Obligaţie de a face. Decizia nr. 4745/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4745/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 4745/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4745/2015
Ședința publică de la 02 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător P. I. N.
Grefier M. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelantul C. B. A. împotriva sentinței civile nr.4836 din data de 12.05.2015, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII – a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. M. BUCUREȘTI, având ca obiect - contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare pe lista de amânări a cauzelor, a răspuns apelantul, personal, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea procedează la legitimare apelantului, datele de identificare
ale acestuia fiind consemnate în caietul grefierului.
Apelantul solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, arătând că apărătorul său nu se poate prezenta la termenul de azi. Depune împuternicire avocațială nr._/2015, învederând că a fost reprezentat de același avocat și la soluționarea în fond a cauzei.
La interpelarea Curții, apelantul arată că nu cunoaște motivele imposibilității de prezentare a apărătorului său.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului apelantului, față de împrejurarea că prezenta calea de atac a fost înregistrată la data de 28.08.2015, iar cât privește imposibilitatea de prezentare a reprezentantului convențional, nu se face dovada acestei cereri în condițiile prevăzute de codul de procedură civilă.
Lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a răspuns apelantul, personal și asistat de jurist N. M., lipsind intimatul.
Curtea constată că delegația de substituire dată pentru N. M., ce are calitate de jurist și nu de avocat, nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea avocaților și constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel, punând în discuție și incidența Deciziei nr. 279/23.04.2015 a Curții Constituționale.
Apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, arătând că are o pensie de invaliditate de la data de 01.10.2014 și pusă în plată de la acea dată, mai arată că a formulat o cerere de a lucra cu program redus, dar acest fapt nu s-a întâmplat. Solicită reintegrarea sa, repunerea în drepturi, motivat și de faptul că mai are nevoie de 6 luni pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4836 din data de 12.05.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. B. A., în contradictoriu cu pârâtul M. M. București, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 34/26.03.2014, emisa de Managerul Muzeului M. București, prin care, în temeiul dispozițiilor art. 52 alin 1 lit. b se dispune suspendarea contractului de munca al acestuia pana la momentul la care se va soluționa definitiv plângerea penala, precum și a deciziei nr.35/26.03.2014, emisa de Managerul (Directorul) Muzeului M. București, prin care s-a dispus suspendarea aplicării deciziei nr. 34/26.03.2014. pana la încetarea concediului pentru incapacitate temporara de muncă.
În considerentele hotărârii s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.52 alin.1 lit.b din Codul muncii, republicat și actualizat, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Față de aceste dispoziții legale și documentele pe care intimata le-a depus la dosarul cauzei, care au stat la baza suspendărilor contestate, s-a apreciat că nu există elemente care să conducă la anularea deciziilor contestate, atât timp cât s-a făcut dovada formulării și înregistrării plângerii penale împotriva contestatorului.
În ce privește criticile legate de necomunicarea către contestator a documentelor care au stat la baza suspendării contractului individual de muncă și necunoașterea de către acesta a conținutul plângerii penale, s-a menționat că astfel de obligații nu sunt prevăzute în sarcina angajatorului, iar pe de altă parte contestatorul a luat cunoștință pe parcursul litigiului de toate aceste documente. Contestatorul a avut posibilitatea contestării deciziilor de suspendare la instanța judecătorească, iar în cuprinsul contestației formulate și completate, precum și prin susținerile de la termenele de judecată, a prezentat în detaliu toate criticile și nemulțumirile sale legate de suspendare.
Totodată, neîntemeiate sunt și criticile privind cercetarea prealabilă și condițiile de fond și de forma ale deciziilor de suspendare, din moment ce nu exista obligația efectuării cercetării prealabile disciplinare înainte de a dispune măsura suspendării contractului individual de muncă în temeiul art.52 alin.1 lit.b din Codul muncii, republicat și actualizat, iar din analiza elementelor conținute de deciziile contestate reiese că acestea au fost emise cu respectarea cerințelor de validitate, nefiind identificate cauze de nulitate ale acestora.
