Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia nr. 1230/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1230/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 72867/3/2011
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (1417/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1230
Ședința publică de la 17.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
JUDECĂTOR - E. D. O.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții . prin lichidator M.&ASOCIAȚII RESTRUCTURING&INSOLVENCY SPRL și .>împotriva sentinței civile nr.9386/10.10.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H. SA prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL, S. DE SERVICII HIDROENERGETICE HIDROSERVSA (H. S. SA) și S. NAȚIONAL PETROM-ENERGIE prin FILIALA H. HIDROSIND în numele membrilor de sindicat L. B., B. M., C. I.-A., L. N., D., A.-C., U. S., C. C., D. T., V. G., M. P., D. I., C. I., R. V., G. I., MARGARINT C-T. M., MARGARINT V., TITA-N. C., B. V., P. V., B. G., A. V., T. M., A. C. CRIN, B. I., B. V., S. V., D. N., F. C., A. M., C. I., C. I., S. E., S. V., A. L., C. I., M. F. M., L. I., D. T., B. M., I. I., T. V.-C., D. N., STRAUT M., STRAUT M.-V., U. C., V. R. A., I. V., B. S., T. N., V. G., J. F., CIUSLEANU N., STURZEANU I., S. N., BANCESCU - TEFELEU C. LAURE, V. G., P. A., M. A., M. I., M. I., P. G.-V., D. C. V., BOSTINA D., C. I.-B., D. A., NEACSA I., LEASU N., S. S., L. T., S. A., H. V. C., ORASANU M. A., P. F., V. I., N. I., S. F., V. LUCIIAN, B. I.-N., D. M. S., MIRGHEANU S., P. G., P. I., M. L., D. C., M. G., H. V., V. I., MANGA G., HERISANU C., S. I., D. C., C. N., M. M., M. I.-S., S. S., Z. E., I. G., P. G., D. POMPILIAN, V. M. B., B. I., D. V., N. N., R. E., S. D., G. G., GUTUI P., G. I., GAUREANU C., DERVIS OLIMPIAN, O. I.-C., D. JEAN, F. V., U. G., P. N., D. M. B., N. M., S. C-T. M., O. G., UTA D., B. C.-V., DUTEANU I., B. S., V. G., P. N., PIRLICI G., P. A., D. M., D. G., P. N., C. G., AVRAMUTA S., R. I., U. F., B. F., R. A., R. V., PIELMUS I., M. C., C. C., B. A., G. P. V., S. M.-D., M. I., D. E., I. G., S. A., M. A., C. I., P. F., B. I., MIERLAU I., CIRSTOIU I., C. G.,B. G., D. ALBERTO M., BADITA N., I. C., BANGALA G., M. G., N. D., A. N., M. M., S. I. C., O. D., M. V., E. C., P. A., P., M. D., T. P., T. V., A. G., U. C., S. C., PERSINARU M., R. A., M. N., S. C., N. D., F. G. E., D. M., S. F. M., A. G., J. S., M. A., M. C., B. C. C-T., S. P. D., B. I., M. C. V., P. M., M. N., GATEJE M., M. R., VIDROIU D., BRATUCU R. I., BACIRCEA N., M. I.-C., S. M., S. S., P. N., P. R. C., T. V., V. A., C. A., DURUIAN-O. I., S. V., A. D., D. S., V. G., A. I., D. N., OCHI C., T. I., D. I. – N., MARICUTU I., F. V., S. L., L. I.-L., G. P., B. I., T. A., N. C., M. L., M. D.-O., D. N., M. C., M. I., I. C., NAFTANAILA N., D. N., NECSULESCU C., B. N., C. I., S. A. D., S. C., I. S., IVASCU C., V. I., PICIORANG G., G. T., D. A. M., M. V., PECINGINE M., P. A., P. C.-M., V. V., D. M.-A., M. G., D. P., S. C., RANCEANU N., S. V., C. M.-G., D. R., F. M. C., S. C., O. D. D., J. A., I. A., P. S., S. F., S. O., S., M.-M., P. A. M., S. C., B. T., VISINESCU M., V. G., S. C.,T. N. D., T. V. PETRUT, D. D., HERISANU N., F. TANTE, STILPEANU S., P. V., D. C., I. N., DINCUTA I., BOATA F., P. T., B. S., P. M. P., C. I., PAPAINOC C., S. V., M. D., F. D., E. M., Z. M., V. S., P. M., S.- PATRULEASA M., M. R., BACESCU F.-G., T. V., C. C., I. C., S. G., D. L., D. M., M. M., F. F., PANTURESCU L.-GRATIERA, P. S., T. V. D., SUHAN G., TOMARU P., A. ATEIZA, C. N., F. G., I. I., IONEATA D., T. N., V. C., I. N. C., U. E., B. V., D. MIRCEALIA, M. C., O. O. F., A. N., T. V., CIOACATA I., BANCESCU P., BOROVINA I., BOROVINA A., MARASESCU I., G. I., P. A. M., P. V., A. M., F. S. A., R. A., V. I., S. F., M. D., I. M., I. E., P. A., R. V., CIGOIANU G., C. N., P. T., P. R. M., C. I., D. N., P. N., T. I., D. V., ORASANU I., S. I., G. I., P. S., C. N., G. N., N. I., D. M., S. V., F. P., U. N., T. C., P. V., HERISANU D.-I., I. I., D. VERGILA, BARCOCI T., P. M., M. SOFRONI, F. M. S., S. F., PATULARU C., T. N., O. C., NAFTANAIL I., G. N., S. D., IORDANESCU I., C. V., R. I., S. I., V. V., B. G., G. V., B. C., D. M., CASEREANU I., NITESCU C., DIN N., V. V., L. C., G. N. P., B. I., S. G., ZADARA N., S. F., C. E., S. C., S. A., V. S., A. C., D. F., BANESCU G., M. C., I. B., E. B., G. N., T. C., M. C. R., A. M., B. P., M. C., M. G., T. G., B. C., TABIRCA C., NEGHINA G., OLIC I., M. G., BANESCU G., I. A., S. C., P. T., R. D., IORDANESCU C.-G., M. C., M. I., C. V., B. G., NEGHINA F., IORDANESCU I. D., P. E., N. C. C., BANESCU B., S. N., B. M., Z. F., D. I., P. T., M. M. I., P. P., I. D., B. M., P. M., P. O., OLIC P. C., C. D., C. D.-C., I. C., P. M., V. L., G. P. D., F. O., P. G., P. C., T. F., PIRCALABU N., V. C., TREABA T., F. A., MINJINA S., BUDOIAS D., M. N., S. F., P. G. C., BITU-TUP M.- D., I. M., A. I., AMBRINOS V. D., A. A., A. S., A. N., A. N., A. T., A. M., A. V., AVRAMUTA J., AVRAMUTA M., AVRAMUTA N., BACIRCEA D., B. V., B. V., B. D., B. L., B. V., B. V. M., BOATA A., B. V., B. G., BOROVINA C., B. N., B. I., C. T. M., CANIPITA F., C. G., C. G., C. P., CHIOSESCU N., C. F., C. VERGIL, C. C., C. A., C. I., C. I., C. S., CIRJE A., C. M. V., CIUCA N., C. A., C. G., C. V. C., COROPIATNIC V., C. I., C. N., C. F., DANES T., D. S., DERMELICI I., D. V., DICA G., DIN V., D. G., D. I., D. M., D. I., D. I., D. D., D. I., D. G., D. F., D. S., D. G., E. I. M., E. C., F. I., FRUNZAREANU T., GAVANESCU G., G. FILOFTIA L., G. N., G. C., GORGOS E., G. B. F., G. M. G., G. O., HERISANU A., HODOS I., H. N., I. I., I. TENEA C., I. L., I. I., I. N., IVASCU N., L. C., L. T., L. I., MALDES N., M. N., M. M., M. I., M. E. O., MIEITA I., MIEITA V., M. C., M. D., M. M., M. G., M. I., M. G., MUSETOIU C., N. I., N. C., N. M., N. N., N. C., N. G., NITESCU I., N. G., N. P., N. D., O. V., O. I. A., O. G., O. I., O. M., O. G., O. V., P. E., P. V., P. N., PATROI C., P. G. G., P. P., PIRVAN M., P. M., P. V., P. D., P. S., P. A., PROSIANU I., R. D., RATA M., R. F., R. A., S. V., SCALAT F., S. G., S. I., S. G., SERBANOIU V., S. G., SINICA V., S. M., S. I., S. M., S. EUGENIU, S. V., STATICA C., S. M., STEFANOIU M., S. C., S. I., STRAUT GHEORHGE, SUHAN V., T. G., T. I., T. G., TITA I., T. I., T. T., TUCU L., TULUCA N., U. M. V., U. C., U. I., U. I. C., U. V., V. F., V. V., VATASESCU V., VATASESCU V., VILCESCU V., V. V., V. G., V. F., V. G., V. I., Z. C., ZAVRICESCU G., Z. I. și intimatul-intervenient în nume propriu D. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata H. S. SA prin consilier juridic S. M., care depune la dosar delegație de reprezentare juridică și S. Național Petrom-Energie prin Filiala H. Hidrosind prin avocat C. C., care depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2015, lipsă fiind recurenții și intimata S. de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale H. SA prin Administrator Judiciar Euro Insol SPRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurenta . formulat întâmpinare, transmisă prin fax la data de 26.03.2015 și prin poștă, înregistrată la dosar la data de 27.03.2015, după care,
Președintele completului comunică intimatului S. Național Petrom-Energie prin Filiala H. Hidrosind un exemplar al motivelor de recurs formulate de H. și o copie a întâmpinării formulate de .>
Reprezentantul avocat al intimatului S. Național Petrom-Energie prin Filiala H. Hidrosind formulează în scris și susține verbal cerere de renunțare la judecată (la drept) a unor membri, enumerați în cereri, care ar duce la înlăturarea cererilor de recurs.
În susținerea cererii de renunțare la judecată, reprezentantul avocat arată că marea majoritate a salariaților sunt angajați ai . aceștia au fost preluați de T. și . sunt recurente în cauză.
Declară că cererile de renunțare la acțiune sunt formulate în contradictoriu cu societățile E. și T., cereri semnate de reclamanții care au înțeles să cheme în judecată pentru că erau, pentru perioada la care se referă acțiunea, angajați ai acestor societăți. De asemenea, precizează că se solicită menținerea acțiunii în contradictoriu cu H..
