Despăgubire. Decizia nr. 4871/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4871/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 4871/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4871/2015
Ședința publică de la 07 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul P. M. împotriva sentinței civile nr.3716 din data de 14.04.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE - TRANSELECTRICA SA, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul P. M., prin avocat cu împuternicire avocațială ._/2015, aflată la fila 10 dosar și intimata C. Națională de Transport al Energiei Electrice – Transelectrica SA, prin consilier juridic, ce depune împuternicire de reprezentare juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilirea primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatei, iar aceasta a formulat întâmpinare, fiind înregistrată la dosar la data de 29.09.2015.
Curtea acordă cuvântul părților asupra apărărilor și excepțiilor invocate în cuprinsul întâmpinării, respectiv a tardivității, a inadmisibilității, motivate de faptul că s-ar deduce judecății, în apel, o altă pretenție.
Intimata C. Națională de Transport al Energiei Electrice – Transelectrica SA, prin consilier juridic, arată că susține excepțiile invocate, întrucât prin cererea de apel se invocă nerespectarea art.17 din Codul muncii, prin modificarea în anul 2012 a CIM, or aceasta este o altă pretenție.
Apelantul P. M., prin avocat, solicită respingerea apărărilor și a excepțiilor invocate de intimată, prin cuprinsul întâmpinării, ca neîntemeiate. Problema nerespectării art.17 din Codul muncii și necontestării deciziei de schimbare a funcției sunt apărări pe care le-a invocat în apel, pentru a contraargumenta motivele ce au fost invocate de către instanța de fond. În fața primei instanțe, intimata a susținut respectarea art.17 din Codul muncii și necontestarea deciziei de schimbare a locului de muncă. Tribunalul și-a însușit aceste apărări și le-a folosit ca motive în sentința pronunțată. Deci, în apel, se critică aceste motivele ale tribunalului și nicidecum nu deduc judecății alte aspecte decât cele semnalate inițial prin cererea de chemare în judecată, respectiv nulitatea deciziei de concediere și obligațiile subsecvente.
Curtea, deliberând, respinge aceste excepții, deoarece nu este vorba despre schimbarea cadrului procesual stabilit la fond, sub aspectului obiectului dedus judecății, ci de motive de nulitate a deciziei contestate, motive invocate deja prin contestația cu care Tribunalul a fost investit.
Nemaifiind alte cereri de formulat, incidente de soluționat sau probe de administrat, Curtea deschide dezbaterile, în temeiul art.392 Cod de procedură civilă și acordă cuvântul părților în dezbateri asupra cererii de apel.
Apelantul P. M., prin avocat, solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, să se admită cererea de anulare a deciziei de concediere, cu obligarea angajatorului la reintegrare și la plata despăgubirilor. Susține că apelantul a fost concediat în cadrul reorganizării, prin desființarea unui loc de muncă pe care contestatorul nu-l ocupa la acel moment. Pe 16.11.2013 îi este înmânată o informare, în sensul de a i se schimba locul său de muncă. Apelantul a dat un răspuns negativ la această informare a schimbării locului de muncă. Ulterior, în cadrul reorganizării, apelantul primește o decizie de concediere de pe postul în care a fost angajat în urma acelei informări. Or, apelantul a semnat un act adiționat și nici nu i-a fost comunicată decizia. Partea adversă s-a apărat, iar instanța de fond a menținut aceste apărări, cum că prevederile art.17 din Codul muncii au fost respectate, iar apelantul a fost în culpă întrucât nu a contestat decizia unilaterală, prin care i s-a schimbat locul de muncă. Prin art.17 Codul muncii se menționează că obligația de informare a angajatorului se consideră a fi îndeplinită la momentul încheierii actului adițional. Or, în speță există un refuz repetat al apelantului de semnare a actului adițional, iar decizia i-a fost comunicată în timpul procesului, ce a fost emisă cu două zile înainte ca acesta să primească informarea de schimbare a locului de muncă. Deci, există o încălcare flagrantă a dreptului apelantului, întrucât a fost o reorganizare în forță și cu respectarea unui punct de vedere unilateral al societății, caracterizată într-un singur cuvânt inopozabilitate. Mai mult, tribunalul a susținut că nu este relevantă încheierea actului adițional. