Pretentii. Decizia nr. 3437/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3437/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 3437/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3437
Ședința publică de la 01 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. D. B.
Judecător M. P.
Grefier R. N. C.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta I. D. M., împotriva sentinței civile nr._/28.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - secția civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI, P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cauza având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.09.2015, fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu art.396 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în aceeași compunere, pentru data de 01.10.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
I.SOLUȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, la data de 9.04.2014 reclamanta I. D. M. a chemat in judecata pe pârâții P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI, P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI si P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1) obligarea pârâților la modificarea Fișei postului nr. 1426/VI-I/2014 din 13.03.2014 corespunzătoare postului de specialist IT (personal auxiliar de specialitate), emisă de P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI, în sensul eliminării atribuțiilor menționate la punctul IV. Atribuții și responsabilități, subpunctele referitoare la: Calculează și întocmește documente pentru plata drepturilor salariate obținute prin hotărâri judecătorești: art. 10.01.30. "Alte drepturi salariale în bani", și a contribuțiilor 10.03.01 "Contribuții de asigurări sociale de sănătate", 10.03.04 "Contribuții de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale", 10.03.06 "Contribuții pentru concedii și indemnizații", și le prezintă spre avizare managerului economic al departamentului economico-financiar și administrativ; Prezintă conducătorului unității și managerului economic solicitările și orice fel de corespondență privind drepturile salariate obținute prin hotărâri judecătorești; Operează în contabilitate ordinele de plată privind drepturile salariate și cele plătite prin hotărâți judecătorești; înregistrează cronologic cheltuielile judiciare, respectiv lucrări medico-legale, criminalistice, folosind programul informatic de prelucrare automată a datelor; Completează baza de date la concursul de înscriere la INM și magistratură din cadrul compartimentului de resurse umane; Completează baza de date RMS din cadrul compartimentului de resurse umane; participă în comisia de inventariere a patrimoniului, în comisia de recepție a bunurilor și serviciilor, precum și în comisiile privind achizițiile publice; înlocuiește persoana care ține evidența drepturilor salariate pe perioada concediului legal de odihnă, al concediului medical, concediului fără plată, precum și pe perioadele când aceasta absentează din unitate și absența afectează desfășurarea normală a sarcinilor de serviciu si obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr._ din 28 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă acțiunea privind pe reclamanta I. D. M., în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Tribunalul București, P. de pe lângă Curtea de Apel București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta îndeplinea funcția de specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, conform deciziei nr. 577/04.12.2008.
Prin decizia nr. 37/21.02.2014, emisă de Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, s-a hotărât că începând cu data de 06.02.2014, funcționarii publici (analiști) specialiști în domeniul informatic, se eliberează din funcția publica de execuție trecută în dreptul fiecăruia, urmând să fie numiți în funcția de specialist IT (personal auxiliar de specialitate).În anexa deciziei nr. 37/21.02.2014 se menționează că reclamanta la data emiterii deciziei deținea funcția de consilier superior (analist programator) în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Începând cu data de 06.02.2014, prin decizia nr. 38/21.02.2014 s-a hotărât numirea reclamantei în funcția de„specialist IT”.
Prin adresa nr. 6364/2013, emisă de Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se arata ca în baza Ordinului nr. 354/C/2014 al ministrului justiției, prin care s-a aprobat transformarea posturilor de funcționari publici (analist) în posturi de personal auxiliar de specialitate (specialist IT) să se dispună la art. 3. „Întocmirea fiselor de post pentru personalul de la pct. 2 cu respectarea fiselor de post cadru transmise de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și menținerea atribuțiilor de serviciu stabilite anterior vizând activitatea din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative”.
În baza acestei adrese Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul București a întocmit fișa postului înregistrată sub nr. 1426/VI-I/2014 din data de 13.03.2014, prin care s-a stabilit atribuțiile reclamantei I. D. M., aceasta fiind de acord și luând la cunoștință de aceste atribuții prin semnarea fișei post la data de 14.03.2014 (filele 10 și 11 dosar).
Potrivit dispozițiilor art. 40 din Codul muncii printre principalele drepturi ale angajatorului se numără și acelea de a stabili organizarea și funcționarea unității, de a stabili atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat în condițiile legii și de a da dispoziții sau sarcini trasate cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor, fie că aceste dispoziții îmbracă sau nu forma scrisă.
Potrivit art. 41 alin. 1 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, alineatul 3 al aceluiași articol prevăzând că modificarea se referă la următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă.
Prin Fisa de post a reclamantei nr. 1426/VI-I/2014 din data de 13.03.2014 unitatea angajatoare nu a dispus modificarea unilaterală a atribuțiilor reclamantei, acestea fiind menținute conform adresei nr. 6364/2013, emisă de Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și însușite de către reclamanta prin semnătura la data de 14.03.2014.
