Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 486/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 486/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 45476/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7453/2014)
DECIZIE Nr. 486/2015
Ședința publică de la 09 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător E. D. B.
Judecător D. A. C.
Grefier R. N. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-chemat în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.4978 din data de 24.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. B. și intimații-pârâți R. A. COMPANIA ROMÂNĂ DE AVIAȚIE ROMAVIA și M. A. NAȚIONALE, cauza având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-pârât M. A. NAȚIONALE, prin consilier juridic B. G. ce depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind recurentul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE, intimatul-reclamant C. B. și intimata-pârâtă R. A. COMPANIA ROMÂNĂ DE AVIAȚIE ROMAVIA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că în data de 13.01.2015, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant C. B., în dublu exemplar, că în data de 09.02.2015, s-a înregistrat la dosar cerere din partea reprezentantului părții intimate-reclamante C. B., având atașată împuternicirea avocațială . nr._, precum și că la aceiași dată s-a înregistrat la dosar chitanța privind onorariul de avocat, nr.52/12.01.2015, după care:
Intimatul-pârât M. A. NAȚIONALE, prin consilier juridic, având cuvântul pe excepții, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție reținută și de instanța de fond.
Curtea apreciază că aceasta este o chestiune de fond și, la rândul ei, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes a declarării recursuluide către recurentul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE, dat fiind faptul că în fața instanței de fond acesta a avut calitatea de chemat în garanție și rămâne în pronunțare pe această excepție.
CURTEA ,
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.4978 din data de 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul C. B. în contradictoriu cu pârâții R. A. COMPANIA ROMÂNĂ DE AVIAȚIE ROMAVIA, M. A. NAȚIONALE și M. FINANȚELOR PUBLICE.
A obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești restante aferente perioadei noiembrie 2012 – 18 mai 2013 în cuantum de_ lei, precum și indemnizația restantă cuvenită conform art. 50 din Contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 445/21.12.2012 modificat prin actul adițional nr. 2/8.10.2012, în cuantum de 6 salarii medii stabilite în raport de media veniturilor salariale realizate, calculate în ultimele trei luni, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
De asemenea, a obligat pârâta la plata către bugetele consolidate ale statului a sumelor datorate cu titlu de impozit și contribuții pentru drepturile bănești aferente perioadei ianuarie 2012- mai 2013.
S-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect plata daunelor interese.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei Compania de aviație „ROMAVIA” începând cu data de 01.06.2003 în baza contractului individual de muncă nr. 1086/01.06.2003 în funcția de șef birou metrologie. Contractul a fost încheiat pe durată nedeterminată.
Salariul de bază lunar brut a fost convenit de părți, prin act adițional ulterior contractului individual de muncă, la suma de 2750 lei, corespunzător coeficientului de salarizare 25, fiind prevăzut și sporul de vechime în muncă de 25%. Începând cu 22.03.2012 salariul de bază lunar brut a fost diminuat temporar cu 10%.
Raporturile de muncă au încetat conform deciziei nr. 22/19/16.05.2013 în urma procedurilor de concediere colectivă.
Angajatorul a recunoscut reclamantului drepturile bănești restante, conform adeverinței nr. 655/19/26.06.2013, respectiv venitul salarial net și norma de hrană, precum și salariile compensatorii în valoare de 13.899 lei.
În virtutea rolului activ, instanța, prin viză de primire a dosarului a pus în vedere pârâtei Compania de aviație „ROMAVIA” să depună dovezi cu privire la plata drepturilor bănești cuvenite reclamantului pentru perioada solicitată în cererea de chemare în judecată, fără ca aceasta să se conformeze.
Conform art.159 Codului muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Art.161 Codul muncii stabilește că salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații ale angajatorilor, iar art.164 alin.3 Codul muncii întărește această prevedere prin aceea că angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară.
Totodată art.166 alin.1 stabilește că salariul se plătește în bani cel puțin odată pe lună la data stabilită în C.I.M.
Conform art.272 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, lucru pe care pârâta nu a înțeles să-l facă.
Potrivit art.168 alin.1 plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În alin.2 al aceluiași articol legiuitorul a stabilit că ștatele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.
Totodată în art.169 se stabilește că nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce nu este aplicabil reclamantului întrucât nu s-au depus nici un fel de probe în acest sens.
În consecință, din materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a constatat că pârâta nu a achitat reclamantului drepturile salariale cuvenite acestuia aferent perioadei noiembrie 2012 - mai 2013 și că este în culpă față de reclamant prin neplata acestora, astfel că, în baza art.159, și art.164 Codul muncii, a obligat pârâta la plată.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 50 din Contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 445/21.12.2012 modificat prin actul adițional nr. 2/8.10.2012, la desfacerea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, i se acordă acestuia, pentru munca depusă în companie, o indemnizație în cuantum de 6 (șase) salarii medii, stabilite în raport cu media veniturilor salariale realizate, calculate pe ultimele 3 luni, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Pârâta nu a făcut nici dovadă achitării acestor drepturi, deși avea sarcina probei conform art. 272 C. muncii referit mai sus. Prin urmare, a fost respinsă și la plata acestor sume.
