Despăgubire. Decizia nr. 1801/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1801/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 1801/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1801
Ședința publică de la 11 septembrie 2015
Curtea constituită din
PREȘEDINTE – M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
JUDECĂTOR - R. G.
GREFIER - S. Ș.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta . SRL, împotriva încheierii de ședință din 11.03.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. R.-C., având ca obiect – contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta . SRL, reprezentată de avocat B. R., în baza împuternicirii avocațiale nr._/11.09.2015, aflată la fila 46 în dosar și intimatul M. R.-C., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 01.09.2015, Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București a depus ordonanța nr.3007/P/2015 din data de 21.08.2015, iar la data de 11.09.2015 recurenta a depus răspuns la întâmpinare și concluzii scrise.
Curtea, în raport de prevederile art.219 alin.1 Cod procedură civilă, procedează la identificarea intimatului, acesta legitimându-se cu carte de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, în raport de prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin apărător, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, în sensul casării, cu reținere spre rejudecare a încheierii de ședință din data de 11.03.2015. Totodată, arată că, încheierea de ședință din data de 11.03.2015 este netemeinică și nelegală, întrucât suspendarea judecății, în scopul înaintării unui organ de cercetare penală a unor înscrisuri având ca obiect cercetarea unei infracțiuni de fals, reprezintă în primul rând, în accepțiunea dispozițiilor codului de procedură civilă, o posibilitate pe care o are instanța de fond, iar nu o obligativitate din partea acesteia. În acest sens, sunt chiar formulările dispozițiilor art.307 din Codul de procedură civilă.
Recurenta, prin apărător, învederează că, relevante sunt aspectele de fapt, respectiv, intimatul din prezenta cauză a inițiat un proces, în care a solicitat ca instanța de fond să ia act de încetarea contractului individual de muncă, în condițiile în care contractul individual de muncă era încetat la momentul la care acesta a înregistrat procesul pe rolul Tribunalului București. De asemenea, arată că, atașat cererii de chemare în judecată a prezentat înscrisurile, pe care, ulterior, el însuși le-a defăimat ca fiind false.
Recurenta, prin apărător, arată că, intimatul a formulat cererea de înscriere în fals, ulterior primului termen de judecată. Din punctul său de vedere această atitudine procesuală a intimatului din prezenta cauză, nu justifică un interes și un folos practic imediat.
Cu privire la motivele de recurs, înțelege să susțină aceste critici în sensul în care, instanța de fond a apreciat greșit dispozițiile procedurale.
Recurenta, prin apărător, arată că, instanța de fond avea posibilitatea să facă o cercetare a falsului și, totodată, dispozițiile procedurale se referă numai la infracțiunea de fals privind contrafacerea scrierii sau semnăturii, nu alte modalități de fals cum s-a întâmplat prin această cerere de înscriere în fals. Adică, intimatul a formulat o cerere de înscriere în fals, privind faptul că, înscrisurile defăimate ca fiind false ar fi conținut în mod eronat unele date care se regăsesc în cuprinsul acestor inscrisuri.
Recurenta, prin apărător, învederează faptul că, instanța de fond a urmat procedura falsului, reprezentantul societății s-au prezentat în fața instanței de fond, au recunoscut aceste înscrisuri care sunt înscrisuri unilaterale emise de către angajator, nu sunt acte în privința cărora să se poată vorbi de contrafacerea scrierii sau semnăturii.
Recurenta, prin apărător, învederează faptul că intimatul din prezenta cauză a făcut o cerere completatoare, prin care a solicitat ca societatea să-i acorde despăgubiri și salarii compensatorii. Totodată, arată că, a durat un an de zile până i s-a acordat termenul de judecată, iar în situația în care li se va respinge acțiunea va trebui să plătească salarii compensatorii pentru trei ani de zile.
Recurenta, prin apărător, învederează faptul că, cererea de înscriere în fals s-a formulat tardiv din punctul lor de vedere și principalul argument pe care își întemeiază recursul este faptul că, suspendarea judecății civile constituie doar o facultate a instanței, iar nu o obligativitate, cum în mod greșit instanța de fond a apreciat-o.
Intimatul, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, în raport de prevederile art.394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată că,
Prin încheierea de ședință din data de 11 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București a fost dispus în baza art. 307 C.p.c. înaintarea înscrisurile denunțate ca fiind false către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București; a fost suspendată judecata procesului privind pe reclamantul-pârât M. R., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă . SRL, până la soluționarea cauzei penale.
