Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 2030/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2030/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2619/93/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1398/2015)
DECIZIE Nr. 2030/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. Ș.
Judecător A. F.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea apelului formulat de intimata C. N. AEROPORTURI BUCUREȘTI SA împotriva sentinței civile nr. 453/11.02.2015 și a încheierii din 14.01.2015, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata T. - B. E., având ca obiect: contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta, prin apărător ales, conform împuternicirii avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr. 14/2015, aflată la fila 82 dosar apel, intimata personal și asistată de avocat D. Cici M., conform împuternicirii avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr._/2015, care se depune la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în cadrul procedurii prealabile motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 10.03.2015, care la data de 25.03.2015 a formulat întâmpinare, comunicată apelantei la data de 31.03.2015 și care la data de 7.04.2015 a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererile de apel.
Apelanta, având cuvântul prin apărător ales, referitor la criticile aduse încheierii prin care s-au soluționat excepțiile, cu precădere la excepția prematurității, solicită a se observa că prevederile art. 2 din Legea r. 192/2006 au fost declarate neconstituționale, precizând că în susținerea excepției au fost invocate și alte texte legale ce nu au fost analizate, astfel încât, opinează că excepția nu putea fi primită nefiind făcută dovada parcurgerii procedurii medierii. Referitor la excepția lipsei de interes, arată că în motivarea apelului în fapt, s-a detaliat cu exactitate aspecte ce țin de fondul cauzei. Arată că reclamanta nu justifică un interes personal în promovarea acțiunii, precizând că interesul acesteia se leagă, în opinia Companiei, de unul obținut pe cale nelegală și nelegitim. Pe fondul cauzei solicită a se observa modul în care a fost obținută funcția de către reclamantă, respectiv prin numire, nicidecum prin negocierea contractului de muncă, sens în care fiecare act adițional la CIM, prin care a fost încadrată că și consilier juridic, a prevăzut funcția de șef serviciu după emiterea deciziei de numire în această funcție. Se arată că, inițial s-a făcut numirea pe perioadă determinată, de probă, și ulterior pe perioadă individuală. Mai solicită a se remarca și cronologia în timp a acestor înscrisuri, apreciind că aceasta este, în opinia sa, cel puțin suspectă, precizând că aceste înscrisuri aparțin vechii conduceri a Companiei. Astfel, se arată că decizia de numire a fost emisă după încheierea actului adițional, susținând că nu se mai impunea emiterea deciziei de numire după negocierea și semnarea actului adițional. Se arată că în motivarea apelului s-a descris traectul profesional al reclamantei și prin raportare la practica judecătorească, care statuează că, în materia revocării din funcția de șef de serviciu, revocarea nu poate fi privită ca o retrogradare din funcția avută, atât timp cât celelalte elemente ale contractului individual de muncă rămân neschimbate. Față de cele învederate în cererea de apel, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata, având cuvântul prin apărător ales, solicită respingerea în integralitate a apelului formulat, ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală, precum și încheierea prin care au fost soluționate excepțiile. Prin decizia Curții Constituționale s-a declarat neconstituțională obligativitatea medierii, sens în care, în mod corect s-a respins excepția prematurității. Apreciază că în mod corect au fost soluționate și celelalte excepții, reținându-se că a operat o modificarea unilaterală a funcției, precum și că reclamanta justifică un interes legitim. Pe fondul cauzei apreciază că în mod corect s-a reținut situația de fapt, aplicându-se corect legea la situația de fapt. Se arată că contractul de muncă al reclamantei a fost modificat prin actul adițional prin actul adițional din 19.09.2013, prin acordul părților, însă decizia din 2014 nu a fost negociată. Se susține că prin HG nr. 1208/2009 se prevede că directorul general angajează și concediază salariații, în condițiile Codului Muncii, prin urmare, numire sau revocare nu poate avea loc decât în condițiile Codului. Solicită a se observa că pe parcursul executării contractului individual de muncă, ori de câte ori s-a pus problema modificării acestuia, modificarea s-a transpus potrivit Codului Muncii într-un acord de voință încheiat dintre intimată și Companie. Apreciază că sunt vădit netemeinice și nesusținute susținerile ce sa fac cu privire la data încheierii contractului de muncă, precizând că aceasta rezultă, cu claritate, din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul de muncă, precizând că este evidentă eroare materială menționată pe acesta, și alte înscrisuri care emană de la Companie. Totodată, solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata, având cuvântul personal, arată că prin decizia emisă la 14.07.2014 i s-a interzis, practic, dreptul la muncă, până la data punerii în executare a sentinței pronunțate de instanța de fond. Arată că la momentul revenirii la muncă, respectiv 05.5.2016 i s-a transmis notificarea cu privire la desființarea locului de muncă iar în data de 12.05.2015 i s-a comunicat decizia de concediere, apreciind că s-a procedat într-o manieră abuzivă în scopul de a fi îndepărtată.
Apelanta, în replică, arată că, potrivit prevederilor invocate de contestatoare, angajarea se face prin examen sau concurs, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față. Consideră că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia i s-a interzis dreptul la muncă în perioada menționată, precizând că reclamanta s-a aflat în concediu medical, fie în concediu de odihnă.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 453/11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov Secția Civilă în dosarul cu nr._, a fost admisă acțiunea restrânsa, formulată de contestatoarea T. - B. E. în contradictoriu cu intimata C. N. AEROPORTURI BUCUREȘTI SA. A fost anulată decizia 171/14.07.2014 emisa de pârâtă și a fost dispusă reîncadrarea reclamantei in postul si funcția deținute anterior emiterii acestei decizii, respectiv acela de Sef Serviciu Juridic, Conformitate si Patrimoniu.In temeiul art. 453 C.pr.civ a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.
