Despăgubire. Decizia nr. 4991/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4991/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 4991/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
Decizia Civilă Nr.4991
Ședința publică din data de 10 Decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR L. U.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de către apelanta-reclamantă Federația S. Transportatorilor Feroviari din România în numele și pentru membrii săi: O. R., J. I. E., M. V., Perte P., J. V., M. I., R. V., I. D. M., P. D., P. D., împotriva sentinței civile nr.5869/05.06.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA, cauza pe fond având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-reclamantă Federația S. Transportatorilor Feroviari din România în numele și pentru membrii săi, prin împuternicit P. M., în calitate de vicepreședinte al federației, cu delegație la fila 48 dosar, lipsind intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Apelanta-reclamantă, prin împuternicit, interpelată fiind, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții apelante prezente în susținerea motivelor de apel deduse judecății.
Apelanta-reclamantă, prin împuternicit, având cuvântul, solicită admiterea apelului pentru motivele pe larg arătate în cuprinsul cererii deduse judecății, modificarea, în parte, a hotărârii judecătorești apelate, în sensul admiterii cererii și obligarea intimatei-pârâte la plata drepturilor salariale așa cum au fost solicitate.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.394 alin.(1) din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5869/05.06.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, a acțiunea privind pe reclamanta Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, în numele membrilor de sindicat Sindicatului Tracționiștilor din Depoul Cluj: O. R., J. I. E., M. V., Perte P., J. V., M. I., R. V., I. D. M., P. D., Tituț D., în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariați ai pârâtei S. Naționala de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA, potrivit actelor adiționale aflate la dosar.
Prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat obligarea angajatorului să le plătească diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, în raport de valoarea salariului de baza minim brut pe țara garantat în plata de 670 lei (pentru perioada 01.07._11), 700 lei (pentru perioada 01.01._13), 750 lei (pentru perioada 01.02._13), 800 lei (pentru perioada 01.07._13) și 850 lei (pentru perioada 01.01.2014 – 20.04.2014).
Potrivit art.7 din CCM pe anul 2011 al SNTFM CFR Călători SĂ, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București sub nr.43/24.03.2011, salariul personalului din CFR Călători SA cuprinde: salariul de bază care se stabilește în raport cu pregătirea, competența, răspunderea și complexitatea sarcinilor funcției ocupate; sporuri la salariul de bază; adaosuri; premii pentru obținerea unor rezultate deosebite în activitatea individuală. Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc conform Anexei nr.1. Aceleași dispoziții legale sunt reluate și în CCM pe anii 2012-2014 al SNTFM CFR Călători SA înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București sub nr.109/20.04.2012.
Prin urmare, conform CCM la nivel de unitate pe 2011-2012 și 2012-2014, salariul de baza brut se obține prin înmulțirea salariului de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare cu coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare, în Anexa nr.1 fiind indicate salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare, în cuantum concret.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de aplicare a coeficientului de ierarhizare prin raportare la salariul minim brut pe tară aferent anilor 2011, 2012, 2013 și 2014 (stabilit prin HG nr.1193/2010, HG nr.1225/2011, HG nr.23/2013, HG nr.871/2013), Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere că nu există nicio dispoziție legală care să raporteze salariul reclamanților la salariul minim brut pe țară, salariile de bază în cadrul pârâtei fiind cele indicate (în cuantum fix) în anexa nr.1 a CCM aplicabil la nivel de unitate pe anii 2011 și 2012-2014.
De altfel, s-a reținut faptul că potrivit actelor adiționale la CIM aflate la dosar, reclamanții au beneficiat de un salariu de bază lunar de cel puțin 872 lei, la care se adaugă spor de vechime, spor pentru condiții grele de muncă feroviară, spor pentru condiții periculoase, spor pentru timpul lucrat în timpul nopții, spor pentru munca prestată în zilele nelucrătoare și sărbători legale și adaosuri pentru ore staționare la cap secție, fiind astfel respectat salariul minim brut pe tară stabilit prin HG nr.1193/2010, HG nr.1225/2011, HG nr.23/2013 și HG nr.871/2013.
