Despăgubire. Decizia nr. 1798/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1798/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 1798/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1798
Ședința publică de la 11 septembrie 2015
Curtea constituită din
PREȘEDINTE – M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
JUDECĂTOR - R. G.
GREFIER - S. Ș.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant F. M., împotriva sentinței civile nr.1656 din 25.02.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă ., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata – pârâtă ., reprezentată de avocat G. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la fila 50 în dosar, lipsind recurentul – reclamant F. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 11.08.2015 recurentul – reclamant a depus înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata – pârâtă, prin apărător, solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței instanței de fond, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata – pârâtă, prin apărător, învederează că potrivit dispozițiilor Legii nr.85/2006, care reglementează situația juridică a societății aflate în insolvență și mai exact dispozițiile art.64 alin. 6, prevăd în mod clar faptul că creanțele salariale se plătesc de către administratorul judiciar cu prioritate. Totodată, arată că,nu este nevoie de o acțiune judiciară pentru recuperarea acestor creanțe, considerând că această acțiune este inadmisibilă pentru necompetența generală a instanțelor de judecată.
Intimata – pârâtă, prin apărător, învederează faptul că, potrivit Legii nr.85/2006 se suspendă toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pornite împotriva unei societăți aflate în insolvență, pentru creanțe născute înaintea perioadei în care a intra în insolvență, după ce societatea a intrat în insolvență toate creanțele se înscriu pe tabloul de creanțe, cu excepția creanțelor salariale din care face parte prezenta acțiune care se plătesc de către administratorul judiciar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul F. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ..A pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 16.423 lei reprezentând salariu neîncasat, precum și drepturi salariale aferente concediului de odihnă neefectuat, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată începând cu data de 18.12.2012 până la pronunțarea hotărârii definitive și achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1656/25.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetentei generale a instanței și, în consecință, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul F. M. în contradictoriu cu pârâta ..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de recurs a reținut, în ceea ce privește excepției necompetenței generale a instanței, că este admisibilă, deoarece din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar coroborate cu susținerile părților, reiese că societatea pârâtă se află în derularea procedurii generale de insolvență, fiind deschisă, în temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006, procedura generală de insolvență împotriva societății, conform încheierii din data de 07.09.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2011.
Potrivit art.36 din Legea nr.85/2006, cu modificările și completările ulterioare, privind procedura insolvenței, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Textul art.36 din Legea nr.85/2006, cu modificările și completările ulterioare, vizează toate acțiunile pentru realizarea creanțelor contra debitorului sau bunurilor sale, suspendarea referindu-se atât la acțiuni judiciare propriu-zise, cât și la executări silite asupra bunurilor din averea debitorului, urmărindu-se prin suspendare păstrarea caracterului colectiv și egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitându-se astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanțelor creditorilor și eliminându-se incertitudinea asupra masei pasive.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale aferente perioadei iulie-decembrie 2012 în cuantum de 16.423 lei.
S-a constatat că suma solicitată vizează o perioadă de timp ulterioară deschiderii procedurii insolvenței și reprezintă drepturi salariale datorate de pârâtă în temeiul unui contract individual de muncă. D. fiind caracterul acestora de creanțe salariale, pentru recuperarea lor, reclamantul a formulat către Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă a Municipiului București, o cerere pentru stabilirea cuantumului și plata creanțelor ce se suportă din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, în temeiul dispozițiilor Legii nr.200/2006. Astfel, în baza Dispoziției nr.29 din 05.07.2013, Anexa 10, suma de 6.051 lei a fost virată din fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale în contul reclamantului, rămânând de achitat suma de 10.372 lei net în contul creanțelor salariale.
În privința recuperării acesteia, Tribunalul a apreciat că reclamantul are posibilitatea legală de a se adresa administratorului judiciar pentru plata drepturilor salariale născute în timpul derulării procedurii de insolvență.
Nu au fost reținute argumentele pârâtei referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006, deoarece acestea se aplică creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, în timp ce pentru creanțele născute după deschiderea procedurii, creditorul are la îndemână calea prevăzută de art.64 alin.6 din aceeași lege.
Astfel, textul de lege sus menționat prevede faptul că pentru aceste creanțe nu este necesară înscrierea la masa credală, creditorul având posibilitatea legală de a se adresa administratorului judiciar pentru plata creanței sale născute în timpul procedurii și de a obține această plată înaintea oricărei alte ordini de distribuire.
