Despăgubire. Decizia nr. 3180/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3180/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 928/116/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7849/2014)
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3180/2015
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de apelanții-pârâți M. JUSTIȚIEI și T. CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.725/2014 din data de 11.09.2014 pronunțată de T. Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. E. și intimata-pârâtă C. DE A. BUCUREȘTI, cauza având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, la data de 16.03.2015, dosarul a fost suspendat în temeiul dispozițiilor art.520 alin.(4) din Codul de procedură civilă. La data de 10.06.2015 s-a înregistrat la dosar cererea apelantului M. Justiției, prin care solicită reluarea judecății, în acest sens stabilindu-se termen de judecată pentru astăzi 21.09.2015.
În temeiul art. 415 pct.1 din Codul de procedură civilă, C. dispune redeschiderea judecății și, având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin cererile de apel, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 27.05.2014 sub nr._, reclamanta E. E., în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, C. DE A. BUCUREȘTI, și T. CĂLĂRAȘI, a solicita ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților,t în solidar, la plata de daune interese moratorii, constând in dobânda legala, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr.2003/30.06.2010 și nr.878/21.05.2008, pronunțate de T. Călărași în dosarele nr._ și nr._ și sentinței civile nr.2376/15.11.2007 pronunțată de T. Călărași în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.2011/R/30.05.2008 pronunțată de C. de A. București, începând cu data emiterii titlurilor executorii (pronunțării acestora) și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 725/11.09.2014 pronunțată de T. Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției, a fost admisă acțiunea; au fost obligați pârâții în solidar, către reclamantă, la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr.2003/30.06.2010 și nr.878/21.05.2008, pronunțate de T. Călărași în dosarele nr._ și nr._ și sentinței civile nr.2376/15.11.2007 pronunțată de T. Călărași în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.2011/R/30.05.2008 pronunțată de C. de A. București, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul M. Justiției, dispozițiile Noului cod civil nu sunt aplicabile drepturilor de creanță ce fac obiectul prezentei cauze, față de dispozițiile art. 201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora: „Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, ci prevederile Decretului nr.167/1958. Însă, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora: „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea” și nici cele ale art.12 din același act normativ, care prevăd că: „În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită ”, ci prevederile art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, conform cărora, dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, așa cum este și dobânda legală, se stinge odată cu dreptul la acțiune privind dreptul principal.
Or, în condițiile în care dreptul la acțiune privind dreptul principal (sumele de bani datorate în baza titlurilor executorii menționate de reclamanta) nu s-a stins, plata parțială de bunăvoie, în temeiul OUG nr.71/2009, având efect întreruptiv de prescripție, în condițiile art.16 alin.1 lit. a din Decretul nr.167/1958, nu s-a împlinit nici termenul de prescripție pentru a solicita drepturile accesorii, respectiv dobânda legală aferentă, astfel încât T. a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 27.05.2011, invocată de pârâtul M. Justiției.
T. a apreciat ca pertinenta concluzia reclamantei in ceea ce privește întreruperea cursului prescripției extinctive in speța dedusa judecații - prin recunoașterea expresă de Statul R. a creanțelor sale salariale, cu ocazia eșalonării continue a acestora prin actele normative enumerate anterior, a operat în condițiile prevăzute de art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 întreruperea cursului prescripției extinctive nu doar pentru dreptul sau principal (plata drepturilor salariale restante), ci și pentru dreptul accesoriu la plata dobânzii legale aferente dreptului principal, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 1 al. 2 din același act normativ, potrivit căruia dreptul accesoriu nu se poate prescrie separat de dreptul principal: „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii".
Cu privire la termenul general de prescripție de 3 ani, T. a apreciat că acesta a fost întrerupt prin recunoașterea pe care debitorul a realizat-o prin plățile parțiale efectuate, potrivit art. 2537 din Codul civil: "Prescripția se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, in orice alt mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de către cel în folosul căruia curge prescripția."