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata C. Națională de Transport al Energiei Electrice – Transelectrica SA, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca nefondat și să se mențină sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. A se avea în vedere că reclamantul nu a contestat decizia nr.1352/14.11.2012 întrucât nu a fost concediat în baza acesteia, ci în temeiul unei alte decizii. Deci nu are nicio relevanță aceste susțineri ale apelantului. Iar problema necomunicării acesteia nu a fost niciodată ridicată, întrucât concedierea nu a fost făcută în temeiul acestei decizii. Faptul că nu există acordul de voință al părții nu înseamnă că nu există actul adițional de modificare al CIM. Refuzul semnării actului adițional putea constitui un temei al atacării așa zisei modificări unilaterale al CIM. La dosar a depus dovada existentei modificării actului adițional, prin documente ce i-au fost comunicate apelantului la acel moment și pe care nu le-a contestat niciodată. Ulterior actului adițional și a deciziei din 15.11.2012, există o altă modificare a CIM din 21.01.2013, în care a survenit o modificare a locului de muncă, despre care apelantul nu vorbește. Faptul că apelantul știa despre toate aceste modificări ale CIM, iar concedierea acestuia s-a făcut din postul de inginer principal specialist pe care îl ocupa, în baza actelor adiționale pe care a refuzat să le semneze, dar despre care știa și pe care nu le-a atacat în termenul legal, rezultă și din faptul că ulterior a semnat cerere de concediu, condica de prezență și fluturașii de salariu pe care i-a primit în fiecare lună. Nefiind atacate aceste documente în termenul legal, modificarea CIM a rămas definitivă și a produs efecte. Mai mult, apelantul prin cererea de apel nu contestă în nici un fel concedierea, ceea ce înseamnă că aceasta a intrat în sfera lucrului judecat. Depune la dosar concluzii scrise.
În temeiul art.394 Cod procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3716 din data de 14.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA SA, ca neintemeiata.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că prin decizia de concediere nr.702/31.05.2013 s-a decis incetarea contractului individual de munca incheiat intre reclamant si societatea parata, inregistrat sub nr.2431/16.06.2011, la data expirarii termenului de preaviz de 20 de zile lucratoare, de la data comunicarii, motivele concedierii si documentele care au stat la baza emiterii deciziei fiind prezentate pe larg in cuprinsul deciziei contestate.
Din analiza mentiunilor din contractul individual de munca inregistrat sub nr.2431/16.06.2011, precum si a modificarilor intervenite prin acte aditionale pe parcursul derularii raporturilor de munca, inclusiv a statelor de functii si organigramelor, reiese ca reclamantul ocupa la momentul dispunerii masurii concedierii sale postul de ”inginer principal specialist”, postul respectiv fiind desfiintat prin decizia de concediere contestata, afirmatiile reclamantului privind ocuparea unui alt post decat cel desfiintat fiind lipsite de orice suport probator.
Astfel, reclamantul nu ocupa funcția de Director de program in cadrul Direcției strategie corporativa si relații cu autoritățile de reglementare, cum sustine, ci postul de ”inginer principal specialist” la C. contracte transport si cogenerare.
Din istoricul modificarilor intervenite in privinta postului ocupat de reclamant reiese ca in urma Deciziei CA nr. 38/31.10.2012 prin care s-a aprobat noua structura organizatorica si funcționala a Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica" - S.A. a fost aprobat de conducerea Companiei Statul de funcții aferent Direcției strategie corporativa si relații cu autoritățile de reglementare, valabil de la data 15.11.2012. D. urmare, prin Decizia nr. 1352/14.11.2012 a incetat numirea cu delegație a reclamantului in funcția de director de program la Direcția strategie corporativa si relații cu autoritățile de reglementare (DSCRAR), incepand cu data de 15.11.2012, prin desființarea postului, acesta revenind, cu aceeași data la funcția de inginer principal specialist, in cadrul aceleiasi direcții.
