii, pe care Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a respins-o prin hotărârea nr. 8175 din 26.07.2012.

Prin decizia nr._ din 17.12.2012 au fost stabilite drepturile contestatorului la pensie de limita de vârsta începând cu data de 25.11.2012, în cuantum de 1590 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,_(f 196). În decizie s-a reținut un stagiu total de cotizare realizat de 39 ani, 2luni și 18 zile.

Din cuprinsul raportului de expertiză rezulta că deciziile contestate conțin erori în ceea ce privește cuantumul pensiei de invaliditate și a pensiei de limita de vârstă și punctajul mediu anual calculat, motiv pentru care a admis în parte acțiunea și a obligat parata să recalculeze drepturile de pensie de invaliditate și de limita de vârstă, urmând a anula hotărârea nr._/01.08.2013 a Comisiei de Contestații din cadrul MAI, decizia nr._/11.04.2012 și decizia nr._/17.12.2012

Astfel, rezulta din raport că nu a fost valorificata perioada suplimentară de 11 ani, lucrata în condiții speciale conform art. 17 și 18 din Legea 263/2010. Totodată s-a reținut ca indicele de corecție a fost stabilit în mod incorect, începând cu data de 01.01.2013 și 01.01.2014, cu încălcarea dispozițiilor art. 170 din Legea 263/2010. Instanța a reținut ca obiecțiunile formulate de către parata la raportul de expertiză au fost depuse la data de 16.04.2014, după închiderea dezbaterilor, cu încălcarea dispozițiilor art. 212 C. pr. civ.

Conform art. 170 din Legea 263/2010 „(1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezenței legi, la punctajul mediu anual determinat în condițiile art. 95 se aplică un indice de corecție calculat că raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflației pe anul 2011. (2) Începând cu anul 2013, câștigul salarial mediu brut realizat, prevăzut la alin. (1), este cel definitiv, cunoscut în anul precedent celui în care se deschide dreptul la pensie pentru anul calendaristic anterior, comunicat de Institutul Național de S.. (3) Indicele de corecție se aplică o singură dată, la înscrierea inițială la pensie. (4) Punctajul mediu anual rezultat în urma aplicării indicelui de corecție reprezintă punctajul mediu anual realizat de asigurat, care se utilizează la determinarea cuantumului pensiei”.

În urma declarării neconstituționale a dispozițiilor alin. 2 și 3 din OUG 1/2013, prin decizia Curții Constituționale nr. 437/2013 prevederile art. 170 din Legea 263/2010 au rămas în vigoare în formă inițială, fiind aplicabile începând cu data de 01.01.2013, conform art. 193 alin 2 din Legea 263/2010.

Conform art. 4 din OUG 113/2013 „(1) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01 ianuarie 2011 - 22 ianuarie 2013 inclusiv, indicele de corecție care se aplică punctajelor medii anuale determinate conform prevederilor art. 95 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, este: a) 1,12 în situația persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01 ianuarie 2011-31 decembrie 2011 inclusiv; b) 1,17 în situația persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01 ianuarie 2012-31 decembrie 2012 inclusiv; c) 1,17 în situația persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01 ianuarie 2013-22 ianuarie 2013 inclusiv. (2) În situația persoanelor prevăzute la alin. (1), indicele de corecție se aplică asupra punctajului mediu anual cuvenit său aflat în plată la data înscrierii inițiale la pensie. (3) Drepturile de pensie, rezultate în urma aplicării indicilor de corecție prevăzuți la alin. (1), se cuvin începând cu data de 7 noiembrie 2013."

Conform art. 14 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a-II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:

- cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii;

- cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit legii;

- cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în alte condiții de muncă, potrivit legii.

Potrivit raportului de expertiză, dispozițiile art. 100 și art. 169 din Legea 263/2010, majorarea punctajelor lunare nu s-a efectuat decât pentru perioada efectiv lucrata în condiții speciale, neavând legătura cu perioada suplimentară, care nu beneficiază de aceasta majorare.

Instanța a obligat parata C. de P. Sectoriala a M.A.I. să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului drepturile de pensie de invaliditate începând cu data de 28.12.2011 prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte și a unui cuantum al pensiei de 2069 lei.

Totodată a obligat parata C. de P. Sectoriala a M.A.I să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului drepturile de pensie începând cu data de 01.01.2013 prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte și a unui cuantum al pensiei de 2264 lei.

Instanță a mai obligat C. de P. Sectoriala a M.A.I să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului drepturile de pensie începând cu data de 01.11.2013 prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte și a unui cuantum al pensiei de 2376 lei. Totodată a obligat parata C. de P. Sectoriala a M.A.I să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului drepturile de pensie începând cu data de 01.01.2014 prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte și a unui cuantum al pensiei de 2507 lei.

Față de aceste considerente instanță a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat parata și la plata sumei de_ lei, reprezentând diferența de pensie pentru perioada 28.12._14 și plata diferențelor în continuare, până la achitarea efectivă.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea paratului M.A.I. la plata ajutorului egal cu două solde în baza art. 13 din Legea 285/2010, instanță reține că potrivit art. 13 alin. (1) În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică. (2) În anul 2011, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.

Conform art. 20 alin 1 din anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel: Pentru vechime efectivă: - până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.

(2) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază. 3) Prevederile alin. (2) nu se aplică personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care beneficiază de plăți compensatorii.