Reprezentantul convențional al intimatei H. S. SA declară că lasă la aprecierea instanței soluționarea solicitărilor reclamanților.
Curtea primește cererile de renunțare la judecată, urmând a fi avute în vedere cu ocazia deliberării.
De asemenea, califică calea de atac exercitată de . fiind recurs și nu apel, față de data introducerii cererii, anterioară intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, conform disp.art.24 și 27 Cod procedură civilă. Totodată, califică excepția lipsei de interes a recursurilor declarate în cauză, invocată prin întâmpinare ca fiind o apărare ce ține de întinderea efectelor hotărârii ce se va da în calea de atac a recursului.
Reprezentantul convențional al intimatei H. S. SA declară că societatea și-a schimbat denumirea în S. de Servicii Hidroenergetice Hidroserv SA și depune în acest sens, fotocopia, certificată pentru conformitate cu originalul a certificatului de înregistrare și hotărârea nr.7/25.09.2014.
Curtea ia act că . și-a schimbat denumirea în S. de Servicii Hidroenergetice Hidroserv SA, conform Hotărârii nr.7/25.09.2014.
Părțile, reprezentate, arată că nu au alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul avocat al intimatului S. Național Petrom-Energie prin Filiala H. Hidrosind arată că majoritatea salariaților sunt, în prezent, salariați ai . aceștia au fost preluați în anul 2002 de către . care și-a schimbat denumirea în S. de Servicii Hidroenergetice Hidroserv SA. O altă parte de salariați au fost preluați de . cele două societăți, E. și T..
Susține că . chemată în judecată de toți salariații, indiferent dacă la acest moment, parte din ei nu mai sunt salariați ai acesteia sau față de obiectul dedus judecății în perioada respectivă au fost salariați ai societăților E. și T..
Apreciază că, față de această situație evidentă, cele două societăți, recurente în cauză, respectiv . . avut calitate procesuală pasivă doar raportat la proprii lor angajați, pentru că pentru aceștia s-a formulat cererea de chemare în judecată, nu pot formula recurs împotriva întregii hotărâri ce vizează reclamanți care niciodată nu au chemat în judecată cele două societăți pentru a se constata un drept în contradictoriu cu acestea. De aceea, susține că a invocat prin întâmpinare excepția interesului juridic, urmare a recursului de către cele două societăți cu reclamanții care nu au avut niciodată raporturi juridice cu cele două recurente.
În combaterea criticilor aduse de recurenta . de fond, arată că acestea vizează aspecte prealabile fondului, și că față de excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată pentru prima dată prin întâmpinare, apreciază că trebuia ridicată prin motivele de recurs, solicită ca instanța să constate, în principal că este, tardivă iar în subsidiar să fie respinsă. Susține că nu este vorba despre un obiect al cererii de chemare în judecată care să vizeze drepturi de creanță sau drepturi care să fie supuse prescripției generale, ci vizează constatarea unui drept și ca atare o astfel de acțiune este imprescriptibilă.
În ceea ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de recurenta T. prin motivele de recurs, apreciază că atâta timp cât societatea nu a invocat o astfel de excepție la fond, nu are posibilitatea ridicării acestui aspect direct în recurs. Pe de altă parte, arată că nu are interesul juridic să invoce lipsa dovezii calității de reprezentat pentru salariați în contradictoriu cu care nu a fost chemată în judecată, pentru că doar câțiva salariați au chemat societatea în judecată. Solicită ca instanța să constate că s-a făcut dovada deplină a calității de reprezentant în sensul că sunt depuse la dosar adeverințe din partea Organizației sindicale care atestă că acești reclamanți sunt membri ai acesteia, dar și tabele cu date potrivit art.28 din Legea dialogului social și atestă împuternicirea expresă dată de reclamanți pentru a fi promovată și susținută în numele lor o acțiune având ca obiect recunoașterea grupelor de muncă.
În ceea ce privește excepția ce vizează încălcarea dispozițiilor art.1141 din vechiul Cod de procedură civilă, apreciază că modificarea acțiunii s-a făcut în termen legal și anume, prima zi de înfățișare, așa cum era ea definită, reprezentând data la care părțile legal citate pot pune concluzii, or, în cauză, modificarea s-a făcut înainte de prima zi de înfățișare, cu atât mai mult, apreciază că excepția invocată pentru prima dată în recurs de către T. este nelegală.
Cu privire la excepția referitoare la nulitatea cererii de chemare în judecată, pe motiv că nu ar îndeplini condițiile de fond prevăzute de Codul de procedură civilă, cu privire la temeiul juridic și arătarea petitului, apreciază că petitul acțiunii este unul legal și nu poate duce la nulitatea cererii de chemare în judecată pentru că reclamanții au solicitat recunoașterea grupei I sau a II-a de muncă, așa cum avea să rezulte din actele dosarului.
În ceea ce privește fondul acțiunii, atacat atât de . de . hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
În combaterea motivelor de recurs, arată că Ordinul 50/1990 a consacrat principii în baza cărora s-a constatat că trebuie recunoscute grupele de muncă. Acest Ordin avea niște anexe în care erau enumerate funcții din anumite domenii, considerate a fi în grupa I și respectiv în grupa a II-a de muncă.
Arată că reclamanții din cauză nu se regăsesc expres în aceste anexe, or, obiectul acțiunii a fost recunoașterea acestui drept din similitudinea activității desfășurate de reclamanți cu cea avută în vedere de anexele Ordinului 50 dar, mai mult decât atât, de principiile statuate de acest ordin. În cauză a fost efectuată o expertiză în protecția muncii, ce a avut ca obiectiv analiza locurilor de muncă și a dosarelor personale ale salariaților, constatând că activitatea desfășurată de către aceștia este similară acelor funcții din Ordinul 50/1990 care au recunoscută grupa I de muncă.
Invocă practica judiciară, respectiv Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, exact pe acest ordin, 50/1990, prin care s-a decis că anexele ordinului nu pot fi interpretate ca limitative, ca atare, cei interesați pot să ceară concursul instanței în baza unei anchete efective și obiective, să fie verificat dacă activitatea desfășurată de aceștia la acel moment se încadra în grupa I /grupa a II-a.
În concluzie, apreciază că acțiunea pe fond este întemeiată, întreaga argumentație adusă de Tribunalul București prin hotărârea dată este legală și temeinică. Depune la dosar practică judiciară.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul convențional al intimatei S. de Servicii Hidroenergetice Hidroserv SA (H. S. SA) arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9386/10.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis cererea principală privind pe reclamanții L. B., B. M., C. I.-A., L. N., D., A.-C., U. Ș., C. C., D. T., V. G., M. P., D. I., C. I., R. V., G. I., M. C-T. M., M. V., Tita-N. C., B. V., P. V., B. G., A. V., T. M., A. C. Crin, B. I., B. V., Ș. V., D. N., F. C., A. M., C. I., C. I., S. E., S. V., A. L., C. I., M. F. M., L. I., D. T. B. M., I. I., T. V.-C., D. N., Straut M., Straut M.-V., U. C., V. R. A., I. V., B. S., T. N., V. G., J. F., Ciusleanu N., Sturzeanu I., Ș. N., Bancescu - Tefeleu C. Laure, V. G., P. A., M. A., M. I., M. I., P. G.-V., D. C. V., Boștina D., C. I.-B., D. A., Neacsa I., Leasu N., S. S., L. T., S. A., H. V. C., Orasanu M. A., P. F., V. I., N. I., Ș. F., V. Luciian, B. I.-N., D. M. S., Mirgheanu S., P. G., P. I., M. L., D. C., M. G., H. V., V. I., Manga G., Herisanu C., S. I., D. C., C. N., M. M., M. I.-S., Ș. S., Z. E., I. G., P. G., D. Pompilian, V. M. B., B. I., D. V., N. N., R. E., S. D., G. G., Gutui P., G. I., G. C., D. Olimpian, O. I.-C., D. Jean, F. V., U. G., P. N., D. M. B., N. M., Ș. C-T. M., O. G., U. D., B. C.-V., Duteanu I., B. S., V. G., P. N., Pirlici G., P. A., D. M., D. G., P. N., C. G., Avramuta Ș., R. I., U. F., B. F., R. A., R. V., Pielmus I., M. C., C. C., B. A., G. P. V., S. M.-D., M. I., D. E., I. G., S. A., M. A., C. I., P. F., B. I., Mierlau I., Cirstoiu I., C. G., B. G., D. Alberto M., B. N., I. C., Bangala G., M. G., N. D., A. N., M. M., S. I. C., O. D., M. V., E. C., P. A., P., M. D., T. P., T. V., A. G., U. C., S. C., Persinaru M., R. A., M. N., S. C., N. D., F. G. E., D. M., S. F. M., A. G., J. S., M. A., M. C., B. C. C-T., S. P. D., B. I., M. C. V., P. M., M. N., Găteje M., M. R., Vidroiu D., B. R. I., Bacircea N., M. I.-C., S. M., S. Ș., P. N., P. R. C., T. V., V. A., C. A., Duruian-O. I., S. V., A. D., D. S., V. G., A. I., D. N., Ochi C., T. I., D. I. – N., Maricutu I., F. V., S. L., L. I.-L., G. P., B. I., T. A., N. C., M. L., M. D.-O., D. N., M. C., M. I., I. C., Naftanaila N., D. N., N. C., B. N., C. I., S. A. D., S. C., I. S., I. C., V. I., Piciorang G., G. T., D. A. M., M. V., Pecingine M., P. A., P. C.-M., V. V., D. M.-A., M. G., D. P., S. C., Ranceanu N., S. V., C. M.-G., D. R., F. M. C., Ș. C., O. D. D., J. A., I. A., P. S., S. F., S. O., S., M.-M., P. A. M., S. Constantă, B. T., Visinescu M., V. G., S. C., T. N. D., T. V. Petrut, D. D., Herisanu N., F. Tante, Stilpeanu Ș., P. V., D. C., I. N., Dincuta I., Boața F., P. T., B. S., P. M. P., C. I., Papainoc C., S. V., M. D., F. D., E. M., Z. M., V. S., P. M., S.