La termenul din data de 11.02.2014, reclamantul-pârât în temeiul prevederilor art.304 și urm. C.p.c. a denunțat ca fiind false următoarele înscrisuri: Convocator nr. 59 din 31.03.2014, Referat nr. 61/04.04.2014, Decizia nr. 62/04.04.2014, Somație nr. 63/07.04.2014, arătând ca și făptuitor pe S. B., administratorul societății pârâte-reclamante.
Față de dispozițiile art. 304 C.p.c. și următoarele, instanța a arătat că în situația în care partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deși denunțarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, se va trimite înscrisul semnat spre neschimbare procurorului, împreună cu procesul verbal, urmând ca procurorul să sesizeze instanța penală, în măsura în care constată săvârșirea unei infracțiuni.
Instanța civilă poate cerceta falsul doar în condițiile art. 308 C.p.c.
Cu privire la suspendarea cauzei, instanța a apreciat că este oportună această măsură, având în vedere importanța înscrisurilor contestate în soluționarea prezentei cauze.
Față de aceste motive, instanța în baza art. 307 C.p.c. a înaintat înscrisurile denunțate ca false Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
Totodată, a suspendat judecata procesului până la soluționarea cauzei penale.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal și motivat, pârâta - reclamantă S.C. E-S.&C. S.R.L., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.234 coroborate cu art.483 și urm. din Codul de procedură civilă, recurenta solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Se arată în fapt că, reclamantul a contestat Decizia de concediere nr.62/04.04.2014 emisă de societatea recurentă; a solicitat obligarea societății la a înregistra în evidențele societății demisia sa începând cu data de 31.03.2014; comunicarea către ITM a anularii Deciziei nr.62/04.04.2014 și a motivului încetării CIM ca fiind demisia sa din data de 31.03.2014.
Societatea a formulat cerere reconvențională și întâmpinare, prin care am solicitat: obligarea paratului M. R. la plata sumei de 785,43 EUR reprezentând contravaloarea cursurilor privind perfecționarea profesională; a acestuia, datorate urmare a încetării CIM înainte de durata convenită, conform Actului adiționai nr.30 la CIM; - respingerea cererii de chemare în judecată în principal că lipsită de interes (atât demisia invocată de intimat, cât și încetarea unilaterală a CIM pentru motive disciplinare imputabile angajatului tinzând spre același efect, încetarea raporturilor de muncă, ceea ce dorește inclusiv intimatul M. R.), iar în subsidiar ca neîntemeiata (intimatul nu a formulat niciodată o demisie, a transmis un SMS în care își exprima niște regrete și din care nu este clar ce dorește și care sub nicio formă nu poate fi calificat drept demisie).
La data de 11.02.2014, primul termen de judecată, reclamantul M. R. a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat obligarea societății Ia a-i plăti despăgubiri constând în drepturi salariate de la data concedierii nelegale și până Ia momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, menținând celelalte cereri adresate instanței de fond, inclusiv solicitarea privind obligarea societății la a înregistra demisia sa cu data de 31.03.2014.
La data de 13.02.2014, ulterior primului termen de judecată, reclamantul M. R. a formulat Nota de ședința în care arata ca „în temeiul dispozițiilor art.304 și urm. Cod proc. civ. înțelege să denunțe ca fiind false următoarele înscrisuri, întocmite, emise, comunicate și depuse la dosarul cauzei de către reprezentanții legali ai paratei: Convocator nr.59/31.03.2014, referat nr. 61/04.04.2014, decizia nr.62/04.04.2014 și somația nr. 63/07.04.2014".
La termenul de judecata din data de 11.03.2014, intimatul M. R. susține cererea de înscriere în fals cu privire la faptul că înscrisurile defăimate ca fiind false ar fi consemnat o situație nereală, instanța dispunând în baza încheierii astfel emise, suspendarea judecații și transmiterea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 în scopul cercetării falsului.
Încheierea instanței este netemeinica și nelegala, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept care reglementează cercetarea falsului, acesta constituind un motiv de casare prevăzut de art.488 pct.8 Cod proc. civ., după cum urmează:
Toate înscrisurile defăimate ca fiind false se aflau în posesia intimatului M. R., care le-a depus la dosar atașat cererii de chemare în judecată formulate, acesta având astfel cunoștință deplina de conținutul acestora și de însemnătatea lor, după cum^dovedesc motivările intimatului la cererea de chemare în judecată adresată instanței de fond. Cu toate acestea, abia ulterior primului termen de judecată, intimatul M. R., prin Notele de ședința din data de 13.02.2015 a formulat și susținut cererea de înscriere în fals.