Anterior, prin încheierea din ședința publică de la data de 14 ianuarie 2015, în dosarul cu nr._, Tribunalul Ilfov Secția Civilă a respins ca neîntemeiate excepțiile prematurității formulării acțiunii și a lipsei de interes, invocate de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele::
Reclamanta a fost salariata paratei începând cu data de 16.09.2013 in baza contractului de munca înregistrat sub nr. 352/12.09.2013 in funcția de consilier juridic (fila 210-211 dosar).
Prin actul adițional nr. 1 a fost modificat contractul de munca, fiind numita in funcția de sef serviciu juridic începând cu 19.09.2014 (fila 213 dosar).
Ca la 14.07.2014 Directorul General a emis Decizia 171/14.07.2014 prin care a fost revocata din funcția de Sef serviciu, ocupând in continuare funcția de consilier juridic (fila 37 dosar).
In drept tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 41 alin.1 din Codul muncii, clauzele contractului individual de muncă pot fi modificate numai cu acordul părților. Cu titlu de excepție este posibilă modificarea unilaterală a acestui contract, din inițiativa angajatorului, cu respectarea prevederilor Codului muncii.
Modificarea se referă la oricare dintre următoarele elemente: durată contract, locul și felul muncii, condițiile de muncă, salariu, timp de muncă și timpul de odihnă.
Așa cum se dispune prin prevederile art. 52 alin. 3 din Codul muncii angajatorul, ca urmare a reducerii temporare a activității, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade ce depășesc 30 de zile, are posibilitatea reducerii programului de lucru, cu reducerea corespunzătoare a drepturilor salariale.
Aceasta deoarece noțiunea de încadrare nu se referă doar la situația când se încheie contractul individual de muncă, ci se aplică și pe parcursul derulării raporturilor de muncă ori de câte ori are loc o modificare a elementelor acestui contract, respectiv norma de muncă, loc de muncă, salariu etc.
Conform prevederilor art.17 alin. 5 din Codul Muncii orice modificare a elementelor esențiale ale contractului individual de muncă, în timpul executării acestuia, impune încheierea unui act adițional la contract, în termen de 20 de zile de la data încunoștințării în scris a salariatului.
În aceste condiții, revocarea reclamantei din funcția de conducere deținuta cu consecința reîncadrării acesteia pe un post de execuție, chiar fără diminuarea salariului, este un caz tipic de modificare unilaterală a contractului individual de muncă, operațiune interzisă de art. 41 alin. 1 din C. muncii.
Tribunalul a reținut, suplimentar, faptul ca parata nu poate invoca in apărarea sa propria culpa in desfășurarea procedurii de numire a reclamantei in funcția de sef serviciu.
Nimeni nu oprea pe parata ca, la momentul numirii reclamantei in funcția de sef serviciu, sa respecte cu strictețe prevederile Actului Constitutiv al CNAB, la care face referire prin întâmpinare, in sensul organizării unui concurs pentru ocuparea postului de sef serviciu.
De asemenea, nimic nu o oprea pe parata sa procedeze la numirea in funcție a reclamantei prin decizie cu caracter temporar, până la ocuparea postului prin concurs.
Chiar reale daca ar fi susținerile paratei sub acest aspect (susțineri pe care instanța nu le va analiza, având in vedere obiectul cauzei si faptul ca reclamanta a ocupat postul de sef serviciu ca urmare a modificării consensuale a contractului de munca prin act adițional), tribunalul retine ca aceasta nu scutea pe pârâtă de respectarea dispozițiilor art. 41 alin 1 C. muncii, iar împrejurarea ca la numirea in funcție a reclamantei au fost eludate chiar de către pârâtă dispoziții ale actului constitutiv sau ale regulamentelor interne nu poate constitui o justificare pentru ca si la revocarea din funcție sa se procedeze simetric.
Cum decizia contestata in prezenta cauza nu a fost urmata de încheierea unui act adițional la contractul de munca, in conformitate cu dispozițiile art. 17 alin 5 C. muncii tribunalul a apreciat că măsura luata constituie o modificarea unilaterala a contractului individual de munca in ceea ce privește „felul muncii”, modificare unilaterala ce este in mod expres prohibita de dispozițiile art. 41 alin 1 C. muncii, acțiunea reclamantei, astfel cum a fost restrânsa, fiind fondata si urmând, de aceea, a fi admisa, fără a mai fi cercetate celelalte aspecte invocate de reclamanta in susținerea acestui capăt de cerere.
Apelanta-pârâta C. N. AEROPORTURI BUCUREȘTI SA a declarat împotriva Sentinței Civile nr. 453/11.02.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov și împotriva încheierii din 14.01.2015 prin care au fost soluționate excepțiile invocate de apelanta companie și, totodată, a formulat și cerere de suspendare a executării sentinței apelate până la soluționarea prezentului apel, în temeiul art. 450 Codul de procedură civilă.
Arată apelanta că la data de 09.09.2013 a organizat concurs pentru ocuparea unei funcții vacante de consilier juridic. S-au înscris și au participat la acest concurs două persoane, și anume:S.-B. L.-C. care a obținut la proba scrisă nota 7,65;T.-B. E. (intimata-contestatoare) care a obținut la proba scrisă nota 5,55.
Arată în acest context că pe lângă proba scrisă, concursul a mai presupus și participarea concurentelor la un interviu.
Interviul a fost proba decisivă care a ajutat-o pe intimata-contestatoare să fie preferata față de candidata care luase notă mai mare la scris.
La data de 12.09.2013, Directorul General în funcție al CNAB a emis Decizia nr. 345 prin care, în baza cererii înregistrate sub nr. SG.3975/27.08.2013, Procesului-verbal nr. 45/06.09.2013 și Contractului Individual de Muncă încheiat și înregisrat sub nr. 352/29.08.2013" a decis că "începând cu data de 16.09.2013, doamna T.-B. E. este angajată unității cu contract individual de muncă pe durata nedeterminată .