- Patruleasa M., M. R., B. F.-G., T. V., C. C., I. C., S. G., D. L., D. M., M. M., F. F., Panturescu L.-Gratiera, P. S., T. V. D., Suhan G., Tomaru P., A. Ateiza, C. N., F. G., I. I., Ioneata D., T. N., V. C., I. N. C., U. E., B. V., D. Mircealia, M. C., O. O. F., A. N., T. V., Cioacata I., Bancescu P., Borovina I., Borovina A., M. I., G. I., P. A. M., P. V., A. M., F. S. A., R. A., V. I., S. F., M. D., I. M., I. E., P. A., R. V., Cigoianu G., C. N., P. T., P. R. M., C. I., D. N., P. N., T. I., D. V., Orasanu I., S. I., G. I., P. S., C. N., G. N., N. I., D. M., S. V., F. P., U. N., T. C., P. V., Herisanu D.-I., I. I., D. Vergila, Bârcoci T., Până M., M. Sofroni, F. M. S., S. F., Patularu C., T. N., O. C., Naftanail I., G. N., S. D., Iordanescu I., C. V., R. I., S. I., V. V., B. G., G. V., B. C., D. M., Casereanu I., Nitescu C., Din N., V. V., L. C., G. N. P., B. I., S. G., Zădăra N., S. F., C. E., S. C., S. A., V. S., A. C., D. F., B. G., M. C., I. B., E. B., G. N., T. C., M. C. R., A. M., B. P., M. C., M. G., T. G., B. C., Tăbârca C., Neghina G., Olic I., M. G., B. G., I. A., S. C., P. T., R. D., Iordanescu C.-G., M. C., M. I., C. V., Bătu G., Neghina F., Iordanescu I. D., P. E., N. C. C., B. B., Ș. N., B. M., Z. F., D. I., P. T., M. M. I., P. P., I. D., B. M., P. M., P. O., Olic P. C., C. D., C. D.-C., I. C., P. M., V. L., G. P. D., F. O., P. G., P. C., T. F., Pircalabu N., V. C., Treaba T., F. A., Minjina S., Budoias D., M. N., S. F., P. G. C., Bitu-Tup M.- D., I. M., A. I., Ambrinos V. D., A. A., A. S., A. N., A. N., A. T., A. M., A. V., Avramuta J., Avramuta M., Avramuta N., Bacircea D., B. V., B. V., B. D., B. L., B. V., B. V. M., Boața A., B. V., B. G., Borovina C., B. N., B. I., C. T. M., Canipita F., C. G., C. G., C. P., Chiosescu N., C. F., C. Vergil, C. C., C. A., C. I., C. I., C. S., C. A., C. M. V., Ciuca N., C. A., C. G., C. V. C., Coropiatnic V., C. I., C. N., C. F., Danes T., D. S., Dermelici I., D. V., Dica G., Din V., D. G., D. I., D. M., D. I., D. I., D. D., D. I., D. G., D. F., D. S., D. G., E. I. M., E. C., F. I., Frunzareanu T., Gavanescu G., G. Filoftia L., G. N., G. C., Gorgos E., G. B. F., G. M. G., G. O., Herisanu A., Hodos I., H. N., I. I., I. Tenea C., I. L., I. I., I. N., I. N., L. C., L. T., L. I., Maldes N., M. N., M. M., M. I., M. E. O., Mieita I., Mieita V., M. C., M. D., M. M., M. G., M. I., M. G., Musetoiu C., N. I., N. C., N. M., N. N., N. C., N. G., Nitescu I., N. G., N. P., N. D., O. V., O. I. A., O. G., O. I., O. M., O. G., O. V., P. E., P. V., P. N., Patroi C., P. G. G., P. P., P. M., P. M., P. V., P. D., P. S., P. A., Prosianu I., R. D., Rata M., R. F., R. A., S. V., Scalat F., Ș. G., Ș. I., Ș. G., Serbanoiu V., S. G., Sinica V., S. M., S. I., S. M., S. Eugeniu, S. V., Statică C., Ș. M., Stefanoiu M., S. C., S. I., Straut Gheorhge, Suhan V., T. G., T. I., T. G., Țâța I., T. I., T. T., Tucu L., Tuluca N., U. M. V., U. C., U. I., U. I. C., U. V., V. F., V. V., Vatasescu V., Vatasescu V., Vilcescu V., V. V., V. G., V. F., V. G., V. I., Z. C., Zavricescu G., Z. I. prin S. NAȚIONAL PETROM -ENERGIE PRIN FILIALA HIDROELECTRICĂ HIDROSIND intervenientul în nume propriu D. I. în contradictoriu cu pârâții . ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H. SA – prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL, . PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ȘI TERMICE "T." -SA (T. SA) - prin lichidator M. și Asociații - Restructuring & Insolvency SPRL, .>, ..
A admis cererea de intervenție.
S-a constatat că reclamantul și intervenientul au lucrat în grupa I, respectiv a II-a de muncă în procentele și perioadele menționate în raportul de expertiză întocmit de către domnul expert O. N..
A obligat pârâții la emitere către fiecare reclamant a unei adeverințe care să ateste perioadă și procentul lucrat în grupa de muncă astfel cum s-a constatat prin prezenta hotărâre.
S-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a .>
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Calitatea procesuală a părților constituie una din condițiile de admisibilitate a acțiunii. Reclamantul având obligația să justifice calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății.
S. de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale H. S.A., pârâtă în prezenta cauză, a fost înființată prin H.G. 627 2000, art. 1 și potrivit art. 2 alin. 1 din această hotărâre, capitalul social al societăților comerciale înființate potrivit art. 1 se constituie prin preluarea activului și pasivului Companiei Naționale de Electricitate - S.A. și ale filialelor sale.
De asemenea, conform art. 36 alin. 1 din H.G. 627 2000, societățile comerciale înființate potrivit art.1 vor prelua toate drepturile și vor fi ținute de toate obligațiile fostei Companii Naționale de Electricitate - S.A. și ale filialelor sale și se substituie în drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acesteia cu terții.
Prin urmare, pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză în calitate de succesoare în drepturile și obligațiile angajatorului, astfel că nu este incidentă în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei Tribunalul a constatat următoarele:
În baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990. Pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului. Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii au emis Ordinul nr.50/1990, prin care se precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.
Ulterior, Ordinul nr.50/1990 a fost completat și modificat prin Ordinele nr. 100/1990 și 125/1990.
Conform dispozițiilor art.13 din Ordinul nr.50/I990, perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile acestui ordin.
Începând cu data de 01.04.2001, Ordinul nr. 50.1990, precum și Ordinele nr.100 1990 și 125/1990 au fost abrogate prin Legea nr. 19/2000.
Conform prevederilor art. 15 din Ordinul nr.50/1990. Dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
În speță angajatorul nu a înregistrat în carnetul de muncă al salariaților membri de sindicat pentru care a fost formulată acțiunea de față și nici în carnetul de muncă al intervenientului grupa de muncă în care se încadrează activitatea desfășurată în perioadele lucrate începând cu anul 1969 până la data de 01.04.2001.
În cadrul expertizei întocmite în cauză expertul a precizate punctele de lucru în care au lucrat salariații reclamanți și perioadele lucrate în cadrul societății pârâte, conform tabelului anexă la raport.
Așa cum s-a arătat în raportul de expertiză întocmit în cauză, din analiza fișelor de post ale personalului executant și de conducere (electricieni, lăcătuși, mașiniști turbine, etc. precum și personalul tehnic ce asigură coordonarea acestora ingineri, maiștri, tehnicieni, etc.) reiese complexitatea sarcinilor de muncă, responsabilitățile care decurg din efectuarea acestora stresul acumulat și solicitările psihofuncționale generate de lucrul în ture prelungite.
Din buletinele de determinări toxicologice de zgomot reiese că la majoritatea locurilor de muncă această noxă depășește limita maximă admisă.
S-au evidențiat de către expert riscurile determinate de sarcina de muncă, riscurile determinate de microclimatul nefavorabil, riscurile specifice pentru activitatea de mentenanța și verificări PRAM și riscurile specifice activității personalului tehnic.
S-a concluzionat de către expert că activitatea desfășurată de reclamanți se încadrează în grupa I și II de muncă, conform prevederilor și criteriilor stabilite prin Ordinul nr. 50/1990, conform celor prezentate în tabelul anexat la raport.
Instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
La art. 4 din Ordinul nr.50/1990 se prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
De asemenea, potrivit art. 171-187 din Codul muncii, angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților.
În speță, pârâta nu a dovedit că a luat măsuri de securitate a muncii de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupa I sau a-II-a de muncă pe perioada în litigiu.
Așa cum s-a statuat și prin decizia nr.258/20.09.2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Ordinului nr.50 1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în formă inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de nivel superior.
Prin restrângerea sferei de aplicare a Ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când s-au adus modificări și completări acestui ordin s-ar crea discriminări deși s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă indiferent de perioada în care au lucrat.
Pentru considerentele expuse în raport de concluziile și constatările raportului de expertiză coroborate cu înscrisurile depuse la dosar instanța a admis cererea principală și cererea de intervenție a constatat că reclamanții și intervenientul au lucrat în grupa I, respectiv a II-a de muncă în procentele și perioadele menționate în raportul de expertiză întocmit de către domnul expert O. N. și a obligat pârâții la emitere către fiecare reclamant a unei adeverințe care să ateste perioadă și procentul lucrat în grupa de muncă astfel cum s-a constatat prin prezenta hotărâre.