Astfel, instanța de fond în mod greșit a apreciat valabilă cererea de înscriere în fals susținuta la termenul de judecata din data de 11.03.2015, în condițiile în care această cerere era tardiva.
Instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art.304 Cod procedura civilă, potrivit cu care momentul până la care o parte din proces putea să declare ca un anumit înscris este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii era primul termen de judecată, iar nu ulterior (Notele de ședința sunt datate la final 13.02.2015, deși în partea introductivă se menționează data primului termen, fiind depuse ulterior termenului de judecată și analizate și puse în discuție de către instanța de fond abia la al doilea termen de judecată).
Instanță de fond a interpretat greșit normele privitoare la înscrierea în fals, anume dispozițiile art.304 și urm. Cod proc. civ., în condițiile în care aceste reglementări se referă exclusiv la falsul prin contrafacerea scrierii sau semnăturii, iar nu prin alte modalități specifice infracțiunilor de fals.
În cadrul ședinței din data de 11.03.2015, reprezentantul societății a recunoscut faptul că a semnat înscrisurile defăimate ca fiind false, cu atât mai mult cu câte toate aceste înscrisuri sunt acte juridice unilaterale, emise de angajator, nepunându-se din principiu problema ca ele să fie falsificate, emitentul lor recunoscând pe deplin toate aceste înscrisuri.
În mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de recunoașterea reprezentantului legal al societății angajatoare privind emiterea acestor înscrisuri și a apreciat necesar să trimită cauza spre soluționare organelor de cercetare penală, nefiind vorba despre contrafacerea scrierii sau semnăturii(unicul element reglementat de dispozițiile procedurale) nici în ceea ce privește cererea de înscriere în fals a intimatului M. R. nici în ceea ce privește atitudinea sinceră și cooperanta a reprezentantului societății parate.
Instanță de fond a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art.307 Cod proc.civ., în condițiile în care a decis suspendarea cauzei și trimiterea spre cercetare parchetului, în condițiile în care acest text de lege conferă instanței posibilitatea de a face acest lucru, nefiind o obligație a instanței urmare a insistentei pârtii care s-a înscris în fals să dea curs unei astfel de cereri.
Atitudinea de rea-credința a intimatului M. R. a fost evidentă pe parcursul termenelor de judecată în cadrul fondului, anterior ședinței din 11.03.2015 acesta comunicând reprezentantului societății și avocatului acestuia că ar dori să cadă la o înțelegere solicitând societății parate recunoașterea pretențiilor și achitarea salariilor compensatorii, urmând ca intimatul să nu formuleze cererile de înscriere în fals și plângeri penale împotriva reprezentantului societății și împotriva avocatului societății, pe care i-a amenințat că 16 va întocmi dosare penale dacă nu doresc să-i accepte pretențiile.
De altfel, și în cuprinsul încheierii de ședința din data de 11.03.2015 instanța a reținut că avocatul societății parate a fost amenințat cu plângeri penale pentru afirmații făcute în instanța de către intimatul M. R., instanța neținând cont de prevederile Statutului profesiei de avocat potrivit cu care un avocat nu poate răspunde penal pentru susțineri efectuate în cadrul proceselor în care prestează servicii juridice.
Apreciază că instanța de fond în mod greșit a decis suspendarea judecații și trimiterea cauzei parchetului, întrucât nu s-a evidențiat și nici nu a fost formulată vreo cerere privind existența unui înscris fals prin contrafacerea scrierii sau semnăturii.
Faptul că intimatul M. R. a susținut, în mod tardiv, cum că în cuprinsul înscrisurilor defăimate ca fiind false ar fi fost consemnată o situație de fapt nereala, ar fi justificat instanța de fond să respingă drept tardiva o asemenea cerere și totodată nu ar fi permis instanței să analizeze o asemenea cerere de înscriere în fals, cu privire la forma infracțiunii sesizata, alta decât contrafacerea scrierii sau semnăturii.
Intimatul M. R. ar fi avut posibilitatea de a formula o plângere penală separat de soluționarea procesului civil, situație care nu ar fi determinat în beneficiul sau suspendarea cauzei civile, în lipsa unei rezoluții prin care să se fi dispus Începerea urmăririi penale, fiind evidența reaua - credință a acestuia și încercarea de a șantaja societatea angajatoare să-i dea bani pentru a nu persista în demersurile penale, după cum acesta s-a exprimat în amenințările adresate.