In acest sens, este de subliniat ca reclamantul a semnat de luare la cunoștința prin informarea care i-a fost inmanata, acesta solicitând un termen de 24 de ore pentru a analiza modificarea intervenita. Faptul ca reclamantul nu a mai semnat actul aditional nu conduce la inlaturarea consecintelor modificarii contractului de munca, atat timp cat angajatorul si-a indeplinit obligatia de informare prevazuta de art.17 din Codul muncii, iar reclamantul nu a contestat niciodată modificarea intervenita incepand cu data de 15.11.2012, in sensul revenirii in funcția deținuta anterior, aceea de „inginer principal specialist" ca urmare a incetarii numirii sale cu delegație in funcția de „director de program".
Ulterior, prin referatul nr. 41.821/13.12.2012 s-a aprobat de către directorat scoaterea Contractului ITC de la DSCRAR si trecerea acestei activități cu post cu tot la Direcția comerciala, unde fusese inițial pana la data de 01.05.2011. Postul respectiv era ocupat la data aprobării referatului de către reclamant, in calitate de inginer principal specialist. Reclamantul a fost informat de aceasta modificare in data de 21.01.2013, luand act si fiind de acord cu schimbarea locului sau de munca, dar nefiind de acord cu funcția pe care o deținea. Prin Decizia nr. 56/21.01.2013, reclamantul a trecut cu post cu tot, in aceeași funcție de „inginer principal specialist" de la Direcția strategie corporativa si relații cu autoritățile de reglementare la Serviciul contracte de transport - C. contracte de transport si cogenerare - Managementul comercial al RET -Direcția comerciala, dupa cum rezulta din Actul adițional valabil incepand cu data de 21.01.2013.
Nici aceasta modificare nu a fost contestata niciodată de catre reclamant, fapt dovedit si de semnarea condicii de prezenta la Direcția Comerciala, după ce postul reclamantului s-a regasit in cadrul acestei structuri organizatorice, incepand cu data de 21.01.2013. Mai mult, la data de 19.06.2013, reclamantul a formulat cerere de recuperare pentru 2 zile din RCO/2013 neefectuat, pe care a adresat-o șefului de C. din cadrul Departamentului MC-RET, Serviciul Contracte Transport (fila 123), mentionand in mod expres ca este angajat in cadrul Departamentului MC-RET. Cererea respectiva a fost aprobata de catre seful serviciului, fiind evident ca reclamantul nu detinea in niciun caz o functie de conducere la un alt departament, asa cum invoca, ci doar pe aceea de angajat in cadrul Departamentului MC-RET.
In continutul Deciziei de concediere nr.702/31.05.2013 sunt aratate pe larg motivele de fapt ale concedierii colective, motivele de drept, precum si toate celelalte elemente care privesc conditiile de forma ale deciziei, sustinerile reclamantului privind nelegalitatea si netemeinicia deciziei de concediere fiind neintemeiate.
Potrivit Planului de reorganizare si modificării structurii organizatorice și funcționale a CNTEE "TRANSELECTRICA" SA, conform notei_/20.05.2013, incepand cu data de 01.06.2013, aprobata prin Hotărârea Directoratului nr. 17/20.05.2013, avizata prin Decizia Consiliului de supraveghere nr. 15/20.05.2013, s-a decis desființarea unui post de „inginer principal specialist" din cele doua existente in cadrul Direcției comerciale.