Văzând dispozițiile art. 274 C. pr. civ., a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termen legal recurentele . și .>
Prin motivele de recurs formulate .> a arătat că S. Național PETROM - Energie prin Filiala Hidroelectrică Hidrosind, în nume propriu și numele membrilor de sindicat a chemat în judecata S.C. H. S.A. la data de 17.11.2011, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:
- să constate nulitatea Deciziei nr. 529/2011 a Directorului General al S.C. H. S.A;
- să oblige parata la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, cuvenite fiecărui membru de sindicat, reclamant în prezența cauza, pentru prejudiciul cauzat ca urmare a supunerii unei presiuni în vederea modificării abuzive a contractului individual de muncă;
- la data de 09.04.2013 (s.n. după un an și 5 luni), reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată (fila 22 dosar de fond) în sensul că a solicitat ca în contradictoriu cu S.C. H. S.A. și S.C. Filiala pentru Reparații și Servicii Hidroserv Curtea de Argeș S.A. să constate faptul că:
în principal reclamanții și-au desfășurat activitatea în condițiile specifice grupei I de muncă;
în subsidiar reclamanții și-au desfășurat activitatea în condițiile specifice grupei II de muncă;
- să oblige paratele să emită pentru fiecare dintre reclamanți adeverințe din care să rezulte mențiunile privind grupa de munca aferenta;
- la data de 01.10.2013 (s.a. după doi ani de la data înregistrării cererii de chemare în judecată), reclamanta S. Național PETROM- Energie prin Filiala Hidroelectrică HIDROSIND, în numele membrilor săi, a formulat o nouă cerere de modificare a acțiunii (fila 125 dosar), prin care a solicitat instanței ca în contradictoriu cu S.C. H. S.A. și S.C, E. S.A. să constate faptul că:
- în principal reclamanții și-au desfășurat activitatea în condițiile specifice grupei I de muncă;
- în subsidiar reclamanții și-au desfășurat activitatea în condițiile specifice grupei II de muncă;
să oblige paratele să emită pentru fiecare dintre reclamanți adeverințe din care să rezulte mențiunile privind grupa de munca aferenta;
- la data de 27.01.2014 D. I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să le oblige să-l acorde grupa fi de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990, pentru perioada 22.10._01 și să fie obligate intimatele să îi elibereze o adeverința în acest sens;
- "conform prevederilor art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele i și ÎI de muncă în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirii sociale. În speța angajatorul nu a înregistrat în carnetul de muncă a) salariaților membrii de sindicat pentru care a formulat acțiunea de fată și nici în carnetul de muncă al intervenientului;
- din analizele fiselor de post ale personalului executant și de conducere reiese complexitatea sarcinilor de muncă, responsabilitățile care decurg din efectuarea acestora, stresul acumulat și solicitările psihofuncționale generate de lucru în ture prelungite";
- "s-a concluzionat de către expert ca activitatea desfășurata de reclamanți se încadrează în grupa I și fi de muncă, conform prevederi/or și criteriilor stabilite prin Ordinul nr. 50/1990";
- "parata nu a dovedit că a luat măsuri de securitate a muncii de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupa I sau a-ll-a de munca pe perioada în litigiu";
- "așa cum s-a statuat și prin decizia nr. 258/20.09.2004, pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în formă inițiala a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de nivel superior";
- "prin restrângerea sferei de aplicare a Ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când s-au adus modificări și completări acestui ordin s-ar crea discriminări deși s-a urmărit tratarea egală și nediferențiata a tuturor celor care au activat în condiții similare de munca indiferent de perioada în care au lucrat";
- "văzând dispozițiile art. 274 C. pr. civ., va obliga parații către reclamant a sumei de 1500 Iei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert".
Recurenta a solicitata instanței să constate faptul că, sentința civilă nr. 9386 pronunțata în ședința publică din 10.10.2014 de către Tribunalul București, este netemeinica și nelegala pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat pe legalitatea reprezentării celor 1.117 salariați de către S. Național PETROM -Energie prin Filiala Hidroelectrică Hidrosind.
De asemenea, recurenta a precizat faptul că art. 68 din Codul de procedura civilă din 1865 aplicabil în cauză (art. 83 din Codul de procedura civilă) prevede expres faptul că, "în fața primei instanțe, precum și în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar".
În conformitate cu dispozițiile art. 214 (1) din Legea Codului muncii nr.53/2003, republicata, "Sindicatele, federațiile și confederațiile sindicale, denumite în continuare organizații sindicale, sunt constituite de către salariați pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul promovării intereselor lor profesionale, economice și sociale, precum și al apărării drepturilor individuale și colective ale acestora prevăzute în contractele colective și individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu, precum și în legislația națională, în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte”.
La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe salariați în cadrul conflictelor de muncă, (art.219 din Codul muncii), atribuțiile reprezentanților salariaților, modul de îndeplinire a acestora, precum și durata și limitele mandatului lor se stabilesc în cadrul adunării generale a salariaților, în condițiile legii (art.224 din Codul muncii).
Față de mențiunile făcute în cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă faptul că unii reclamanți sunt angajați ai unor societăți comerciale cu organizații reprezentative sindicale care au încheiat contracte colective de muncă cu angajatorii și acestea au obligația de a-i reprezenta în instanța, fapt pentru care reclamantul S. Național PETROM -Energie prin Filiala Hidroelectrică Hidrosind avea obligația să depună la dosar cererile de retragere din organizațiile reprezentative ale sindicatelor de la locurile de munca unde își desfășoară activitatea, precum și cererile de adeziune la S. Național PETROM - Energie prin Filiala Hidroelectrică Hidrosind și o copie a mandatelor acordate de către cei 117 reclamanți din prezența cauza pentru reprezentare în instanța.
Mai mult așa cum rezultă din cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 72.867/2011 la data de 17.11.2011, reclamanți au mandatat S. Național PETROM - Energie prin Filiala Hidroelectrică Hidrosind să promoveze o acțiune prin care să solicite nulitatea Deciziei nr.529/2011 emisă de către Directorul general al S.C. H. S.A. prin care a fost modificat unilateral Contractul colectiv de munca încheiat Ia nivel de unitate cu acordarea unor daune morale în cuantum de 10.000 lei.
Sentința civilă atacată încalcă dispozițiile art. 114 ind. 1 din Codul de procedura civilă din 1865, aplicabil (art.204 din Noul Cod de procedura civilă).
În conformitate cu dispozițiile art. 132 din Codul de procedura civilă din 1865, aplicabil în cauză (art. 204 ind.1 din Noul Cod de procedura civilă) "la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a depune noi dovezi" iar NCPC prevede expres faptul că "Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai la primul termen de judecata la care acesta este legal citat".
Practica judiciara a statuat faptul că, după prima zi de înfățișare, modificarea acțiunii poate fi primită numai dacă paratul consimte și numai în fața primei instanțe iar art. 204(3) din Noul Cod de procedura prevede expres faptul că "Modificarea cererii de chemare în judecata peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților".
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, recurenta a solicitat instanței să constate faptul că, în speța, instanța de fond nu a pus în discuția parților cererea precizatoare, iar părțile nu și-au dat acordul expres pentru această modificare a cererii de chemare în judecata si în consecința sentința civilă atacată este nelegata întrucât instanța de fond s-a pronunțat pe o cerere modificatoare formulată de către reclamanți peste termenul legal prevăzut de Codul de procedura civilă.
Instanța de fond a soluționat o cerere de chemare în judecată ce încalcă condițiile de valabilitate a obiectul cererii.
De asemenea, recurenta a solicitata instanței să constate faptul că cererea de chemare în judecata formulată de către reclamanți nu îndeplinea condițiile de validitate prevăzute de dispozițiile art. 112 din Codul de procedura din 1865 aplicabil, respectiv art. 194 litera c) din Noul Cod de procedura civilă.
Cererea de chemare în judecata învestește instanța cu judecarea cauzei, astfel încât, în principiu, instanțele judecătorești nu se pot sesiza din proprie inițiativa Iar cererea de chemare în judecata odată introdusa fixează natura și obiectul procesului.
Potrivit art. 9 alin. 2 din N.C.P.C. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. În același context, conform art. 22 alin. 6 Noului C. pr. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a se depăși limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
În practică judiciara privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 112 din Codul de procedura civilă din 1865 s-a statuat faptul că instanța nu are dreptul să schimbe obiectul cererii iar art. 194 lit. c) din Nou C. pr. civ., prevede expres faptul ca, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul este obligat să determine obiectul acțiunii, în cadrul căruia urmează a se soluționa procesul, instanța neputând să depășească aceste limite.
Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie, corelativ, garanția aplicării principiului disponibilității recunoscut pârtii reclamante.
D. condiții de validitate, obiectul cererii de chemare în judecata trebuie să existe, să fie licit și moral, determinat sau determinabil și posibil.
Or, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea paratei ta acordarea în principal la acordarea grupei I de muncă și în subsidiar la grupa a-II-a de munca: ca atare, obiectul acestor cereri nu este stabilit în mod cert (de către partea solicitantă, conform principiului disponibilității părților), întrucât condițiile prevăzute de lege pentru acordarea grupei I de muncă sunt diferite față de cele prevăzute pentru grupa a-ll-a de muncă. Mai mult, timpul efectiv lucrat pentru grupa I de muncă trebuie să fie în procent de cel puțin 50% iar pentru grupa II de cel puțin 70%.
Prin admiterea cererii de intervenție în interes propriu au fost încălcate dispozițiile art. 49, 50 și 51 din Codul de procedura civilă din 1865, respectiv art. 61 alin. 2 din Noul Cod de procedura civilă.
Intervenția principală este, conform dispozițiilor art. 50 din Codul de procedura civilă din 1865 aplicabil și respectiv art. 61 alin 2 din Noul Cod de procedura civilă, aceea prin care un terț urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său, tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, sau un drept strâns legat de acesta, proces care este îndreptat către același parat. Or, într-un conflict de muncă, precum litigiul pendinte, nu este admisibila cererea de intervenție principală, având în vedere faptul că intervenienții în interes propriu nu pot pretinde însuși dreptul pretins de către reclamanți.
Recurenta a precizat faptul că în litigiile de muncă se poate însă face cerere de intervenție accesorie, în cazul în care o altă persoană încadrata în aceeași unitate are interesul de a se alătura fie unității parate, fie reclamantului, pentru a contribui la justa soluționare a unor împrejurări care o interesează și pe ea, or, în speța intervenientul a formulat o cerere principală și nu accesorie.
Cu referire la pretinsa stare de discriminare reținuta de către instanța
de fond.
În opinia recurentei, nu orice diferența de tratament semnifica discriminare, fiind necesar, pentru reținerea tratamentului diferențiat, să se stabilească faptul că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile exista, aceasta nu trebuie să-și găsească nicio justificare obiectivă sau rezonabilă (art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare).
Or, în cauză, este evident că instanța de fond a reținut în motivarea sentinței discriminarea prin raportare la soluțiile legislative alese de către legiuitor, ceea ce nu poate fi primit, întrucât exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, astfel ca, în afara legii, nu se poate vorbi de discriminare în sensul dispozițiilor OG nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În cauză nu poate fi reținuta aplicarea principiului nediscriminării și similitudinii, atât timp cât reclamanții nu se găsesc în situația identică cu cea a persoanelor cărora îi s-a recunoscut grupa superioară de muncă.
Stabilirea grupelor de muncă se face în raport de condițiile, activitățile sau locurile de munca specifice fiecărui salariat, deci cu analiza condițiilor concrete, așa cum rezultă din raporturile de muncă ce fac obiectul judecații,
Cu privire la Decizia nr. 258/20.09-2004 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție la care face referire instanța de fond în considerentele
sentinței atacate.
Decizia mai sus menționata, în niciun caz nu a statuat ca angajatorii sau instanțele de judecată ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege. O atare interpretare ar lipsi de conținut actul normativ însuși.
