Obligaţie de a face. Decizia nr. 1070/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1070/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 32/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 195/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1070/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I. N.
Judecător M. G.
Judecător A. C. B.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul B. I., împotriva sentinței civile nr.8557 din data de 19.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect - contestație decizie de pensionare .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părților în cauză de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8557 din data de 19.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost admisă excepția tardivității și, pe cale de consecință, a fost respinsă contestația împotriva deciziilor nr._/11.08.2005, nr._/06.08.2007, nr._/ 01.10.2009 și nr._/14.10.2009 ca tardiv formulată; a fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 ani și 6 luni, ca rămasă fără obiect; a fost respinsă, în rest, acțiunea formulată de contestatorul B. I., în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, ca nefondată;în baza art.1081 Cod pr. civ. a fost obligat contestatorul să plătească o amendă judiciară în cuantum de 700 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Asupra excepției tardivității contestației împotriva deciziilor nr._/11.08.2005, nr._/06.08.2007, nr._/ 01.10.2009 și nr._/14.10.2009, s-a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr.263/2010 art. 149: (1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații. (2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional. (3) Comisia Centrală de Contestații funcționează în cadrul CNPP.(4) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive. Art. 151: (1) Hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații se comunică persoanelor în cauză și caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare. (2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare. (3) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanțele judecătorești în termenul prevăzut la alin. (2) sunt definitive.
Potrivit dispozițiilor în vigoare la data de emiterii acestora, respectiv Legea nr.19/2000 art. 87. Decizia emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare. (2) Decizia emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi anulată, la cererea titularului, în termen de 45 de zile de la comunicare. Art. 88. - Decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă.
Întrucât contestatorul nu a atacat respectivele decizii în termenul prevăzut de lege, acestea au rămas definitive și acțiunea este tardiv formulată.
În ce privește cererea de obligare a intimatei la recalcularea drepturilor de pensie cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni, s-a reținut că, potrivit deciziei de recalculare din 17.04.2014, drepturile contestatorului au fost stabilite cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni, iar plata a fost acordată începând cu 01.09.2008.
De asemenea, la data de 17.04.1014 s-a efectuat și recalcularea majorării punctajului aferent perioadei lucrată în grupă de muncă utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni, și s-a stabilit acordarea începând cu 01.10.2009 pentru recalcularea conform OUG 100/2008, și începând cu 01.01.2010 pentru diferențele conform art.169 din Lg.263/2010.
Din imaginea de plată depusă de intimată rezultă că drepturile au fost plătite retroactiv.
Întrucât prestația solicitată de contestator, respectiv recalcularea drepturilor cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni a fost îndeplinită de către intimată, și cum obiectul este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, condiție îndeplinită de acțiune la momentul formulării cererii de chemare în judecată, însă, prin îndeplinirea prestației de către intimată, în timpul procesului civil, pretențiile contestatorului nu mai subzistă la momentul pronunțării hotărârii, instanța de fond a respins cererea ca rămasă fără obiect.
În ce privește cererea de obligare la recalcularea cu un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 3 luni, așa cum a solicit prin cererea introductivă contestatorul, s-a reținut că această cerere este vădit nefondată, întrucât la data solicitării depusă la casa de pensii prin care cerea stabilirea și acordarea pensiei, respectiv data de 23.03.2005, conform anexei 3 a Legii nr.19/2000 stagiul complet de cotizare aplicabil contestatorului este de 30 de ani și 6 luni.
În ce privește cererea de acordare a drepturilor de pensie începând cu data de 07.04.2003 prin aplicarea reducerii vârstei de pensionare cu 15 ani, se reține că este vădit nefondată întrucât potrivit dispozițiilor Legii nr.19/2000 art. 83 alin.1- Drepturile de pensie pentru limită de vârstă se cuvin și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, prevăzute de lege, dacă cererea a fost depusă cu 30 de zile calendaristice înainte de data îndeplinirii acestor condiții, și alin.4- În cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut la alin. (1), drepturile de pensie se cuvin și se plătesc: a) de la data depunerii cererii, în cazul pensiei pentru limită de vârstă;ori contestatorul a depus cererea la data de 23.03.2005 și a beneficiat de reducerea vârstei datorită condițiilor de muncă cu 14 ani, intimata stabilind corect data acordării și reducerea vârstei în raport cu data formulării solicitării de către contestator, așa cum a statuat ICCJ în RIL.
În ce privește anularea deciziilor emise în anul 2014 și „ acordarea” stagiului complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni prin hotărâre judecătorească, s-a reținut că nu este invocat nici un motiv de nelegalitate ori netemeinicie, mai mult contestatorul însuși afirmă că prin emiterea acestor decizii acțiunea s-a a rămas fără obiect, însă insistă în anularea acestor decizii, cerea fiind apreciată de instanță ca vădit nefondată și a fost respinsă ca atare.
