Obligaţie de a face. Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 28259/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5767/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.248
Ședința publică din data de 29.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.6692 din data de 06.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant BUCUȚA R., având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant BUCUȚA R., prin avocat I. M. S., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014, depusă la fila 11 a dosarului de apel, lipsă fiind apelanta-pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Având cuvântul, intimatul-reclamant BUCUȚA R., prin avocat susține că prin motivele de apel s-au făcut referiri doar la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de către prima instanță. Sub acest aspect s-a susținut de către apelanta-pârâtă că cererea de chemare în judecată nu ar fi fost redactată de către avocat; că pricina s-a soluționat la primul termen de judecată, iar cererea dedusă judecății a fost admisă doar în parte. Față de aceste aspecte consideră că cheltuielile de judecată nu trebuiau acordate în totalitate.
Aceste motive nu sunt întemeiate deoarece, faptul că cererea dedusă judecății s-a soluționat într-un timp scurt nu poate atrage reducerea cheltuielilor de judecată.
Solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării și obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr._ astfel cum a fost precizată, reclamantul Bucuța R., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să revizuiască pensia cuvenită reclamantului retroactiv, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr.7928/16.11.2009, emisă de ISPH SA, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor de la stabilirea drepturilor de pensie la executarea hotărârii și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.6692 din data de 06.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost admisă, în parte, acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul Bucuța R., în contradictoriu cu C. de P. a Municipiului București și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să revizuiască pensia cuvenită reclamantului retroactiv, începând cu data de 20.06.2013, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr.7928/16.11.2009, emisă de ISPH SA, precum și la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată pe perioada 16.07.2013 la zi.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr._/11.07.2013 a fost stabilită pensia anticipată parțială cuvenită reclamantului, stabilindu-se în favoarea acestuia, cu începere din data de 20.06.2013, o pensie în cuantum de 2552 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 3,_ puncte, a unei valori a punctului de pensie de 762,10 lei, a unui procent de diminuare de 0,75% pe lună de anticipare aplicat pentru un număr de 4 de luni de anticipare.
Tribunalul a reținut că în conformitate cu mențiunile din adeverința nr.7928/16.11.2009, emisă de ISPH SA reclamantul, a obținut venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază, care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, angajatorul fiind obligat să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție conform art.1 din Decretul nr.389/1972 asupra câștigului brut realizat al salariatului, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Deși la dosarul de pensionare, reclamantul a depus odată cu cererea de pensionare și adeverința nr.7928/16.11.2009, emisă de ISPH SA, în care se evidențiază veniturile realizate de către acesta și pentru care societatea a virat contribuțiile la bugetul statului conform legislației în vigoare, pârâta în mod nelegal, nu a avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie ale acesteia și veniturile obținute rezultate din înscrisurile doveditoare, aspect ce rezultă atât din întâmpinarea depusă cât și din conținutul deciziei de pensionare în care se arată că adeverința nu a fost valorificată.
Potrivit art.107 alin.1 din Legea 263/2010 în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
Așa cum s-a reținut și potrivit susținerilor pârâtei veniturile menționate în această adeverință nu au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, reținându-se că acestea nu au avut caracter permanent.
Potrivit art.2 lit.c din Legea 263/2010 „sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art.96 alin.2 din Legea 263/2010 punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
În condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale era și este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat tribunalul apreciază că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare pârâta trebuia, în considerarea adeverinței eliberate de fostul angajator care asumându-și răspunderea a confirmat faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat, să respecte și să aplice principiul contributivității și să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care, în condițiile legii, s-a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale, menționate în adeverința nr.7928/16.11.2009, emisă de ISPH SA.
În ceea ce privește data de la care urmează a fi revizuite drepturile de pensie, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr.7928/16.11.2009, emisă de ISPH SA, tribunalul reținând că reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârsta începând cu data de 20.06.2013, că a depus adeverința nr.7928/16.11.2009, emisă de ISPH SA, odată cu cererea de pensionare, prevederile art.107 alin.1 din Legea 263/2010, a apreciat că data de la care se cuvin a fi revizuite drepturile de pensie este dată de 20.06.2013.
Având în vedere că potrivit art.107 alin.2 din Legea 263/2010 sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin.1 se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor și prevederile art.105 din Legea 263/2010 potrivit cărora drepturile de pensie anticipată sau de pensie anticipată parțială se cuvin și se plătesc de la data încetării calității de asigurat, constatând că data încetării calității de asigurat a reclamantului este dată de 16.07.2013 apreciază că data de la care se cuvin a fi acordate diferențele dintre pensia cuvenită și cea încasată este dată de 16.07.2013 și nu data stabilirii pensiei anticipate parțiale 20.06.2013.
