Despăgubire. Decizia nr. 1887/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1887/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 32771/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 148/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1887/2015
Ședința publică de la 22 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. D.
Judecător N. R. I.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul A. F. V. împotriva sentinței civile nr.8297 din data de 12.09.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. P. BUCUREȘTI S.R.L., cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 22.05.2015.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.10.2013, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr._, contestatorul A. F.-V. a formulat în contradictoriu cu intimata S.C. P. București S.R.L. ("P. București"), contestație împotriva deciziei de concediere nr. 83/21.08.2013 ("Decizia de concediere"); solicitând să se dispună anularea acesteia, obligarea intimatei la reîncadrarea contestatorului pe funcția deținută anterior și la plata unor despăgubiri egale cu toate drepturile bănești de care acesta ar fi beneficiat de la data concedierii până la data reintegrării efective, majorate, reactualizate și indexate la zi; obligarea intimatei la plata drepturilor salariale datorate pentru Iunie - 21.08.2013, reactualizate și indexate la zi; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.8297 din data de 12.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul A. F. V., în contradictoriu cu intimata ., astfel cum a fost modificată.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a contestației salariatului îndreptată împotriva Deciziei nr.3224/04.12.2013 emisă de intimata ..
A fost admisă contestația formulată de contestatorul A. F. V. împotriva Deciziei nr.3224/04.12.2013 emisă de intimata ., pe care a anulat-o în parte, după cum urmează:
Au fost anulate prevederile art. 2 ale deciziei în sensul că s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de Inginer Proiectant în cadrul Departamentului Arhitectură al societății, începând cu data de 21.08.2013.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, prin reintegrarea contestatorului în funcția anterior deținută emiterii Deciziei nr. 83/21.08.2013 pe perioada cuprinsă între data de 21.08.2013 – 06.01.2014.
A fost obligată intimata la plata către contestator a diferențelor de drepturi dintre sumele plătite cu titlu de despăgubiri egale cu drepturile salariale, pe perioada cuprinsă între data de 21.08.2013 – 06.01.2014 și sumele cuvenite, constând în dobânda legală și actualizarea cu coeficientul de inflație la sumele plătite.
Au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în promovarea contestației împotriva deciziei de reintegrare nr. 3224/04.12.2013 emisă de intimată, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia de reintegrare nr. 3224/04.12.2013 emisă de . a fost revocată Decizia nr. 83 din data de 21.08.2013 prin care s-a dispus concedierea reclamantului și încetarea contractului individual de muncă al acestuia începând cu data de 21.08.2013 și a fost dispusă reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii, cel de inginer proiectant și plata despăgubirilor cuvenite pentru perioada 21.08.2013 și data reintegrării.
La data de 27.01.2014, . a emis și Decizia nr. 3433/27.01.2014 privind despăgubirile aferente deciziei de reintegrare nr. 3224/04.12.2013 prin care a stabilit valoarea drepturilor salariale "cuvenite" contestatorului urmare a reintegrării acestuia. Din cuprinsul acestei decizii, rezultă că angajatorul a decis să achite contestatorului sumele reprezentând exclusiv contravaloarea salariului tarifar aferent perioadei în care și-a produs efectiv Decizia de concediere, drepturi achitate în luna februarie 2014.
Pârâta susține că în urma emiterii acestor decizii prin care s-au recunoscut integral pretențiile contestatorului și s-a restabilit situația anterioară dispunerii concedierii iar decizia de reintegrare a fost emisă și pusă în executare, solicitarea de anulare parțială a acesteia este în mod vădit lipsită de interes, conform art. 32 alin. (l) lit. d) Cod de procedură civilă, în conformitate cu care, titularul cererii de chemare în judecată trebuie să justifice un interes al demersului său procesual.
Condițiile interesului sunt reglementate în art. 33 Cod de procedură civilă.
Astfel, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Interesul este reprezentat de folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. Ca regulă, una dintre condițiile interesului este ca acesta să fie actual, anume să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă, iar "această cerință vizează faptul că interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă, independent de forma sa concretă de manifestare, în sensul că partea nu ar mai obține folosul practic urmărit dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, fiind ca atare prejudiciată".
