Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 497/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 497/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 26998/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7864/2014)
DECIZIE Nr. 497/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător A. D. Ș.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-contestator P. F. împotriva sentinței civile nr. 8573/19.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect: contestație privind alte drepturi de asigurări sociale – Legea nr. 341/2004
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă conform prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 23.11.2014, după care:
Curtea, față de lipsa părților la strigarea pricinii, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin apelul înregistrat pe rolul Curții de apel București la data de 12.08.2013, apelantul P. F. a criticat sentința civilă nr.8573/19.09.2014 pronunțată în dosarul nr._, susținând că, în mod eronat, instanța de fond nu a reținut că pârâta intimată C. de pensii a Municipiului București trebuia să îi calculeze indemnizația prin raportare la dispozițiile Legii nr.341/2003 ce reprezintă o lege specială și în care se face vorbire despre aplicarea coeficientului de multiplicare la salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul în care se face plata, dispozițiile Legii nr.118/2010 având o aplicabilitate limitată în timp, și anume doar până la data de 31.12.2010, orice reducere de 15%, aplicată după această dată nemaiavând temei legal de aplicare.
Cu privire la Legea nr.285/2010, apelantul a arătat că aceasta nu ar avea aplicabilitate în speță cât timp această lege reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în condițiile în care dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.341/2003 fac vorbire despre faptul că indemnizațiile prevăzute de cel din urmă act normativ nu reprezintă venit și nu se impozitează.
Apelantul a mai susținut că, și în ipoteza în care s-ar fi aplicat dispozițiile Legii nr.285/2010, pârâta ar fi avut obligația de a calcula inițial indemnizația cuvenită,în conformitate cu prevederile Legii nr.341/2003, respectiv prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2011 și, abia ulterior, la valoarea astfel rezultată, să aplice reducerea prevăzută de dispozițiile Legii nr.118/2010, caz în care ar fi rezultat un cuantum mai mare al indemnizației sale decât cel care i-a fost plătit.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere privind restituirea contribuției plătită la fondul de sănătate, apelantul nu a susținut niciun fel de argumente concrete pentru care consideră că ar fi greșită soluția instanței de fond.
Asupra apelului, Curtea reține următoarele:
Astfel cum și instanța de fond a detaliat în considerentele sentinței apelate, nu subzista posibilitatea ca, pentru anul 2011, indemnizația reparatorie să fie calculată prin raportare la câștigul /salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, deoarece o dispoziție legală, ulterioară Legii nr.341/2003 reglementează o altă modalitate de calcul a indemnizației reparatorii, începând cu data de 1.01.2011, dispunând raportarea coeficienților la suma efectivă încasată de beneficiarii indemnizațiilor reparatorii în luna octombrie 2010.
Atât timp cât o lege dispune cum se realizează calculul unor indemnizații, această lege, ulterioară celei prin care au fost instituite respectivele indemnizații, urmează să se aplice, pentru că ea instituie o normă specială, derogatorie de la modul de calcul prevăzut de dispozițiile Legii nr.341/2003.
Chiar dacă Legea nr.285/2010 a avut ca obiect principal de reglementare salarizarea personalului plătit din fonduri publice, totuși această lege a cuprins și mențiuni referitoare la situația și modul de calcul al indemnizațiilor reparatorii, ceea ce face irelevantă împrejurarea susținută de către apelant potrivit căreia indemnizația reparatorie nu ar reprezenta un venit, cât timp o lege în vigoare, a cărei aplicare Curtea nu o poate refuza, a prevăzut dispoziții concrete referitoare chiar la respectivele indemnizații reparatorii.
Din rațiuni identice cu cele mai sus expuse, nu poate fi primită nici argumentația apelantului referitoare la cum ar fi trebuit, în opinia sa, calculată indemnizația sa, mai întâi prin raportare la Legea nr.341/2003 și, abia apoi, prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.118/2010, deoarece, după . Legii nr.285/2010, nu a mai existat decât un singur temei legal de calcul al indemnizațiilor reparatorii, și anume cel prevăzut în Legea nr.285/2010, calculul urmând a se realiza exact în modalitatea expusă în acest din urmă act normativ, respectiv într-o singură etapă, prin aplicarea coeficienților prevăzuți de Legea nr.341/2003 la cuantumul efectiv al indemnizației primite de către beneficiarii acestei indemnizații în luna octombrie 2010.
Cu privire la pretenția plății contribuției de asigurări de sănătate, Curtea reține că apelantul nu formulează niciun fel de critici referitoare la soluția instanței, context în care vor fi avute în vedere, din nou, argumentele expuse la fond de către apelant raportate la aceste pretenții.
În acest sens, Curtea reține că regula, în privința contribuțiilor la plata contribuțiilor pentru sănătate, pensie, șomaj o reprezintă obligația de a contribui a tuturor persoanelor care urmează a beneficia de servicii de sănătate, de pensie și de ajutor de șomaj.
Excepțiile sunt strict și limitativ enumerate în dispoziții legale exprese, astfel de dispoziții fiind expuse de către instanța de fond în motivarea sentinței apelate.
Nu era necesar ca între apelantul reclamant și C. de asigurări de sănătate să existe încheiat un contract, deoarece toți cetățenii români, cu excepțiile prevăzute în mode expres de lege, indiferent dacă realizează sau nu venituri și primesc sau nu alte sume de bani cu diferite titluri, sunt obligați să plătească o contribuție la asigurările publice de sănătate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.208 alin.3 și 6 din legea nr.95/2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, asigurarea voluntară de sănătate (este vorba despre încheierea unor contracte având ca obiect asigurări medicale private) neexcluzând obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.213 alin.4 din același act normativ, categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) alea art.213 (în aceste alineate sunt enumerate exhaustiv categoriile de persoane care pot beneficia de asistență medicală în sistemul public fără plata contribuției) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi.
Având în vedere ansamblul argumentelor ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.1 Cod proc.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-contestator P. F., identificat cu CNP:_, cu domiciliul procesual ales în București, Piața Romană nr. 1, . împotriva sentinței civile nr. 8573/19.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, Calea V. nr. 6, identificată cu CF_, cont bancar RO53TREZ__ – Trezoreria sector 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015.
Președinte, A. F. | Judecător, A. D. Ș. | |
Grefier, Ș. T. |
Red:A.F.
Dact.: D.A.M.
4ex./26.02.2015
Jud.fond:V. C. M. S.
Ș.T. 20 Februarie 2015/4ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1259/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1894/2015.... → |
|---|