Invocă apelanta că există cel puțin indicii de nerespectare de către conducerea CNAB a dispozițiilor legale în vigoare.
Astfel Decizia Directorului General avea la bază un contract individual de muncă încheiat sub numărul 352 la data de 29.08.2013. Or, la această dată nici nu avusese loc concursul (09.09.2013), ceea ce deconspira cunoașterea candidatului care urma să câștige concursul.
La data de 18.09.2013, deci la circa 48 de ore de la momentul la care intimata începuse efectiv munca în cadrul Companiei apelante, constatându-se probabil meritele și aptitudinile deosebite ale intimatei (mai ales că "trecuse" suficient timp pentru o astfel de constatare), a fost emisă Decizia 451 prin care, "conform prevederilor Actului Constitutiv al CNAB, art. 20(8), lit. c) [...] și în baza Actului Adițional cu valabilitate de la data de 19.09.2013 la Contractul Individual de Muncă încheiat și înregistrat sub nr. 352/12.09.2013" s-a dispus numirea intimatei-contestatoare în funcția de Șef Serviciu - Serviciul Juridic, Conformitate și Patrimoniu pentru o perioadă de probă de 120 zile calendaristice.
S-a dat astfel eficienta în ce o privește pe intimată dispoziției art. 20, alin. (8) din Actul Constitutiv al CNAB. Tot în acest context, arată că vacanța postului de Șef Serviciu a fost obținută printr-un "artificiu". Adică, a fost desființat Serviciul Juridic pentru a se înființa Serviciul Juridic, Conformitate și Patrimoniu cu exact aceleași persoane. S-a avut probabil în vedere de către precedenta conducere executivă a CNAB ca cel ce ocupa funcția de Șef al Serviciului Juridic (cel desființat) obținuse funcția de Șef Serviciu prin concurs.
Ca efect al Deciziei 451/18.09.2013 anterior amintite, la data de 19.09.2013 (adică la nici 72 ore de la încadrare) intimata a încheiat cu CNAB actul adițional nr. 1 (anexa 4) la contractul individual de muncă prin care la rubrica funcție a fost trecut "Șef Serviciu" și i-a fost majorat salariul de la 4.900 lei la 6.000 lei. În legătură cu acest prim act adițional se impune a fi făcută mențiunea ca încheierea lui nu ar fi fost necesară dacă ar fi privit strict exercitarea atribuțiilor de Șef de Serviciu, căci pentru această era suficientă Decizia de numire.
Motivat de majorarea (în perioada de probă că și consilier) salariului însă, și în acord cu dispozițiile art. 41, alin. (3), lit. e) din Codul Muncii, s-a impus încheierea unui act adițional Ia contractul individual de muncă. Prin același act adițional însă nu ar fi trebuit schimbată și funcția căci intimata nu dăduse concurs sau examen pentru noua funcție ci, cel mult, menționat că, începând cu data actului adițional exercita atribuțiile funcției de Șef Serviciu conform Deciziei 451/18.09.2013.
La data de 07.01.2014, Directorul Departamentului Resurse Umane și Secretariat General din cadrul CNAB - d-na A. T. (fosta colega la Exim Bank și prietena a intimatei) a întocmit un Raport prin care a elogiat activitatea intimatei contestatoare exagerând evident în anumite privințe (CNAB nu a avut niciodată 900 de dosare de instanță în același timp și nici nu era posibil ca intimata să asigure singura reprezentarea CNAB în atâtea dosare). La finele acestui raport s-a propus definitivarea în funcția de Șef Serviciu a intimatei. Pe prima pagină a raportului apare rezoluția fostului Director General al CNAB "Propun salariu de baza 7.000 lei" și semnătură acestuia.
La data de 08.01.2014, avându-se în vedere Raportul de mai sus, a fost emisă Decizia Directorului General nr 13 prin care, "conform prevederilor Actului Constitutiv al CNAB, art. 20(8), lit. c) [...] și în baza Actului Adițional cu valabilitate de la data de 11.01.2014 la Contractul Individual de Muncă încheiat și înregistrat sub nr. 352/12.09.2013" s-a dispus numirea intimatei în funcția de Șef Serviciu - Serviciul Juridic, Conformitate și Patrimoniu începând cu data de 17.01.2014, după perioada de probă de 120 zile, cu următoarele drepturi salariale: - salariu de bază brut lunar - 7.000 lei. - Spor vechime-25% - 1.750 lei.
Consideră că este deosebit de important de reținut pentru instanță de apel, pe de o parte, ca și de această dată, la momentul emiterii Deciziei de către Directorul General, Actul Adițional deja există (deși e pretins datat 11.01.2014 în realitate are tot data de 08.01.2014), iar, pe de altă parte, că funcția de șef serviciu a fost și de data aceasta obținută de contestatoare prin numire și nu prin concurs sau examen. S-a dat astfel eficienta în ce o privește pe intimata-contestatoare dispoziției art. 20, alin. (8) din Actul Constitutiv al CNAB.
Actul adițional nr. 2 la contractul individual de muncă al contestatoarei a fost semnat la 08.01.2014. La această dată însă nu expirase termenul de probă de 120 zile al intimatei, astfel încât s-a stipulat ca el își produce efecte începând cu data de 17.01.2014 (adică după trecerea perioadei de probă).