Având în vedere că în calculul pensiei urmează să fie incluse noi venituri, ceea ce înseamnă implicit o majorare a punctajului mediu anual și un cuantum al pensiei mai mare decât cel care i-a fost plătit, tribunalul, în baza art.107 alin.2 din Legea 263/2010, coroborat cu art.105 din Legea 263/2010, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată pe perioada 16.07.2013 la zi, dată până la care creanța este certă, lichidă și exigibila.
În baza art. 453 cod procedura civilă a obligat, pârâta la plata sumei de 1200 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. de P. a Municipiului București.
În motivarea apelului, apelanta a aratat că apelul vizează din punctul său de vedere numai capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei acordate reclamantului, în condițiile în care acțiunea a fost admisă numai în parte și nu în integralitatea sa, instituția noastră considerând valoarea cheltuielilor de judecată mult prea mare în raport de amplitudinea tipului de speță, de munca depusă de apărător - acțiunea nu a fost redactată de avocat ci s-a asigurat reprezentarea numai la primul și unicul termen de judecată.
De asemenea, apreciază ca reală posibilitatea instanței de judecată de a aprecia valoarea onorariului stabilit prin convenția dintre avocat și clientul său care nu numai că nu încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul la justiție și dreptul la apărare, dar chiar vine în completarea prevederilor legale care dau expresie acestor principii. Este un drept recunoscut instanței de judecată, în exercitarea funcției sale generale, de a urmări bună desfășurare a procesului, pentru a se evita exercitarea abuzivă a unor drepturi, inclusiv în raporturile dintre avocat și client. Acest drept este acordat judecătorului în considerarea rolului activ al instanței de judecată pe care îl are în desfășurarea procesului și care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și muncii îndeplinite de avocat.
Lipsa unui tablou al onorariilor minimale, la care face trimitere textul de lege nu atrage neaplicarea acestuia, criteriile de apreciere a valorii onorariului fiind expres menționate și excluzând arbitrariul și menținând dreptul judecătorilor ca, motivat, să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, nefiind îngrădit sub nici un aspect accesul liber la justiție, și nu încalcă dreptul părților la un proces echitabil și nici la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
De asemenea, dispoziția legală arătată de art.374 alin.3 nu aduce atingere nici dreptului la apărare, întrucât nu este de natură să împiedice părțile de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat ales sau numit din oficiu, judecătorul fiind ținut ca în tot ceea ce interesează soluționarea procesului să asigure exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor participanților la proces, în spiritul și litera legii.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Bucuța R., a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Singura critica formulata prin apel priveste dispozitia de obligare a paratei, ca parte cazuta in pretentii, la plata catre intimat a cheltuielilor de judecata in suma de 1200 lei.
Potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuielile de judecata.
Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede, atunci cand cererea a fost admisa numai in parte, dreptul instantei de judecata de a stabili masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Mai mult decat atat, art.451 alin.2 teza finala C.. prevede fara echivoc ca masura luata de instanta nu va afecta raporturile dintre avocat si clientul sau.
In ceea ce priveste onorariul de avocat, la aprecierea acestuia trebuie avute in vedere si elementele prevazute de art. 127 din Statutul Profesiei de Avocat.
Detaliind fiecare dintre elemente, Curtea constata ca la fond s-au acordat 3 termene de judecata, gradul de dificultate al spetei a fost relativ ridicat, iar folosul obtinut de reclamant prin admiterea actiunii vizeaza toate pensiile viitoare.
F. de aceste considerente, Curtea apreciaza ca un onorariu de avocat in cuantum de 1200 lei este adecvat, nicidecum excesiv, reflectand atat culpa procesuala a apelantei parate, cat si munca depusa de avocatul intimatului reclamant, avantajul obtinut de clientul acestuia si gradul de complexitate al spetei.
Cat priveste admiterea in parte a actiunii, aceasta se refera la data acordarii diferentelor, iar nu la pretentiile ce au facut obiectul judecatii in sine, astfel ca stabilirea unei proportii in sensul la care trimite alin.2 al art 451 C.., este o chestiune de apreciere, iar in cazul de fata nici nu s-ar putea realiza cu precizie matematica.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul.
În temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ., va fi obligată apelanta la 1700 lei, cheltuieli de judecată in apel către intimat, reprezentând onorariu avocatial, a carui plata a fost dovedita cu chitanțele aflate la filele 11 și 13 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr.6, sector 3, împotriva sentinței civile nr.6692 din data de 06.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant BUCUȚA R., domiciliat în București, ., ., et. 8, ., CNP:_.
Obligă apelanta la 1700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. H. P. A.
GREFIER
F. V.
Red.:L.H./23.02.2015
Dact.: A.C./5 ex.
04.02.2015
Jud. fond: I. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2643/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