Este de reținut că în cauză au fost demarate de către angajator procedurile legate de posibilă săvârșire a unor abateri disciplinare, însă acestea au fost suspendate până la momentul soluționării plângerii penale. Modul de efectuare a cercetărilor prealabile disciplinare nu are nicio influența asupra măsurii suspendării contractului individual de muncă în baza art.52 alin.1 lit.b din Codul muncii, din moment ce există suspiciuni de săvârșire a unei/unor fapte de natura penală, care antrenează o altă răspundere decât cea disciplinară, precum și alte consecințe decât cele legate de abaterile disciplinare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel motivat reclamantul C. B. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelantul că măsura suspendării contractului de muncă nu este legală și corectă, deoarece potrivit art.52 alin.1 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativă angajatorului în situația în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, dar numai după ce i se aduc la cunoștința faptele și documentele care au determinat aceasta măsura.
În cauză, măsura suspendării contractului este nelegală, pentru că reclamantului nu i s-au adus la cunoștință faptele și documentele care au determinat această măsură, fapte pe care nu le-a recunoscut și pe care le contestă, urmând a formula apărări în cadrul cercetării penale ce se va efectua.
În acest sens, reclamantul a solicitat Muzeului să-i comunice plângerea penală formulată, iar față de răspunsul negativ al acestuia, a solicitat instanței să oblige pârâta la comunicare și să încuviințeze adresă către organul de cercetare penală, pentru a comunica dacă s-a început urmărirea penală împotriva apelantului și care este stadiul cercetărilor ce se efectuează.
În aceste condiții, pârâta a luat măsura suspendării CIM prin decizia nr.206/01.10.2014, pentru încetarea perioadei de valabilitate a certificatului medical, măsura abuzivă, pe care a contestat-o în instanță.
Rezultă că hotărârea pronunțată de instanță este nelegală având în vedere că măsurile luate de pârâtă s-au făcut cu nerespectarea condițiilor de forma prevăzute de lege.
Critică apelantul-reclamant și cele reținute de prima instanță în ceea ce privește criticile legate de necomunicarea către contestator a documentelor care au stat la baza suspendării contractului individual de muncă, necunoașterea de către acesta a conținutului plângerii penale și neefectuarea cercetării disciplinare prealabile, arătând că modul și condițiile efectuării cercetării prealabile disciplinare influențează măsura suspendării contractului individual de muncă în baza art.52 alin.1 lit.b din Codul Muncii, chiar dacă există suspiciuni de săvârșire a unei/unor fapte de natura penală, care antrenează o altă răspundere.
Instanța concluzionează că, deciziile contestate sunt motivate în fapt și în drept, iar cauza de suspendare este prevăzută de lege și dovedită cu plângerea penală înregistrată la organele de cercetare penală sub nr._/26.03.2014, referitoare la modul în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu contestatorul, având funcția de șef serviciu la Serviciul Tehnic din cadrul Muzeului M. București și calitatea de Președinte al Comisiei de Recepție a lucrărilor care constituie obiectul contractelor nr.3222/04.12.2013 și nr.435/18.02.2014, pentru pretinse infracțiuni de fals intelectual și uz de fals, astfel încât instanța a respins în întregime cererea de chemare în judecată.
Apelantul consideră că instanța a apreciat în mod greșit că simpla formulare a plângerii penale justifică măsura suspendării contractului de muncă până la soluționarea acestuia.
Rezultă că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică și solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată și completată.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din data de 02.12.2015, Curtea a pus în discuție și incidența Deciziei nr. 279/23.04.2015, pronunțate de Curtea Constituțională.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate și a Deciziei nr. 279/23.04.2015, pronunțate de Curtea Constituțională, Curtea găsește apelul formulat ca fiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Prin Decizia nr. 34/26.03.2014, emisa de Managerul Muzeului M. București, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 52 alin 1 lit. b din Codul muncii, suspendarea contractului de munca al reclamantului C. B. A. pana la momentul la care se va soluționa definitiv plângerea penala formulată împotriva acestuia pentru faptele săvârșite în calitate de Președinte al Comisiei de Recepție a lucrărilor care constituie obiectul contractelor nr.3222/04.12.2013 și nr.435/18.02.2014.
Prin Decizia nr.35/26.03.2014, emisa de Managerul Muzeului M. București, prin care s-a dispus suspendarea aplicării deciziei nr. 34/26.03.2014, până la momentul încetării concediului pentru incapacitate temporara de muncă.
Prin Decizia nr.206/01.10.2014, emisa de Managerul Muzeului M. București, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 52 alin 1 lit. b din Codul muncii, suspendarea contractului de munca al reclamantului C. B. A., având în vedere că certificatul medical . nr._, prezentat de contestator după emiterea Deciziei nr. 34/26.03.2014, și-a încetat valabilitatea.