Sintetic vorbind, la nivelul CNAB orice funcție vacanta trebuie să fie ocupată pe bază de examen sau concurs. O altă variantă este acea de aplicare a dispozițiilor statutare care permit Directorului General să facă numiri în funcțiile de Directori ai unităților sau persoane în conducerea compartimentelor Companiei. De menționat ca prioritar se aplică varianta 1 (concurs sau examen) și ca varianta 2 (numirea) are caracter temporar și excepțional, motivat de necesitatea respectării dispozițiilor art. 30 Codul Muncii care sunt imperative. Mai mult decât atât, dispoziția statutară (art. 20, alin. (8) lit. c) din Actul Constitutiv) respectă principiul simetriei actelor juridice în sensul că permite Directorului General să numească, dar și să revoce Directorii și Șefi serviciilor din interiorul CNAB.
Solicită Curții să remarce în contextul celor expuse că, după numirea intimatei în funcția de Șef Serviciu în temeiul art. 20, alin. (8), lit. c) din Actul Constitutiv, același a fost și temeiul revocării sale din funcție conform Deciziei nr. 171/14.07.2014.
La data de 14.01.2015 Tribunalul a respins excepțiile prematurității introducerii acțiunii și a lipsei de interes în promovarea acesteia. Consideră nelegala soluția dată asupra acestor excepții .
Referitor la excepția prematurității, arată că prin Decizia nr. 266 din 2014, instanță de contencios constituțional a declarat neconstituționale prevederile art. 2, alin. (1) și alin. (I2) din Legea 192/2006.
Dorește însă să sublinieze că nu doar aceste texte de lege au fost invocate în susținerea excepției, ci și dispozițiile art.601, alin. (1) din Legea nr.192/2006, care prevăd:
(1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovadă că au participat la ședința de informare cu privire ta avantajele medierii, în următoarele materii:
e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă;
Se observa astfel ca prin dispoziția citată din Legea 192/2006 s-a instituit obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile înaintea sesizării instanței. Or, instanță constituțională, prin aceeași Decizie 266/2014 a analizat și constituționalitatea art. 601 din Legea 192/2006 și prin al doilea punct al dispozitivului Deciziei sale a statuat: «Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că prevederile art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, precum și cele ale art. 200 din codul de procedură civilă sunt constituționale, în raport cu criticile formulate."
Altfel spus, deși a fost înlăturată sancțiunea respingerii acțiunilor introduse fără parcurgerea procedurii medierii ca inadmisibile, a rămas totuși obligativitatea parcurgerii de către reclamanții a ședinței de informare cu privire la avantajele medierii. Din redactarea textului citat, rezulta că sarcina dovezii acestei proceduri prealabile în sensul participării la o astfel de ședința informală îi incumba reclamantului.
Pe de altă parte, art. 193 C.Pr. Civ. stabilește că atunci când legea prevede în mod expres că trebuie îndeplinită o procedura prealabilă, sesizarea instanței se poate face doar după parcurgerea acestei proceduri.
Or, în litigiul dedus judecații, nu s-a făcut de către reclamanta dovada participării la ședința informală privind avantajele medierii, motiv pentru care, deși sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu mai poate opera, operează totuși sancțiunea prematurității introducerii acțiunii.
Referitor la excepția lipsei de interes, apelanta consideră că E. T.-B. nu justifica niciun interes personal în promovarea prezenței contestații deoarece, prin Decizia atacată (nr. 171/14.07.2014) s-a statuat la art. 4 că nu operează nicio modificare a contractului individual de muncă al contestatoarei, astfel încât, durata contractului, locul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă rămân toate neschimbate.
Altfel spus, prin decizia atacată, intimata a fost degrevata de răspunderile specifice funcției de Șef Serviciu, însă a păstrat toate avantajele dobândite din exercitarea temporară a acesteia, inclusiv salariul.
Sub un alt aspect, dorește să învedereze că interesul trebuie să fie legitim, adică să fie corect din punct de vedere legal, să tindă la conservarea sau obținerea unui drept subiectiv obținut cu respectarea legii.
În acest context, fie intimata nu justifica un interes personal; fie interesul pe care îl urmărește contestatoare nu este legitim, prin el tinzându-se Ia conservarea unui drept nelegal obținut.
In ceea ce privește sentința prin care a fost soluționat fondul pricinii apelanta subliniază ca intimata contestatoare a fost numită în funcția de conducere.
Faptul că în timpul exercitării conducerii executive a CNAB de către fosta conducere s-au făcut erori, ori s-a încălcat efectiv legea, nu poate conduce la menținerea unei astfel de stări.
Dispozițiile Codului Muncii nu sunt incidente în privința numirii și revocării din funcțiile de conducere în cadrul CNAB, astfel încât art. 17, 41, 267 și 268 Codul Muncii invocate de instanță fondului ca motive de nelegalitate ale deciziei contestate, nu sunt aplicabile în sensul că CNAB nu era obligată să o înștiințeze pe intimata despre schimbarea să din funcție cu 20 zile înainte de luarea acestei măsuri, revocarea sa din funcție nu constituie sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 264 alin. (1) lit. c) Codul Muncii, pentru dispunerea acestei măsuri nu se impunea efectuarea cercetării disciplinare prealabile conform art. 267 alin. (1) Codul Muncii, iar hotărârea prin care s-a dispus revocarea din funcție nu necesită să cuprindă în conținutul său elementele prevăzute de art. 268 alin. (2) Codul Muncii.
Instituția revocării din funcție reprezintă o măsură aflată la dispoziția organului de conducere al entității juridice, care se aplică exclusiv pentru persoanele aflate în funcții de conducere numite ca atare de aceeași structură decizională, potrivit principiului simetriei formelor juridice, mutuus consensus mutuus dissensus.
Dispozițiile legale în vigoare nu impun pentru persoanele numite în funcții de conducere motivarea revocării acestora, așa cum nu impun nici criterii de selecție la numirea, desemnarea organelor proprii de conducere, acestea fiind atribute exclusive ale organului decizional.