T. a considerat ca un prim caz de întrerupere a prescripției îl constituie actele voluntare de executare (prin plata eșalonată a sumelor), iar ., prin recunoașterea obligației de plată realizată prin primul act normativ de eșalonare a obligației de plată, respectiv, O.U.G. nr.71/2009, urmată de O.U.G. nr. 71/2011 și plățile ulterioare efectuate în mod eșalonat.
Astfel, văzând si dispozițiile alin.(1) si (3) ale art.2541, raportat si la art.2543 din Codul civil, T. a constatat ca întreruperea șterge prescripția începuta, iar cu privire stricta la speța dedusa judecații, constata ca la fiecare recunoaștere (art.1 din O.U.G. nr. 71/2009) a dreptului creditorului de către debitorul parat M. Justiției(ca si ordonator principal de credite),începe sa curgă o noua prescripție de același fel,astfel(cu titlu exemplificativ) dacă în anul 2012 s-a plătit 5% din valoarea titlului executoriu,adică a intervenit o recunoaștere, va începe sa curgă o noua prescripție de același fel (termen de prescripție ce se va împlini in anul 2015).
Neîntemeiată este și apărarea paratului T. Calarasi, cu privire la faptul ca a menționat in întâmpinare faptul ca nu are calitatea de angajator al reclamantei, care este numita prin decizie emisă de Președintele Curții de A. București, iar salariul este stabilit prin decizie emisă de C. de A. București, aceasta având calitatea de angajator (deși putea expres sa invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, iar nu ca o simpla apărare de fond).
În primul rând, paratul T. Calarasi are atribuții privind executarea obligațiilor de plată a drepturilor salariale ale angajaților săi, în calitate de ordonator terțiar de credite.
Cu privire la fondul cauzei, T. a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin sentințele civile nr.2003/30.06.2010 și nr.878/21.05.2008, pronunțate de T. Călărași în dosarele nr._ și nr._ și sentinței civile nr.2376/15.11.2007 pronunțată de T. Călărași în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.2011/R/30.05.2008 pronunțată de C. de A. București, pârâții din prezenta cauză au fost obligați la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reclamantei,constând in sporuri si indexări, sume ce au fost actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Prevalându-se de dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 modificată, prin care plata acestor drepturi a fost reeșalonată până în anul 2016, pârâții nu au achitat drepturile salariale la care au fost obligați prin hotărâri judecătorești devenite executorii.
T. a reținut că reeșalonarea de către debitor a plății unor creanțe, concomitent cu reglementarea imposibilității executării hotărârilor judecătorești, a reprezentat o ingerință în dreptul de proprietate, iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care potrivit jurisprudenței CEDO cuprinde și executarea hotărârilor judecătorești, iar ordinea juridică internă a unui stat care permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți, face ca dreptul la justiție să fie iluzoriu (cauza Ș. contra României).
Cu privire la plata sumelor datorate de pârâți, în cauză, operează principiul indivizibilității plății, potrivit art. 1101 din Codul civil, care impune ca acela ce face plata să plătească în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie.
Același principiu al indivizibilității plății este afirmat și de dispozițiile art. 1490 din Noul Cod civil.
Faptul că plata sumelor cuprinse în hotărârile judecătorești a fost eșalonată pe cale normativă, aceasta nu înseamnă modificarea termenului de scadență, ci doar stabilirea de către debitor a modalității de plată a sumelor datorate în tranșe eșalonate până în anul 2016.
Fiind în întârziere în executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii, obligații având ca obiect plata unor sume de bani, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Potrivit art. 1073 din vechiul Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândii împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil el are dreptul la despăgubire care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere - daune interese.
De asemenea, potrivit art. 1531 alin. 1 și 2 din actualul Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, prejudiciu care cuprinde pierderea efectivă suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.
Așadar, prejudiciul suferit se compune din paguba efectivă și beneficiul nerealizat.