În consecință, constatând că în perioada 2011 - 2014 salariile de bază cuvenite reclamanților sunt cele prevăzute de Anexa 1 la CCM corespunzător clasei de salarizare în care se încadrează, fără a exista vreo formulă da calcul cu referire la salariul minim brut pe țară, Tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților de stabilire a salariului prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei sale de salarizare cu salariul minim brut pe țară, sunt neîntemeiate. Neexistând o diferență de drepturi salariale cuvenite reclamanților, a rezultat că și solicitarea acestora de obligare a pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu diferențele de drepturi salariale este neîntemeiată.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse anterior, Tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamanta Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, în numele și pentru membrii săi: O. R., J. I. E., M. V., Perte P., J. V., M. I., R. V., I. D. M., P. D., Tituț D..
În motivarea apelului, apelanta a arătat, că prin sentința civilă atacată, instanța Tribunalului București - Secția a Vlll-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea formulată de societatea în numele și pentru salariații intimatei membrii ai organizației sindicale.
Conform celor reținute în motivarea sentinței atacate, instanța de fond a apreciat că apelanții au solicitat să le fie recalculate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 12.08._14 în baza unui algoritm de calcul propriu, respectiv să înmulțească coeficienții de ierarhizare prevăzuți pentru fiecare clasă de salarizare din grila de salarizare prevăzută în Anexa 1 la CCM pe Unitate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014 cu salariul de bază minim brut pe țară și garantat în plată prevăzut prin hotărâri de Guvern, algoritm pe care îl consideră lipsit de fundament legal.
Având în vedere aspectele reținute de instanța de fond în motivarea sentinței apelate sub aspectul insuficientei motivări, a netemeiniciei și nelegalității soluției pronunțate de instanța de fond, învederează că în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 teza II din CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și din CCM pe unitate pentru anii 2012-2014, „Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din Anexa nr.1"
Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea:
S = S clasa 1 x K,
unde:
S - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective; S clasa 1 - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare care conform Anexei 1 este în cuantum de 600 de lei; K - este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare așa cum rezultă din anexa 1 la CCM.
Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, s-a constatat că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare.
Acest salariu corespunzător clasei 1 de salarizare este o valoare convenită de părțile semnatare ale contractelor colective de muncă, respectiv suma de 600 de lei.
După cum se poate observa, suma de 600 de lei reprezintă valoarea salariului minim garantat de părți de la care se pornește în stabilirea salariului brut cuvenit fiecărui salariat al intimate.
Ori, aflându-se în fața stabilirii unei valori minime salariale minim garantate în plată, consideră că fiind neîntemeiată și nelegală aprecierea instanței de fond din care rezultă că este corectă aplicarea acestei sume minime garantate de părțile contractului colectiv de muncă la nivel de unitatea SNTFC CFR Călători SA Ia stabilirea salariilor brute ale salariaților societății, încalcă dispozițiile hotărârilor de Guvern care reglementează valoarea salariului minim garantat în plată începând cu anul 2011 ce trebuie să fie salariul de la clasa 1 de salarizare pentru salariatul cu salariul cel mai mic din unitate care consideră că nu are cum să fie mai mic decât salariile din hotărârile de Guvern care reglementează valoarea salariului minim garantat în plată începând cu 18.08.2011 și până pe 20.04.2014. Învederează că formulă de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este S = S clasa 1 x K, unde S clasa 1 de salarizare ar trebui să fie salariul cel mai mic din unitate și K este coeficientul de ierarhizare din grila de salarizare din Anexa nr.1.
În concluzie, pentru cele mai sus arătate, consideră că reținerile instanței de fond din care rezultă că solicitările apelanților care fac obiectul cauzei deduse judecații nu au niciun fundament legal, sunt neargumentate, netemeinice și nelegale.
Mai mult decât atât, prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei a arătat instanței de fond că Inspectoratul Teritorial de Muncă București, prin Nota la înregistrarea Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivel de SNTFC CFR Călători SA, nr.Registru CCM 43/25.03.2011, înregistrată la ITM sub nr._/24.03.2011, menționează că salariul de bază este stabilit contrar prevederilor legale și că acesta trebuie corelat cu prevederile art.159 din Legea nr.53/2003-Codul muncii privind salariul de baza minim brut pe țara garantat în plată.
Aceeași poziție o are și Inspectoratul Teritorial de Muncă B. care, prin adresa nr._/26.06.2014, confirmă opinia că Anexa 1 prevede stabilirea valorii salariului minim brut aplicat atât pentru clasa 1 de salarizare cât și celorlalte clase de salarizare la suma de 600 de lei sub salariul minim brut pe țară garantat în plată.
