Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4856/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4856/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 4856/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4856/2015
Ședința publică de la 07 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanții M. C., R. N., T. M., T. V. împotriva sentinței civile nr.7190 din data de 30.06.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții, prin avocat C. A. D., cu împuternicire avocațială aflată la fila 34 dosar fond, lipsind intimata .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilirea primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile s-a procedat la comunicarea motivelor de apel, cât și a întâmpinării ce a fost formulată de intimată. La data de 13.10.2015 s-a înregistrat la dosar răspunsul la întâmpinare formulat de apelanți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, incidente de soluționat sau probe de administrat, Curtea deschide dezbaterile, în temeiul art.392 Cod de procedură civilă și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de apel.
Apelanții M. C., R. N., T. M., T. V., prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu luare în considerare și a răspunsului la întâmpinare și a concluziilor scrise pe care le depune la dosar. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
În temeiul art.394 Cod procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7190 din data de 30.06.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții M. C., R. N., T. M. și T. V. în contradictoriu cu pârâta . fost obligată pârâta la plata către reclamantul M. C. a sumei brute de 9990 lei reprezentând plată compensatorie cf. art. 28 din CCM la nivel de unitate încheiat pentru perioada 2012-2014; a fost obligată pârâta la plata către reclamantul M. C. a dobânzii legale aferente sumei de 9990 lei, calculată începând cu data de 18.09.2014 până la data plății efective; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta R. N. a sumei brute de 7332 lei reprezentând plată compensatorie cf. art. 28 din CCM la nivel de unitate încheiat pentru perioada 2012-2014; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta R. N. a dobânzii legale aferente sumei de 7332 lei, calculată începând cu data de 18.09.2014 până la data plății efective; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta T. M. a sumei brute de 7715 lei reprezentând plată compensatorie cf. art. 28 din CCM la nivel de unitate încheiat pentru perioada 2012-2014; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta T. M. a dobânzii legale aferente sumei de 7715 lei, calculată începând cu data de 18.09.2014 până la data plății efective; a fost obligată pârâta la plata către reclamantul T. V. a sumei brute de 13.638 lei reprezentând plată compensatorie cf. art. 28 din CCM la nivel de unitate încheiat pentru perioada 2012-2014; a fost obligată pârâta la plata către reclamantul T. V. a dobânzii legale aferente sumei de 13.638 lei, calculată începând cu data de 18.09.2014 până la data plății efective.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că prin art. 28 din CCM la nivel de unitate 2012-2014 – f 22 se prevede că „în cazul încetării contractul individual de muncă la inițiativa societății, ca urmare a restrângerii activității sale… societatea se obligă să acorde plăți compensatorii de până la 6 salarii individuale, reprezentând 20% din salariul individual al lunii precedente încetării activității pentru fiecare an lucrat în societate, dar nu mai puțin de un salariu, în afara drepturilor cuvenite la zi, fără afectarea din această cauză a drepturilor salariale ale personalului rămas. Această indemnizație va fi acordată în max. 6 tranșe, după expirarea perioadei de acordare a indemnizației de șomaj, dar nu mai târziu de 18 luni de la data concedierii”.
După . acestui Contract colectiv de muncă la nivel de unitate acesta dobândește putere de lege între părțile contractante și trebuie executat întocmai.
Rezultă astfel că dreptul afirmat de reclamanți există și este recunoscut implicit de pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză.
Conform art. 272 CM: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.”
Deoarece în speță pârâta nu a făcut dovada că a achitat sumele cuvenite reclamanților cu titlu de plăți compensatorii nici în tranșe, nici integral, tribunalul prezumă relativ că acestea nu au fost plătite.
Întrucât de la data încetării contractelor individuale de muncă ale reclamanților au trecut mai mult de 18 luni, tribunalul a reținut că sumele solicitate de părți au devenit exigibile, astfel că a admis acțiunea.
Cu privire la daunele interese solicitate de părți egale cu dobânda legală, tribunalul a reținut că pentru drepturile bănești restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura sale juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
Pentru faptul că reclamanții au solicitat plata daunelor interese egale cu dobânda legală, iar instanța a constatat nerespectarea de către pârâta a termenelor de executare a obligațiilor legale asumate prin CCM, tribunalul a admis și acest capăt de cerere.
Data de referință are în vedere data introducerii acțiunii deoarece pârâta nu a fost pusă în întârziere anterior cu privire la plata sumelor solicitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată, tribunalul a reținut că pârâta a recunoscut implicit pretențiile reclamanților până la primul termen de judecată, respectiv prin notele depuse la dosar anterior primului termen.