Susținerile reclamantei în sensul că fișa postului contestata reprezintă o decizie unilaterală de modificare a atribuțiilor acesteia sunt infirmate de actele depuse la dosar, precum și de efectele produse de fișa postului din care rezultă că, prin aceasta nu a fost schimbată funcția, locul muncii și salarizarea reclamantei.
Astfel, nu s-au schimbat atribuțiile din fisa de post a reclamantei, respectându-se indicațiile date în adresa nr. 6364/2013, emisă de Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta fiind însușită de reclamanta prin semnătura și nefiind invocate motive de nulitate a fișei post, ca lipsa consimțământului, vicierea acestuia, etc.
Așa fiind în virtutea dreptului său de a stabili organizarea și funcționarea unității și de a stabili atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat în condițiile legii, angajatorul are posibilitatea de a modifica atribuțiile din fișa postului contestatoarei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind tratamentul diferențiat (discriminarea) fata de ceilalți specialiști IT, a fost apreciat de tribunal ca neîntemeiat din următoarele considerente:
Tribunalul a reținut că art. 37 raportat la art. 157 din codul muncii reglementează principiul negocierii care guvernează relațiile de muncă dintre angajator și salariați. Potrivit acestui principiu, drepturile și obligațiile inclusiv cele referitoare la drepturile salariale se stabilesc de comun acord.
În speță, din fișa postului depusă la dosar, a rezultat că părțile au convenit prin consimțământ liber exprimat, asupra atribuțiilor specificate în această.
Egalitatea de tratament și interzicerea discriminării are valoare de principiu și în constituția României, astfel potrivit art. 16 alin. 1 cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminării.
Pe această bază art. 5 din Codul Muncii prevede că în cadrul relațiilor de munca funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii și că orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasa, culoare, etnie, religie opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență sau activitate sindicală este interzisă
Acest principiu a mai fost enunțat, expres și generic, de art. 1 alin. 2 lit. e), punctul i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicata: „Principiul egalității intre cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: „dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare”
Principiul „la munca egală, salariu egal, fără nicio discriminare”, este enunțat expres în art. 159 alin. (3) din Codul muncii care dispune ca „La stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârsta, apartenența națională, rasa, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenența ori activitate sindicală” .
C.C.J.E. a stabilit în jurisprudența sa un set de elemente ce trebuie verificate când se ridică o problemă ce ține de principiul egalității: (1) un tratament diferențiat aplicat (2) unor situații egale (3) fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă sau dacă (4) nu există proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalității de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din Constituția României și de art. 6 alin. (3) din Codul muncii.
Acest principiu de ordine publică: „la muncă egală sau de valoare egală, salariu egal” exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor. Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
Este evident astfel, că salarizarea nediscriminatorie, ca un element al noțiunii de echilibru, trebuie avută în vedere pentru respectarea prevederilor constituționale.
Cel de-al doilea element cerut de testul de discriminare, „cazuri egale” nu se referă la o echivalență de situații, ci mai degrabă la cazuri care sunt egale în aspectele lor relevante pentru situația analizată în speță.
Dar, asigurarea egalității de tratament a salariaților și angajatorilor nu înseamnă uniformitate, neluarea în considerare a particularităților, a unor cerințe concrete specifice, dimpotrivă poate să se țină seama de anumite particularități care impun în mod necesar și rațional un tratament diferențiat și rezonabil.
În concluzie, niciuna dintre împrejurările invocate de reclamanta nu a justificat concluzia existenței unei discriminări.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată, inclusiv în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere caracterul accesoriu al acestuia și prevederile art. 453 cod procedura civilă.
II. APELUL FORMULAT DE I. D. M.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal și motivat, reclamanta I. D. M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, apelanta solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Se arată în fapt că, în esență, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată arătând că „prin Fișa de post a reclamantei nr. 1426/VI-I/2014 din 13.03.2014 unitatea angajatoare nu a dispus modificarea unilaterală a atribuțiilor reclamantei, acestea fiind menținute conform adresei nr. 6364/2013 emisă de Ministerul Public - P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și însușite de către reclamantă prin semnătură la data de 14.03.2014. " (fila 10, paragraf III din sentință)
Acest raționament al instanței de fond este eronat; cât timp a fost încadrată ca și consilier superior (analist programator) nu i s-a întocmit nici o fișă a postului. Prin urmare, nu se poate pune problema „preluării" unor atribuții din vechea fișa a postului atât timp cât aceasta nu există.
La data de 06.02.2014, prin Decizia nr. 37 din 21.02.2014 și Decizia nr. 38 din 21.02.2014 ale PARCHETULUI DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, apelanta a fost eliberată din funcția de consilier superior (analist programator) și numită în funcția de specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Pentru funcția de consilier superior (analist programator) de pe care a fost eliberată nu s-a întocmit fișa postului, așa cum în mod eronat se arată în întâmpinare. Susținerile potrivit cărora, anterior, când era încadrată pe funcția de consilier superior (analist programator) ar fi existat o fișă a postului, semnată de apelantă, nu corespund adevărului.