Fiind vorba de obligația de a da a unei sume de bani, paguba efectivă se compune din suma datorată, actualizată cu indicele de inflație, astfel încât creanța să fie adusă la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei, iar beneficiul nerealizat se compune din daune moratorii și reprezintă echivalentul lipsei de folosință a sumei datorate.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 1082 și art. 1088 din Codul civil anterior, pentru obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare sunt formate din dobânda legală, aceste daune urmând a se acorda fără ca creditorul să justifice vreo pagubă, condiția vinovăției fiind îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, in sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție.
Aceleași dispoziții au fost preluate în mod asemănător de art. 1535 din noul Cod civil care stabilesc că „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până în momentul plății în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă în cel prevăzut de lege, fără a trebui să se dovedească vreun prejudiciu”.
Plata daunelor moratorii de la scadența datoriei și până în momentul plății este un principiu admis și promovat și de jurisprudența instanțelor europene, amintind în acest sens o recentă hotărâre pronunțată la data de 18.04.2013 de C.J.U.E. în cauza C-565/11 - I..
În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care prin mai multe decizii (Hotărârea din 16 octombrie 2007, Nadulișneac I. vs. M., cererea nr._/04, par. 17, 25; Hotărârea din 27 mai 2004, Metaxas vs. G., cererea nr. 8415/02, par. 36) a statuat că unei persoane care a obținut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluționării unui litigiu în favoarea sa, nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare pentru a obține executarea, reclamantului, în calitate de creditor, fiindu-i cauzat un prejudiciu material constând în imposibilitatea de a se folosi de banii săi, deci o pierdere de profit cauzată de imposibilitatea punerii în executare, într-un termen rezonabil, a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa.
Așadar, din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză rezultă că reclamanta are dreptul, pe lângă actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate și la plata daunelor moratorii pentru acoperirea prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care potrivit legii nu poate cuprinde decât dobânda legală.
În ceea ce privește întinderea perioadei de la care urmează a fi plătita dobânda penalizatoare, T. a considerat ca aceasta se datorează de la data nașterii dreptului,care începe sa curgă din momentul pronunțării hotărârile judecătorești anexate(a titlurilor executorii) având in vedere “Repararea integral a prejudiciului”, astfel:
"Art. 1.531. - Repararea integrală
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.
Art. 1.535. - Daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești
(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic."
Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii.
Or, raportat la normele de drept intern, se constată că, prin hotărâri judecătorești pronunțate începând cu anul 2007, unii angajatori din sectorul bugetar au fost obligați să achite diferite sume cu titlu de drepturi de natură salarială către angajați.
Fiind vorba despre hotărâri judecătorești prin care au fost soluționate litigii referitoare la drepturi salariale ce decurg din derularea raportului de muncă, cum este si cazul spetei de fata, sunt aplicabile dispozițiile art. 278 pct. 1 din codul de procedură civilă din 1865, respectiv art. 448 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă din 2010, care statuează că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă.
În condițiile în care, de principiu, orice executare a unei hotărâri judecătorești se aduce la împlinire de bunăvoie, la data de 18 iunie 2009, a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, potrivit căreia plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza în mod eșalonat.
Natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale.
Prin urmare, trebuie analizat în ce măsură suspendarea legală a executării silite este de natură a împiedica dreptul reclamanților de a solicita repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune-interese.
Prin prezenta cerere adresata Tribunalului, reclamanta a solicitat daune-interese sub formă de dobânzi, întemeiate pe dispozițiile art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864 iar aceste dispoziții legale invocate își găseau aplicarea doar în materia răspunderii contractuale sau delictuale.
Întrucât, pentru a se angaja răspunderea civilă contractuală se impune preexistența unui contract, ori de câte ori nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale, sunt aplicabile regulile privind răspunderea civilă delictuală, care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile.
Cum . unui act normativ ce are ca efecte suspendarea executării silite nu poate fi analizată din punctul de vedere al răspunderii contractuale, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, a analizat cum si în ce măsură acest fapt reprezintă un delict civil, de natură a atrage sancțiunea civilă a daunelor-interese.