În speță, creanțele reclamantului sunt creanțe salariale născute în timpul procedurii insolvenței, procedura de recuperare a acestora fiind expres reglementată de legiuitor prin Legea nr.85/2006 sub imperiul căreia a fost deschisă procedura împotriva pârâtei, cererea urmând a fi adresată administratorului judiciar, totodată reclamantul având posibilitatea de a se adresa din nou Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă, potrivit art.15 alin.3 din Legea nr.200/2006, pentru recuperarea creanțelor din fondul de garantare, în limita a trei salarii medii brute pe economie.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că acțiunea de față nu este de competența instanței de judecată, motiv pentru care, văzând dispozițiile art.129, art.130 și 132 alin.4 NCPC, a admis excepția necompetenței generale și a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamantul F. M..
În motivarea recursului, recurentul a susținut că, a fost angajatul societății R. M. S.A. cu contract individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr.4468/14.06.2005, pe postul de șofer de autoturisme și camionete, având un salariu de baza lunar brut de 3.835 lei.
Întrucât . nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale legale de achitare a salariului, a fost nevoit să solicit încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 18.12.2012 în baza art.81 alin.8 din Legea nr.53/2003 (Codul muncii) modificată, actualizata și republicata 2011 ("Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă").
La data de 18.12.2012, data încetării contractului individual de muncă, avea drepturi salariale restante (din luna iulie_12) - și 39 de zile de concediu de odihnă, conform art.146 alin.4 din Codul muncii, creanțe certe, lichide și exigibile, constituite în state dar neplătite nici până în ziua de azi sub acoperirea procedurii insolventei, în valoare totală de 16.423 lei, așa cum a arătat în cererea introductivă de chemare în judecată la Tribunalul București, iar diferența rămasă după încasarea de la Fondul de Garantare, a sumei maxime acordate conform Legii nr.200/2006 și anume 6.051 lei - în urma procedurilor demarate de reclamant în obținerea acestor drepturi legale - este de 10.372 lei net.
La adăpostul insolventei și fără a face dovada unui plan de reorganizare, întrucât nu a fost depus nimic în acest sens la dosarul nr._/3/2011, aflat pe rolul Tribunalului București, R. M. S.A. concediază și nu plătește angajații pentru munca prestată la încheierea efectivă a contractului individual de muncă, deși munca prestată și neplătită a fost executată exclusiv în perioada insolvenței.
Sentința Civilă nr.1656/25.02.2015 o consideră ca nefondată, deoarece se invocă faptul că există posibilitatea legală de a se adresa administratorului judiciar pentru plata drepturilor salariale menționate și citează: „de a obține această plată înaintea oricărei ordini de distribuire ". Menționează că a insistat asupra recuperării drepturilor salariale, sume legal constituite în statele de salarii, dar neplătite, prin notificări depuse la Judecătorul Sindic, Administratorul Special și Administratorilor Judiciari numiți în perioada 18.12.2012 - prezent, după cum urmează:
- D-lui B. F. - Administrator Special - iunie 2012 - prezent;
- HM Expert IPURL, Doamnei H. M. - Administrator Judiciar în perioada 14.11._13;
- Rovigo SPRL - Administrator Judiciar în perioada 26.06._14;
- Centu SPRL - Administrator Judiciar în perioadele 03.12._14 și 19.11.2014-prezent;
- Judecătorului Sindic al ., Doamnei M. M., la dosarul de insolvență aflat pe rolul Tribunalului București cu nr._/3/2011;
Precizează că, deși de-a lungul timpului au fost schimbați Administratorii Judiciari de către Judecătorul Sindic, toți au tratat cu superficialitate, indiferență și rea-voință cererile privind plata drepturilor salariale legale, în acest fel acestea au rămas fără niciun răspuns până la data prezentei.
Solicită să se sesizeze schimbarea administratorilor judiciari, după cum urmează:
- Rovigo SPRL București - 07.09._12;
- Expert Insolvență SPRL București - 26.07._12;
- D., U. și asociații SPRL București - 31.08._12;
- HM Expert IPURL București - 14.11._13;
- Centu SPRL B. - 03.12._14;
- Rovigo SPRL București - 26.06._14;
- Centu SPRL B. -19.11.2014- prezent.