Având în vedere toate cele expuse, solicită instanței schimbarea sentinței apelate în tot, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță în principal că efect al admiterii excepțiilor invocate și în subsidiar ca neîntemeiata.
Prin întâmpinarea formulată, intimata T.-B. E. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
CNAB SA, prin apelul său, cel puțin prin prezentarea situației de fapt, tinde să ceară instanței de apel să verifice susțineri care sunt străine obiectului cauzei, motive care nu pot fi primite și dezbătute în fața instanței de apel, având în vedere faptul că obiectul acțiunii îl constituie contestație la Decizia nr. 171/14.07.2014 emisă de CNAB SA.
Apelanta, susține că intimata ar fi fost "numită" în funcția de conducere și ca atare nu ar fi existat acordul părților în privința acestei funcții. Mai apoi, apelanta se contrazice și spune că s-a încheiat act adițional la Contractul individual de muncă dar că, nu era necesară modificarea raporturilor de muncă, având în vedere că funcția nu a făcut obiectul negocierii.
Apelanta susține, fără să arate care este temeiul juridic care statuează o astfel de situație de drept, că sunt incidente exclusiv pentru revocarea din funcția de șef serviciu, numai prevederile art. 20, alin. (8), lit. (e) din Statutul CNAB SĂ (Anexa 1 la HG nr. 1208/2009), acesta fiind un drept exclusiv acordat directorului general al CNAB. De altfel, este singurul temei de drept pe care își sprijină întreg apelul.
Cu privire la aceste critici intimata arată că CNAB SA este o societate comercială pe acțiuni care funcționează în baza OUG nr. 109/2011, Legea nr. 31/1990 și HG nr. 1208/2009 (în Anexa 1 la hotărâre se regăsește Actul constitutiv al CNAB SA).
Conform art. 25 din OUG nr. 109/2011, privind guvernanță corporativă a întreprinderilor, organizarea și funcționarea întreprinderilor publice-societati comerciale sunt reglementate de aceasta ordonanța, iar acolo unde ordonanța nu dispune se aplică dispozițiile Legii nr. 31/1990.
Conform art. 284 din Legea nr. 31/1990, "încadrarea salariaților la societățile comerciale se face pe bază de contract individual de muncă, cu legislația muncii și a asigurărilor sociale."
Conform art. 1 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii, " Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementarilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii."
Rezultă astfel ca norma specială care reglementează toate operațiunile în domeniul raporturilor de muncă este Codul muncii - Legea nr. 31/1990.
Apelanta CNAB SA, invoca un act normativ inferior - hotărâre de guvern - în susținerea așa-zisei legalități a măsurii de revocare, redând în mod trunchiat atribuțiile directorului general prevăzute în actul constitutiv al companiei.
Conform art. 20, pct. (8), lit. c) din Actul constitutiv al CNAB SĂ [Anexa 1, la HG nr. 1208/2009].: "Directorul general are următoarele competente: (...) numește și. După caz revoca directorii unităților Companiei și celelalte persoane din conducerea compartimentelor;"
Aceasta prevedere se coroborează cu cele ale art. 24 alin. (1) din Actul constitutiv al CNAB SA: "Angajarea și concedierea personalului, cu excepția directorilor cu atribuții delegate de consiliul de administrație, se fac de către directorul general, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003. cu modificările și completările ulterioare."
Astfel, exercitarea competentelor directorului general, prevăzute la art. 20 alin. (8), lit. c), pot fi exercitate numai în acord deplin cu dispozițiile Codului muncii.
În fapt, conducătorul companiei (CNAB SĂ) are numai vocația ca în temeiul art. 20 alin. 8 lit. (c) din Actul constitutiv să numească sau să revoce un salariat într-o funcție, toate aceste operațiuni urmând să se realizeze în acord cu Codul muncii. Contractul colectiv de muncă și normele generale aplicabile.
Arată că a dobândit calitatea de salariat la data încheierii contractului individual de muncă nr. 352, respectiv la data de 12.09.2013, acest contract urmând să își producă efectele începând cu data de 16.09.2013.
În acest contractul individual de muncă se prevede, la pagina 3, lit. (N), intitulata "Dispoziții finale", următoarele:"Prevederile prezentului contract individual de muncă se completează cu dispozițiile Legii nr. 53/2003- Codul Muncii, republicata și ale Contractului Colectiv de muncă al companiei.Orice modificare privind clauzele contractuale în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, conform dispozițiilor legale, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege. (...)".
Conform art. 69 din Contractul colectiv de muncă "Schimbarea locului de muncă și/sau o funcției în cadrul companiei impune renegocierea Contractului Individual de muncă, cu respectarea prevederilor Codului Muncii referitoare la CIM. "
Apelanta, invoca încălcarea legii la momentul încheierii actului adițional la contractul de muncă, în vederea schimbării funcției, dar uita să arate și care este dispoziția legală imperativă, care impunea îndeplinirea condiției de trecere de pe o funcție de execuție pe o funcție de conducere numai pe bază de examen, sau, cel puțin o reglementare internă a CNAB SĂ ori, din Statutul CNAB SA.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de CNAB SA (art. 51-69) stabilește care sunt situațiile în care exista obligativitatea angajării/ocupării unei funcții și arata care sunt opțiunile angajatorului, atât la momentul angajării, cât și pe perioada executării raporturilor de muncă.
În fapt, directorul general (al CNAB SA), în calitate de reprezentant legal al angajatorului, în baza prerogativelor stabilite de art. 20, alin. (8), lit. c), coroborate cu prevederile art. 24 din Statutul CNAB (Anexa 1 la HG nr. 1208/2009), semnează în baza unui document intern (Proces verbal/referat întocmit de către compartimentele/persoanele responsabile și care conțin justificarea și propunerea efectivă de aprobare) o decizie (actul în sine este întocmit de către resurse umane) care ca obiect angajarea/modificarea/încetarea contractului de muncă, în concordanță cu dispozițiile Codului muncii, prevederile Contractului colectiv de muncă, precum și a altor reglementări interne (R.).