Dimpotrivă, decizia invocată de reclamanți se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau de modificarea Ordinului nr. 50/1990, prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.
Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 150(1) din Codul de
procedura civilă.
În vederea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil, respectiv al legalității, egalității, al dreptului la apărare și ai contradictorialității instanța de fond avea obligația ca în conformitate cu dispozițiile art. 150(1) din Codul de procedura civilă să dispuneți comunicarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond de către reclamanți, respectiv copia carnetelor de muncă ale acestora. Aceste înscrisuri erau necesare pentru a dovedi faptul că cei 1117 reclamanți nu au avut calitatea de salariați ai Societății E. S.A. Prin necomunicarea acestor înscrisuri societatea a fost în imposibilitate de a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive.
E. S.A. nu are calitate procesuală pasivă în cauza pentru următoarele considerente:
Sistemul Energetic Național a suferit mai multe reorganizări succesive iar locul de muncă al reclamantului a aparținut Regiei Autonome de Electricitate (RENEL) înființata în baza H.G. nr. 1199/1990, fostă companie de stat, Regie ce deținea toate activitățile în domeniul sistemului energetic în România: producție, transport, distribuție.
Prin H.G, 365/1998, RENEL a fost desființată prin divizare înființându-se, între altele, Compania Națională de Energie Electrică CONEL S.A. care, la rândul ei, a fost desființată prin H.G. 627/2000 prin înființarea:
- S.C. T. S.A. care avea ca obiect principal de activitate producerea de energie electrică și termică în termocentrale;
- S.C. H. S.A. care are ca obiect producerea de energie electrică în hidrocentrale;
- S.C. E. S.A. care avea ca obiect de activitate distribuția și furnizarea de energie electrică în rețele de medie și joasă tensiune;
- CN TRANSELECTRICA S.A. care are ca obiect transportul energiei electrice în rețelele de înaltă tensiune.
În conformitate cu dispozițiile art. 36 din H.G. 627/2000 S.C. HIDROLECTRICA S.A., înființata prin același act normativ cu societatea recurentă, s-a substituit în drepturile și obligațiile fostei CONEL inclusiv în litigiile în curs.
Or, așa cum rezultă din cele reținute de instanța de fond în motivarea sentinței atacate, prin cererea de chemare în judecata înregistrata la data de 17.11.2011 pe rolul Tribunalului București sub nr. 72._, S. Național Petrom - Energie prin Filiala Hidroelectrică Hidroserv, în nume propriu și în numele membrilor de sindicat, salariați ai S.C. H. S.A. au solicitat instanței să constate nulitatea Deciziei nr. 529/2011 a Directorului General S.C. H. S.A.
Recurenta a precizat faptul că în carnetele de munca ale reclamanților, aflate la dosarul de fond, se face mențiunea ca reclamanții au fost preluați prin reorganizare conform H.G. nr.627/2000, de către S.C. H. S.A., fapt pentru care societatea nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 și art. 48 din Decretul - Lege nr. 31/1954 "în cazul în care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde și se transmite la o singură persoană juridică existența sau care ia astfel ființa, împărțirea patrimoniului se face în proporția părtii desprinse și transmise", iar "persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund fata de creditori pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființa prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilită la data dobândirii", debitorul obligației în cauză este ultimul angajator care i-a preluat pe reclamanți și locurile de munca ale acestora, societate care s-a substituit în drepturile și obligațiile fostei CONEL, respectiv S.C. H. S.A.
În conformitate cu dispozițiile art. 173 din Codul muncii, republicat, "(1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii; (2) Drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract său raport da munca existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului."
Cu privire la obligarea paratelor să emită adeverințe reclamanților potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2003, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în grupa I și a-ll-a de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01 aprilie 2001.
Potrivit art. 126 alin. 1 din HG nr. 257/2011, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 01 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de munca încadrate în grupa l și a-II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidență angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhivă.
Deci, o obligație a angajatorului sau deținătorului de arhivă de a elibera o asemenea adeverința în temeiul acestui act normativ exista doar dacă are la baza documente verificabile aflate în arhiva angajatorului, întocmite anterior anului 2001.
Totodată, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 590/2008, cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 01 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz.
Or, în speța reclamanții au fost preluați prin protocol conform H.G. nr.627/200 de către S.C. H. S.A., societate la care și în prezent își desfășoară activitatea, fapt pentru care S. E. SA nu poate, sub nicio formă, să emită un număr de 1117 adeverințe reclamanților din prezența cauza întrucât nu are calitatea de angajator al reclamanților și nici arhiva de personal.
Recurenta a considerat faptul ca sentința este nelegala și prin faptul că a dispus ca toți parații din prezenta cauza respectiv S.C. H. SA, S.C. T. SA, S.C. E. S.A. să emită cele 1117 adeverințe deși toate sunt societății distincte înființate prin același act normativ respectiv H.G. nr. 627/2000, iar din mențiunile făcute în carnetele de munca ale reclamanților se poate observa ce societatea i-a preluat și în consecința cine este titularul obligației?
Față de cele învederate recurenta a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Societății E. S.A. și în consecința să fie respinsă acțiunea ca fiind formulata în contradictoriu cu o persoană juridică fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Societate recurentă a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecata a reclamanților și a intervenientului întrucât:
- prin acțiunea promovată, se tinde să se obțină o situație juridică nouă, nu doar o simplă constatare a unei stări de fapt existenta în perioada când reclamanții și-au desfășurat activitatea în perioada 1969-2001;
- condițiile potrivit cărora un loc de muncă se încadrează în grupa I și a-II-a de muncă sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare, fapt pentru care solicitările reclamanților de a fi obligată societatea recurentă să acorde reclamanților grupa I sau II de muncă, pentru o activități desfășurate în urmă cu zeci de ani este inadmisibila, cu atât mai mult cu cât instanța nu are competență în acest sens;
- așa cum rezultă și din cererea de chemare în judecată, reclamanții nu au învederat instanței că și-ar fi desfășurat activitatea la S. E. S.A. cu sediul în București .. 9, sectorul 1, societate înființata în baza H.G. 627/2000 care a preluat prin protocol rețelele de joasă și medie tensiune și că ar fi încheiat cu reprezentantul acestei societăți, în calitate de angajator, contracte individuale de muncă, fapt pentru care solicitările reclamanților că instanța să constate că, după zeci de ani, activitățile desfășurate la entitățile din sistemul energetic se încadrează în grupa I sau II de muncă, locuri de muncă ce au fost preluate de către alte societăți comerciale sau au fost desființate, este inadmisibila;
- art. 35 din Codul de proc. civ., deroga de la dreptul comun în materie, care consacră acțiunea în realizare, prevăzând ca partea oare are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existenței unui drept, acțiune care însă nu poate fi primită, dacă partea poate cere realizarea dreptului, or, cererea privind realizarea dreptului nu a fost făcuta în termenul legal prevăzut de art.2517 din Codul civil pentru a fi admisibilă.
Ca atare, textul citat instituie caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, finalitatea urmărita de legiuitor fiind aceea că, în măsura în care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept, restabilirea ordinii de drept să fie făcuta pe calea acțiunii în realizare.
Având în vedere faptul că reclamanții au învestit instanța cu recunoașterea dreptului legal dobândit, respectiv recunoașterea vechimii în grupa l și a II-a de muncă și eliberarea unei adeverințe în acest sens, o astfel de cerere este inadmisibila, raportat la considerentele expuse mai sus.
Față de cele învederate, recurenta a solicitata admiterea excepția inadmisibilității acțiunii și respingerea acțiunii formulate de către reclamanți, ca inadmisibila.
Cu privire la proba cu expertiza ce a fost omologata de către instanța de fond recurenta a solicitat instanței să constate faptul că în mod greșit instanța de fond a admis efectuarea în cauză a unui raport de expertiză de specialitate pe care l-a omologat întrucât, în speța, exista acte normative care prevăd expres locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupa I și II de muncă, precum și instituțiile abilitate să nominalizeze salariații care își desfășoară activitatea în condiții deosebite, fapt pentru care în mod corect instanța de fond a respins cererea solicitată de către reclamant.
Art. 6 și 8 din Ordinul nr. 50/1990 instituie dreptul exclusiv al angajatorului și sindicatului de a nominaliza, în condițiile legii, salariații care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în condiții deosebite, întrucât doar aceștia cunosc condițiile concrete în care își desfășoară activitatea salariații.
Art. 2 din Decretul - Lege nr. 68/1990, prevede expres faptul că "locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Naționala pentru Protecția Muncii, în termen de 30 zile de ia data emiterii prezentului decret-lege".
Or, reclamanții din prezenta cauza nici nu au fost nominalizați de către conducerea unității și sindicat, în vederea încadrării în grupa l/ll de muncă, conform cerințelor impuse de pct. 6 din Ord.50/1990, fapt pentru care în mod greșit instanța de fond a omologat raportul de expertiză administrat în cauză.
Sentința civilă încalcă dispozițiile art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, recurenta a precizat faptul că actul normativ mai sus menționat prevede expres faptul că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale.
Aceste înregistrări se fac numai cu respectarea dispozițiilor legale în materie astfel:
- Decretul - Lege nr. 68 din 8 februarie 1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului (abrogat de anexa 1 din Legea nr. 158/2004) a prevăzut expres faptul că "Personalul de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente pană în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă, beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de muncă și activitățile respective";
- în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul - Lege nr. 68/1990, "locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Naționala pentru Protecția Muncii, în termen de 30 zile de la data emiterii prezentului decret-lege".
Așa cum este știut, Ordinul nr. 50/1990 a fost emis în baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială și în conformitate cu art. 2 din Decretul lege nr. 68/1990. În acest Ordin sunt precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condițiile deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, dar condițiile potrivit cărora un loc de muncă se încadrează în grupa I sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare, fapt pentru care este neîntemeiata solicitarea reclamantului de a i se acorda grupa I de muncă, instanța neavând competență în acest sens.
Față de prevederile legale mai sus menționate, au fost emise următoarele ordine:
- Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii emis de către Ministerul Muncii Și Ocrotirilor Sociale;
- Ordinul nr.125/1990 din 05 mai 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele l și II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 01 martie 1990 emis de către Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Naționala Pentru Protecția Muncii;
- Ordinul nr. 100 din 0 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii emis de către Comisia Naționala pentru Protecția Muncii;
- potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrare în grupele l și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Ordinul 50/1990;
- conform dispozițiilor art. 6 din același ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
Încadrarea în grupa I de muncă, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în această grupă, cu condiția ca, pentru grupa I - personalul să lucreze cel puțin 50 % din timp și 70% pentru grupa a ll-a de muncă.