Anterior aducerii la cunoștință a fișei postului la data de 14.03.2014, a comunicat conducerii PARCHETULUI DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI criticile sale în ceea ce privește nelegalitatea atribuțiilor specifice domeniului financiar contabil și al resurselor umane; a se vedea în acest sens, referatele din 28.02.2014 și 07.03.2014.
Chiar dacă s-ar accepta ipoteza instanței de fond că vechea fișă a postului ar fi cuprins atribuții specifice domeniului financiar contabil și al resurselor umane iar apelanta fi fost de acord să le execute, nu înseamnă că prin „acceptul" său atribuțiile respective ar deveni „legale".
Legalitatea sau nelegalitatea introducerii în fișa postului a unor atribuții se apreciază în raport cu actele normative care reglementează acel domeniu și nu în funcție de acordul sau dezacordul salariatului cu privire la acele atribuții. Or, din acest punct de vedere, aceste atribuții pe care le contestă, contravin art. 3 alin. (19) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 529/C/2007, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului justiției nr. 143/C din 20.01.2014, care prevede:
„Specialiștii IT din cadrul parchetelor au calitatea de personal auxiliar de specialitate, având atribuții legate exclusiv de activitatea specifică domeniului tehnologiei informației si comunicațiilor a Ministerului Public și de monitorizare a Strategiei de informatizare a sistemului judiciar din România. Conducătorii parchetelor asigură sprijinul logistic necesar pentru desfășurarea în bune condiții a activității acestora."
Și după emiterea fișei postului, i s-au dat în continuare sarcini de serviciu specifice domeniului financiar contabil și al resurselor umane, contravenindu-se în acest mod art. 3 alin. (19) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 529/C/2007, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului justiției nr. 143/C din 20.01.2014.
Chiar instanța de fond se contrazice: pe de o parte arată nu se mai pot invoca critici la adresa fișei de post dacă semnată, iar pe de altă parte arată că „potrivit dispozițiilor art. 40 din Codul muncii printre principalele drepturi ale angajatorului se numără și acelea de a stabili atribuțiile corespunzătoare pentru flecare salariat în condițiile legii și de a da dispoziții sau sarcini trasate cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor, fie că aceste dispoziții îmbracă sau nu forma scrisă. " (fila 10, paragraf I din sentință).
Cu toate acestea, deși era competentă, instanța de fond nu a procedat exact la verificarea legalității acelor prevederi din fisa postului criticate, în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (19) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 529/C/2007, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului justiției nr. 143/C din 20.01.2014. Din acest punct de vedere, practic, Tribunalul București nu a judecat cererea cu care a fost investit, adică nu a verificat legalitatea prevederilor din fișa postului criticate.
Se elaborează programe informatice în toate domeniile, acest lucru neînsemnând că programatorii cunosc toate domeniile și că pot fi asimilați și altor profesii. Chiar și în domeniul justiției se folosesc diverse programe de calculator. Acest lucru nu înseamnă că programatorii/specialiștii IT pot fi judecători, sau procurori și se pot pronunța în vreun dosar.
Dacă s-ar urma raționamentul instanței de fond ar însemna că dacă apelanta creează programe în domeniul medical, ar putea emite rețete medicale, acorda consultații medicale etc. întocmai ca un medic. Același lucru este valabil și pentru domeniul contabilității: dacă poate crea programe informatice în acest domeniu, nu înseamnă că este contabil si că are dreptul de a întocmi state de plată și de a efectua plăți din bugetul de stat. Nu este specificat în nici un act normativ că programatorul care a creat programul pe care îl folosesc contabilii, trebuie să semneze statele de plată.
III. ANALIZA APELULUI
Examinând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora „instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, Curtea reține următoarele:
Apelanta nu a criticat soluția instanței privind cererea întemeiată pe existența discriminării, prin urmare, aspectele privind discriminarea nu urmează a fi analizate în cadrul apelului.
ÎN FAPT
Apelanta este specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București. În fișa postului apelantei reclamante, din data de 13.03.2014 (fila 10 dosarul de fond), la punctul IV. Atribuții și responsabilități, se prevăd următoarele:
- Calculează și întocmește documente pentru plata drepturilor salariale obținute prin hotărâri judecătorești: art. 10.01.30. Alte drepturi salariale în bani și a contribuțiilor 10.03.01 Contribuții de asigurări sociale de sănătate, art. 10.03.04 Contribuții de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale; 10.03.06 Contribuții pentru concedii și indemnizații, și le prezintă spre avizare managerului economic al departamentului economico-financiar și administrativ.