Decizia, prin care se materializează voința exterioară a angajatorului, se emite în baza dispozițiilor art. 54, art. 55 din Contractul de muncă, coroborate cu dispozițiile art. 40 și art. 41 alin. (1), din Codul muncii, raportat la art. 16 și 17 din același act normativ, cu aplicarea principiilor care guvernează relațiile de muncă și în acord cu una din situațiile impuse de art. 57 - art. 69 din Contractul colectiv de muncă, etc.
Efectele deciziei (act unilateral) se transpun la momentul exprimării acordului de voințe al angajatorului și salariatului, după caz, fie prin nașterea raporturilor de muncă (încheierea contractului de muncă), fie modificarea raportului (oricare din clauzele contractului de muncă), fie încetarea raporturilor de muncă.
În raport de dispozițiile art. 1324 din Codul civil, actul juridic care presupune numai manifestarea de voința a autorului sau, este nul, ori apelanta CNAB SĂ susține că ar fi suficientă numai voința directorului general pentru a se face trecerea/revocarea unui salariat de pe o funcție, pe alta, cu încălcarea dispozițiilor normei speciale (Codul muncii), ale art. 284 din Legea nr. 31/1990, precum și ale art. 24 din Statutul CNAB SA, cu atât mai puțin principiile generale care guvernează contractul (Codul civil).
Alegațiile CNAB SA, privind modalitatea de încheiere a contractului individual de muncă, nu pot fi primite de către instanță de judecată, având în vedere că limita investirii instanței este stabilită de subsemnata prin acțiunea formulată, obiectul cauzei/acțiunii fiind contestație decizie sancționare - Decizia nr. 171/14.07.2014.
Susținerile, apelantei sunt calomnioase, făcute cu scopul discreditării atât a societății, cât și pe intimata și pe cale de consecința, deși aceste alegații nu au legătură cu obiectul acțiunii care formează dosarul nr._ .
În fapt, data tinerii concursului este dată de 05.09.2013, și nu data de 09.09.2013; data încheierii contractului de muncă, este dată de 12.09.2013 și nu data de 29.08.2013.
La data de 29.08.2013, a fost salariat al unui alt angajator, cu contract de muncă, pe durata nedeterminată, cu normă întreagă. Raportul de muncă existent cu fostul angajator a încetat la data de 09.09.2013. în temeiul art. 55. Lit. (b) din Codul muncii.
Cel ce face o susținere trebuie să o și probeze. Simplă eroare materială strecurată în conținutul Deciziei nr. 345 din data de 12.09.2013 emisă de către CNAB SA, cu privire la data contractului de muncă, nu poate conduce la probarea existenței actelor și faptelor susținute de către apelanta CNAB SA.
Această situație este răsturnată prin însăși actele juridice existente, respectiv Contractul individual de muncă nr. 352/12.09.2013, modificat prin cele două acte adiționale, contract înregistrat atât în registrele companiei, cât și în Registrul electronic, ținut de societate, orice prezumție urmează să fie înlăturată, fiind nedovedită.
În conturarea mecanismului, reclamanta se sprijină pe o idee centrală și anume că intimata ar fi fost numită în funcția de șef serviciu, fără să fi dat un concurs pentru trecerea pe o funcție de conducere (șef serviciu) și, pe cale de consecința s-ar fi încălcat legea. Acesta în accepțiunea apelantei CNAB SĂ ar putea fi un motiv care să susțină ideea că ar fi ocupat funcția temporar. Actele juridice aflate la dosarul cauzei, contrazic expunerea arătată de apelanta, iar aceste acte dovedesc ad validitatem raportul juridic existent întreintimata și CNAB SA.
Alegațiile CNAB SA referitoare la trecerea sa de pe o funcție de execuție, pe o funcție de conducere, fără examen/concurs sunt netemeinice și nelegale, având în vedere că potrivit art. 67, lit. (b) din Contractul colectiv de muncă, unui salariat i se poate modifica, cu acordul său, contractul de muncă, în vederea trecerii (în baza unui act subsecvent emis de directorul general - DECIZIE) dintr-o funcție de execuție într-o funcție de conducere, fără efectuarea unei noi verificări a cunoștințelor profesionale (această situație nu exclude încheierea actului adițional prin care se materializează voința părților). Forma aleasă de către angajator, în cazul său, dar și a celorlalți salariați, din această categorie, a fost cea de stabilire a unei perioade de probă, de 120 zile.
Cu privire la susținerile apelantei privind netemeinicia soluției pronunțate de către instanță de fond, prin încheierea din data de 14 ianuarie 2015, arată următoarele:
Curtea Constituțională a constat că fiind neconstituționala, obligația instituită în sarcina parților de a participa la o ședința de informare privind avantajele medierii, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată și pe cale de consecința, a declarat neconstituționale prevederile art. 2 alin. (1) și (1A2) din Legea nr. 192/2006.
În considerentele Deciziei nr. 266/2014, pct. 29, Curtea arata ca art. 60A1 din Legea nr. 192/2006 trebuie privit prin prisma efectelor declarării ca neconstituționale a prevederilor art. 2 alin. (1) și (1*2) din Lg. nr. 192/2006.
În concluzie, nu mai exista obligația participării la o ședința de informare privind medierea, urmând să subziste numai dreptul (voluntar) de a uza de avantajele medierii, atunci când părțile apreciază utilă o astfel de soluționare a unui conflict.