În Anexele nr. 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 au fost enumerate în mod expres și limitativ locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, enumerare care nu permite nicio asimilare intre diversele locuri de muncă.
În acest context, o eventuală extindere a sferei de aplicare a ordinului și la alte categorii de beneficiari ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil, întrucât instanța este chemată să aplice legea, iar nu să o creeze!
Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii și Ordinul nr.125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și ÎI de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 01 martie 1990, sunt acte normative care completează Ordinul nr. 50/1990, iar în anexa nr. 2 la Ordinul 125, sunt reglementate în mod expres locurile de muncă pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în sistemul energetic.
Recurenta a menționat că în ORDINUL nr.125 la punctele 112, 113, 114 și 115 au fost încadrate activitățile desfășurate de către unii salariați din sistemul energetic în grupa a ll-a de muncă.
Totodată, recurenta a învederat faptul că, din punct de vedere juridic, locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a-ll-a de munca nu se pot regăsi în același timp și în grupa l de muncă.
Locurile de muncă în speța nu se în cadrează în grupa l și II de muncă. Prin Ordinul nr. 125/1990, așa cum am arătat mai sus, au fost analizate locurile de muncă și condițiile de muncă, fapt pentru care în Anexa II al Ordinului mai sus menționat, au fost nominalizate locurile de munca din sistemul energetic și s-au stabilit printr-un act normativ locurile de muncă ce se încadrează în grupa a ll-a. Or, trecerea locurilor de munca din încadrarea în grupa a ll-a de muncă în grupa I de munca este nelegala, iar instanța de judecată trebuie să aibă în vedere dispozițiile legale în materie în determinarea locurilor de munca încadrate în grupa I în sensul că salariatul trebuia să desfășoare o activitate cel puțin 50% din programul de lucru.
De altfel, nici reclamanții nu au precizat în acțiune și nu fac dovada la ce poziție din Ordinul nr. 50/1990 se încadrează munca desfășurata de către aceștia pentru grupa l și a-II-a și ca timpul desfășurat la locul de muncă, inclus în această grupă, a fost de cel puțin 50%, respectiv 70% din programul de lucru.
Recurenta a subliniat faptul că încadrarea unei activități într-o anumită grupa de munca printr-un act normativ, este necesară, dar nu și suficientă, pentru că o persoană să beneficieze de grupele de munca impunându-se și îndeplinirea condițiilor prezentate în actele normative care le reglementează.
În contextul celor de mai sus, recurenta a învederat faptul ca sentința civilă atacată este netemeinica și nelegala dat fiind faptul că:
- prin acordarea grupa I și II de muncă de către instanța de judecată se încalcă dispozițiile art. 5 din Ordinul nr.50/1990, care prevăd următoarele: "existenta condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăți sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constata că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal", or, locurile de munca nu mai există în prezent pentru a fi expertizate;
- în temeiul pct. 6 din Ordinul 50/1990, personalul în activitate beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă în vederea pensionarii dacă lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.
Prin urmare, dreptul acestor angajați de a beneficia de încadrarea în grupa l/ll de munca ia naștere la momentul prestării muncii în activitățile sau locurile de munca menționate în anexele 1 și 2 la Ordinul 50/1990, rolul unității angajatoare fiind doar de a nominaliza persoanele care beneficiază de aceasta încadrare.
Conform art. 4 din Ordinul nr. 50/1990 "încadrarea în grupele I sau II de muncă, se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru nominalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activității le, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe, depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii".
Toate aceste prevederi trebuie interpretate coroborat cu prevederile art. 8 din Ordinul nr. 50/1990, ce instituie dreptul exclusiv al angajatorului și sindicatului de a nominaliza, în condițiile legii, salariații care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în condiții deosebite, întrucât doar aceștia cunosc condițiile concrete în care își desfășoară activitatea salariații.
Or, reclamanții nici nu a fost nominalizați de către conducerea unității și sindicat, în vederea încadrării în grupa I/II de muncă, conform cerințelor impuse de pct. 6 din Ordinul 50/1990.
Așa cum se observă din dispozițiile Ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de muncă, în sensul că activitățile, locurile de muncă și categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.
În concluzie, potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupa I de muncă, personalul în activitate (muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal) trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 sau să își fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiar încadrat în grupa l/lI de muncă, în situația personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție;
- nivelul noxelor (determinate către de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților și confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii) existente la locurile prevăzute în aceste grupe să depășească nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă;
- să fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
Cât privește preocuparea Societății E. S.A. din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, aceasta a avut și are un caracter permanent de asigurare a unor locuri de muncă corespunzătoare prin adoptarea de măsuri tehnice și organizatorice de eliminare sau diminuare a riscurilor identificate de accidentare și îmbolnăvire profesională a salariaților.
Aceste măsuri au fost precizate de legislația în vigoare de-a lungul timpului:
- Legea nr. 5 din 22 decembrie 1965 (republicată în 1969) cu privire la protecția muncii, emitent; Marea Adunare Națională;
- Ordinul nr.235 din 26 iulie 1995 privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălțime;
- Legea 90/1996 a protecției muncii - Norme generale de protecția muncii și specifice conform prevederilor din Anexa 2, cap, 6 pentru Energia electrică și termică, gaze și apa; respectiv producerea energiei electrice, transportul și distribuia energiei electrice, utilizarea energiei electrice în medii normale;
- Norme specifice de protecția muncit pentru transportul și distribuția energiei electrice NSPMTDEE/97;
- Ordinul nr.275 din 17 iunie 2002 al ministrului muncii și solidarității sociale privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru transportul și distribuția energiei electrice NSSMTDEE/2002;
- Legea 319/2006 ce abroga alte Norme specifice dar implica elaborarea de instrucțiunii proprii de securitate și sănătate în muncă;
- Instrucțiuni proprii de securitate a muncii pentru instalațiile electrice în exploatare, conform prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, elaborate în 2007, completate și modificate în 2012.
Sentința civilă atacată a fost dată de către instanța de fond reținându-se aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Ordinului 50/1990, ordin care a fost abrogat de Legea nr. 19/2000. Ulterior intrării în vigoare a legii menționate anterior, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite. Acesta hotărâre a fost abrogată de H.G. nr. 246/2007, care la art. 13 prevede următoarele: „(1) dovedirea perioadelor de activitate desfășurata în locuri de muncă în condiții deosebite anterior datei de 01.04.2001, în vederea pensionarii, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. (4) În cazul distrugerii arhivelor, perioada lucrată în condiții deosebite, dovedită cu acte, se poate reconstitui, potrivit legii, prin hotărâre judecătoreasca."
Or, în speța, reclamanții nu au invocat drept motiv al solicitărilor că instanța să constate desfășurarea activității în grupa l/II de muncă, ca urmare a distrugerii arhivei de personal.
Mai mult decât atât, reclamanții aveau posibilitatea de a uza de prevederile Ordinului nr. 50/1990 atunci când acesta era în vigoare, iar nu tocmai la acest moment când ordinul este abrogat prin Legea nr. 19/2000.
Prin motivele de recurs invocate recurenta .> a arătat că prin sentința civilă nr.9386/2014, Tribunalul București a admis cererea de chemare în judecată (modificată) formulată de către reclamanți și cererea de intervenție formulată de către intervenientul în nume propriu D. I., a constatat că aceștia au lucrat în grupa l de muncă, respectiv în grupa a-ll-a de muncă în procentele și perioadele menționate în raportul de expertiză întocmit de către dl. expert O. N..
Față de considerentele primei instanțe și soluția dispusă, apreciază că sentința civilă nr.9386/2014 este lipsită de temei legal și trebuie modificată în totalitate, iar acțiunea respinsă ca nefondată.
În conformitate cu pct. 6 din H.G. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților, împreuna cu sindicatele din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile și microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), iar încadrarea acestora în grupe s-a făcut de conducerea acestei subunități din Curtea de Argeș.
Hotărârea primei instanțe s-a bazat, pe un raport de expertiză tehnică efectuat în cauză, în care expertul a realizat teoretic și în mod abstract, la mult timp după . Legii nr.19/2001, condițiile concrete locurilor de muncă, determinarea de noxe și expunerea la riscul de îmbolnăvire a angajaților pe perioade de timp cuprinse cu aproximație între intervalul_01.
În opinia recurentei și a altor instanțe, care au respins cereri similare, este cu neputința să apreciezi în concret în anul 2013-2014 condițiile individuale și timpul efectiv lucrat, în care angajații și-au desfășurat activitatea în anul 1969 și până în anul 2001.
Încadrarea în grupa de muncă se face potrivit dispozițiilor legale printr-o analiză concretă și trebuie să rezulte cu certitudine și nu pe baza prezumțiilor și a aprecierilor abstracte.
În lipsa unui acord real din partea unităților pârâte cu privire la veridicitatea constatărilor expertului, consideră ca expertiza efectuată este o probă neconcludenta, iar prima instanța și-a însușit în mod eronat concluziile raportului de expertiză tehnica judiciara.
Recurenta a învederat faptul că prin contractele colective de muncă negociate la nivelul S.C T. SA, din perioada 1992 - 2002 nu a fost stabilită lista locurilor de muncă și categoriile de personal ce se încadrează în grupele I și II de muncă.
Art. 1.5 alin. (6) din Contractele colective de muncă încheiate între anii 1992 – 2002 prevăd că: "Prin note comune sau acte adiționale la acestea în funcție de condițiile specifice concrete, se vor stabili detalii cu privire la: lista locurilor de muncă și categoriile de personal ce se încadrează în grupele I și II de muncă, identificate conform reglementarilor legale în vigoare".
În alin. (7) al aceluiași articol se menționează că „Notele comune sau actele adiționale la acestea, încheiate la nivelul unităților S.C. T. S.A., în condițiile aliniatelor precedente - vor fi înregistrate de acestea, la S.C. T. S.A. - Serviciul Resurse Umane și la federațiile sindicale corespondente, obligatoriu în 45 de zile calendaristice de la data înregistrării contractului colectiv de muncă și au aceeași valoare juridică ca și acesta".