Atât pentru drepturile salariale, cât și pentru indemnizația compensatorie ce urmează a-i fi plătite în temeiul prezentei hotărâri, pârâta datorează impozit și contribuții la bugetele consolidate ale statului, astfel că va fi obligată și la plata acestora.
Pentru că repararea prejudiciului cauzat prin privarea reclamantului de folosința sumelor de bani ce îi erau datorate, să fie integrală, pârâta urmează a plăti reclamantului diferențele rezultate în urma actualizării acestor sume cu indicele de inflație, la data plății. Reclamantul nu a făcut dovada unui alt prejudiciu material sau moral în legătură de cauzalitate directă cu lipsa de folosință a banilor, astfel că solicitarea sa de a-i fi plătită suma de 2000 lei cu titlu de daune este neîntemeiată.
Analizând cererea de chemare în garanție prin care reclamantul a solicitat obligarea M.A.N. și M.F.P. în solidar cu pârâta a sumelor solicitate pe cale principală, Tribunalul a constatat inadmisibilitatea acesteia.
Într-adevăr, potrivit art. 60 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată de reclamant, nu valorifică un astfel de raport juridic. Reclamantul nu are în vedere că în ipoteza în care ar cădea în pretenții față de angajatorul său să valorifice o obligație de garanție sau de despăgubire pe care ar avea-o față de acesta M.A.N. și M.F.P., ci solicită obligarea acestora din urmă, în solidar, la plata drepturilor sale salariale, indemnizației compensatorii și daunelor interese – lucru inadmisibil pe calea cererii de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurentul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, art. 304 ind. 1 C. pr. civ., recurentul-pârât a susținut că hotărârea dată, prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin. (2), motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedura civilă.
Astfel, a solicitat instanței de recurs să aibă în vedere că prin acțiunea formulată, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât R. A. Compania Română de Aviație ROMAVIA, iar în calitate de chemate în garanție M. A. Naționale și M. Finanțelor Publice pentru plata drepturi salariale neacordate pentru perioada noiembrie 2012 - mai 2013, a șase salarii medii conform Contractului colectiv de muncă, precum și la plata de daune interese pentru prejudiciul produs prin neplata salariului.
Or, deși M. Finanțelor Publice a avut calitatea de chemat în garanție în cauză, prin sentința civilă nr.4978 din 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a - conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții R. A. Compania Română de Aviație ROMAVIA, M. A. Naționale și M. Finanțelor Publice.
A mai solicitat recurentul să se constate că prin admiterea acțiunii în contradictoriu și cu pârâtul M. Finanțelor Publice, o altă persoană decât cea chemată în judecată de către reclamant, se încalcă principiul disponibilității părților, fapt ce atrage nulitatea sentinței civile atacate.
Prin urmare, față de cele menționate, recurentul a solicitat instanței să constate că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, conform căruia părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de interveni o hotărâre pe fondul pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Or, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ea precizată și completată, precum și din actele dosarului reclamantul a chemat în judecată M. Finanțelor Publice doar în calitate de chemat în garanție.
Având în vedere cele mai sus menționate recurentul solicită admiterea recursului și casarea deciziei civile recurate, în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.5 Cod de procedură civilă hotărârea fiind dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin. (2).
În condițiile în care instanța va trece peste apărările mai sus menționate astfel cum a invocat și prin apărările formulate în fața instanței de fond, reiterează și în fața instanței de recurs excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Reclamantul a motivat cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, raportat la faptul că este angajat al unei regii autonome la care Statul este singurul acționar, dar nu a indicat și temeiul de drept material (convențional sau legal) care instituie o obligație în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, nici în nume propriu, și nici ca reprezentant al Statului Român, pentru a putea fi atrasă răspunderea acestuia ca și chemat în garanție.
Prin urmare, raportul juridic ce conține dreptul și obligația corelativă acestuia de plată a drepturilor salariale pretinse de reclamant, este unul contractual, numit, născut între angajator (respectiv. R. A. Compania Română de Aviație ROMAVIA) și salariat (reclamanta C. A. M.), în care M. Finanțelor Publice atât în nume propriu, cât și ca reprezentant al Statului Român nu este parte.