În motivarea acestui recurs in interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat ca executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract (practica judiciară a fost constantă în acest sens).
Disputa doctrinară, mai arata ICCJ in motivarea Deciziei nr.2/2014, a fost însă tranșată prin art. 1.381 alin. (3) din Codul civil din 2009, în sensul că dreptului la repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.
Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează de la data nașterii acestora,respectiv de la data pronunțării hotărârilor judecătorești, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorii salariați a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
T. a apreciat ca in aceste condiții sunt incidente dispozițiile art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum, precum si in baza hotărârilor judecătorești depuse de către reclamanta la dosarul cauzei.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Cum în cauză este vorba de acordarea dobânzilor legale calculul acestora se va face astfel:
- de la data de 30.06.2010,conform sentinței civile nr. 2003 din 30.06.2010 pronunțată în dosarul nr._ de T. Călărași, si până la data de 1 septembrie 2011 potrivit O.G. nr. 9/2000, iar după această dată potrivit O.G. nr. 13/2011, sub forma dobânzii penalizatoare, respectiv
- de la data de 15.11.2007 - conform sentinței civile nr. 2376/15.11.2007, pronunțată în dosarul nr._ de T. Călărași si până la data de 1 septembrie 2011 potrivit O.G. nr. 9/2000, iar după această dată potrivit O.G. nr. 13/2011, sub forma dobânzii penalizatoare, și
- de la data de 21.05.2008 - conform sentinței civile nr. 878/21.05.2008, pronunțată în dosarul nr._ de T. Călărași si până la data de 1 septembrie 2011 potrivit O.G. nr. 9/2000, iar după această dată potrivit O.G. nr. 13/2011, sub forma dobânzii penalizatoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal și motivat, pârâții M. JUSTIȚIEI și T. CĂLĂRAȘI.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul pârât M. JUSTIȚIEI arată următoarele:
În fapt, prin cererea formulată în contradictoriu cu M. Justiției, C. de A. București, T. Călărași, intimata reclamantă a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditori prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titlurile executorii menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 725/2014/11 septembrie 2014 pronunțată de T. Călărași, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de intimata reclamant obligând pârâții în solidar la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform titlurilor executorii deținute, constând în hotărârile judecătorești depuse la dosar.
Pentru considerentele pe care le va expune în continuare, solicită
admiterea excepției prescripției integrale a acțiunii, având în vedere
Decizia nr. 1/2014, pronunțată în dosarul nr. 20/2013 de înalta Curte de Casație și Justiție - Complet RIL, publicată în Monitorul Oficial nr. 283/17 aprilie 2014, dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201 și art.223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, dată fiind împrejurarea că acțiunea a fost introdusă în anul 2014, intimata reclamantă obținând deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, iar daunele solicitate prin noua acțiune nu întrunesc condițiile legale pentru a fi reținute și acordate de instanța de judecată.
În cauză, este vorba de nașterea dreptului la acțiune al intimatei reclamante, raportat la momentul introducerii acesteia cu privire la solicitarea de dobânzi la titlurile executorii deținute constând în hotărâri judecătorești privind drepturi salariale restante, nefiind incidente dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume
prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, în sensul că sumele prevăzute la alin. 1 nu sunt ajunse la scadență, iar intimații reclamanți nu sunt îndreptățiți de a solicita la acest moment, acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Cererea de obligare a pârâților la plata dobânzii legale ia debitele restante stabilite prin sentințele civile menționate în cuprinsul acțiunii are un caracter accesoriu față de cererile de obligare a pârâților la plata drepturilor bănești (fie doar un rest al acestora, cum este cazul în speță).
De aceea, trebuie interpretat că această cerere este supusă acelorași dispoziții legale privitoare la termenul de prescripție ca și în cazul drepturilor bănești a căror actualizare se dorește. Fie că acest temei este dat de art. 1 și 3 din Decretul - lege nr. 167/1958, fie de
Art. 283 alin. 1lit. C din Codul muncii (art.268, în noua numerotare), termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune s-a împlinit în cazul drepturilor bănești a căror actualizare se dorește (deci a sumelor neachitate din aceste drepturi bănești obținute prin sentințele deținute de intimatul reclamant).