Prin Notificarea nr. 15.778/23.05.2013, reclamantul a fost informat de catre parata cu privire la faptul ca in urma aprobării Planului de reorganizare și a modificării Structurii organizatorice și funcționale a CNTEE "TRANSELECTRICA" SA, conform notei_/20.05.2013, începând cu data de 01.06.2013, aprobata prin Hotărârea Directoratului nr.17/20.05.2013 si avizata prin Decizia Consiliului de Supraveghere nr. 15/20.05.2013, structura organizatorica valabila la data respectiva a Direcției Comerciale s-a desființat, incepand cu aceeași data activitățile acesteia fiind preluate si reorganizate in cadrul Departamentului managementul comercial al RET, iar Serviciul contracte de transport si C. contracte transport si cogenerare, din cadrul activității Managementul comercial al RET din cadrul Direcției Comerciale se desființează. Prin reorganizarea activității la nivel de "departament" si de „serviciu", datorită simplificării structurii, în sensul desființării/reducerii numărului de divizii și direcții, precum și a numărului posturilor de conducere, s-a decis desființarea unui post de „inginer principal specialist" din cele doua posturi existente in structura Compartimentului contracte transport si cogenerare. Prin notificarea respectiva, reclamantul a fost informat cu privire la pașii ce vor fi urmați pentru punerea in aplicare a procesului de reorganizare, a modificării Structurii organizatorice si a Regulamentului de organizare si funcționare a „Transelectrica" – S.A, insa acesta a refuzat sa-si exprime optiunea de a participa la ocuparea unui post vacant in conditiile si in termenul prevazut prin Notificarea nr. 15.778/23.05.2013.
Potrivit art.66 din Codul Muncii, republicat si actualizat, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.
In conformitate cu prevederile art.76 din Codul Muncii, republicat si actualizat, in cazul incetarii contractului individual de munca, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64. Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului (art.77).
F. de aceste dispozitii legale, instanta a retinut ca motivele de nelegalitate invocate de reclamant sunt neintemeiate, decizia de concediere contestata continand toate elementele prevazute in mod obligatoriu de lege, decizia fiind totodata comunicata reclamantului.
In conformitate cu prevederile art.65 alin.1 din Codul Muncii, republicat si actualizat, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, la alin.2 fiind prevazut ca desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Analizând în continuare motivele de fapt ale acțiunii, în raport de documentatia existenta la dosar si de raspunsurile la interogatoriile administrate, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate sustinerile reclamantului, acesta considerand in mod nejustificat ca motivarea deciziei sub acest aspect este una generala si ca nu ar contine motivele de fapt reale ale concedierii sale.
Astfel, cu privire la desființarea locului de muncă al reclamantului, instanța a constatat că aceasta este efectivă, fapt atestat dincolo de orice indoiala de statele de funcții, organigramele și decizia de reorganizare, adoptata de parata. Analiza datelor privind schema de personal si organigramele reflecta punerea in practica a masurii de restructurare, din compararea datelor care privesc situatia personalului inainte si dupa restructurare rezultand cu evidenta ca postul reclamantului a fost scos din schema de personal, fiind asadar vorba de o desfiintare efectiva, iar nu de ocuparea acestora de catre alte persoane sau de transformarea in alte posturi pentru alte functii.
F. de cele aratate, nu se poate retine caracterul nereal al motivelor din decizia de concediere contestata sau existenta unor neconcordante in privinta postului ocupat de reclamant sau a organigramelor si a momentului la care au fost intocmite, asa cum solicita reclamantul, parata procedand la explicarea in detaliu in continutul deciziei a cauzelor concrete care au condus reorganizarea activitatii societatii angajatoare, cauzele respective fiind, contrar sustinerilor reclamantului, reale si serioase, dupa cum rezulta din documentele existente la dosarul cauzei.
În ce privește reorganizarea activității, este de notat ca aceasta excede noțiunii de reorganizare a persoanei juridice, ea putând privi și structura sa internă, compartimentele sale și în general orice măsuri organizatorice menite să conducă la îmbunătățirea activității. Prin reorganizarea prevăzută de art. 65 se înțelege așadar inclusiv modificarea structurii sale interne și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, singurul în măsură să decidă în acest sens fiind angajatorul. Interesul său legitim pentru concediere trebuie să fie dictat de nevoia eficientizării activității, concedierea reprezentând singura soluție.
În plus față de dificultățile economice ori de reorganizarea unității, legea prevede și ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În speță, pentru argumentele care se vor expune, instanța a apreciat că angajatorul a dovedit necesitatea reorganizării si modalitatea concretă în care s-a realizat reorganizarea, dovedind totodata si cauza reală și serioasă pentru desființarea locului de muncă al reclamantului.