2. "... totodată reclamantul având posibilitatea de a se adresa din nou Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru recuperarea creanțelor din fondul de garantare".
Conform Legii nr.200/2006 actualizată, "Art.14.
1) Suma totală a creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăși cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.
1) Salariul avut în vedere la alin.1 este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Național de S. în luna în care s-a deschis procedura insolvenței"
La data de 07.09.2011, data intrării societății R. M. în Insolventa, salariul mediu brut pe țara a fost de 2.017 lei x 3 = 6.051 lei total, de unde reiese, conform Legii 200/2006, ca suma acordată reclamantului a fost maximă admisă de lege, drept pentru care, nu mai exista posibilitatea de a se adresa AMOFMB, întrucât "Fondul de garantare nu poate depăși cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat".
Prin urmare, având în vedere faptul că Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamant pentru aceste considerente, arătând mai sus că au fost făcute toate demersurile posibile pentru recuperarea debitelor de la ., consideră că rezoluția dată, precum "nu este de competența instanței de judecată" este total nefondata și solicită să o fie respinsă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Creanțele salariale pretinse pe calea prezentei acțiuni judiciare de către recurentul F. M. in contradictoriu cu fostul angajator, intimata ..A. (in insolvență), reprezentată de administratorul judiciar Centu SPRL, sunt aferente intervalului iulie_12. La această din urmă dată raporturile juridice de muncă dintre părți au incetat ca efect a demisiei recurentului pentru neplata drepturilor salariale pentru intervalul menționat.
Cu referire la cererea formulată de recurent, Curtea reține că la data de 07.09.2011, Tribunalul București-Secția a VII-a Civilă a admis cererea formulată de angajatorul ..A. și, in temeiul dispozițiilor art.32 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind insolvența (in vigoare la acel moment), a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență impotriva debitoarei R. M.. Prin urmare, creanțele salariale pretinse pe calea prezentului demers judiciar sunt ulterioare deschiderii procedurii insolvenței impotriva angajatorului-intimat, decurgând din derularea raporturilor juridice de muncă după acest moment.
Examinând dispozițiile Legii nr.85/2006, privind procedura insolvenței, Curtea reține că una din atribuțiile principale ale administratorului judiciar fixată in sarcina sa prin conținutul dispozițiilor art.20 lit.k din actul normativ menționat, constă in verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor.
Potrivit dispozițiilor art.3 pct.10 din Legea nr.85/2006, creantele salariale sunt creantele ce izvorasc din raporturi de munca intre debitor si angajatii acestuia. Aceste creante sunt inregistrate din oficiu in tabelul de creante de catre administratorul judiciar/lichidator
Prevederile legale suscitate se coroborează cu mențiunile art.64 alin.(1) din Legea nr.85/2006, in conformitate cu care „cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi inregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in sentința de deschidere a procedurii; cererile de creante vor fi inregistrate . se va pastra la grefa tribunalului”.
Prin urmare, creanțele de natură salarială, indiferent de izvorul lor temporal, respectiv anterior sau ulterior deschiderii procedurii insolvenței, sunt inregistrate de administratorul judiciar in tabelul general al creanțelor a cărui intocmire o asigură, urmând a dispune plata acestora către cei indreptățiți in măsura fondurilor obținute din administrarea patrimoniului societății in insolvență.
Creditorul unor astfel de creanțe salariale este indreptățit a ataca in fața instanței civile, conform regulilor generale de acces la justiție statornicite de art.21 din Constituția României, orice acte ale administratorului judiciar pe care le pretinde ca prejudiciindu-I drepturile.
Astfel, creditorul are acces la instanța in măsura in care atacă un act concret al administratorului judiciar pe care il apreciază drept prejudiciabil, inclusiv, eventual, o inacțiune a acestuia. Un astfel de demers judiciar are a urma regulile genarale fixate in materie de legea insolvenței, respectiv judecător-sindicat, instanță civilă.
Concluzionând asupra cauzei civile deduse judecății și reținând argumentele expuse in cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat de F. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant F. M., împotriva sentinței civile nr.1656 din 25.02.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. V. D. N. R. I. R. G.
GREFIER,
S. Ș.
Tehred. R.G./16.10.2015
Dact.S.Ș./2 ex./16.09.2015
Jud. fond: C. L. G.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2791/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 1801/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