Temeiul juridic al pretențiilor îl constituie dispozițiile alin. 2 care nu sunt aplicabile contestatorului, întrucât raporturile sale de serviciu au încetat, fără ca acesta să aibă dreptul la pensie de serviciu, acest drept fiind stabilit începând cu data de 25.11.2012, până la acea dată având dreptul la pensie de invaliditate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis de altfel la data de 17.02.2014 sesizarea formulată de Curtea de Apel G. în dosarul nr. 2._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 164/2001, cu modificările și completările ulterioare, art. 51 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1 și 2 din Legea nr. 119/2010, cu modificările și completările ulterioare, și stabilește că sintagma "pensie de serviciu" din conținutul normei legale menționate include doar categoriile de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată și pensie anticipată parțială, prevăzute de art. 51 lit. a) -c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În temeiul art.274 C.pr. civ., a obligat intimata C. de P. Sectoriala a M.A.I, căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată constând în suma de 802.40 de lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termen legal recurenții D. T. L. și C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.

Prin motivele de recurs formulate recurentul D. T. L. a arătat că prin acțiunea formulate și precizata, a solicitat și precizat la un capăt de cerere obligarea paratului MAI la plata ajutorului egal cu două solde în baza art.13 din Legea nr.285/2010.

Instanța de fond a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat, motiv pentru care recurentul a formulat prezentul recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, așa cum a fost formulat și motivat și schimbarea hotărârii recurate cu privire la acest capăt de cerere, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond nu a avut în vedere că acest capăt de cerere este potrivit dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999 de competenta instanței de contencios administrativ, motiv pentru care nu s-a pronunțat asupra disjungerii cauzei și declinării acestui capăt de cerere la TMB – Secția a-Il-a contencios administrative și fiscal.

Instanța de fond nu a administrat în contradictoriu probatoriul pe acest capăt de cerere. Recurentul a solicitat instanței să observe că în toate încheierile de ședința s-a făcut referire numai la contestarea deciziilor de pensie, nu și la capătul de cerere legat de plată ajutorului egal cu două solde în baza art.13 din Legea nr.285/2010. Totodată, a mai solicitat recurentul instanței să observe că MAI a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, dar instanța nu a pus în discuție această excepție.

În mod greșit instanța a reținut că recurentul a înțeles să se judece cu MAI numai pentru plata ajutorului egal cu două solde în baza art.13 din Legea nr.285/2010. Recurentul a arătat că a înțeles să formuleze acțiunea în contradictoriu cu MAI și pentru hotărârile emise de Comisia de Contestații P., aflată în subordinea MAI și nu a Casei de P. Sectoriale a MAI.

În subsidiar, recurentul consideră că MAI și unitățile din subordine au făcut aplicarea în mod greșit a legislației aferente anului 2010 pentru calculul ajutoarelor acordate începând cu anul 2011 cadrelor care au fost trecute în rezervă. F. de cele menționate mai sus, recurentul consideră că face parte în categoria prevăzută de art.20 alin. 1 și alin 2 din anexa VII a Legii nr.284/2010, coroborata cu dispozițiile art.13 din Legea nr.285/2010, care nu au fost până în prezent abrogate.

Pe lângă legislația internă, recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale, CEDO a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoană trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționata. Într-o astfel de situație, exista o încălcare a art. l din Protocolul nr. l la Convenție, determinate de încălcare a caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale - Cauza Kjartan Asmundsson contra Isiandei, 2004, Cauza Moskal contra Poloniei, 2009.

Ori, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzute de legea criticată, în cazul său, impune o sarcină excesivă și disproporționata, fără a menține un just echilibru între interesul generai și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Ca principiu general, dispozițiile Convenției Europene privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale au forta constituționala și supralegislativa.

Obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în material drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci și în conformitate cu dispozițiile Convenției, se impune tuturor autorităților publice romane, deoarece prevederile Constituției au aplicabilitate directă. În același sens, în jurisprudența constantă a CEDO, s-a reținut că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând la nevoie pe propria răspundere neaplicata orice dispoziție contrara a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional (Hotărârea din 09.03.1978 data în cauza Amministrazione delle finanze dello Stato/Simmeenthal nr. C106777).

Constatarea de către ICCJ, prin Decizia nr.1/17.02.2014, trebuie interpretata în contextul aplicării Legii nr.284/2010 și nu împiedica instanțele de judecata să facă aplicarea art.20 din Legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

De altfel, prin decizia nr. 1344/09.12.2008, Curtea Constituționala a reținut că instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare, atunci când legislația naționala este în contradicție cu aceasta.

În sprijinul celor afirmate, invocă demersurile legislative prezente care urmăresc elaborarea unei noi legi a pensiilor militare de stat, care să corecteze tocmai greșelile din legislația pe care și a contestat-o.

În prezența cauză, recurentul consideră că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Pentru motivele invocate, recurentul a solicitat instanței să dispună: admiterea recursului, schimbarea sentinței civile nr.5129/29.04.2014 pronunțata de Tribunalul București - Secția a VllI-a, cu privire la capătul de cerere privind obligarea paratului MAI la plata ajutorului egal cu două solde în baza art. 13 din Legea nr.285/2010.

În susținerea recursului său, recurenta C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor a arătat că soluția instanței de judecată este greșită, fiind în neconcordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauza dedusă judecății, motiv pentru care a învederat următoarele:

Instanța a omologat raportul de expertiză fără să țină cont de dispozițiile procedurale instituite de legiuitor referitoare la obligația expertului de a răspunde în scris obiecțiunilor formulate de instituția recurentă la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză (art. 211 C.proc. civ.).

Astfel, ținând cont de aspectele de mai sus recurenta a reiterat aspectele arătate instanței de fond ce au fost transmise prin adresa noastră nr._ din data de 15.04.2014.