De asemenea, așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul a reținut că pârâta nu a fost pusă în întârziere anterior acțiunii de față.
Pârâta nu s-a aflat nici de drept în întârziere deoarece conduita acesteia nu se înscrie în niciuna din ipotezele prev. de art. 1523 NCC.
Urmare celor de mai sus, în temeiul art. 454 NCPC care prevede că „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile”, tribunalul a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții M. C., R. N., T. M., T. V., cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi_ ), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și admiterea cererii privind cheltuielile de judecată avansate la fond.
În motivare, s-a arătat că pârâta nu a depus la dosar întâmpinare, ci precizări, calificarea acestui înscris drept întâmpinare este discutabilă, fiind doar o încercare a pârâtei de a calcula sumele pretinse de reclamanți. Pârâta nu a menționat expres și necondiționat recunoașterea pretențiilor reclamanților, ci a făcut calcule contabile, ea ce putea face și la momentul executării sentinței. D. o recunoaștere efectivă a pretențiilor reclamanților atrage exonerarea pârâtului de plata cheltuielilor de judecată, iar o astfel de recunoaștere poate avea loc prin întâmpinare sau prin răspunsul la interogatoriu, putându-se face i aplicarea art. 436 Cod procedură civilă.
S-a mai arătat că sentința a fost motivată pe prezumția relativă că sumele pretinse de reclamanți nu au fost pretinse, pe sarcina probei ce incumbă angajatorului, iar nu pe achiesarea pârâtei la pretențiile reclamanților.
În ceea ce privește punerea în întârziere, apelanții au arătat că sunt îndeplinite două ipoteze ale art. 1523 C.civ., și anume cele de la pct. c) și d).
S-a mai precizat că pârâta nu a solicitat exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată în condițiile emiterii unei sentințe conform art. 436 cod procedură civilă.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
S-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr, conform art. 454 Cod procedură civilă, „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile”.
Or, așa cum a reținut și prima instanță, pârâta a arătat prin înscrisul intitulat „precizări” și depus înaintea primului de termenului de judecată sumele pe care le are de plătit reclamanților.
Art. 454 mai sus citat nu impune condiții de formă privind denumirea înscrisului prin care se face recunoașterea pretențiilor ori o formulă sacramentală pentru a exprima această recunoaștere.
Este suficient pentru aplicarea acestui text de lege să existe o voință neîndoielnică a pârâtului de a recunoaște pretențiile formulate împotriva sa, iar din înscrisul depus de pârâta din prezenta cauză rezultă că există o astfel de voință tocmai prin efectuarea calculului sumelor brute și nete pe care trebuie să le plătească reclamanților și prin neinvocarea unei alte apărări, contestații ori obiecțiuni față de cererea de chemare în judecată.
Totodată, instanța de fond a considerat în mod corect că nu ne aflăm în nici una dintre ipotezele în care pârâta, în calitate de debitor, ar fi de drept în întârziere, deoarece, pe de o parte, nu este vorba de o obligație succesivă, nefiind stabilite termene, ci un număr maxim de tranșe în care poate fi făcută plata, în cadrul unul termen maxim de 18 luni de la data concedierii ce nu era împlinit în momentul sesizării instanței de judecată, iar, pe de altă parte, nu era o obligație asumată în exercițiul unei întreprinderi, ipoteză ce are în vedere asumarea unei obligații în calitate de profesionist, în strictă legătură cu obiectul de activitate, ceea ce nu e cazul în speță.
Invocarea art. 436 Cod procedură civilă nu este pertinentă deoarece domeniul de aplicare a art. 454 Cod procedură civilă nu este restrâns la situațiile în care intervine pronunțarea unei hotărâri în baza recunoașterii pârâtului, ci este mult mai larg. De altfel, pronunțarea unei astfel de hotărâri se face la cererea reclamantului, nu la cererea pârâtului, cum au apreciat apelanții, motiv pentru care scutirea pârâtului de plata cheltuielilor de judecată nu poate depinde de voința reclamantului de a solicita aplicarea art. 436 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții M. C. – CNP_, R. N. – CNP_, T. M. – CNP_, T. V. – CNP_, toți cu domiciliul ales la Avocat C. A. D. - ..13, ., . București împotriva sentinței civile nr.7190 din data de 30.06.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . RO3156315, cu sediul în sector 6, București, .. 244, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Decembrie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG./14.12.2015/7ex.
Jud.fond:F.I. C..
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2791/2015.... → |
|---|
