Obligaţie de a face. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 1329/93/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6848/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.74
Ședința publică din data de 09.01.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Judecător D. E. O.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul B. V., împotriva sentinței civile nr.2472 din data de 16.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV, având ca obiect „obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează instanței că intimata a depus la dosar întâmpinare, la data de 22.09.2014, prin serviciul registratură al acestei secții, precum și faptul că atât apelantul cât și intimata au solicitat soluționarea cauzei în lipsă, conform art.411 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere că prin cererea de apel și întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2472 din data de 16.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția civilă, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul B. V., în contradictoriu cu pârâta C. Județeana de Pensii Ilfov.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că drepturile de pensie ale reclamantului s-au deschis sub imperiul Legii 3/1977, respectiv la 1.10.1999, astfel după cum rezultă din decizia de pensie_/30.01.2012.
Prin sentința civilă 880/26.09.2012, Tribunalul Ilfov, admițând solicitarea reclamantului, a obligat pârâta la recalcularea pensiei acestuia prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 ani, având în vedere faptul că acesta a realizat un stagiu de cotizare de 23 ani, 8 luni și 18 zile în grupa I de muncă.
D. urmare pârâta a procedat la revizuirea pensiei reclamantului conform hotărârii judecătorești menționate, rămasă definitivă și irevocabilă și a emis decizia_/30.05.2013, prin care a revizuit pensia reclamantului prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
D. urmare, pârâta nu a mai procedat la acordarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG 100/2008 și art.169 din Legea 263/2010.
Tribunalul a reținut ca recalcularea pensiilor stabilite în conformitate cu legislația anterioară intrării în vigoare a Legii 19/2000 s-a făcut treptat, procesul de recalculare întinzându-se pe o perioadă de 5 ani (2005-2010) conform art.7 din OUG 4/2005 astfel cum a fost acesta modificat prin Legea 262/2008.
În conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 alin.3 și alin.4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 “Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în munca prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază... la data începerii operațiunilor de evaluare” care “pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 – 31.03.2001... va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977” iar “pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special... este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative”,
Pentru înlăturarea inechităților ce ar putea apărea cu privire la pensionarii care au realizat stagii de cotizare în grupele superioare de muncă anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 și cei ce au realizat astfel de stagii ulterior datei de 1.04.2001, inclusiv după 1 ianuarie 2011, art.169 alin.1 din Legea 263/2010 prevede ca „Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”
Potrivit art.169 alin.2 din Legea 263/2010 „prevederile alin.1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr.78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special” iar potrivit alin.4 din același text de lege prevederile alin.1 se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform OUG nr.100/2008 pentru completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr.154/2009.
Așa stând lucrurile tribunalul a reținut ca art.8 alin.1 stabilea regulă generală în materia îndeplinirii condițiilor standard privind deschiderea dreptului la pensie care prevede că „personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.
2) Persoanele încadrate în muncă care au o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.”
Cu alte cuvinte vechimea integrală în munca prevăzută de Legea 3/1977 la care face referire Legea 19/2000 este, potrivit art.8 alin.1 sus-citat de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei.
Dispozițiile art.14 din Legea 3/1977 instituie o derogare de la regulă generală prevăzută de art.8, constituind de aceea o normă cu caracter special în sensul art.162 alin.2 din Legea 263/2010.
Norma derogatorie cu caracter special instituita de art.14 din Legea 3/1977 operând în favoarea persoanelor ce au activat vreme de 20 (respectiv 25 ani) în grupa I sau a II-a de muncă, acestea au posibilitatea de a alege între a beneficia de normă specială (respectiv de utilizarea la calculul pensiei lor a unui stagiu complet de cotizare de 20 sau 25 ani) sau de a beneficia de dispozițiile speciale ale OUG 100/2008 și art.169 din Legea 263/2010, însă numai în condițiile în care, la determinarea pensiei lor a fost utilizat stagiul complet de cotizare (vechimea integrală în muncă) prevăzută de art.8 din Legea 3/1977.
Așa fiind, susținerea reclamantului în conformitate cu care acesta ar trebui să beneficieze de ambele dispoziții de favoare (stagiu redus potrivit art.14 din Legea 3/1977 și punctaj suplimentar conform OUG 100/2008 și art.169 din Legea 263/2010), cumulativ nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul B. V..
În motivarea apelului, apelantul a susținut că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea, invocând faptul că a beneficiat de un stagiu derogator, special, conform art.14 din Legea nr.3/1977, în opinia acesteia echivalând cu lege specială, respectiv acte normative cu caracter special.
Precizează că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a noțiunii de „acte normative cu caracter special" folosită în cuprinsul OUG nr.100/2008 și art.169 din Legea nr.263/2010.