Potrivit Anexei la decizia de pensie nr._ din data de 11.04.2012, rezultă cu claritate faptul că totalul de puncte realizate de intimatul-reclamant de 49,_ cuprinde: - număr puncte pentru perioada militară-31,_ - număr puncte pentru perioada civilă - 1,_ - număr puncte pentru pensia suplimentară - 2,_ - număr puncte suplimentare pentru condiții de muncă speciale și deosebite-14._

În raportul de expertiză contabilă expertul contabil a adăugat în mod greșit totalului de puncte în cuantum de 49,_ puncte (care cuprinde deja punctele suplimentare pentru condițiile de muncă speciale și deosebite) un număr de 15,_ puncte suplimentare pentru condiții de muncă speciale și deosebite (din calculele instituției recurente au rezultat 14._ puncte), dublând astfel numărul de puncte suplimentare acordate pentru condițiile de muncă speciale și deosebite, mărind în mod nejustificat atât punctajul mediu anual cât și cuantumul pensiei.

Un calcul corect al pensiei, potrivit art. 96 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, se efectuează prin determinarea în primul rând al punctajului lunar, întrucât punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv.

Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..

Raportul de expertiză contabilă nu conține niciun calcul referitor la determinarea punctajului lunar. Expertul contabil a calculat un total de 15,_ puncte pentru cei 22 ani lucrați în condiții speciale (instituția recurentă a calculat 14,_ puncte, deoarece expertul nu a scăzut perioadele 19.01._04, 14.03._05, 21.03._05 care nu au fost încadrate în condiții speciale), pe care le-a adăugat totalului de puncte de 49,_ stabilit de către instituția recurentă prin decizia de pensie nr._/11.04.2012, rezultând în mod greșit un total puncte realizate pe întreaga perioadă de 65,_ puncte față de 49,_ puncte.

Expertul contabil nu a ținut cont de faptul că dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul Cadrelor Militare, cu modificările și completările ulterioare (20% - procent aferent Ordinului Meritul M. clasa I) se aplică numai Ia cuantumul pensiei corespunzător stagiilor de cotizare în specialitate – conform art. 70 alin (4) din HG 257/28.03.2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, punctajul mediu anual total, în baza căruia a rezultat pensia de asigurări sociale, este format din punctajul mediu anual pentru stagii de cotizare în specialitate (perioada militară) și punctajul mediu anual pentru stagiul de cotizare în civilie.

Procentul de 20% se acordă numai punctajului mediu anual pentru stagii de cotizare în specialitate. Nu se poate aplica un procent aferent unui ordin militar la punctajul mediu anual pentru perioada civilă, așa cum expertul în mod greșit a procedat, întrucât astfel, s-ar eluda dispozițiile legale.

Expertul a aplicat acest procent la cuantumul pensiei, cuantum aferent unui punctajului mediu anual greșit, punctaj care cuprinde atât punctajul aferent stagiului de cotizare în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională cât și punctajul aferent stagiului de cotizare din sistemul public (civil).

Conform prevederilor legale în vigoare, expertul trebuia să aplice acest procent numai asupra punctajul aferent stagiului de cotizare în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Contrar opiniei expertului contabil, prin decizia de pensie nr._ din data de 11.04.2012, la stabilirea cuantumului pensiei a fost valorificat un stagiu de cotizare de 38 ani, 3 luni și 21 zile și nu 28 ani, 2 luni și 18 zile cât susține acesta.

Această vechime de 38 ani, 3 luni și 21 zile este formată din următoarele perioade:

- în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională: 25 ani, 07 luni și 09 zile, astfel: - militar în termen - 30.08._85;

- elev școală militară - 15.09._89;

- cadru militar - 01.04._91,01.07._11.

În sistemul public de pensii: 01 ani, 08 luni, 12 zile, din care: -06.08._84,09.01._86,01.04.86-04.09.1987.

Activități desfășurate în locuri de muncă încadrate în condiții de muncă superioare: condiții-speciale-18.08._04,30.01._05,18.03._05,25.03._11 - punctajele lunare din aceste perioade au fost majorate cu 50%.

Recurenta a arătat că pentru cei 22 ani lucrați în condiții speciale s-a acordat 11 ani perioadă suplimentară Ia vechime (6 luni la an întreg) – condiții deosebite-06.08._84,09.01._86- punctajele lunare din aceste perioade au fost majorate cu 25%, (perioadă suplimentară la vechime nu s-a acordat deoarece din însumarea perioadelor nu rezultă un an întreg).

Prin decizia de pensie nr._ din data de 17.12.2012, pensia de invaliditate stabilită prin decizia de pensie din data de 11.04.2012, s-a transformat în decizie de pensie pentru limită de vârstă, astfel s-a valorificat în plus o perioadă de 10 luni și 27 zile, perioadă asimilată (s-a adăugat la vechime perioada de 10 luni și 27 zile cât reclamantul a beneficiat de pensie de invaliditate), astfel încât vechimea totală în muncă a crescut de la 38 ani, 3 luni și 21 zile, la 39 ani, 2 luni și 18 zile.

Contrar opiniei expertului contabil, prin noua decizie de pensie nr._ din data de 17.12.2012, conform Anexei la decizia nr._ din data de 17.12.2012, rezultă cu claritate faptul că noul total de puncte realizate de 50,_ cuprinde:

- număr puncte pentru perioada militară - 31,_;

- număr puncte pentru perioada civilă - 1,_ (s-a modificat din cauza perioadei asimilate);

- număr puncte pentru pensia suplimentară - 2,_;

- număr puncte suplimentare pentru condiții de muncă speciale și deosebite - 14._.

Având în vedere că punctajul mediu anual de 2,_ puncte stabilit de expert, începând cu 28.12.2011, este calculat greșit, și aplicarea indicelui de corecție începând cu 01.01,2013 este eronat.

Față de aspectele prezentate, recurenta a solicitat instanței să admită recursul astfel cum a fost formulat și, rejudecând cauza, să respingă acțiunea intimatului - reclamant ca neîntemeiată.

Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește recursul formulat de reclamant, Curtea constată că toate criticile acestuia sunt nefondate, în cauză nefiind incident niciun motiv de recurs din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.