Tribunalul a constatat că salariatul are dreptul de a ataca în instanță toate deciziile unilaterale emise de angajatorul său în legătură cu încheierea, executarea, modificarea sau încetarea contractului său individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 litera a) din codul muncii, dispoziții cuprinse în jurisdicția muncii.
În plus, restabilirea situației anterioare solicitată instanței prin cererea de chemare în judecată nu privește doar aspectul reluării raporturilor de muncă în baza aceluiași contract individual de muncă sau doar cel pecuniar al plății despăgubirilor cuvenite pe perioada în care și-a produs efectele decizia de concediere, ci, privește și alte aspecte ce țin de consecințele măsurii dispuse, cum sunt cele legate de efectele nulității, respectiv consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității, interesând aici două principii ale efectelor nulității, respectiv retroactivitatea efectelor nulității, în sensul că efectele nulității se produc din momentul facerii actului juridic și repunerea părților în situația anterioară. Or, cele două principii nu se confundă, ci doar sunt în strânsă corelație, în sensul că principiul retroactivității efectelor nulității determină principiul restabilirii situației anterioare, însă, nu se poate susține că o acțiune care vizează doar nulitatea parțială a unui act juridic ar fi lipsită de interes câtă vreme partea urmărește eficiența practică a anulării și anume restitutio in integrum.
Or, Decizia de reintegrare a salariatului, cu nr. 3224/04.12.2013 emisă de . prin care a fost revocată Decizia nr. 83 din data de 21.08.2013 prin care s-a dispus concedierea reclamantului, deși tinde la reluarea raporturilor de muncă ale părților în baza aceluiași contract individual de muncă începând cu data de 06.01.2014, nu a rezolvat integral raportul litigios dintre părți și nu a condus la reglementarea clară a contractului individual de muncă al salariatului pe perioada cuprinsă între data concedierii, respectiv 21.08.2013 și data de 06.01.2014, data reintegrării în funcție.
În acest context, salariatul având dreptul prevăzut de lege și interesul de a solicita anularea deciziilor unilaterale a angajatorului ce i-au fost comunicate sau aduse la cunoștință, acesta are dreptul și interesul de a obține în instanță anularea parțială a deciziei în cauză și clarificarea situației sale pe calea prevăzută de lege în cazul dat, simpla emitere și comunicare a unei decizii de revocare a actului concedierii, după ce acest act juridic a intrat în circuitul civil și a produs consecințe juridice, printre care, neexecutarea contractului individual de muncă al salariatului pe perioada cuprinsă între 21.08.2013 și data de 06.01.2014, neavând vocația de face să dispară interesul salariatului de a contesta actul unilateral al angajatorului, prin care tot acesta reglementează unilateral efectele reintegrării.
Față de cele mai sus reținute s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajat al P. București începând din anul 1998. Relațiile de muncă au fost stabilite în baza contractului individual de muncă nr. 1636/09.03.1998 ("Contractul de muncă"), contestatorul ocupând succesiv funcțiile de desenator tehnic, tehnician proiectant, inginer proiectant și, respectiv, șef proiect de specialitate în cadrul Departamentului de arhitectură.
La data de 23.07.2013, contestatorului A. F. i-a fost comunicat preavizul nr. 2767/23.07.2013 ("Preavizul"). Prin intermediul acestuia i-a fost adusă la cunoștință împrejurarea că, la expirarea termenului de 20 zile acordat, Contractul de muncă urmează să înceteze, ca urmare a desființării postului ocupat, "pe fondul condițiilor economice dificile care influențează rezultatele financiare ale societății".
La data de 21.08.2013, contestatorului i-a fost înmânată Decizia de concediere a cărei anulare este solicitată prin prezenta acțiune.
La data de 16.12.2013, contestatorului A. F.-V. i-a fost comunicată decizia nr. 3224/03.12.2013 prin care P. București a dispus revocarea Deciziei de concediere, reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și plata "drepturilor salariale cuvenite" pentru perioada 21.08.2013 și data reintegrării în funcție ("Decizia de reintegrare").
La data de 27.01.2014 intimata a emis decizia nr. 3433, prin care a stabilit valoarea drepturilor salariale "cuvenite" contestatorului ca urmare a reintegrării acestuia ("Decizia privind despăgubirea"). Potrivit acestei decizii, angajatorul urmează să achite contestatorului sumele reprezentând exclusiv contravaloarea salariului tarifar aferent perioadei în care și-a produs efectele Decizia de concediere.