Totodată, raportat la perioada pentru care se solicită plata drepturilor salariale de către reclamant, în cauză sunt incidente prevederile HG nr. 743 din 25 iulie 2012 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2012 al Regiei Autonome Compania Română de Aviație "ROMAVIA", regie aflată în coordonarea Ministerului A. Naționale, în conformitate cu care:
"Se aprobă bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2012 al Regiei Autonome Compania Română de Aviație "ROMAVIA", regie aflată în coordonarea Ministerului A. Naționale, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezența hotărâre.
Nivelul cheltuielilor totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri și cheltuieli pe structura aprobată pentru acestea reprezintă limită maximă și nu poate fi depășit decât în cazuri justificate, cu aprobarea
Guvernului, la propunerea Ministerului A. Naționale, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice, prin promovarea unei hotărâri a Guvernului de rectificare a bugetului de venituri și cheltuieli.
În cazul în care în execuție se înregistrează nerealizări ale veniturilor totale aprobate, R. A. Compania Română de Aviație "ROMAVIA" poate efectua cheltuieli totale proporțional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficiență aprobați."
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, recurentul a solicitat instanței să constate că M. Finanțelor Publice, în nume propriu și/sau în reprezentarea Statului Român, nu are încheiate niciun fel de raporturi juridice, sau de altă natură obligațională. Nici cu reclamantul și nici cu pârâta din prezența cauză și prin urmare să respingeți cererea de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, recurentul a învederat instanței faptul că, în privința pârâtei R. A. Compania Română de Aviație ROMAVIA, a fost deschisă procedura insolvenței, (potrivit datelor aflate pe portalul Tribunalului Ilfov privind dosarul nr._ ), sens în care devin aplicabile prevederile art.75 din Legea nr.85/2014, în conformitate cu care de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor.
Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art.178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."
Față de cele mai sus menționate, recurentul solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respingerii acțiunii față de acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea constată că recursul dedus judecății este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă recurentul-pârât a susținut că hotărârea dată, prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin. (2) Cod procedura civilă.
Astfel, a solicitat instanței de recurs să aibă în vedere că prin acțiunea formulată, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât R. A. Compania Română de Aviație ROMAVIA, iar în calitate de chemate în garanție M. A. Naționale și M. Finanțelor Publice pentru plata drepturi salariale neacordate pentru perioada noiembrie 2012 - mai 2013, a șase salarii medii conform Contractului colectiv de muncă, precum și la plata de daune interese pentru prejudiciul produs prin neplata salariului.
Or, deși M. Finanțelor Publice a avut calitatea de chemat în garanție în cauză, prin sentința civilă nr.4978 din 24.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a - Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții R. A. Compania Română de Aviație ROMAVIA, M. A. Naționale și M. Finanțelor Publice.
Într-adevăr, prin sentința civilă a instanței de fond s-a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul C. B. în contradictoriu cu pârâții R. A. Compania Română de Aviație ROMAVIA, M. A. Naționale și M. Finanțelor Publice, însă în paragrafele următoare se menționează în mod expres obligațiile stabilite numai în sarcina Regiei Autonome Compania Română de Aviație ROMAVIA.
Pe de altă parte, Curtea observă că prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție cu motivarea că, cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată de reclamant, nu valorifică un astfel de raport juridic. Reclamantul nu are în vedere că în ipoteza în care ar cădea în pretenții față de angajatorul său să valorifice o obligație de garanție sau de despăgubire pe care ar avea-o față de acesta M.A.N. și M.F.P., ci solicită obligarea acestora din urmă, în solidar, la plata drepturilor sale salariale, indemnizației compensatorii și daunelor interese – lucru inadmisibil pe calea cererii de chemare în garanție.
Sub acest aspect se constată că, în raport de hotărârea primei instanțe care a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a celor două entități (M. A. NAȚIONALE și M. FINANȚELOR PUBLICE) recurentul din prezenta cauză nu are niciun interes să o atace.
Astfel, având în vedere că, prin hotărârea primei instanțe, nu s-au stabilit niciun fel de obligații în sarcina chematului în garanție M. Finanțelor Publice, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 274 lin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciind că, urmare a respingerii recursului său, recurentul-chemat în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE a căzut în pretenții, Curtea îl va obliga pe acesta, către intimatul-reclamant C. B., la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în etapa recursului, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurentul-chemat în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.4978 din data de 24.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. B. și intimații-pârâți R. A. COMPANIA ROMÂNĂ DE AVIAȚIE ROMAVIA și M. A. NAȚIONALE.
Obligă recurentul-chemat în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE la plata, către intimatul-reclamant C. B., a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 februarie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, E. D. B. | Judecător, D. A. C. |
Grefier, R. N. C. |
Red:M.P./Dact: C.C.
2 ex/03.07.2015
Jud. fond: G. A. V.
| ← Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Despăgubire. Decizia nr. 3180/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