Recursul recurentului-reclamant privește exclusiv pretențiile din cererea completatoare referitoare la plata ajutorului egal cu două solde în baza Anexei VII, Capitolul II, Secțiunea 3 din Legea cadru nr. 284/2010, art. 20 alin. 2 raportat la art.13 alin.2 din Legea nr.285/2010.

O primă critică se referă la necompetența instanței de fond, în opinia recurentului acest capăt de cerere este, potrivit dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999, de competenta instanței de contencios administrativ, motiv pentru care trebuia disjuns și declinat la TMB – Secția a-Il-a contencios administrative și fiscal.

Critica recurentului poate fi analizată prin prisma dispozițiilor art.304 pct. 3 Cod procedură civilă, dar, raportat la dispozițiile art.159¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nefondată.

Astfel, potrivit art.159¹ Cod procedură civilă,necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

În speță, Curtea constată că în ceea ce privește pretențiile privind obligarea pârâtului M. Administrației și Internelor la plata ajutorului egal cu două solde de funcție de bază, în baza Anexei VII, Capitolul II, Secțiunea 3 din Legea cadru nr. 284/2010, art. 20 alin. 2 raportat la art.13 alin.2 din Legea nr.285/2010, prima zi de înfățișare în condițiile art.134 Cod procedură civilă a fost la termenul de 14.11.2013, având în vedere că pricina suferise mai multe amânări consecutive din cauza completărilor și precizărilor succesive formulate de reclamant, fiind necesară comunicarea acestora pârâților. La termenul respectiv niciuna din părți și nici instanța din oficiu nu au invocat excepția necompetenței materiale a Secției specializate în soluționarea cauzelor având ca obiect asigurările sociale, motiv pentru care a intervenit decăderea. În aceste condiții, recurentul nu mai poate invoca în recurs încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, deoarece art.304 pct.3 Cod procedură civilă se referă expres la invocarea în condițiile legii a excepției respective, or, potrivit art.159¹ Cod procedură civilă, necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Recurentul a mai invocat că pârâtul MAI a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, dar instanța nu a pus în discuție această excepție și că în mod greșit instanța a reținut că a înțeles să se judece cu MAI numai pentru plata ajutorului egal cu două solde în baza art.13 din Legea nr.285/2010, acesta formulând acțiunea în contradictoriu cu MAI și pentru hotărârile emise de Comisia de Contestații P., aflată în subordinea MAI și nu a Casei de P. Sectoriale a MAI.

Aceste critici sunt nefondate, deoarece prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive chiar prin hotărârea atacată, iar în considerente a reținut, așa cum susține și recurentul, că „prin cererea astfel cum a fost modificata intimatul M. A. Interne figurează in calitate de parat doar pentru capetele de cerere avand ca obiect anularea hotararilor emise de Comisia de solutionare a Contestatiilor si capatul de cerere privind platile compensatorii, iar intimata C. de P. Sectoriala a MAI este chemata in judecata pentru capetele de cerere avand ca obiect anularea deciziilor de pensie si emiterea noilor decizii de pensie, paratii fiind titularii obligatiilor deduse judecatii”.

În ceea ce privește fondul pretențiilor, prima instanță s-a pronunțat în funcție de probatoriul administrat, înscrisurile de la dosar, făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente, motiv pentru care nu pot fi reținute susținerile recurentului.

Sub acest aspect, Curtea constată că obiectul pretențiilor recurentului-reclamant este reprezentat de ajutorul egal cu 2 solde ale funcției de bază până la limita de vârstă, fiind invocate dispozițiile art. 20 alin. 2, Secțiunea 3, din Legea cadru nr. 284/2010.

În fapt, potrivit Anexei VII din Legea cadru nr. 284/2010, respectiv art. 20 alin. 2, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.

Potrivit art.13 alin 2 din Legea nr.285/2010, în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică. În anul 2011, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.

În mod corect prima instanță a respins aceste pretenții, deoarece recurentului i s-a acordat pensia de invaliditate prin decizia nr._/11.04.2012, începând cu data de 28.12.2011.

Or, în cazul recurentului nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. 2 din Anexa VII din Legea cadru nr. 284/2010, deoarece la încetarea raporturilor de serviciu acesta nu a beneficiat de pensie de serviciu, ci de pensie de invaliditate.

Nu se poate vorbi de încălcarea unui drept sau de o discriminare față de celelalte persoane care au beneficiat de acordarea acestor drepturi bănești în baza Legii nr. 284/2010, deoarece, așa cum am arătat, recurentul nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru acordarea acestui drept.

Nu pot fi reținute toate susținerile recurentului referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, la caracterul rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale, deoarece dreptul respectiv nu a intrat niciodată în patrimoniul său, în condițiile în care nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru acordarea ajutorului egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, în baza Anexei VII, Capitolul II, Secțiunea 3 din Legea cadru nr. 284/2010, art. 20 alin. 2.

Nebeneficiind de dreptul respectiv nu se poate reține o diminuare a lui, așa cum pretinde recurentul, și nici de o sarcină excesivă și disproporționata, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

În acest sens sunt și dispozițiile deciziei nr.1//17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel G. în Dosarul nr. 2._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 164/2001, cu modificările și completările ulterioare, art. 51 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1 și 2 din Legea nr. 119/2010, cu modificările și completările ulterioare, și s-a stabilit că sintagma "pensie de serviciu" din conținutul normei legale menționate include doar categoriile de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată și pensie anticipată parțială, prevăzute de art. 51 lit. a) - c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, decizia pronunțată este obligatorie.

În aceste condiții, Curtea reiterează că prin decizia nr._/11.04.2012, începând cu data de 28.12.2011 i s-a stabilit doar o pensie de invaliditate, iar pensia pentru limită de vârstă a fost stabilită abia prin decizia nr._/17.12.2012, începând cu data de 25.11.2012.