Consideră apelantul că nu intră în categoria persoanelor pentru care s-au aplicat acte normative speciale cum ar fi: HG nr.267/1990, HG nr.610/1990, HG nr.407/1990.
Menționează că a beneficiat de stagiul complet de cotizare de 20 ani prevăzut de legislația în vigoare în perioada respectivă, respectiv art.14 din Legea nr.3/1977 lege care nu poate fi considerată “un act normativ cu caracter special” întrucât a constituit drept comun în materie de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Față de împrejurarea că în cadrul Legii nr.3/1997 au existat norme generale și norme derogatorii referitoare la vechimea în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, vechime care ulterior, în sistemul Legii nr.19/2000, a constituit „stagiul complet de cotizare” în raport de care se calcula punctajul mediu anual, consideră că nu poate fi interpretat în sensul că normele derogatorii cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977 reprezintă „acte normative cu caracter special".
Mai mult, un articol dintr-o lege (art.14 ) nu poate fi considerat în sine „act normativ". Totodată, un articol dintr-o lege care constituie dreptul comun într-o anumită materie nu se poate considera că are „caracter special".
În consecința apelantul a precizat că are dreptul la recalcularea pensiei atât în temeiul OUG nr.100/2008, cât și în temeiul art.169 din Legea nr.263/2010 cu menținerea stagiului complet de cotizare de 20 ani, prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. Județeană de Pensii Ilfov, a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.II din OUG nr.100/2008 pentru completarea Legii nr.19/2000, astfel cum a fost modificat prin art.III din OUG nr.209/2008, beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane: a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr.78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special; b) ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 30 septembrie 2008 și pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr.3 la Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în funcție de data nașterii sau, după caz, stagiile complete de cotizare, în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art.1671 din aceeași lege.
Conform art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010, pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă. A..2 al art.169 din Legea nr.263/2010 stipulează că prevederile alin.(1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr.78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Dispozițiile din actele normative amintite, consacră, așadar, dreptul persoanelor care au desfășurat activități încadrate în grupa I și/sau a II-a de muncă, ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, la acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru fiecare an, respectiv pentru fiecare lună de spor acordate pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I sau în grupa II de muncă și la acordarea unei creșteri a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, exceptând de la aceste beneficii persoanele în cazul cărora, pentru determinarea punctajului mediu anual, s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzute de acte normative cu caracter special.
Drepturile de pensie ale apelantului-reclamant, s-au deschis în baza Legii nr.3/1977, iar ulterior, prin hotărâre judecătorească, s-a stabilit că stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia este de 20 de ani, în considerarea perioadei lucrate în grupa I de muncă, ca efect al aplicării dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, determinându-se în acest mod punctajul mediu anual cuvenit, iar nu prin reținerea stagiului complet de cotizare de 30 de ani.
Se reține, în acest context, că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o . situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Ca urmare, determinarea punctajului mediu anual, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani, s-a dispus în condițiile în care acesta era un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (mai precis art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977).
Având în vedere că stagiul complet de cotizare de 20 de ani reprezintă un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), devin incidente prevederile art.II lit.a teza finală din OUG nr.100/2008, pentru completarea Legii nr.19/2000, astfel cum a fost modificat prin art.III din OUG nr.209/2008 și art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010, astfel că apelantul-reclamant nu poate cumula cele două beneficii legale, respectiv un stagiu complet de cotizare special, pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă și majorarea de punctaj pentru aceeași perioadă.
Prin acordarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, recunoscut în considerarea unei norme speciale, apelantul-reclamant a beneficiat, deja, de recompensarea activității desfășurate în grupa I de muncă, nefiind posibil ca, în considerarea aceleiași activități, să beneficieze și de punctaj suplimentar, acest lucru rezultând din însuși conținutul dispozițiilor din OUG nr.100/2008 și Legea nr.263/2010.
Faptul că textele legale sus menționate folosesc sintagma „acte normative cu caracter special”,nu poate conduce la o altă concluzie, având în vedere scopul evident urmărit de legiuitor în momentul elaborării normei, de a acorda o majorare de punctaj numai persoanelor care și-au desfășurat activitatea în grupele superioare de muncă, dar care nu au beneficiat de un stagiu complet de cotizare redus, în baza unor dispoziții legale derogatorii de la stagiul complet de cotizare de 30 de ani, instituit prin Legea nr.3/1977, acesta fiind conținutul real al normei juridice civile analizate.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul B. V., domiciliat în ., ., jud.Ilfov, cu domiciliul ales la C.. Av. M. M. în București, ..2A, ., ., sect. 6, împotriva sentinței civile nr.2472 din data de 16.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV, cu sediul în București, ..17, sector 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. C. D. E. O.
GREFIER
N. C.
Red.: C.G.C.
Dact.: A.C./4ex
23.01.2015
Jud. fond: A. M. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1070/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