La data de 27.06.2014, contestatorul și-a precizat cererea de chemare în judecată sub aspectul obiectului și al motivelor de fapt și de drept, solicitând următoarele:
- anularea, în parte, a Deciziei de reintegrare, nr. 3224/04.12.2013 întrucât reintegrarea dlui A. F. - V. nu este una efectivă, fiind reintegrat formal;
- Obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe funcția deținută anterior concedierii-inginer proiectant, conform fișei postului din 01.04.2010;
- Obligarea intimatei la plata diferențelor constând în majorări, indicele de inflație și dobânda legală de la data când trebuia efectuată plata, respectiv data emiterii deciziei de concediere 21.08.2013 și până la data plății efective;
- Obligarea intimatei la contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi beneficiat în perioada 20.08._14.
În acest context, Tribunalul a constatat că, prin emiterea și comunicarea către reclamant a Deciziei de reintegrare nr. 3224/04.12.2013 emisă de . prin care a fost revocată Decizia nr. 83 din data de 21.08.2013 de concediere a reclamantului și încetarea contractului individual de muncă al acestuia începând cu data de 21.08.2013 și a fost dispusă reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii, cel de inginer proiectant, și plata despăgubirilor cuvenite pentru perioada 21.08.2013 și data reintegrări, raporturile de muncă dintre părți au fost reluate în baza aceluiași contract individual de muncă, având în vedere că reclamantul nu a solicitat constatarea nulității actului de revocare pe motivul lipsei de eficiență juridică a acestuia și caracterului unilateral și a fost de acord cu reluarea raporturilor de muncă în baza acestei decizii începând cu data de 06.01.2014.
Rezultă așadar, că instanța nu a fost învestită cu anularea în tot a Deciziei de reintegrare, nr. 3224/04.12.2013, ci doar în parte, în măsura în care, aceasta nu conduce la o restabilire deplină a situației între părți ca și în cazul anulării actului concedieri.
Cu aceste considerații, Tribunalul a reținut că are de analizat și este chemat a se pronunța numai cu privire la repunerea părților în situația anterioară emiterii Deciziei nr. 83 din data de 21.08.2013 de concediere a reclamantului efectuată prin Decizia de reintegrare, nr. 3224/04.12.2013 și cu privire la efectele reintegrării.
Din această perspectivă, Tribunalul a constatat că, efectele reintegrării, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic și nelegal sunt cele prevăzute de textul art. 80 alin. 1 și alin. 2 din codul muncii, respectiv, reintegrarea salariatului prin repunere a părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, pe toată perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării efective și plata de către angajator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, pe aceeași perioadă.
Or, așa cum se arată mai sus, Decizia de reintegrare a salariatului, cu nr. 3224/04.12.2013 emisă de . prin care a fost revocată Decizia nr. 83 din data de 21.08.2013 prin care s-a dispus concedierea reclamantului, deși tinde la reluarea raporturilor de muncă ale părților în baza aceluiași contract individual de muncă începând cu data de 06.01.2014, nu a rezolvat integral raportul litigios dintre părți și nu a condus la reglementarea clară a contractului individual de muncă al salariatului pe perioada cuprinsă între data concedierii, respectiv 21.08.2013 și data de 06.01.2014, data reintegrării în funcție.
Astfel, reintegrarea salariatului în funcția de Inginer Proiectant în cadrul Departamentului Arhitectură al Societății, s-a dispus incorect începând cu data de 06.01.2014 iar nu începând cu data de 21.08.2013, întrucât, restabilirea situației anterioare privește și repunerea în ființă a contractului individual de muncă al salariatului pe toată durata pe care și-a produs efectele Decizia revocată, revocare care trebuie să aibă efect retroactiv și să conducă la o deplină restabilire a raporturilor de muncă dintre părți. Totodată, salariatul primește despăgubirile în cuantumul prevăzut de textul art. 80 alin. 1 din codul muncii, despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Nu rezultă din actul de revocare că angajatorul a avut în vedere la acordarea despăgubirilor pe perioada 21.08._14, drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul dacă nu ar fi fost concediat.