Nu se poate reține o neconcordanță între legislația națională și cea comunitară, așa cum invocă recurentul, care nici nu specifică, de altfel, ce norme comunitare au fost încălcate. În fapt, recurentul confundă Convenția Europeană a drepturilor Omului cu legislația comunitară, fiind invocată încălcarea dreptului de proprietate, dar, așa cum am arătat, nu se poate vorbi de existența unui bun în patrimoniul acestuia, în condițiile în care nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de ajutorul respectiv.

Nu se poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, față de susținerile recurentului în sensul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În mod corect prima instanță a reținut neîndeplinirea condițiilor legii și faptul că art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 nu se aplică în cazul pensiei pentru invaliditate, această interpretare fiind în concordanță cu cea dată de Înalta Curte.

Față de aceste considerente, recursul formulat de recurent va fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește recursul formulat de pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului A. Interne, din probele administrate în cauză și din dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9, hotărârea fiind lipsită de temei legal.

Instanța de fond a respins obiecțiunile la raportul de expertiză ca fiind tardiv formulate, iar soluția pronunțată este rezultatul omologării acestui raport, Tribunalul însușindu-și în totalitate punctul de vedere al expertului, deși trebuia să analizeze în mod unitar toate probele administrate în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente și să cenzureze concluziile expertului prin raportare la aceste prevederi.

Curtea constată că în mod greșit prima instanță nu a calificat înscrisul intitulat „Obiecțiuni la raportul de expertiză” ca fiind apărări pe fondul cauzei și nici nu s-a pronunțat pe acestea în cuprinsul hotărârii, în condițiile în care prin intermediul acestuia pârâta nu a invocat doar simple erori de calcul, ci greșita aplicare de către expert a legii în stabilirea punctajului, a drepturilor de pensie și a diferențelor calculate. Astfel, pârâta a invocat aspecte legate de stagiu total de cotizare prin prisma deciziilor contestate și a înscrisurilor administrate în cauză, de stagiul de cotizare în condiții speciale și deosebite reținut de expert, dar și faptul că acesta a aplicat greșit, cu încălcarea dispozițiilor legale, procentul de 10% aferent Semnului Onorific „În Serviciul Patriei”. De asemenea, a invocat faptul că nu există temei legal pentru acordarea majorărilor de punctaj pentru perioadele suplimentare la vechimea în serviciu, așa cum a procedat expertul, punctajul fiind calculat doar pentru stagiul efectiv realizat.

Așa cum rezultă din dispozitivul sentinței de fond, prima instanță și-a însușit în totalitate punctul de vedere al expertului, singurele considerente referindu-se la concluziile raportului de expertiză, fără a analiza celelalte acte administrate în cauză și fără a aplica dispozițiile legii la situația de fapt. În mod greșit prima instanță a reținut exclusiv concluziile expertului, în condițiile în care acesta nici nu a procedat la calcularea punctajului mediu anual prin stabilirea inițială a punctajului lunar, în condițiile art.95 și 96 din Legea nr.263/2010, făcând o simplă adunare artificială a punctajului suplimentar pentru condițiile speciale și deosebite, așa cum a considerat de cuviință expertul, fără niciun temei legal, la punctajul stabilit în deciziile contestate. În ciuda obiectivelor stabilite, expertul nu a determinat punctajul total în condițiile art.94 și următoarele din Legea nr.263/2010, mulțumindu-se să calculeze majorările pentru perioadele suplimentare la vechimea în serviciu, chiar și aceste perioade fiind reținute greșit, după care le-a adunat pur și simplu la punctajul din deciziile contestate. Nu există anexe la expertiză referitoare la calcul punctajului lunar și punctajului anual, elemente ce intrau în punctajul total, așa cum se prevede expres în art.95 și 96 din Legea pensiilor, fiind fondate criticile recurentei-pârâte pe acest aspect. Cu toate acestea, în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor legale amintite, prima instanță a omologat acest raport, deși toate problemele enunțate fuseseră invocate de pârâtă înainte de pronunțarea hotărârii. Chiar dacă acestea au fost intitulate obiecțiuni la raport, instanța de fond trebuia să le dea calificarea corectă de apărări pe fond și trebuia să le aibă în vedere. Mai mult, chiar și în lipsa unor obiecțiuni formulate în termen, instanța nu putea omologa raportul în condițiile în care la stabilirea drepturilor de pensie expertul a nesocotit dispozițiile legale privind calcul pensiei și a aplicat majorări de punctaj fără temei legal, așa cum vom dezvolta în continuare.

Curtea constată că Tribunalul a fost sesizat cu contestații împotriva deciziilor de pensionare nr._/11.04.2012(cererea inițială), nr._/17.12.2012(cerere completatoare 23.05.2012), fiind contestate și hotărârile nr.8175/26.07.2012(cerere completatoare 21.08.2012) și nr._/1.08.2013(cerere completatoare 8.08.2013), pronunțate de Comisia de Contestații P. din C. Ministerului A. Interne în contestațiile formulate de intimat împotriva acestor decizii.

Prin decizia nr._/11.04.2012, s-a stabilit pensia de invaliditate, începând cu data de 28.12.2011, în baza unui stagiu total de cotizare de 38 ani, 3 luni și 21 zile, din care în sistemul public 01 ani, 08 luni, 12 zile, iar în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională: 36 ani, 07 luni și 09 zile, aspect ce rezultă din anexa la decizia menționată.

Analizând această anexă și buletinele de calcul, dar și datele referitoare la activitatea reclamantului, inclusiv adeverințele depuse la dosar și carnetul de muncă, Curtea constată că toate criticile acestuia referitoare la respectiva decizie sunt nefondate.