Pe fondul cauzei, pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, Ordonanța de urgență nr. 71/2009 prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.
Solicită instanței să constate că M. Justiției împreună cu ordonatorii de credite, secundari și terțiari, în calitate de debitori ai obligației de plată execută de bună voie obligația, însă cu respectarea anumitor termene suspensive de plată pentru a evita dezechilibrele bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește deficitul bugetar.
Astfel, intimata reclamantă a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Mai mult decât atât, solicită să se observe că O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. II alin. (3) că: „Sumele prevăzute la alin. (1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Naționale de S.".
Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rață inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
În același timp, potrivit art.1489 alin. 1 C.civ., „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege."
De asemenea, la art. 1535 se prevede că „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovadă că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. (2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. (3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani ia un anumit termen, calculată pentru perioadă anterioară împlinirii termenului scadenței obligației și dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.
Prin urmare, în mod greșit prima instanță a acordat reclamanților, în parte, dobânda legală solicitată.
Astfel, prima instanță trebuia să observe că în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței.
Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Mai mult, instanța trebuia să rețină că, în ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010:
"(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu. (2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă.”
În același sens sunt și dispozițiile O.U.G nr. 45/2010 pentru modificarea art. II din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sistemul justiției.
În fine, subliniază că la 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011. se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, intimata reclamantă nu poate solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Totodată, solicită să se observe că prin actele normative care au eșalonat plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și obligația de a plăti sumele prevăzute În titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul pârât T. CĂLĂRAȘI solicită să se observe că intimata reclamantă nu își precizează cuantumul pretențiilor
formulate împotriva apelantului pârât, ci doar indică hotărârile judecătorești în baza cărora susține că este îndreptățită la plata dobânzilor legale.
Totodată, solicită Curții să ia act că sentința civilă nr. 2003/30.06.2010 a Tribunalului Călărași din dosarul nr._, „reprezentând includerea sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%"în indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului 2010", a fost pusă în executare integral, acest spor fiind plătit lunar pe statele de plată.
Această dobândă se calculează numai la sumele nete datorate în baza fiecărei hotărâri judecătorești și pe un anumit interval de timp, iar aceste elemente nu sunt precizate de intimata reclamantă în acțiune, astfel că sumele nu sunt determinabile. Subliniază faptul că nu au calitatea de angajator al reclamanților, care sunt numiți prin decizie emisă de Președintele Curții de A. București, salariul de încadrare brut lunar este stabilit prin decizie emisă de C. de A. București, aceasta având calitatea de angajator. T. Călărași este cel care face plata aprobată de M. Justiției și nu poate fi obligat în solidar cu angajatorul pentru plata unor drepturi salariale și accesorii datorate de angajator și nu de ordonatorul terțiar de credite.
Din cuprinsul acțiunii nu se arată motivul pentru care au fost chemați în judecată alături de ceilalți doi pârâți, în condițiile în care singurul în măsură să facă plata sumelor rezultate din calculul daune interese moratorii, constând în dobânzi legale, este numai ordonatorul principal de credite, respectiv M. Justiției.
Pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești, ar fi justificat chemarea în judecată, dar nu poate ținut a face plăți în solidar cu ceilalți pârâți, în cazul admiterii cererii reclamanților. Învederează instanței că acestea sunt „accesorii", nu drepturi salariale curente, acordate prin acte administrative în care sunt nominalizate elemente salariale.
Consideră că se impune determinarea sumei de către reclamantă, pentru a se verifica dacă pretențiile sunt legale, dacă intervalul de timp pentru care se solicită acordarea dobânzilor este corect stabilit, dacă sumele nete sunt corect calculate, dar și dacă termenul de prescripție este împlinit.