Referitor la respingerea excepției lipsei de interes, susține că interesul său este legitim, tinde la conservarea drepturilor de care dispuen și că aceste drepturi sunt obținute cu respectarea legii și a ordinii publice, sens în care invocă dispozițiile art. 32 din NCPC raportat la: dispozițiile art. 38, coroborate cu cele ale art. 12, art. 16, art. 17, alin. (5), art. 41 alin. (1) din Codul muncii, prevederile literei (N), alin. (2) din Contractul individual de muncă nr. 342/12.09.2013, așa cum a fost modificat prin cele două acte adiționale și subzista și în prezent și prevederile art. 51 -69 din Contractul colectiv de muncă.
Cererea apelantei de suspendare a executării provizorii a sentinței de fond, formulată în temeiul dispozițiilor art. 450 alin 1 Noul C., a fost soluționată de către instanța de apel în sensul respingerii ca neîntemeiată, prin încheierea de ședință din data de 05 05 2015 ,
În apel nu au fost administrate probe noi cu privire la fondul pricinii deduse judecății .
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Situația de fapt, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului a fost corect reținută de instanța de fond.
La data de 09.09.2013 apelanta a organizat concurs pentru ocuparea unei funcții vacante de consilier juridic, concursul fiind câștigat de intimata-reclamantă .
Intimata-reclamanta a devenit angajata apelantei-paratei începând cu data de 16.09.2013 in baza contractului de munca înregistrat sub nr. 352/12.09.2013 in funcția de consilier juridic .
Contractul poartă nr. 352 din 12 09 2013, în cuprinsul acestuia menționându-se expres că salariata urma să înceapă activitatea începând cu data de 16 09 2013 ( filele 201-211 dosar fond) . Prin urmare susținerile apelantei în sensul că acest contract fost întocmit anterior organizării concursului sunt vădit nefondate.
La data de 12.09.2013, Directorul General în funcție al CNAB a emis Decizia nr. 345 prin care a decis că "începând cu data de 16.09.2013, doamna T.-B. E. este angajată unității cu contract individual de muncă pe durata nedeterminată .
Prin actul adițional nr. 1 a fost modificat contractul de munca, fiind numita in funcția de sef serviciu juridic începând cu 19.09.2014 (fila 213 dosar fond ).
La 14.07.2014 Directorul General a emis Decizia 171/14.07.2014 prin care a fost revocata din funcția de Sef serviciu, ocupând in continuare funcția de consilier juridic (fila 37 dosar fond), menținându-se același nivel al salariului . Această decizie de revocare din funcție face obiectul contestației de față .
Cu privire la apelul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 14 01 2015, prin care instanța de fond a respins ca neîntemeiate excepțiile prematurității formulării cererii de chemare în judecată și a lipsei de interes a acțiunii reclamantei, excepții invocate de apelata-pârâtă, Curtea reține că este nefondat .
Excepția prematurității se întemeiază pe neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile a medierii, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Ilfov .
Se reține faptul că prin Deciziei nr. 266/2014, Curtea Constituțională a constat că fiind neconstituționala prevederea legală care stabilea în sarcina parților obligația de a participa la o ședința de informare privind avantajele medierii, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată și pe cale de consecința, a declarat neconstituționale prevederile art. 2 alin. (1) și (1A2) din Legea nr. 192/2006.
În considerentele Deciziei nr. 266/2014, pct. 29, Curtea arata și că art. 60A1 din Legea nr.192/2006 trebuie privit prin prisma efectelor declarării ca neconstituționale a prevederilor art. 2 alin. (1) și (1*2) din Lg. nr. 192/2006.
Prin urmare nu mai exista obligația participării la o ședința de informare privind medierea, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, existând doar dreptul părților de a uza de avantajele procedurii medierii, când aleg să folosească această cale legală de soluționare a conflictului .
Apelanta nu face decât să redenumească excepția inadmisibilității-art. 2 alin. (1) și (1A2) din Legea nr. 192/2006, în excepția prematurității, întemeiată pe dispozițiile art. 60A1 din Legea nr. 192/2006, însă aspectele mai sus menționate subzistă, nemaiexistând obligația parcurgerii procedurii prealabile a medierii, anterior formulării cererii de chemare in judecată .
Este de asemenea neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea prezentei contestații .
Prin decizia de revocare contestată s-a dispus modificarea felului muncii reclamantei prin trecerea acesteia de pe o funcție de conducere pe o funcție de execuție . În mod evident angajata are interesul de a contesta această măsură a angajatorului, chiar și numai pentru a-și păstra imaginea de sine, reputația profesională și prestigiul în cadrul companiei, menținerea cuantumului salariului neavând nicio relevanță dina ceastă perspectivă.
Aprecierile apelantei privind nelegitimitatea interesului reclamantei, date fiind condițiile in care a obținut funcția de conducere-prin numire, nu prin concurs, nu pot fi primite de către Curte, căci vizează cel mult fondul litigiului, neavând pertinență pentru soluționarea excepției lipsei de interes .
În ceea ce privește apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 453/11 02 2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov în soluționarea fondului pricinii, Curtea reține următoarele aspecte relevante:
Apelanta sustine că decizia de revocare din funcție a intimatei nu trebuia să îndeplinească conditiile impuse de Codul muncii cu privire la încetarea raporturilor de munca, fiind un act administrativ de autoritate al Directorului General emis in conformitate cu prevederile legale ce reglementează modalitatea de organizare si funcționare a instituției.
Curtea subliniază că este fără putintă de tăgadă faptul că între părți s-a încheiat un contract individual de munca pe durata nedeterminată, cu privire la care nu s-a dispus în sensul incetării efectelor sale.
Pe cale de consecință, atâta timp cât apelanta a înteles să încheie cu intimata contract individual de muncă, raporturile dintre părti sunt guvernate de dispozitiile Codului muncii.