În mod corect, C. de pensii a valorificat stagiile de cotizare și veniturile realizate, așa cum acestea rezultă din carnetul de muncă, adeverințele eliberate de foștii angajatori, așa cum acestea erau depuse în dosarul de pensie la momentul emiterii deciziei contestate, adeverințe depuse și în copie la dosar. Recurenta a depus la dosarul de fond și buletinele de calcul din care rezultă valorificarea tuturor stagiilor de cotizare realizate.

Aspectele invocate de reclamant cu privire la adeverințe reprezintă simple supoziții, fără a exista alte elemente probatorii referitoare la stagiile respective, Curtea reținând și că angajatorul își asumă întreaga responsabilitate pentru întocmirea acestora.

Nu pot fi reținute nici susținerile contestatorului referitoare la nevalorificarea în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională a stagiului de cotizare de 1 an, 5 luni și 3 zile desfășurat la UM_ și neaplicarea majorărilor aferente condițiilor de muncă pentru stagiul respectiv. În mod corect perioada respectivă a fost valorificată în condiții normale, în sistemul public, deoarece din adeverința nr.2048/1.03.2012, de la fila 14 dosar de fond, nu rezultă ca perioada respectivă, în care a desfășurat activitate în baza unui contract de muncă să fi fost încadrat în grupe de muncă sau condiții deosebite sau speciale. În plus, acesta reprezintă un stagiu realizat în sistemul public, deoarece intimatul era angajat în baza unui contract individual de muncă, ca salariat civil, fără a reprezenta stagiu de cotizare în specialitate, deoarece nu s-a aflat în niciuna din situațiile reglementate de lege: nu a avut calitatea de cadru militar în activitate; nu a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al unei școli militare/școli de agenți de poliție sau student al unei instituții de învățământ din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională pentru formarea cadrelor militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, cu excepția liceului militar; nu a fost concentrat sau mobilizat ca rezervist; nu a fost în captivitate; nu a avut calitatea de funcționar public cu statut special în instituțiile din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul administrației penitenciare; nu a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract și/sau de soldat și gradat voluntar.

Reclamantul a invocat și faptul că nu s-a luat în calculul punctajului lunar și nu s-a aplicat procentul de majorare a punctajului lunar de 25%, respectiv 50%, pentru perioadele suplimentare la vechimea în muncă sau în serviciu acordate potrivit dispozițiilor art.17 și 18 din Legea nr.263/2010.

Din anexa la decizia contestată și din buletinele de calcul depuse la dosar, Curtea constată că recurenta-pârâtă a aplicat dispozițiile art.17 și 18 din Legea nr.263/2010. Potrivit art.17 alin.1, constituie stagiu de cotizare și perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, respectiv în condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c). În temeiul art.18 alin.1, pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care reprezintă, conform legii, stagiu de cotizare realizat în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă se acordă perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu, care constituie stagii de cotizare în condiții normale, după cum urmează: a) 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiții deosebite de muncă; b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiții speciale de muncă; c) 12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiții de muncă așa cum sunt reglementate la art. 29 alin. (2).

Așa cum rezultă din buletinele de calcul, stagiile efective de muncă realizate de contestator au fost de 01 ani, 08 luni, 12 zile( în sistemul public de pensii) și 25 ani, 07 luni și 09 zile(în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională). Tocmai pentru că a recunoscut ca stagiu de cotizare și perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, respectiv în condiții deosebite, condiții speciale, s-a ajuns la un stagiu total de cotizare realizat de 38 ani, 3 luni și 21 zile, așa cum este stabilit în decizie și în actele care au stat la baza acesteia. În concret, C. de pensii a reținut ca perioadă suplimentară 11 ani pentru cei 22 ani, 3 luni și 21 zile în condiții speciale.

Pretențiile contestatorului, dar și considerentele primei instanțe bazate pe concluziile expertului privind aplicarea majorărilor punctajului lunar pentru perioadele suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 sunt cu totul neîntemeiate, deoarece nu există dispoziție legală în acest sens.

Astfel, potrivit art.100 din Legea nr.263/2010, persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: a) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii; b) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit legii; c) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în alte condiții de muncă, potrivit legii.

În același sens dispune și art. 14 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, dispoziție reținută de instanța de fond.

În aplicarea acestor dispoziții, C. de pensii a acordat prin decizia din 11.04.2012 un număr de 14,_ puncte suplimentare pentru grupele/condițiile de muncă, aspect ce rezultă din anexa la decizie și din buletinele de calcul. Chiar și calculul expertului pe acest aspect este greșit, deoarece în loc să aplice, potrivit legii, majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, acesta majorează punctajele anuale, fără a identifica strict doar perioadele efectiv desfășurate în grupe de muncă sau condiții deosebite/speciale. Așa s-a ajuns în mod greșit la un punctaj suplimentar de 15,_. Astfel, apar la fila 292-293, punctaje suplimentare anuale, în condițiile în care intimatul nu a desfășurase pe toată durata anilor respectivi activități încadrate în condiții speciale/deosebite(de exemplu perioadele 19.01._04, 14.03._05, 21.03._05 care nu au fost în condiții normale, potrivit datelor referitoare la activitatea în muncă).

Mai mult, expertul adună acest punctaj la punctajul total din decizia contestată, deși acesta deja cuprindea un număr de 14,_ puncte suplimentare pentru grupele/condițiile de muncă, aspect ce rezultă din anexa la decizie și din buletinele de calcul.