În atare situație, reclamanții au obligația să-și probeze pretențiile, urmând să administreze proba cu expertiză contabilă întrucât obiectul acțiunii reprezintă plata dobânzilor aferente creanțelor rezultate din titluri și nu plata drepturilor restante rămase de încasat. În raport de obiectul acțiunii, consideră că numai un expert contabil poate stabili sumele cuvenite reclamanților cu titlu de dobânzi, iar DEFA din cadrul Tribunalului Călărași nu dispune de logistica necesară stabilirii drepturilor bănești rămase de executat, dar și dobânzile care li se cuvin în baza titlurilor executorii menționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și următoarele din Codul de procedură civilă, C. reține următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate, dobândă pentru perioada anterioară datei de 22.07.2011, este fondată.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea". De asemenea, în baza art. 171 alin. 1 din Codul muncii, „(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariate, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Prin Decizia nr.21 din 22 iunie 2015, pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de C. de A. C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și a decis că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 și 4 din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. 1 și 4 din Codul muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 din Codul civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.
Decizia este obligatorie pentru instanțele judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Cum în cauză acțiunea a fost formulată la 27.05.2014 (a se vedea fila 2 dosar fond), atunci pretențiile pentru perioada anterioară datei de 27.05.2011 sunt prescrise.
Prejudiciul este reprezentat de beneficiul nerealizat de creditor, care constă în dobânda legală. Dată fiind natura diferită a dobânzii legale și a actualizării cu inflația, așa cum a explicat și Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei nr. 2/2014, obligatorie, pronunțată într-un recurs în interesul legii, acordarea dobânzii legale nu poate fi împiedicată de această actualizare prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Fapta ilicită este reprezentată de executarea cu întârziere a titlurilor executorii, care s-a întins pe mai mulți ani. Deși debitorul a făcut demersuri pentru a aduce la îndeplinire obligațiile, totuși, acest interval îndelungat a fost generator de prejudicii pentru creditori.
Culpa debitorului este, în domeniul răspunderii contractuale, prezumată, revenind acestuia să probeze existența unui caz exonerator de răspundere. Or, lipsa fondurilor bănești nu constituie un astfel de caz, de natură să se încadreze în dispozițiile art. 1082 din Codul civil din 1864, care trimite la "cauză străină, care nu-i poate fi imputată". Or, așa cum a reținut Înalta Curte, „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate"] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț”. Legătura de cauzalitate rezultă din circumstanțele cauzei.
În ce privește susținerile apelantului T. Călărași, acesta are calitate procesuală pasivă și pentru obligația accesorie, fiind obligat irevocabil prin sentințele indicate la plata debitului, iar expertiza de specialitate contabilă poate fi realizată și în faza executării silite, neîmpiedicând pronunțarea unei hotărâri cu privire la sume ușor determinabile.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, C. constată că apelurile sunt fondate și le va admite, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că: drepturile la care au fost obligați pârâții în favoarea reclamantei se vor acorda începând cu 27.05.2011 la zi, raportat la obligațiile neexecutare la acea dată, până la plata efectivă.
Se vor respinge pretențiile anterioare datei de 27.05.2011, ca prescrise.
Se va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile apelanții-pârâți M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, sector 5, . și T. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., județul Călărași, împotriva sentinței civile nr.725/2014 din data de 11.09.2014 pronunțate de T. Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. E., CNP_, cu domiciliul ales la T. Călărași – Călărași, ., județul Călărași și intimata-pârâtă C. DE A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 4, Splaiul Independenței nr. 5.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că: drepturile la care au fost obligați pârâții în favoarea reclamantei se vor acorda începând cu 27.05.2011 la zi, raportat la obligațiile neexecutare la acea dată, până la plata efectivă.
Respinge pretențiile anterioare datei de 27.05.2011, ca prescrise.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red:C.D.A.
Dact.: D.A.M
6ex./26.09.2015
Jud.fond: T. E.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 486/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