În consecință, așa cum rezultă din contractele colective de muncă, drepturile cu privire la stabilirea locurilor de muncă și categoriilor de personal ce se încadrează în grupele I și II de muncă sau în condiții deosebite de muncă, au fost delegate în competența subunităților S.C. T., în cauza sucursalelor sau filialelor la care erau angajați.
Încadrările în limitele de noxe s-au raportat la reglementările de protecția muncii în vigoare la acea perioadă de aplicare a Ordinului 50/1990.
Sucursalele și filialele paratei au aplicat prevederile Decretului - lege nr. 68/1990 și Ordinului 50/1990 cu completările și modificările ulterioare sub strictă coordonare a Ministerului Muncii și Protecției Sociale - Direcția Autorizare, Certificare și Grupe de Muncă și Inspectoratul Teritorial de Muncă, iar la ieșirea la pensie a unui salariat orice neconcordanta privind încadrarea în grupele de munca conducea la respingerea dosarului de pensionare până la rectificarea încadrării potrivit Ordinului 50/1990.
Prima instanța face referire la Decizia nr. 258/2004 ICCJ ca fiind aplicabila cererii reclamanților, însă aceasta are aplicabilitate doar în cazul persoanelor care la data de 01.02.1990 (inclusiv) aveau calitatea de pensionari care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă, care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1990, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă care se regăsesc și în Ordinul nr. 50, în formă inițială, publicat în M. Of. nr. 38 din 20 martie 1990, situație în care nu se afla nici unul dintre reclamanți.
Decizia instanței supreme se referă la personal cu o altă calificare și loc de muncă fata de reclamanți și anume personalul din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației, care beneficiază de încadrare în grupa I de muncă de la data la care a lucrat în funcțiile respective.
Acordarea sporurilor la salariu nu s-a realizat potrivit Ordinului 50/1990 de încadrare a locurilor de muncă în grupele de muncă, ci pe principiul negocierii periodice a contractului colectiv de munca intre administrație și sindicate.
S.C. T. SA nu a deținut și nici nu deține nici un fel de documente și date referitoare la acești salariați/reclamanți.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Cercetând actele și lucările dosarului, Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din 17.04.2015 s-au depus la dosar cereri de renunțare la judecată, din partea reclamanților C. E., V. S., A. C., Ș. F., A. M..
De asemenea, au fost depuse la dosar cererile de renunțare la judecată formulate în contradictoriu cu pârâta . - Societate în lichidare voluntară, ale reclamanților Mânjină S., M. N., F. A., T. G., Igant B., I. C. G., B. G., R. D., C. V., I. A., Olic I., M. I., M. C., N. G., B. C., S. C., Budoiaș D., Olic P. C., N. F., P. T., T. C., M. G., I. I. D., M. C., B. G., Bîțu- Tup M. D., M. C. R., S. A., B. M., Z. F., Ș. N., P. P., P. T., M. M. I., P. E., I. M., I. I., G. N., S. F., P. G. C., M. G., B. G., G. I. P. D., V. C., Treaba T., C. C., P. C., P. M., B. P., T. F., C. D., I. C., P. G., F. O., V. L., N. C., B. M., I. D., D. I., B. B., P. M., P. O., O. F., S. D..
În fine, reclamanții-intimați D. F., G. N., Zadară N., E. B., S. C., M. C., T. C., P. N. au formulat cereri prin care au solicitat să se ia act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu S.C. E. S.A.
În conformitate cu prevederile art.246 alin.(1) Cod procedură civilă, care permit reclamantului să renunțe oricând la judecată (în tot sau în parte, numai în privința unora dintre elementele acțiunii, în acord cu principiul disponibilității), prin cerere scrisă ori verbal în ședință, Curtea va da eficiență manifestării de voință a părților.
Exceptându-i însă pe reclamanții au renunțat integral la judecată, renunțările parțiale, numai în contradictoriu cu unul dintre pârâții-recurenți, nu vor produce nici efectul răpirii interesului sau obiectului căilor de atac, nici pe al imposibilității de a mai cerceta fondul pretențiilor reclamanților-intimați renunțători în prezentele recursuri, având în vedere că acțiunea nu a fost nici promovată, nici cercetată de către Tribunal în mod distinct, în raport de un angajator sau altul (dovadă și că excepțiile lipsei calității procesuale pasive au fost respinse în mod general), ci global, toți pârâții (și fiecare) fiind ținuți pentru tot, așa încât situația reclamanților renunțători numai față de un pârât-recurent va fi antamată în recursul celuilalt (ținând seama și de caracterul obiectiv al pretențiilor, derivat din obiectivitatea condițiilor de muncă pretins a fi recunoscute).
Din această perspectivă, pe fondul cauzei, Curtea învederează mai întâi că prezenta acțiune nu urmărește numai constatarea unei încadrări preexistente - ce s-ar fi făcut de angajator, dar pe care acesta ar refuza s-o mai recunoască sau certifice prin acte eliberate pe baza documentelor verificabile care s-ar afla în arhivă, ci despre însăși constatarea dreptului de a fi încadrat și propriu-zisa încadrare, tocmai pentru că aceasta nu s-a realizat anterior.
Or, încadrarea în grupele superioare de muncă nu se poate face prin voința celui care aplică legea: acesta, judecător, este ținut s-o respecte, în primul rând, în litera ei, neputând adăuga la ea, atribuindu-și o competență pe care nu o are și care revine tradițional, emitentului legii (în sens larg, înțelegând prin aceasta nu numai Parlamentul, ci și alte autorități învestite cu puterea de a adopta norme obligatorii: Guvernul, ministerele de resort, autoritățile administrației publice locale, în limita prerogativelor ce le revin). Din acest punct de vedere, de extinderea aplicabilității Ordinului nr.50/1990, nu se poate vorbi decât în limitele interpretărilor obligatorii pe care Înalta Curte și Curtea Constituțională le-au dat în materie, adică raportat doar la beneficiari și succesiunea redactărilor acestui act, în sensul că specialitățile încadrabile nu sunt numai cele din forma inițială, ci și cele din completările lui ulterioare. În aceste limite, însă, Ordinul rămâne de strictă interpretare, ca aplicabil numai „locurilor de muncă” și „activităților” prevăzute în ipotezele sale, condițiile efective de muncă reprezentând o cerință cumulativă, nu una independentă de felul muncii, care singură să permită și să oblige la atribuirea grupei superioare. Este real că Ordinul nr.50/1990 se referă și la „alte categorii de personal”, dar această referire nu face decât să instituie o nouă ipoteză legală, nu o posibilitate nelimitată, mai ales că se reiterează condiția de a lucra efectiv în locurile de muncă (prin care nu înțelegem condițiile de mediu profesional, ci, precum s-a mai spus, felul muncii) și activitățile anume prevăzute în anexele sale. Or, nu s-a dovedit și nici reclamanții și intervenientul nu au arătat în concret care sunt acele specialități dintre cele prevăzute în anexe, pe care le-ar fi exercitat efectiv (indiferent care ar fi fost denumirea formală a ocupației ) și care ar fi autorizat încadrarea ori o altă încadrare.
Rezultă așadar, că o primă încadrare o realizează însuși legiuitorul, prin instituirea tipurilor de activități pe care înțelege să le califice ca aparținând uneia sau alteia dintre grupe, iar actul propriu-zis de punere în aplicare revine angajatorului, considerând în plus, și condițiile concrete ale muncii. Încadrările pretinse în speță constituiau așadar o prerogativă exclusivă a angajatorului, potrivit unei metodologii ce presupunea stabilirea categoriilor de activități încadrabile pe baza expertizării locurilor de muncă (dintre cele reglementate de lege) pentru a determina gradul de periculozitate, nocivitatea mediului, precum și faptul că, în ciuda măsurilor luate pentru reducerea lor, nu s-a putut asigura normalizarea „condițiilor” de lucru, obținerea avizelor ministeriale în același scop, nominalizarea propriu-zisă, adică o întreagă procedură pentru identificarea în concret a realităților postului. În același sens, al stabilirii concrete a condițiilor specifice locului de muncă și păstrării caracterului expertizabil al acestora, a defipt legiuitorul un termen de 30 de zile pentru precizarea situației încadrării personalului în grupele de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, după epuizarea căruia se naște dreptul la acțiune al persoanei care s-ar considera nedreptățită prin măsura luată ori prin omisiune, drept exercitabil în termenul de prescripție general de 3 ani specific obligațiilor de „ a face”. După expirarea acestei durate, instanța nu mai poate da concursul său, căci ar ajunge să se substituie conducerii unității și reprezentanților salariaților de la acel moment, sub control ministerial, spre a decide în locul acestora, între patruzeci și doi și zece ani mai târziu, și numai pe baza condițiilor muncii, că locul de muncă era încadrabil.
În consecință, instanța de judecată nu este îndrituită să acorde grupa superioară sau să-și exprime opțiunea pentru înlocuirea celei acordate, pentru că nu are această prerogativă ce aparține exclusiv angajatorului. Un tribunal nu ar putea să intervină decât dacă termenele ar mai permite-o și doar de manieră sancționatorie, adică pentru a cenzura actul încadrării într-o eventuală contestație împotriva acestuia (cum ar fi contestarea încadrării nemulțumitoare în grupa a II-a, în loc de grupa I), respectiv pentru a obliga persoanele și autoritățile cu atribuții în această procedură de atribuire a grupei de muncă, să și le îndeplinească, în caz de omisiune culpabilă. Altfel, faptul că reclamanții-intimați au suportat condiții grele și riscante, de responsabilitate care poate ar fi autorizat un tratament juridic mai favorabil, nu este suficient pentru a recunoaște alte condiții de muncă decât a prezumat însuși legiuitorul, pe baza riscului profesional a cărui apreciere îi revine, în mod primar. Iar instanța nu poate dispune altfel, chiar întemeiat părerea unui specialist, etc., căci nici judecătorul, nici expertul nu se pot substitui legii aplicabile, spre a o completa, corecta, hotărând în afara ei o altă limită de nocivitate, dificultate ori risc al mediului profesional decât a prezumat legiuitorul când a stabilit activitățile încadrabile în grupe sau ar rezulta din actele de decizie ale organelor cu atribuții predeterminate în materie.