Instanța de fond a parcurs toate etapele cererii de înscriere în fals, deși trebuia să respingă drept tardiva această cerere, iar în urma recunoașterii și a atitudinii cooperante a reprezentantului legal al societății ar fi trebuit să dea curs prerogativei pe care o deține, în sensul în care aceasta prerogativă instituită de art.307 Cod proc.civ. nu este o obligație și să dispună continuarea judecații.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin incheierea de ședință din data de 11.03.2014, prima instanță a dispus suspendarea judecății prezentei cauze și trimiterea la P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București a inscrisurilor denunțate ca fiind false de către reclamantul-pârât M. R..
In justificarea măsurii procedurale dispuse, Curtea reține că instanța fondului a luat act de faptul că, in temeiul dispozițiilor art.304 din Codul de procedură civilă, reclamantul a denunțat ca fiind false următoarele inscrisuri administrate la dosarul cauzei, respectiv convocatorul nr.59/31.03.2014, referatul nr.61/04.04.2014, decizia nr.62/04.04.2014 și somația nr.63/07.04.2014. D. autor al falsului a fost indicat administratorul societății pârâte-reclamante S. B..
In cadrul inscrisului depus la dosar de reclamant la data de 17.02.2015, denumit „note de ședință”, acesta a invederat faptul că inscrisurile susmenționate au fost plăsmuite in integralitate de către administratorul societății-pârâte care le-a și semnat știind că acestea nu corespund realității. In cadrul inscrisului având ca obiect inscrierea in fals impotriva inscrisurilor susmenționate, reclamantul a arătat că acestea sunt unele ce prezintă caracter oficial in sensul art.178 alin.(2) din Codul Penal, iar administratorul societății pârâte se face, astfel, vinovat de sâvârșirea infracțiunilor de abuz in serviciu, fals intelectual și uz de fals, fapte prevăzute și pedepsite de art.297, 321 și 323 din Codul Penal.
Cu privire la această cerere de inscriere in fals, Curtea constată, contrar observațiilor prezentate de recurenta . SRL, că art.301 și următoarele din codul de procedură civilă nu fixeaxă un termen limită până la care o astfel de solicitare poate fi efectuată. De altfel, este de observat că articolele in cauză nu reglementează și o sancțiune procedurală, eventual decăderea solicitantului din dreptul de a formula o astfel de cerere pentru nerespectarea unui termen maxim.
Dintr-o altă perspectivă, art.308 din Codul de procedură civilă dispune că, doar in cazul in care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă in mișcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se poate face de către instanța civilă. Ori, sub acest aspect, societatea-recurentă nu a indicat nici un motiv pentru care acțiunea penală nu putea fi pusă in mișcare sau nu putea continua in privința infracțiunilor invocate de intimatul-reclamant, astfel incât cercetarea falsului să fi fost efectuată de instanța civilă, in cauză instanța de fond.
Reținând considerentele mai sus expuse, Curtea constată că, in cauză, nu este incident motivul de casare reglementat la art.488 pct.8 din Codul de procedură civilă, referitor la incălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Cu toate acestea, Curtea va dispune casarea incheierii de suspendare a judecării prezentului litigiu, pronunțată de Tribunalul București la data de 11.03.2014, reținând pe acest aspect că cercetările penale efectuate de P. de pe lingă Judecătoria Sectorului 4 București ca urmare a sesizării formulate de instanța fondului prin incheierea recurată au concluzionat in sensul inexistenței unor indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că s-a săvârșit infracțiunea de fals in inscrisuri sub semnătură privată. Prin Ordonanța din data de 21.08.2015, P. de pe lingă Judecătoria Sector 4 București a dispun clasarea cauzei și comunicarea acestei decizii către Tribunalul București-Secția a VIII-Litigii de muncă și asigurări sociale.
Pe cale de consecință, dispărând motivul care a stat la baza suspendării cauzei de către instanța de fond, Curtea va dispune casarea incheierii recurate și trimiterea dosarului către Tribunalul București in vederea continuării judecății cauzei.
.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta . SRL, împotriva încheierii de ședință din 11.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. R.-C..
Casează încheierea recurată și dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vedere continuării judecării cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. V. D. N. R. I. R. G.
GREFIER,
S. Ș.
Tehred. R.G./16.10.2015
Dact.S.Ș./2 ex./30.09.2015
Jud. fond: E. D. Cosareanu
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1798/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 1852/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