Principial, cauza care determină concedierea trebuie să fie reală și serioasă. Ea este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, etc., independentă de buna sau reaua credință a angajatorului. Spre exemplu, reorganizarea unității este reală în condițiile în care au fost desființate posturi aferente unor locuri de munca ce nu justificau vreun aport la profitul unitatii, deoarece angajatorul dispune de prerogativa de a stabili organigrama în funcție de necesarul de personal și de indicatorii economici ai societății.
Cauza este serioasă când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea. Cauza serioasă este cea care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă fără pagube pentru angajator.
Reținând aceste aspecte, din actele depuse de parata la dosar, observând în principal intregul program de reorganizare al unitatii angajatoare, instanța a constatat că din probatoriul administrat a rezultat cu evidenta atat modalitatea propriu-zisă a reorganizării, cat si dificultățile economice determinante și cauza reală și serioasă impusă de art. 65 alin. 2 din Codul muncii.
Parata a procedat nu doar la desfiintarea postului ocupat de reclamant, ci si a altor posturi din schema de personal, tocmai in scopul eficientizarii activitatii prin reorganizarea efectuata in scopul reducerii costurilor, reducere impusa de scaderea evidenta a beneficiilor realizate din operatiunile comerciale care priveau si activitatea salariatilor incadrati la acele doua structuri din cadrul Directiei Comerciale, respectiv Serviciul Contracte de Transport si C. Contracte Transport si Cogenerare. Astfel, toate sustinerile reclamantului privind modul in care s-a decis si aplicat masura reorganizarii care a condus la desfiintarea postului pe care-l ocupa nu isi gasesc suport in probatoriul administrat in cauza, masura desfiintarii posturilor respective fiind adoptata in urma unei analize cost/beneficiu, realizata de conducerea societatii angajatoare.
In acest sens, instanta a retinut ca analizele interne efectuate la nivelul societatii angajatoare au evidențiat un excedent de personal raportat la volumul de activitate desfășurat de societatea parata. Din analiza execuției fondului de salarii, așa cum era propus în bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2013, in trimestrul I al anului 2013 se preconiza o depășire a acestuia, cu aproximativ 1.600.000 lei, în condițiile în care nu se luau măsuri efective de reducere a numărului de personal. Pentru a avea rezultate eficiente, reducerea respectiva trebuia operata prin redimensionarea structurilor organizatorice de personal, în sensul reducerii numărului de posturi si redistribuirii personalului în alte funcții, precum si prin concedierea personalului excedentar.
Prin masurile dispuse de angajator, criticate in mod neintemeiat de reclamant, s-a realizat in fapt o reorganizare care a avut la baza principiile economiei de piata, unitatea angajatoare neputand fi obligata la mentinerea unor locuri de munca ce nu genereaza profit sau care conduc la pierderi financiare.
Astfel, masurile legislative adoptate in cazul concedierilor cauzate de desfiintarea posturilor au ca scop sa previna si sa inlature situatiile de concediere abuziva, pentru motive inexistente ori pentru considerente care tin strict de persoana salariatului, fara a permite insa vreo interventie sau cenzura in deciziile economice care privesc organizarea si profitabilitatea angajatorului.
Față de aceste considerente și de actele depuse de parata, instanța a conchis că desființarea locului de muncă pentru o cauză reală și serioasă rezultă din programul de restructurare și reorganizare a societății, program care există în speță si care dovedeste ca la baza desfiintarii postului ocupat de reclamant, precum si a celorlalte care au fost desfiintate prin acelasi pachet de masuri de restructurare, au stat doar considerente de ordin economico-organizatoric si de profitabilitate. Măsura concedierii a fost justificată de o reorganizare și o restrângere reală de personal, impusă de nevoile unității, fiind dovedita înregistrarea de pierderi financiare si un profit în descreștere, dupa cum rezulta din datele economico-finaciare prezentate de parata. Asadar, in cauza s-a dovedit indeplinirea cerintei privind existenta unei cauze reale si serioase a desfiintarii locului de munca, fiind justificata dincolo de orice indoiala măsura disponibilizării de personal, măsură apreciată oportună de angajator doar pentru creșterea eficienței sale.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept prezentate, instanta a constatat ca motivele pentru care reclamantul a solicitat anularea Deciziei de concediere nr.702/31.05.2013 s-au dovedit a fi neintemeiate, sens in care a respins in intregime cererea de chemare in judecata formulată de reclamant, ca fiind neintemeiata, solutia privind capetele de cerere prin care s-a solicitat repunerea partilor in situatia anterioara si plata despagubirilor depinzand de modul de solutionare a capatului de cerere privind anularea deciziei de concediere, acesta fiind respins ca neintemeiat pentru toate considerentele aratate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul P. M., cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi_ ), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și admiterea cererii.