De altfel este și firesc ca reintegrarea să se producă retroactiv, având în vedere că actul de revocare trebuie să conducă la aceleași efecte ca și în cazul nulității pronunțate de instanță, având în vedere efectele nulității, respectiv retroactivitatea și restitutio in integrum, astfel încât, prin revocarea deciziei de desfacere a contractului de muncă, se va proceda ca și în cazul efectelor nulității care retroactivează până la momentul emiterii deciziei, printr-o ficțiune a legii prezumându-se existența neîntreruptă a raportului de munca dintre părți în temeiul contractului individual de muncă pe perioada de la data concedierii și până la constatarea nulității) în cazul de față până la revocare și reintegrare) astfel încât, contractul de muncă fiind prezumat în ființă, angajatorul datorează salariatului drepturile salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta dacă nu ar fi intervenit concedierea, prevăzute legal sau stabilește contractual (drepturi salariale ce includ salariul și sporurile cu caracter permanent negociate contractual sau cuprinse în prevederi legale, indemnizații pentru concediul de odihnă, drepturi ce urmează a fi majorate în condițiile în care pe perioada de la desfacerea contractului de muncă și până la constatarea nulității prin acte normative sau prin decizii ale angajatorului s-au acordat astfel de majorări personalului angajat.
Cu privire la sintagma "salariile majorate" Tribunalul a arătat că în drepturile cuvenite salariatului cu titlu de despăgubiri intră salariile majorate cu procentele generale de creștere a salariilor aplicate de angajator cu ocazia negocierilor colective sau individuale, caz în care salariatului i se cuvine cel puțin procentul minim de creștere al salariilor practicate de unitate pentru funcțiile de același fel în intervalul de la data concedierii și până la data re integrării efective, în condiții identice cu cele acordate de angajator celorlalți salariați.
În cazul de față nu s-a învederat că de la momentul concedierii și până la cel al reintegrării ar fi operat astfel de majorări salariale în cadrul pârâtei.
Sumele plătite cu titlu de despăgubire urmează a fi reactualizate din ziua la care obligația a devenit scadentă și până la plata efectivă în funcție de coeficientul de inflație salariatul având dreptul la repararea integrală a prejudiciului.
Cu privire la actualizarea creanței, Tribunalul a constatat că se solicită de către reclamant plata de daune interese sub forma dobânzii legale.
Potrivit art. 1535 din noul cod civil „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic."
Tribunalul a reținut așadar că obligațiile având drept obiect sume de bani, ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată a unor sume de bani, produc dobânzi în caz de întârziere de executare din partea debitorului, în cuantumul prevăzut de părți sau în lipsa unui cuantum stabilit contractual, în cel prevăzut de lege, fiind egal cu dobânda legală.
Perioada în discuție constituie vechime în muncă și stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.
Cu privire la plata contravalorii tichetelor de masă, acestea se cuvin numai în măsura în care acestea au fost acordate salariaților angajaților, pârâta a învederat că nu s-au acordat aceste drepturi de către angajator pe perioadă.
Față de cele mai sus reținute, Tribunalul a admis contestația formulată de contestatorul A. F. V. împotriva Deciziei nr. 3224/04.12.2013 emisă de intimata ., pe care a anulat-o în parte, în privința prevederilor art. 2 ale deciziei în sensul că se va dispune reintegrarea contestatorului în funcția de Inginer Proiectant în cadrul Departamentului Arhitectură al societății, începând cu data de 21.08.2013.
Pe cale de consecință s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, prin reintegrarea contestatorului în funcția anterior deținută emiterii Deciziei nr. 83/21.08.2013 pe perioada cuprinsă între data de 21.08._14 și a obligat intimata la plata către contestator a diferențelor de drepturi dintre sumele plătite cu titlu de despăgubiri egale cu drepturile salariale, pe perioada cuprinsă între data de 21.08._14 și sumele cuvenite, constând în dobânda legală și actualizarea cu coeficientul de inflație la sumele plătite.
S-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect, obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe funcția deținută anterior concedierii-inginer proiectant, conform fișei postului din 01.04.2010.