- Prezintă conducătorului unității și managerului economic solicitările și orice fel de corespondență privind drepturile salariale obținute prin hotărâri judecătorești
- Operează în contabilitate ordinele de plată privind drepturile salariale și cele plătite prin hotărâri judecătorești
- Înregistrează cronologic cheltuielile judiciare, respectiv lucrări medico-legale, criminalistice, folosind programul informatic de preluare automată a datelor
- Completează baza de date la concursul de înscriere la INM și magistratură din cadrul compartimentului de resurse umane
- Completează baza de date RMS din cadrul compartimentului resurse umane
- Participă în comisia de inventariere a patrimoniului, în comisia de recepție a bunurilor și serviciilor și în comisiile privind achizițiile publice
- Înlocuiește persoana care ține evidența drepturilor salariale pe perioada concediului legal de odihnă, al concediului medical, concediului fără plată, precum și pe perioadele când aceasta absentează din unitate și absența afectează desfășurarea normală a sarcinilor de serviciu.
ÎN D.
Potrivit art. 3 alin. (19) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 529/C/2007, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului justiției nr. 143/C din 20.01.2014:
„Specialiștii IT din cadrul parchetelor au calitatea de personal auxiliar de specialitate, având atribuții legate exclusiv de activitatea specifică domeniului tehnologiei informației si comunicațiilor a Ministerului Public și de monitorizare a Strategiei de informatizare a sistemului judiciar din România. Conducătorii parchetelor asigură sprijinul logistic necesar pentru desfășurarea în bune condiții a activității acestora."
Față de aceste dispoziții legale, Curtea reține că atribuțiile stabilite în sarcina specialiștilor IT nu pot contraveni celor prevăzute de lege, respectiv specialiștii IT nu pot avea decât atribuții specifice domeniului tehnologiei informației si comunicațiilor a Ministerului Public și de monitorizare a Strategiei de informatizare a sistemului judiciar din România.
În fișa postului apelantei, pe lângă atribuțiile ce revin specialiștilor IT sunt prevăzute și atribuții stabilite în sarcina altor departamente/secții din cadrul parchetelor. Astfel, atribuțiile privind calcularea drepturilor salariale și a contribuțiilor datorate statului, înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor sunt în sarcina personalului care își desfășoară activitatea în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ. De asemenea, completarea bazei de date RMS din cadrul compartimentului resurse umane, completarea bazei de date la concursul de înscriere la INM și magistratură este în sarcina personalului din cadrul respectivului compartiment.
Articolul 3 alin. (19) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 529/C/2007, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului justiției nr. 143/C din 20.01.2014 prevede în mod limitativ atribuțiile ce revin specialiștilor IT, astfel încât acestora nu le pot fi stabilite atribuții, precum cele privind participarea în comisia de inventariere a patrimoniului, în comisia de recepție a bunurilor și serviciilor și în comisiile privind achizițiile publice.
În consecință, față de caracterul limitativ al atribuțiilor stabilite de lege în sarcina specialiștilor IT, un eventual acord între angajator și angajat cu privire la îndeplinirea și a altor atribuții contravine dispozițiilor legale, nefiind permis.
Față de aceste considerente, Curtea reține că stabilirea în sarcina apelantei a atribuțiile menționate mai sus contravine legii, motiv pentru care, constatând nelegalitatea soluției primei instanțe, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată, va admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Tribunalul București și P. de pe lângă Curtea de Apel București și va obliga pârâții la modificarea fișei postului reclamantei nr. 1426/VI-I/2014 din data de 13.03.2014, în sensul eliminării atribuțiilor menționate la art. IV – Atribuții și Responsabilități, punctele 13-19 și 22.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, va obliga pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat la fond, conform chitanțelor aflate la filele 124 și 125 din dosarul de fond.
De asemenea, va obliga pârâții la plata către apelantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, conform chitanței aflate la fila 58 din dosarul de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - reclamanta I. D. M. domiciliată în București, ..14, ., ., CNP_ și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. D., din București, ..10, corp A, ., ., în contradictoriu cu intimații - pârâți P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI cu sediul în București, .-3, sector 3, P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI cu sediul în București, .-3, sector 3.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta I. D. M. în contradictoriu cu pârâții P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI ȘI P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Obligă pârâții la modificarea fișei postului nr. 1426/VI-I/2014 din data de 13.03.2014, în sensul eliminării atribuțiilor menționate la art. IV - Atribuții și responsabilități, punctele 13-19 și 22.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.
Obligă pârâții la plata către reclamanta-apelantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 01 octombrie 2015.
Președinte, E. D. B. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. N. C. |
Tehnored.: B.E.D./13.11.2015
Dact: S.Ș./6ex./16.10.2015
Jud. fond: M. D.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1852/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3620/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