Așa cum rezultă foarte clar din articolul 100, majorarea punctajelor lunare se acordă doar la punctajele realizate în perioadele respective și doar pentru perioadele în care au desfășurat efectiv activități în locuri încadrate în grupe de muncă sau condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă. Nu există niciun temei legal pentru acordarea punctajelor suplimentare prevăzute de art.100 pentru perioadele suplimentare recunoscute ca stagii de cotizare, în baza art.17 și 18 din Legea nr.263/2010. Aceste perioade suplimentare reprezintă o ficțiune a legii, ele nu sunt perioade efectiv realizate în condiții speciale, deosebite sau de grupe, ci doar un beneficiu pentru perioadele efectiv realizate în aceste condiții, pentru întregirea stagiului total de cotizare. Dar, acesta este singurul beneficiu recunoscut de lege, fără acordarea lui uneori nefiind îndeplinită condiția stagiului complet/minim de cotizare prevăzut de lege. În concluzie, pentru aceste perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu, acordate ca un beneficiu al legii pentru stagiile de cotizare în grupe de muncă sau în condiții speciale/deosebite nu se acordă nicio majorare de punctaj, deoarece nu există nici punctaj lunar aferent acestui stagiu artificial, care nu este efectiv desfășurat. Or, așa cum am arătat, legea prevede expres că majorările se acordă doar pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe de muncă sau condiții speciale/deosebite.

Prin contestația împotriva deciziei nr._/11.04.2012 s-a mai invocat că prin decizie nu i s-a menținut gradul militar, ceea ce echivalează cu degradarea sa militară, pedeapsă suplimentară prevăzută de legea penală. Curtea constată că decizia prevede gradul de agent șef principal poliție al beneficiarului dreptului de pensie. Acordarea pensiei de invaliditate nu poate fi interpretată în sensul degradării militare, deoarece drepturile de pensie sunt stabilite prin lege fără a afecta gradul militar de care beneficia intimatul.

În consecință, Curtea constată că în mod corect recurenta a stabilit drepturile de pensie de invaliditate prin decizia nr._/11.04.2012, motiv pentru care contestația împotriva acesteia și împotriva Hotărârii nr.8175/26.07.2012, pronunțate de Comisia de Contestații P. din C. Ministerului A. Interne este neîntemeiată, fiind nefondate și cererile accesorii referitoare la emiterea unei noi decizii și plata diferențelor de drepturi de pensii, cereri accesorii capătului principal.

În ceea ce privește contestația împotriva deciziei nr._/17.12.2012 și a Hotărârii nr._/1.08.2013 a Comisiei de Contestații P. din C. Ministerului A. Interne, pronunțată în contestația împotriva menționatei decizii, susținerile recurentei-pârâte sunt, de asemenea, neîntemeiate.

Prin decizia nr._/17.12.2012 s-a stabilit pensia pentru limită de vârstă, începând cu data de 25.11.2012.

Prima instanță a dispus anularea acestei decizii pentru aceleași considerente, reținând că potrivit părerii expertului majorarea punctajelor lunare nu s-a efectuat decât pentru perioada efectiv lucrată în condiții speciale, și nu pentru perioada suplimentară.

Reținând aceleași dispoziții anterior menționate în analizarea deciziei nr._/11.04.2012, Curtea subliniază că, potrivit legii, majorările se acordă doar pentru perioadele în care s-au desfășurat efectiv activități în locuri încadrate în grupe de muncă sau condiții speciale/deosebite și nu există nici un temei legal pentru acordarea punctajelor suplimentare prevăzute de art.100 pentru perioadele suplimentare recunoscute ca stagii de cotizare, în baza art.17 și 18 din Legea nr.263/2010, așa cum a procedat expertul în raportul de expertiză, greșit omologat de Tribunal.

Nu sunt întemeiate nici celelalte critici invocate de contestator împotriva acestei decizii, deoarece prin decizia respectivă s-a reținut un stagiu total de cotizare realizat de 39 ani, 2 luni și 18 zile, din care în sistemul public 02 ani, 07 luni, 9 zile, iar în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională: 36 ani, 07 luni și 09 zile, aspect ce rezultă din anexa la decizia menționată. La acest stagiu s-a ajuns prin valorificarea

perioadei asimilate de 10 luni și 27 zile, în care intimatul-reclamant a beneficiat de pensie de invaliditate. În stagiu total de cotizare realizat de 39 ani, 2 luni și 18 zile intră, cu aplicarea art.17 și 18 din Legea nr.263/2010, și perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, respectiv în condiții deosebite, condiții speciale, fiind expres evidențiat stagiul aferent condițiilor de muncă de 11 ani. Pentru acest motiv se va înlătura critica intimatului-contestator în sensul că i s-a stabilit un stagiu total de cotizare aferent doar perioadei efectiv lucrate și nu și perioadei suplimentare de 11 ani.

Punctajul total realizat era de 50,_ puncte, fiind evidențiat și punctajul suplimentar de un număr de 14,_ puncte suplimentare pentru grupele/condițiile de muncă, acordat în baza art.100 din Legea nr.263/2010, aspect ce rezultă din anexa la decizie și din buletinele de calcul, depuse în copie la dosarul de fond(filele 204 și următoarele). Deci, recurenta a aplicat corect punctajul suplimentare pentru grupele/condițiile de muncă, neputând fi reținute concluziile expertului și considerentele primei instanțe, deoarece majorările se acordă doar pentru perioadele în care s-au desfășurat efectiv activități în locuri încadrate în grupe de muncă sau condiții speciale/deosebite și nu există nici un temei legal pentru acordarea punctajelor suplimentare prevăzute de art.100 pentru perioadele suplimentare recunoscute ca stagii de cotizare, în baza art.17 și 18 din Legea nr.263/2010.