Din cuprinsul Deciziei nr. 3224/04.12.2013 emisă de intimata . rezultă că s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de Inginer Proiectant în cadrul Departamentului Arhitectură al Societății. Aspectul că după reluarea raporturilor de muncă dintre părți, angajatorul ar fi refuzat asigurarea condițiilor necesare realizării atribuțiilor conform fișei postului și realizarea acestor atribuții, s-au ar fi limitat atribuțiile contestatorului doar la activitatea de proiectare arhitectură peisageră, nu reprezintă o cauză de nulitate a actului contestat (nulitate care se apreciază în toate cazurile în funcție de încălcarea unor prevederi legale edictate de lege sub sancțiunea nulității la facerea actului) ci sunt aspecte care țin de executarea contractului individual de muncă dintre părți după reluarea în fapt a raporturilor de muncă dintre părți în baza aceluiași contract individual de muncă, fără afectarea valabilității actului de revocare și de reintegrare.
Această perioadă este o perioadă contractuală, care scapă efectelor revocării și reintegrării, iar salariatul poate solicita instanțelor eventual obligarea angajatorului să asigure executarea contractului individual de muncă al reclamantului și exercitarea de către reclamant a funcției de inginer Proiectant în cadrul Departamentului Arhitectură al Societății în care a fost reintegrat, în caz contrar se poate vorbi despre neexecutarea contractului de muncă din partea angajatorului, însă nu vizează efectele reintegrării, care se limitează la data reintegrării efective prin reluarea raporturilor de muncă în baza aceluiași contract de muncă.
În cazul relevat de reclamant se invocă neexecutarea contractului de muncă din partea angajatorului, însă această neexecutare nu privește nici decizia de concediere și nici decizia de reintegrare ci executarea contractului individual de muncă dintre părți, în baza principiului forței obligatorii a contractului individual de muncă, potrivit cu care angajatorul este obligat la executarea acestuia, având obligația de a acorda acestuia toate drepturile ce decurg din executarea contractului individual de muncă inclusiv sub aspectul obligației de a-i asigura salariatului condițiile pentru realizarea atribuțiilor postului în care acesta este încadrat.
Cum Tribunalul nu a fost învestit cu o astfel de cerere de chemare în judecată și este ținut a se pronunța în toate cazurile doar în limitele investirii sale, investire care s-a limitat la verificarea legalității parțiale a Deciziei nr. 3224/04.12.2013 emisă de intimata ., va respinge în rest contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel motivat, contestatorul A. F. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, întemeiate în drept, pe dispozițiile art.466 și următoarele din Codul de procedură civilă, apelantul susține că prin sentința atacată, instanța de fond a obligat intimata la plata către contestator a diferențelor de drepturi dintre sumele plătite cu titlu de despăgubiri egale cu drepturile salariate, pe perioada cuprinsă între data de 21.08._14 și sumele cuvenite, constând în dobânda legală și actualizarea cu coeficientul de inflație la sumele plătite, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Susține apelantul că a solicitat instanței de fond acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 20.08._14, acestea fiind incluse în categoria drepturilor salariale cuvenite.
Consideră că instanța de fond nu a motivat în niciun fel respingerea acestei solicitări rezumându-se la a preciza doar faptul că "(tichetele de masă) acestea se cuvin numai în măsura în care acestea au fost acordate salariaților angajați, or, pârâta a învederat că nu s-au acordat aceste drepturi de către angajator pe perioadă". Aceasta motivare incompletă data de către instanță nu este de natură a argumenta respingerea pretenției constând în acordarea.
Mai mult, intimata nu a făcut dovada neacordării drepturilor salariate constând în tichete de masă pe perioada desfășurării relațiilor contractuale de muncă, acestea fiind primite de către salariatul apelant până la momentul concedierii.
Având în vedere că:
- potrivit prevederilor art. 80 alin. (1) C. Muncii, salariatul concediat în mod netemeinic și/sau nelegal este îndreptățit la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul;
- Decizia privind despăgubirea dată de către intimata nu respectă dispozițiile art.80 alin. (1) C. Muncii, în sensul că nu stabilește cuantumul indexat majorat și reactualizat ai drepturilor salariate și nici al celorlalte drepturi cuvenite contestatorului, respectiv contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi beneficiat în perioada 20.08._14;
Susține că se impune a se acorda diferența drepturilor salariale constând în plata contravalorii tichetelor de masă de care ar fi beneficiat în perioada 20.08._14, sens în care solicită modificarea hotărârii în sensul admiterii capătului de cerere privind acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 20.08._14.