Nu pot fi primite sustinerile apelantei in sens contrar pentru simplul fapt ca angajatorul nu a emis o decizie de numire in functie a intimatei ci a ales să încheie contract de muncă cu aceasta, contract valabil încheiat pe durată nedeterminată . Este de esența contractului individual de munca a genera între părti raporturi angajat-angajator, cărora li se aplică toate prevederile in materie de dreptul muncii, inclusiv cele privind încetarea si modificarea raporturilor de muncă .
Apărările companiei sensul ca revocarea din functie a intimatei reprezintă si un act de oportunitate, astfel încât poate fi revocată fără ca această măsură să fie justificată, ar fi putut sa fie primite de Curte doar dacă raporturile dintre părti s-ar fi întemeiat exclusiv pe o decizia de numire in functie emisă de Directorul General al apelantei . Atâta timp cât părtile au transferat raporturile dintre ele in zona de aplicare a dispozițiilor Codului muncii prin încheierea unui contract individual de muncă, aceste sustineri nu pot fi primite .
Decizia de revocare din functia de șef serviciu a intimatei si de numire a acesteia in funcția de consilier juridic nu a fost emisă cu respectarea dispozitiilor Codului muncii in materie de modificare a raporturilor de munca, fiind pentru aceste motive lovită de nulitate absoluta .
Decizia contestată este una de modificare a raporturilor de muncă dintre părți, prin schimbarea felului muncii si a salariului, fără acordul angajatului, deci emisă cu încălcarea dispozitiilor art. 41 din Codul muncii, măsura luată de conducerea apelantei fiind una discreționară si, implicit, nelegală.
Nu poate fi primită de către Curte nici susținerea apelantei in sensul că a fost numită pe funcție de către conducerea companiei, si în aplicarea principiului simetriei actelor juridice, ar putea fi revocată de pe funcție unilateral, tot prin decizie a directorului .
In realitate activitatea intimatei nu s-a desfășurat in temeiul deciziilor de numire pe funcția de consilier juridic, respectiv de numire pe funcția de șef serviciu, emise de Directorul General al companiei, ci in temeiul actelor adiționale la contractul individual de muncă al intimatei, acte încheiate potrivit acordului de voință dintre părți . In fapt, emiterea de către conducerea companiei a unor decizii de numite pe funcții in sensul contractului individul de muncă și al actelor adiționale menționate este lipsită de relevanță, respectivele decizii neproducând consecințe in planul raporturilor de muncă dintre părți .
Aprecierile apelantei referitoare la trecerea nelegală a intimatei de pe o funcție de execuție, pe o funcție de conducere, fără examen/concurs sunt neîntemeiate, având în vedere că potrivit art. 67, lit. (b) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul companiei apelante, unui salariat i se poate modifica, cu acordul său, contractul de muncă, în vederea trecerii dintr-o funcție de execuție într-o funcție de conducere, fără efectuarea unei noi verificări a cunoștințelor. Forma aleasă de către angajator, în cazul intimatei, pentru verificarea aptitudinilor de indeplinire a funcției de conducere, a fost cea de stabilire a unei perioade de probă de 120 zile.
Curtea subliniază și faptul că apelanta invocă in mod absolut nefondat că nu ar fi ținută de actele și faptele organelor de conducere anterioare, care ar fi angajat-o și promovat-o pe intimata-reclamantă pe funcția de conducere fără a avea în vedere realele aptitudini profesionale a ale acesteia .
Apelanta este persoană juridică de drept privat, care iși asumă obligații și dobândește drepturi prin actele organelor de conducere, legal desemnate .
Curtea subliniază că schimbarea conducerii nu are nicio relevanță din punctul de vedere al obligațiilor asumate de companie în raporturile cu alte părți, inclusiv angajați ai acesteia .
Prin aceasta se înțelege că indiferent care au fost rațiunile pentru care organele de conducere anterioare au luat anumite decizii ( în cazul de față încheierea contractului individul de muncă cu reclamanta și actului adițional de numire a acesteia pe funcția de șef serviciu ), compania apelantă este ținută să îndeplinească obligațiile asumate prin acte juridice legal încheiate de reprezentanții din trecut ai companiei .
Cum nu a fost invocată nulitatea contractului individul de muncă încheiat de companie cu reclamanta ș, nici nulitatea actului adițional de numire a acesteia pe funcția de șef serviciu, rezultă că apelanta trebuie să îndeplinească obligațiile asumate in calitate de angajator prin aceste acte și să respecte dispozițiile Codului muncii, incidente in cauză, după cum s-a reținut anterior de către Curte.
Prin urmare soluția instanței de fond de admitere a acțiunii este legală si temeinică si, pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge ca nefondat, și apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 453/11 02 2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov .
În temeiul dispozițiilor art. 453 Noul C., aplicabile și în apel conform art. 482 Noul C., Curtea va obligă apelanta să plătească intimatei suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr.0017/29 05 2015 ( fila 132 dosar apel) .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta C. N. AEROPORTURI BUCUREȘTI SA, cu sediul în Otopeni, .. 224E, Jud. Ilfov, înregistrată la ORC sub nr. J_, având CUI RO-_, în contradictoriu cu intimata T.-B. E., identificată cu CNP:_, domiciliată în Popești-Leordeni, ., Jud. Ilfov, împotriva încheierii de ședință din data de 14 01 2015 precum și împotriva sentinței civile nr. 453/11 02 2015, ambele pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimatei cheltuieli de judecată efectuate în apel, in sumă de 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015.
Președinte, A. D. Ș. | Judecător, A. F. | |
Grefier, Ș. T. |
Red. ADȘ/15 iunie 2015
Ș.T./D.A.M/ 08 Iunie 2015/4ex.
Jud. fond: A. Manuala C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1907/2015. Curtea de... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1373/2015.... → |
|---|