În motivare, s-a arătat că a fost angajat de unitatea parata la data de 16.06.2011, in baza contractului individual de munca nr.2431. Prin actul adițional incheiat la data de 08.09.2011, apelantul si angajatorul au convenit schimbarea funcției sale, acesta devenind manager strategie corporativa si plan de afaceri. Consecutiv acestei noi funcții deținute, la data de 04.01.2012 a incheiat un nou act adițional la CIM, prin care părțile au convenit condițiile susținerii de către subsemnatul a unor cursuri de perfecționare profesionala.
La data de 15.03.2012 au convenit din nou asupra schimbării funcției, sens in care s-a incheiat un nou act adițional la CIM, noua funcție deținuta fiind cea de director al Direcției strategie corporativa si relații cu autoritățile de reglementare.
Prin actul adițional la CIM incheiat la data de 15.08.2012 au convenit din nou cu privire la schimbarea funcției, aceasta devenind cea de director al programului "Coordonare program ENTSO-E cuplare piețe" in cadrul Direcției strategie corporativa si relații cu autoritățile de reglementare.
La data de 16.11.2012, angajatorul i-a comunicat o informare cu privire la propunerea sa de modificare a CIM, in sensul schimbării funcției - noua funcție urma sa fie cea inițiala inginer principal specialist (S), a locului de munca (Direcția strategia corporativa si relații cu autoritățile de reglementare, aflat in subordinea directorului general adjunct conducere tehnica) si a salarizării.
In mod expres, apelantul a solicitat acordarea unui termen de 24 de ore in vederea analizării acestei propuneri de modificare a CIM, ulterior refuzând incheierea actului adițional si modificarea contractului.
P. la data de 04.04.2013, nu a mai intervenit nicio schimbare in cadrul raportului de munca cu angajatorul, dată la care insa șeful Departamentului resurse umane l-a convocat si i-a solicitat semnarea unui act adițional la contractul individual de munca, prin care urmau a fi modificate funcția, locul de munca si salariul, acestea fiind identice cu cele care figurau in informarea din 16.11.2012.
Semnarea acestui act adițional, care era deja datat 21.01.2013 i-a fost solicitata in mod ultimativ, explicandu-i-se ca necesitatea semnării este determinata de inspecția pe care la acea data Inspectoratul Teritorial de Munca o desfășura la Transelectrica SA.
Apelantul a refuzat expres si in scris semnarea actului adițional.
La data de 25.05.2013, angajatorul parat i-a comunicat o notificare prin care i se aducea la cunoștința faptul ca in cadrul procedurii de reorganizare a activității companiei, s-a decis desființarea unui post de inginer principal specialist, din cele doua existente in actuala structura a Compartimentului Contracte, transport si cogenerare. Era informat ca in consecința, urmează sa participe la un concurs in urma căruia se va decide daca pot ocupa unul dintre posturile ramase vacante in companie.
Consecutiv acestei notificări, s-a adresat in scris conducerii companiei, arătând ca in mod eronat i-a fost transmisa notificarea, de desființare a postului si pentru inscrierea la concurs, intrucat potrivit ultimului act adițional semnat cu societatea, nu ocupa funcția de inginer principal specialist, si nici nu activa in cadrul Compartimentului Contracte, transport si cogenerare, ci avea funcția de Director de program in cadrul Direcției strategie corporativa si relații cu autoritățile de reglementare.
Cu toate acestea, la data de 07.06.2013 i-au fost comunicate decizia de concediere nr.702/31.05.2013 si preavizul de concediere nr._/31.05.2013.
Ambele documente făceau referire la motivul concedierii reprezentat de desființarea unui post de inginer principal specialist (mentionandu-se faptul ca ar fi ocupat un asemenea post) si la faptul ca nu a participat la concursul organizat pentru ocuparea unui post vacant.
Raportat la situația prezentata mai sus, a solicitat apelantul sa se constate nulitatea deciziei de concediere, motivele de fapt ale acesteia fiind complet străine de raportul de munca, conform ultimei modificări legal intervenite la CIM apelantul ocupând funcția de director de program.
S-a arătat că modificarea funcției apelantului din director de program în inginer specialist nu a fost realizată cu respectarea art. 17 din Codul muncii, aspecte nereținut de instanța de fond. A invocat apelantul faptul că actul adițional nu a fost semnat, refuzul apelantului fiind exprimat în mod expres și repetat, vizând nu doar schimbarea felului muncii ci și diminuarea salariului.
A arătat apelantul că nu putea contesta decizia nr. 1352/14.11.2012 deoarece nu i-a fost comunicată, fiindu-i inopozabilă.
În consecință, a solicitat apelantul să se constate că angajatorul a acționat în mod abuziv, ignorând manifestarea sa de voință, aplicând în mod unilateral măsura schimbării funcției în lipsa unui act adițional și a comunicării deciziei emise în acest sens. Ulterior, angajatorul s-a folosit de această schimbare nelegală a funcției apelantului pe care a desființat-o, concediindu-l dintr-o funcție pe care nu a ocupat-o.
S-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de concediere nr.702/31.05.2013 s-a decis incetarea contractului individual de munca incheiat intre părți.
Prin cererea de apel s-a invocat faptul că în mod nelegal și neîntemeiat a considerat prima instanță că apelantul ocupa la data concedierii postul de inginer specialist, care a fost supus desființării, întrucât apelantul nu a fost de acord cu modificările succesive intervenite în raporturile juridice de muncă dintre părți.
Așa cum a constatat și instanța de fond, Curtea notează că, potrivit art. 211 alin. 1 lit.a) din Legea nr. 62/2011, măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.
Or, aceste măsuri la care trimite apelantul nu au fost contestate, așa încât au devenit definitive.
Apelantul nu poate invoca în prezenta cauză nevalabilitatea altor măsuri luate de angajator în privința sa în condițiile în care le-a cunoscut și nu le-a contestat. Legea nr. 62/2011 aduce modificări art. 268 lit.a) din Codul muncii, în sensul că momentul de la care curge termenul de contestare este cel al cunoașterii măsurii, nu al comunicării deciziei.
Termenul utilizat este unul mult mai larg, tocmai pentru a evita incertitudinea raporturilor de muncă, drepturile salariatului fiind respectate, deoarece se cere ca acesta să cunoască măsura dispusă de angajator.
Or, așa cum a constatat și prima instanță, pe baza probelor administrate, apelantul a cunoscut în mod efectiv și real aceste măsuri, care, nefiind anulate, au produs efecte, legea nereglementând o nulitate de drept.
În consecință, la data reorganizării activității angajatorului, apelantul ocupa în mod legal și în mod concret funcția de inginer specialist, care a fost desființată, neexistând nici un indiciu că angajatorul a acționat în mod abuziv sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, precum și pentru cele reținute de prima instanță pe care și le însușește, neavând îndatorirea de a intra în detaliile argumentelor prezentate de părți, văzând principiul disponibilității ce este incident și în calea de atac, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul P. M. – CNP_ și cu domiciliul ales la avocat M. Mustăciosu-., .. 2, . sector 4, București, împotriva sentinței civile nr.3716 din data de 14.04.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE - TRANSELECTRICA SA – CUI_ și cu sediul ales pentru primirea corespondenței în sector 3, București, OLTENI, nr. 2-4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Decembrie 2015
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG/16.12.2015/4ex.
Jud.fond: O.G..
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 4870/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3068/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