În baza art.108¹ C. proc. civ. întrucât contestatorul a formulat cereri vădit nefondate atât prin acțiunea inițială cât și prin completarea acțiunii, a fost obligat să plătească amenda judiciară în cuantum de 700 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs, în termenul legal, recurentul B. I., solicitând casarea acesteia pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond nu a ținut seama de Decizia RIL nr.4/04.04.2011 a ÎCCJ, care este obligatorie pentru instanțe, aplicând însă Ordinul MMPS nr.340/2001, care este contrar Legii nr.19/2000, deoarece forța juridică superioară este a Legii nr.19/2000 și nu a Ordinului nr.340/2001.
Prin această motivare, instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești conform art.304 pct.4 din codul de procedură civilă .
Mai arată recurentul-contestator că intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București emite decizii pe bandă rulantă fără ca instanța de fond să le cenzureze, în una dintre acestea stagiul complet de cotizare fiind de 30 de ani și 6 luni, iar celelalte au stagiul complet de cotizare de 35 de ani, cu prejudicierea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare. Aceste decizii de pensie emise de CPMB nu au autoritate de lucru judecat.
Solicită recurentul casarea hotărârii atacate, deoarece s-a considerat că acțiunea a rămas fără obiect, fără ca instanța să se supună Deciziei RIL nr.4/04.04.2011, cu încălcarea Leg nr.19/2000 și cu aplicarea greșită a Ordinului nr.340/2011 al MMPS în această pricină.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin motivele de recurs invocate, recurentul critică sentința primei instanțe în ceea ce privește soluția de respingere, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni.
Astfel, recurentul a susținut că instanța de fond nu a dat eficiență Deciziei nr.4/04.04.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, aplicând însă Ordinul MMPS nr.340/2001, care este contrar Legii nr.19/2000, act normativ cu forța juridică superioară.
Aceste critici nu pot fi însă primite, în condițiile în care, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe și cum în mod corect s-a reținut prin sentința atacată, în cursul judecății, intimata-pârâtă a procedat la revizuirea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului, în temeiul art.107 din Legea nr.263/2010, tocmai cu privire la stagiul complet de cotizare care trebuia utilizat la stabilirea punctajului mediu anual, cu influență directă asupra cuantumului drepturilor de pensie, reținându-se prin decizia din 17.04.2014 (fila 55 dosar fond), un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni, cu plata retroactivă a drepturilor, începând cu 01.09.2008.
De asemenea, la data de 17.04.1014 s-a efectuat și recalcularea majorării punctajului aferent perioadei lucrată în grupă de muncă utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni, și s-a stabilit acordarea începând cu 01.10.2009 pentru recalcularea conform OUG 100/2008, și începând cu 01.01.2010 pentru diferențele conform art.169 din Lg.263/2010, astfel că acest petit a rămas fără obiect.
Prin Decizia nr.4/04.04.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la care recurentul-reclamant face referire, a fost admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se în sensul că:
„Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare si a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 si care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, in sensul ca beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determina în funcție de data formulării cererii de pensionare.”
În cauza de față, în raport cu data la care contestatorul B. I. a solicitat casei de pensii stabilirea și acordarea pensiei, respectiv cu data de 23.03.2005, și în conformitate cu dispozițiile Anexei 3 a Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare aplicabil contestatorului este de 30 de ani și 6 luni, stagiu care a fost avut utilizat de intimata-pârâtă la emiterea deciziei de revizuire a pensiei din17.04.2014, respectiv la emiterea celor două decizii din 17.04.2014 deciziilor privind recalcularea drepturilor de pensie conform OUG 100/2008 și art.169 din Lg.263/2010.
Această succesiune a deciziilor emise de intimată în 2014 s-a impus pentru că, odată sesizată eroarea referitoare la stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat în cazul contestatorului, trebuia ca revizuirea drepturilor de pensie să opereze inclusiv în ceea ce privește majorările de punctaj de care acesta a beneficiat prin efectul OUG nr.100/2008, respectiv art.169 din Legea nr.19/2000, pretențiile contestatorului, odată îndeplinite de pârâtă, rămânând fără obiect.
Așadar, contrar susținerilor recurentului, prima instanță a avut în vedere la soluționarea cauzei prevederile Anexei 3 a Legii nr.19/2000 și dezlegarea dată prin Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011 cu privire la modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare si a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii.
De asemenea, nu a existat nicio depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, conform art.304 pct.4 Cod pr. civ., așa cum s-a susținut în conținutul recursului, toate actele emise de structurile subordonate Ministerului Muncii, cu atribuții in aplicarea legislației de protecție sociala, fiind supuse controlului instanțelor judecătorești, in acest sens fiind dispozițiile exprese ale art. 155 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, reluate in cuprinsul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, la art. 153.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod pr. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul B. I. împotriva sentinței civile nr.8557/19.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. I. N. M. G. C. A. B.
GREFIER
M. P.
Red. Jud. PIN
Dact: Z.G./2 ex/15.04.2015
Jud.fond: M.S.V. C.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1169/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