Potrivit dispozițiilor art. 52 alin 1 litera b teza 1 din Codul muncii „Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului „
Prin Decizia nr. 279/23.04.2015 a Curții Constituționale a fost admisa excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin 1 litera b teza I din Codul muncii, în baza cărora s-a dispus suspendarea contractului individual de munca al reclamantului.
A reținut Curtea Constituționala că, în urma efectuării testului de proporționalitate vizând măsura restrângerii exercițiului dreptului la muncă, suspendarea contractului individual de muncă ca efect al formulării unei plângeri penale de către angajator împotriva salariatului nu întrunește condiția caracterului proporțional, măsura fiind excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins, astfel că dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 53/2003 sunt neconstituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin 1 si 3 din Legea 47/1992 „ Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.”
Pornind de la aceste dispoziții legale și având în vedere însăși natura juridică a excepției de neconstituționalitate, de mijloc de apărare pus la îndemâna justițiabilului, care trebuie să profite, în primul rând, aceluia care o invocă, se reține că efectele declarării neconstituționalității unui text de lege se extind asupra tuturor litigiilor pendinte, neputându-se aplica numai raporturilor juridice care urmează a se naște, întrucât și-ar pierde caracterul esențialmente concret.
A admite că neconstituționalitatea prevederilor art. 52 alin 1 litera b teza 1 din Codul muncii art. 86 alin.6 din Legea nr. 85/2006 nu se aplică deciziilor de suspendare a contractelor individuale de muncă deja emise ar echivala cu nesocotirea caracterului obligatoriu și imperativ al deciziilor pronunțate, iar admiterea excepției de neconstituționalitate ar rămâne fără efecte în plan procedural.
Prin urmare, având în vedere ca temeiul de drept in baza căruia s-a dispus suspendarea contractului individual de munca al apelantului-reclamant a fost declarat neconstituțional iar aplicarea deciziilor Curții Constituționale este obligatorie pentru instanța de judecata, Curtea constata că Decizia de suspendare nr. 34/26.03.2014, emisa de Managerul Muzeului M. București este nelegală și urmează a fi anulată.
Pe cale de consecință, instanța va dispune și anularea actelor subsecvente, reprezentate de Decizia nr.35/26.03.2014, emisă de Managerul Muzeului M. București, prin care s-a dispus suspendarea aplicării deciziei nr. 34/26.03.2014, până la momentul încetării concediului pentru incapacitate temporara de muncă, și de Decizia nr.206/01.10.2014, emisa de Managerul Muzeului M. București, prin care s-a constatat suspendarea contractului de munca al reclamantului C. B. A., având în vedere că certificatul medical . nr._, prezentat de contestator după emiterea Deciziei nr. 34/26.03.2014, și-a încetat valabilitatea.
În ceea ce privește solicitarea formulată oral de apelantul-reclamant, privind reluarea activității în cadrul aceluiași angajator, Curtea reține că, așa cum rezultă din conținutul cererii introductive de instanță și din conținutul cererii completatoare, reclamantul nu a solicitat repunerea părților în situația anterioară, astfel că instanța este ținută a se pronunța în limitele determinate de acesta, cu respectarea principiului disponibilității. De altfel, însuși apelantul a învederat instanței faptul că, începând cu data de 01.10.2014(data suspendării efective a contractului individual de muncă, potrivit Deciziei nr.206/01.10.2014, emisă de Managerul Muzeului M. București), este beneficiarul unei pensii de invaliditate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată, în sensul că, va admite acțiunea; va anula deciziile nr. 34/26.03.2014, nr. 35/26.03.2014 și nr. 206/01.10.2014, emise de M. M. București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul C. B. A. CNP_, cu domiciliul în București, . nr. 128, sector 4, sentinței civile nr.4836 din data de 12.05.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. M. BUCUREȘTI cu sediul în București, . nr. 2, sector 3.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Anulează deciziile nr. 34/26.03.2014, nr. 35/26.03.2014 și nr.206/01.10.2014, emise de M. M. București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 decembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. P. I. N.
GREFIER
M. P.
Red.: P.I.N.
Tehnored. V.N./4 ex./17.12.2015
Jud. fond: G. O.
| ← Anulare act. Decizia nr. 3717/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