Nu este întemeiată nici critica referitoare la introducerea perioadei în care a fost încadrat personal civil în sistemul public de pensii, ceea ce ar fi dus, în opinia contestatorului, la diminuarea stagiului total realizat în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. În mod corect a procedat recurenta la valorificarea în sistemul public a stagiului de cotizare de 1 an, 5 luni și 3 zile, atestat de din adeverința nr.2048/1.03.2012, de la fila 14 dosar de fond, deoarece în perioada respectivă intimatul a desfășurat activitate salarizată în baza unui contract de muncă, fără ca acesta să fie cadru militar în termen sau în activitate, elev al unei școli militare, soldat sau gradat voluntar, polițist sau funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, situații în care stagiul îi era recunoscut în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

O altă critică împotriva acestei decizii, cât și împotriva Hotărârii nr._/1.08.2013 a Comisiei de Contestații P. din C. Ministerului A. Interne, prin care s-a respins contestația intimatului, s-a referit la faptul că recurenta-pârâtă nu ar fi aplicat indicele de corecție calculat la punctajul mediu anual determinat în conformitate cu art.95 și 170 din Legea nr.263/2010, prin cererea completatoare de la 8.08.2013, formulându-se și un capăt de cerere accesoriu referitor la obligarea pârâtei în acest sens.

Prima instanță a reținut aceste pretenții, omologând raportul de expertiză și sub acest aspect.

Curtea constată însă că pretențiile respective au fost formulate în cadrul contestației împotriva deciziei nr._/17.12.2012, prin care s-a stabilit pensia pentru limită de vârstă în cazul intimatului-contestator, începând cu data de 25.11.2012.

În baza art. 170 din Legea 263/2010 „(1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezenței legi, la punctajul mediu anual determinat în condițiile art. 95 se aplică un indice de corecție calculat că raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflației pe anul 2011. (2) Începând cu anul 2013, câștigul salarial mediu brut realizat, prevăzut la alin. (1), este cel definitiv, cunoscut în anul precedent celui în care se deschide dreptul la pensie pentru anul calendaristic anterior, comunicat de Institutul Național de S.. (3) Indicele de corecție se aplică o singură dată, la înscrierea inițială la pensie. (4) Punctajul mediu anual rezultat în urma aplicării indicelui de corecție reprezintă punctajul mediu anual realizat de asigurat, care se utilizează la determinarea cuantumului pensiei”.

Dar, decizia contestată stabilește drepturi începând cu data de 25.11.2012, deci anterior datei de 1.01.2013 când deveneau aplicabile dispozițiile respective, motiv pentru care susținerile contestatorului sunt neîntemeiate.

Mai mult, prin decizia nr._/16.12.2013, recurenta-intimată a stabilit punctajul aferent indicelui de corecție. Intimatului-contestator i-a fost comunicat faptul că valoarea indicelui de corecție i-a fost acordată începând august 2013, iar în septembrie a primit diferențele pentru 1.01.31.07.2013(fila 423 dosar fond), fiind depusă și o copie a talonului de pensie. Curtea constată că intimatul a contestat decizia respectivă, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 530, fiind declanșată procedura administrativă prealabilă.

Decizia respectivă nr._/16.12.2013, prin care s-a stabilit punctajul aferent indicelui de corecție nu face obiectul acestui dosar, contestația urmându-și cursul procedural.

În aceste condiții, reținând că deciziile contestate în prezentul dosar stabileau drepturi anterioare datei de 1.01.2013, dar și că există o decizie ulterioară a Casei de pensii referitoare la aplicarea indicelui de corecție, în baza art.95 și 170 din Legea nr.263/2010, decizie ce nu face obiectul acestui litigiu și pe care încă nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a reținut ca întemeiate aceste pretenții, dispunând, ca o consecință a anulării deciziei nr._/17.12.2012, și plata diferențelor rezultate din aplicarea indicelui de corecție. Situația acestor drepturi se va stabili în contestația împotriva deciziei nr._/16.12.2013, ce nu face obiectul prezentului dosar.

În plus, greșit a stabilit prima instanță pe acest aspect, omologând raportul de expertiză în care calcularea drepturilor de pensie s-a făcut reținând un punctaj mediu anual stabilit incorect, așa cum am analizat anterior. În consecință, aplicarea indicelui de corecție la drepturile de pensie greșit calculate determină netemeinicia hotărârii de fond și pe acest aspect.

În concluzie, în mod greșit prima instanță a dispus anularea hotărârii nr._/01.08.2013 a Comisiei de Contestații din cadrul MAI, a deciziei nr._/11.04.2012 și a deciziei nr._/17.12.2012, precum și obligarea pârâtei C. de P. Sectoriala a M.A.I. să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului drepturile de pensie de invaliditate începând cu data de 28.12.2011 prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte și a unui cuantum al pensiei de 2069 lei, să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului drepturile de pensie începând cu data de 01.01.2013 prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte și a unui cuantum al pensiei de 2264 lei, să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului drepturile de pensie începând cu data de 01.11.2013 prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte și a unui cuantum al pensiei de 2376 lei, să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantului drepturile de pensie începând cu data de 01.01.2014 prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte și a unui cuantum al pensiei de 2507 lei, să plătească suma de_ lei, reprezentând diferența de pensie pentru perioada 28.12._14 și plata diferențelor în continuare, până la achitarea efectivă.

Impunându-se soluția respingerii în tot a pretențiilor reclamantului, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, culpa procesuală aparținând acestuia, trebuiau respinse și pretențiile pentru cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de expert.

Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamant, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. de P. Sectorială a Ministerului A. Interne, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge în tot acțiunea precizată, ca neîntemeiată, menținând dispozițiile sentinței privind soluția dată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant D. T. L., împotriva sentinței civile nr.5129 din data de 29.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. A. INTERNE, ca nefondat.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. INTERNE.

Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:

Respinge în tot acțiunea precizată, ca neîntemeiată.

Menține dispozițiile sentinței privind soluția dată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive.

Pronunțată în ședință publică azi, 02.04. 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,

T. D. A. A. I. C. M. C.

GREFIER,

I. B.

Red.M.C./1.05.2015

Tehnored.C.C./2 ex./ 06.04.2015

Jud.fond: M. M.

← Recalculare pensie. Decizia nr. 231/2015. Curtea de Apel...		Obligaţie de a face. Decizia nr. 1070/2015. Curtea de Apel... →

Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1169/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1169/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI