Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1907/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1907/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 1313/3/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 860/2015)
DECIZIE Nr. 1907/2015
Ședința publică de la 25 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D. B.
Judecător M. P.
Grefier R. N. C.
Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant I. D., împotriva sentinței civile nr.925 din data de 02.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a -Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S.C. T. V. – S.R.L., cauza având ca obiect: ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-reclamant I. D., personal, legitimându-se în fața Curții, lipsind intimatul-pârât S.C. T. V. – S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatului la data de 19.02.2015, după care:
Curtea procedează la identificarea apelantului-reclamant I. D., acesta legitimându-se cu Cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile judecății, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Apelantul-reclamant I. D., având cuvântul, solicită admiterea apelului său, astfel cum a fost formulat, precum și amânarea pronunțării deciziei timp de 24 ore, pentru a depune înscrisuri.
Curtea, având în vedere că, prin cererea de apel formulată, apelantul nu a solicitat proba cu înscrisuri și constatând că nu există nici un motiv prevăzut de dispozițiile art. 254 alin. 2 din Codul de procedură civilă, privind încuviințarea probelor care nu au fost solicitate, respinge cererea de amânare a pronunțării în vederea administrării probei cu înscrisuri și reține cauza în pronunțare asupra concluziilor de admitere a apelului formulate de către apelantul-reclamant.
CURTEA ,
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.925 din data de 02.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea dechemare în judecată formulată de reclamantul I. D., în contradictoriu cu pârâta ..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între părțile litigante din prezența cauză a intervenit contractul individual de muncă nr. 16/13.08.2013 (filele 8-10), în temeiul căruia reclamantul a fost angajat la societatea pârâtă în funcția de ospătar.
Ulterior, raporturile de muncă între părți au încetat în urma concedierii reclamantului în temeiul art. 61 lit. a) Codul muncii, astfel cum atestă cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr._/3/2014 (filele 11-12), din cuprinsul căreia rezultă că reclamantul a înțeles să conteste decizia de concediere, solicitând și plata drepturilor salariale cuvenite.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantul urmărește ca, pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, să obțină poprirea conturilor societății pârâte până la soluționarea litigiului având ca obiect concedierea sa.
Instanța a constatat că pretențiile deduse judecății sunt neîntemeiate, prin raportare la calea procesuală aleasă de reclamant.
În pofida faptului că măsura solicitată a fi dispusă prin prezenta cerere poate fi considerată ca având caracter vremelnic, deoarece această măsură ar produce efecte doar până la soluționarea litigiului de fond, având ca obiect cercetarea legalității deciziei de concediere, cu toate acestea instanța apreciază că, în cauză, nu se regăsește urgența impusă de textul de lege mai sus enunțat, deoarece nu suntem în prezența unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și nici a unei pagube iminente, ireparabile. Dimpotrivă, în măsura în care, în cadrul litigiului de fond, se constată temeinicia pretențiilor reclamantului, acesta își va putea recupera drepturile salariale restante, fie prin executarea voluntară de către angajator fie prin executarea silită a hotărârii judecătorești. Rezultă, deci, faptul că dreptul salarial nu se stinge în substanța să iar prejudiciul înregistrat prin neplata drepturilor bănești este reparabil, în condițiile validării pretențiilor reclamantului în cauza de fond.
Cât privește susținerea reclamantului referitoare la riscul lichidării societății angajatoare, aceasta reprezintă o simplă eventualitate, insuficientă prin sine să susțină cererea de față, în absența oricărei dovezi cu privire la împrejurările de fapt invocate. Mai mult decât atât, chiar în ipoteza insolvenței societății angajatoare, reclamantul are posibilitatea de a-și valorifica creanțele salariale prin înscrierea la masa credală, în contextul procedurii speciale a insolvenței. Totodată, faptul că societatea pârâtă este debitoare și în alte raporturi comerciale, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamant (filele 14-15) nu este de natură să legitimeze urgența măsurii reclamate în prezenta cauză, din perspectiva argumentelor mai sus expuse.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel apelantul-reclamant I. D., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Deși prin cererea de apel se menționează că motivele de apel le va depune după comunicarea hotărârii, în esență, apelantul-reclamant solicită admiterea apelului său, modificarea, în tot, a hotărârii primei instanțe și poprirea conturilor pârâtei până la concurența sumei menționate în dosarul de fond.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În primul rând, Curtea trebuie să țină cont de efectul devolutiv ala apelului menționat în dispozițiile art. 476 Cod procedură civilă, potrivit cărora: (1) Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept. (2) În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Astfel, se constată că, prin cererea dedusă judecății, apelantul-reclamant I. D. a chemat în judecată pe pârâta S.C. T. V. – S.R.L., solicitând instanței de fond să dispună, pe calea ordonanței președințiale, poprirea conturilor pârâtei până la concurența sumei de 25.000 lei.
În motivare cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că are calitatea de reclamant în dosarul nr._/3/2014, ce are ca obiect plata drepturilor salariale datorate de către angajator; că ar fi aflat că pârâta a vândut restaurantul în care el și-a desfășurat activitatea și nu știe să existe alte bunuri sau venituri ale pârâtei care își lichidează afacerea; a considerată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, și anume urgența, deoarece pârâta poate dispune liber de sumele de bani putând să-și lichideze conturile fără a-i plăti drepturile salariale, vremelnicia, deoarece solicită măsura popririi până la soluționarea dosarului_/3/2014, precum și neprejudecarea fondului și existența unei aparențe de drept.
Curtea observă că, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, prin promovarea acțiunii deduse judecății, apelantul-reclamant urmărește ca, pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, să obțină poprirea conturilor societății pârâte, până la soluționarea litigiului având ca obiect concedierea sa.
Or, condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale sunt menționate în cuprinsul art. 996 Cod procedură civilă, după cum urmează: Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, pentru a introduce o cerere de ordonanță președințială este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, cele trei condiții legale ale acesteia și anume:
a) Urgența. Această condiție are în vedere păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În cererea formulată apelantul-reclamant a susținut că dacă nu se va realiza o poprire a conturilor intimatei-pârâte nu ar mai avea nicio posibilitate să-și valorifice drepturile care i s-ar cuveni ca urmare a desfășurării activității în favoarea acesteia.
Această presupunere a apelantului-reclamant nu este în măsură să justifice un prejudiciu a cărui producere este sigură că se va realiza.
Pentru a ne afla în ipoteza descrisă de art. 996 alin. 1 C. proc. civ., este necesar ca prejudiciul luat în considerare să nu se fi produs încă, însă producerea să fie sigură în viitor, întrucât "un prejudiciu eventual nu este suficient”.
Apelantul-reclamant are în vedere ipoteza de a nu-și mai putea recupera sumele de bani de la intimata-pârâtă, întrucât s-ar putea ca aceasta să mai dețină în proprietate restaurantul în care și-a desfășurat activitatea.
Situația prezentată de apelantul-reclamant nu privește un prejudiciu a cărui realizare în viitor este sigură: nu este sigur că prin hotărârea instanței de fond ce urmează a se pronunța în dosarul nr._/3/2014 pârâta va fi în mod sigur obligată în vreun față de acesta.
b) Caracterul vremelnic (provizoriu) al măsurii dispuse. Măsurile încuviințate pe calea ordonanței președințiale trebuie să fie de natură să mențină o situație de fapt până la soluționarea în fond a litigiului. Însă, menținerea acesteia nu trebuie să fie contrară dispozițiilor legii.
Sub acest aspect se observă că, măsura solicitată ar produce efecte până la soluționarea litigiului de fond ce face obiectul dosarului nr._/3/2014 al Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, însă din interogarea sistemului Ecris s-a constatat că cererea formulată în acest dosar a fost anulată la data de 12.03.2015 pentru neîndeplinirea obligațiilor de către reclamant, stabilite în sarcina sa.
c) Existența unei aparențe de drept. Pentru a dispune suspendarea executării pe calea ordonanței președințiale, instanța trebuie să aibă convingerea, întrucât este de domeniul evidentei, că în favoarea reclamantului există "aparența de drept".
Or, simplul fapt că apelantul-reclamant afirmă, însă fără să dovedească în vreun mod, că "i s-ar cuveni suma de 25.000 lei" nu este de natură să creeze o aparență în drept, care să poată justifica măsura popririi conturilor intimatei-pârâte.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat și va menține, ca legală și temeinică, sentința atacată, întrucât aceasta a fost pronunțată atât cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății, cât și cu interpretarea și aplicarea corespunzătoare a normelor de drept incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant I. D.- CNP:_, domiciliat în București, ., ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.925 din data de 02.02.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât .cu sediul în București, ., ., ., sector 3, CUI_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. D. B. M. P.
GREFIER,
R. N. C.
red.: M.P./10.08.2015
dact.:C.C./4 ex./10.07.2015
Jud. fond: B. L.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1355/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 2030/2015.... → |
|---|