Rezultă, așadar, potrivit celor expuse, că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, prin depășirea limitelor legii și suplinirea atribuțiilor altor subiecte de drept sau organe constituite în stat, în mod netemeinic, astfel că, în conformitate cu prevederile art.312(1)-(3) raportat la art.304 pct. 4 și 9 Cod de procedură civilă, recursurile declarate vor fi admise. Se va modifica în parte sentința atacată, în sensul de a se lua act la renunțările evocate, respingând în rest (în condițiile cadrului procesual rămas), acțiunea reclamanților și cererea de intervenție, ca nefondate și menținând numai dispoziția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a . prin căile de atac formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții . prin lichidator M.&ASOCIAȚII RESTRUCTURING&INSOLVENCY SPRL și .>împotriva sentinței civile nr.9386/10.10.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H. SA prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL, S. DE SERVICII HIDROENERGETICE HIDROSERV SA (H. S. SA) și S. NAȚIONAL PETROM-ENERGIE prin FILIALA H. HIDROSIND în numele membrilor de sindicat L. B., B. M., C. I.-A., L. N., D., A.-C., U. S., C. C., D. T., V. G., M. P., D. I., C. I., R. V., G. I., MARGARINT C-T. M., MARGARINT V., TITA-N. C., B. V., P. V., B. G., A. V., T. M., A. C. CRIN, B. I., B. V., S. V., D. N., F. C., A. M., C. I., C. I., S. E., S. V., A. L., C. I., M. F. M., L. I., D. T.
B. M., I. I., T. V.-C., D. N., STRAUT M., STRAUT M.-V., U. C., V. R. A., I. V., B. S., T. N., V. G., J. F., CIUSLEANU N., STURZEANU I., S. N., BANCESCU - TEFELEU C. LAURE, V. G., P. A., M. A., M. I., M. I., P. G.-V., D. C. V., BOSTINA D., C. I.-B., D. A., NEACSA I., LEASU N., S. S., L. T., S. A., H. V. C., ORASANU M. A., P. F., V. I., N. I., S. F., V. LUCIIAN, B. I.-N., D. M. S., MIRGHEANU S., P. G., P. I., M. L., D. C., M. G., H. V., V. I., MANGA G., HERISANU C., S. I., D. C., C. N., M. M., M. I.-S., S. S., Z. E., I. G., P. G., D. POMPILIAN, V. M. B., B. I., D. V., N. N., R. E., S. D., G. G., GUTUI P., G. I., GAUREANU C., DERVIS OLIMPIAN, O. I.-C., D. JEAN, F. V., U. G., P. N., D. M. B., N. M., S. C-T. M., O. G., UTA D., B. C.-V., DUTEANU I., B. S., V. G., P. N., PIRLICI G., P. A., D. M., D. G., P. N., C. G., AVRAMUTA S., R. I., U. F., B. F., R. A., R. V., PIELMUS I., M. C., C. C., B. A., G. P. V., S. M.-D., M. I., D. E., I. G., S. A., M. A., C. I., P. F., B. I., MIERLAU I., CIRSTOIU I., C. G.,B. G., D. ALBERTO M., BADITA N., I. C., BANGALA G., M. G., N. D., A. N., M. M., S. I. C., O. D., M. V., E. C., P. A., P., M. D., T. P., T. V., A. G., U. C., S. C., PERSINARU M., R. A., M. N., S. C., N. D., F. G. E., D. M., S. F. M., A. G., J. S., M. A., M. C., B. C. C-T., S. P. D., B. I., M. C. V., P. M., M. N., GATEJE M., M. R., VIDROIU D., BRATUCU R. I., BACIRCEA N., M. I.-C., S. M., S. S., P. N., P. R. C., T. V., V. A., C. A., DURUIAN-O. I., S. V., A. D., D. S., V. G., A. I., D. N., OCHI C., T. I., D. I. – N., MARICUTU I., F. V., S. L., L. I.-L., G. P., B. I., T. A., N. C., M. L., M. D.-O., D. N., M. C., M. I., I. C., NAFTANAILA N., D. N., NECSULESCU C., B. N., C. I., S. A. D., S. C., I. S., IVASCU C., V. I., PICIORANG G., G. T., D. A. M., M. V., PECINGINE M., P. A., P. C.-M., V. V., D. M.-A., M. G., D. P., S. C., RANCEANU N., S. V., C. M.-G., D. R., F. M. C., S. C., O. D. D., J. A., I. A., P. S., S. F., S. O., S., M.-M., P. A. M., S. C., B. T., VISINESCU M., V. G., S. C.,T. N. D., T. V. PETRUT, D. D., HERISANU N., F. TANTE, STILPEANU S., P. V., D. C., I. N., DINCUTA I., BOATA F., P. T., B. S., P. M. P., C. I., PAPAINOC C., S. V., M. D., F. D., E. M., Z. M., V. S., P. M., S.- PATRULEASA M., M. R., BACESCU F.-G., T. V., C. C., I. C., S. G., D. L., D. M., M. M., F. F., PANTURESCU L.-GRATIERA, P. S., T. V. D., SUHAN G., TOMARU P., A. ATEIZA, C. N., F. G., I. I., IONEATA D., T. N., V. C., I. N. C., U. E., B. V., D. MIRCEALIA, M. C., O. O. F., A. N., T. V., CIOACATA I., BANCESCU P., BOROVINA I., BOROVINA A., MARASESCU I., G. I., P. A. M., P. V., A. M., F. S. A., R. A., V. I., S. F., M. D., I. M., I. E., P. A., R. V., CIGOIANU G., C. N., P. T., P. R. M., C. I., D. N., P. N., T. I., D. V., ORASANU I., S. I., G. I., P. S., C. N., G. N., N. I., D. M., S. V., F. P., U. N., T. C., P. V., HERISANU D.-I., I. I., D. VERGILA, BARCOCI T., P. M., M. SOFRONI, F. M. S., S. F., PATULARU C., T. N., O. C., NAFTANAIL I., G. N., S. D., IORDANESCU I., C. V., R. I., S. I., V. V., B. G., G. V., B. C., D. M., CASEREANU I., NITESCU C., DIN N., V. V., L. C., G. N. P., B. I., S. G., ZADARA N., S. F., C. E., S. C., S. A., V. S., A. C., D. F., BANESCU G., M. C., I. B., E. B., G. N., T. C., M. C. R., A. M., B. P., M. C., M. G., T. G., B. C., TABIRCA C., NEGHINA G., OLIC I., M. G., BANESCU G., I. A., S. C., P. T., R. D., IORDANESCU C.-G., M. C., M. I., C. V., B. G., NEGHINA F., IORDANESCU I. D., P. E., N. C. C., BANESCU B., S. N., B. M., Z. F., D. I., P. T., M. M. I., P. P., I. D., B. M., P. M., P. O., OLIC P. C., C. D., C. D.-C., I. C., P. M., V. L., G. P. D., F. O., P. G., P. C., T. F., PIRCALABU N., V. C., TREABA T., F. A., MINJINA S., BUDOIAS D., M. N., S. F., P. G. C., BITU-TUP M.- D., I. M., A. I., AMBRINOS V. D., A. A., A. S., A. N., A. N., A. T., A. M., A. V., AVRAMUTA J., AVRAMUTA M., AVRAMUTA N., BACIRCEA D., B. V., B. V., B. D., B. L., B. V., B. V. M., BOATA A., B. V., B. G., BOROVINA C., B. N., B. I., C. T. M., CANIPITA F., C. G., C. G., C. P., CHIOSESCU N., C. F., C. VERGIL, C. C., C. A., C. I., C. I., C. S., CIRJE A., C. M. V., CIUCA N., C. A., C. G., C. V. C., COROPIATNIC V., C. I., C. N., C. F., DANES T., D. S., DERMELICI I., D. V., DICA G., DIN V., D. G., D. I., D. M., D. I., D. I., D. D., D. I., D. G., D. F., D. S., D. G., E. I. M., E. C., F. I., FRUNZAREANU T., GAVANESCU G., G. FILOFTIA L., G. N., G. C., GORGOS E., G. B. F., G. M. G., G. O., HERISANU A., HODOS I., H. N., I. I., I. TENEA C., I. L., I. I., I. N., IVASCU N., L. C., L. T., L. I., MALDES N., M. N., M. M., M. I., M. E. O., MIEITA I., MIEITA V., M. C., M. D., M. M., M. G., M. I., M. G., MUSETOIU C., N. I., N. C., N. M., N. N., N. C., N. G., NITESCU I., N. G., N. P., N. D., O. V., O. I. A., O. G., O. I., O. M., O. G., O. V., P. E., P. V., P. N., PATROI C., P. G. G., P. P., PIRVAN M., P. M., P. V., P. D., P. S., P. A., PROSIANU I., R. D., RATA M., R. F., R. A., S. V., SCALAT F., S. G., S. I., S. G., SERBANOIU V., S. G., SINICA V., S. M., S. I., S. M., S. EUGENIU, S. V., STATICA C., S. M., STEFANOIU M., S. C., S. I., STRAUT GHEORHGE, SUHAN V., T. G., T. I., T. G., TITA I., T. I., T. T., TUCU L., TULUCA N., U. M. V., U. C., U. I., U. I. C., U. V., V. F., V. V., VATASESCU V., VATASESCU V., VILCESCU V., V. V., V. G., V. F., V. G., V. I., Z. C., ZAVRICESCU G., Z. I. și intimatul-intervenient în nume propriu D. I..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Ia act de renunțarea la judecată a reclamanților: C. E., V. S., A. C., Ș. F., A. M..
Ia act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâta . - Societate în lichidare voluntară, a reclamanților: Mânjină S., M. N., F. A., T. G., Igant B., I. C. G., B. G., R. D., C. V., I. A., Olic I., M. I., M. C., N. G., B. C., S. C., Budoiaș D., Olic P. C., N. F., P. T., T. C., M. G., I. I. D., M. C., B. G., Bîțu- Tup M. D., M. C. R., S. A., B. M., Z. F., Ș. N., P. P., P. T., M. M. I., P. E., I. M., I. I., G. N., S. F., P. G. C., M. G., B. G., G. I. P. D., V. C., Treaba T., C. C., P. C., P. M., B. P., T. F., C. D., I. C., P. G., F. O., V. L., N. C., B. M., I. D., D. I., B. B., P. M., P. O., O. F., S. D..
Ia act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâta .: D. F., G. N., Zadară N., E. B., S. C., M. C., T. C., P. N..
Respinge în rest acțiunea reclamanților și cererea de intervenție, ca nefondate.
Menține dispoziția privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a .>
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. V. D. N. R. I. D. E. O.
GREFIER,
E. D. C.
Red.I.N.R/14.05.2015
Tehnored.C.C./2 ex./ 20.04.2015
Jud.fond: P. R. A. G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 646/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 486/2015.... → |
|---|