Menționează că a atașat prezentei cereri jurisprudența doveditoare a temeiniciei acordării tichetelor de masă în situații similare prezentului dosar.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea, reține următoarele:
Critica formulată de apelantul contestator privește strict capătul de cerere respins ca neîntemeiat de prima instanță privind acordarea tichetelor de masă pentru perioada 20.08.2013 – 05.01.2014.
În susținerea caracterului întemeiat al acestei pretenții, apelantul contestator se rezumă la a invoca dispozițiile art.80 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora salariatul concediat în mod netemeinic și/sau nelegal este îndreptățit la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Textul legal are în vedere drepturile de care ar fi beneficiat salariatul potrivit legii sau contractului individual/colectiv de muncă, revenind acestuia obligația de a indica izvorul obligației angajatorului de a îi acorda tichetele de masă pentru perioada de referință.
Această precizare nu a fost făcută nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel.
În fapt, conform deciziei nr.3433/27.01.2014, s-a decis acordarea drepturilor salariale (sume brute) cuvenite apelantului contestator pentru lunile august 2013 – ianuarie 2014, în total_ lei, sumele urmând a fi acordate o dată cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2014.
Conform statului de plată depus de intimată la dosarul cauzei (fila nr.170 dosar fond) rezultă că pentru luna august 2013 nu au fost acordate tichete de masă apelantului contestator. Statele de plată individuale aferente lunilor ianuarie, februarie 2014 (filele nr.177,178 dosar fond) dovedesc că începând cu ianuarie 2014 apelantului contestator i-au fost acordate câte 20 tichete de masă, în valoare de 187 lei.
Curtea reține că pentru perioada 20.08.2013 – 05.01.2014, intimata nu a acordat apelantului contestator tichete de masă.
Potrivit art.15 alin.1 din OUG nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, „angajatorii care înregistrează obligații bugetare neachitate la scadență, dar pentru care au obținut înlesniri la plata acestora de la Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și celelalte autorități ale administrației publice centrale sau ale administrației publice locale, după caz, pot acorda salariaților tichete de masă, în condițiile legii, începând cu luna următoare celei în care și-au achitat obligațiile bugetare restante sau au obținut înlesniri la plata acestora.
(2) Începând cu luna în care înregistrează obligații bugetare restante sau pierd înlesnirile la plata acestora angajatorii nu mai pot acorda tichete de masă salariaților pe perioada în care înregistrează obligații bugetare restante, în condițiile legii.”
Art. 1 din același act normativ prevede că „În sensul prezentei ordonanțe de urgență, regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar sunt denumite în continuare agenți economici.”
Aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile intimatei . așa cum rezultă din relațiile furnizate de Registrul Comerțului și nu pot fi invocate în dovedirea obligației asumate de societate de a acorda tichete de masă pentru perioada 20.08.2013 – 05.01.2014.
De asemenea, din analiza contractului individual de muncă nr.1636, a deciziei nr.33/03 iunie 1998, a actului adițional la contractul individual de muncă al apelantului contestator, a deciziei nr.123/19.07.2005 (filele nr.19.23 dosar fond) nu rezultă obligația asumată de intimată de a acorda apelantului contestator tichete de masă.
În lipsa altor elemente de fapt, în lipsa temeiului legal al solicitării de acordare a tichetelor de masă, instanța de apel, în acord cu prima instanță de judecată, apreciază ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea acestora pentru perioada 20.08.2013 – 05.01.2014, urmând ca în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, să respingă apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. F. V. cu CNP_ și cu domiciliul ales în București, . nr. 8, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.8297 din data de 12.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. P. BUCUREȘTI S.R.L. având CUI RO_ și cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 246C, .> Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2015.
Președinte, M. V. D. | Judecător, N. R. I. | |
Grefier, I. R. M. |
Tehnored.: M.V.D.
Dact: N.V./4 ex./15.06.2015
Jud. fond: G. M. A.
| ← Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1355/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