În concluzie, consideră că reținerile instanței de fond sunt netemeinice și nelegale, în ceea ce privește acceptarea nerespectării ca pe clasa 1 de salarizare a grilei de salarizare din Anexa 1 la CCM-uri, iar solicitările apelanților sunt pe deplin motivate și justificate, apelanții solicitând să li se plătească diferențele salariale ce rezultă din drepturile salariale recalculate și cuvenite pentru perioadei 12.08._14 în baza algoritmului de calcul din Anexa nr.1 la CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014 prin care se înmulțesc coeficienții de ierarhizare prevăzuți pentru fiecare clasă de salarizare din grila I de salarizare prevăzută în Anexa 1 la CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014 cu salariul de bază minim brut pe țară și garantat în plată prevăzut prin hotărâri de Guvern și drepturile salariale calculate cu nivelurile salariale minime pentru clasa 1 de salarizare din Anexa nr.1 ce s-au stabilit prin contractele colective de muncă aplicabile la care se aplică doar algoritmul de calcul prevăzut în Anexa nr.1 la CCM la nivel de unitate pentru perioada menționată nu și salariul de bază minim brut pe țară și garantat în plată prevăzut prin hotărâri de Guvern.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA București, prin S. de Transport Feroviar de Călători Cluj, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Analizândactele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prima instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente in speța, criticile apelanților reprezentați de Federația S. Transportatorilor Feroviari din România fiind nefondate.
HG nr.1193/2010, H.G.nr.1225/14 decembrie 2011 și H.G. nr.23/22.01.2013, HG nr.871/2013 invocate ca temei al pretențiilor reclamanților prevăd ca „începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră”, începând cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,33 de ore în medie pe lună în anul 2012 reprezentând 4,13 lei/oră”, începând cu data de 01.02.2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună, în anul 2013 reprezentând 4,44 lei pe oră, începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, iar începând cu 1.01.2014 era de 850 lei.
Conform art. 160 din Codul muncii, „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Din coroborarea dispozițiilor legale menționate, rezulta ca salariul de 670, 700, 750, 800, respectiv 850 lei la care fac referire actele normative reprezintă salariul de baza brut, la care se aplica sporurile si adaosurile, legiuitorul interzicând angajatorilor sa stabilească salarii de baza sub acest nivel.
Apelantul-reclamant pretinde ca acest cuantum de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei, respectiv 850 lei ar trebui înmulțit cu coeficienții de ierarhizare din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate la nivel de unitate, pentru a determina salariul de baza.
Aceasta interpretare este eronata, întrucât cuantumul de 600 lei reprezintă doar un etalon agreat prin CCM, care înmulțit cu coeficienții de ierarhizare din anexa conduce la stabilirea salariului de baza brut, si care nu trebuie sa fie sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată(670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei, respectiv 850 lei), reglementat HG nr.1193/2010, H.G. nr.1225/14 decembrie 2011, H.G. nr.23/22.01.2013 și HG nr.871/2013.
Curtea constată că reclamanții în calitate de angajați ai pârâtei, pe funcțiile precizate în contractele individuale de muncă, așa cum au fost modificate prin actele adiționale, au fost salarizați cu salarii de bază brute lunare superioare salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, aplicându-i-se clasa de salarizare specifică funcției la coeficientul de ierarhizare, conform conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, la care au fost adăugate sporuri, conform convenției părților, deci, evident, un salariu brut mai mare de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei, respectiv 850 lei pentru anii 2011, 2012, 2013 respectiv 2014.
Acest cuantum de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei, respectiv 850 lei la care fac referire actele normative invocate nu trebuie confundat cu etalonul convenit prin CCM la nivel de unitate (600 lei in speța), care se înmulțește cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți in aceeași convenție colectiva de munca, pentru determinarea salariului de baza, aceasta interpretare a apelantului fiind eronata.
Intimata -parata a respectat intru-totul prevederile HG nr.1193/2010, H.G. nr.1225/ 2011, H.G. nr.23/22.01.2013 și HG nr.871/2013, stabilind in favoarea reclamanților un salariu de baza brut mai mare decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, astfel cum rezulta din actele adiționale, in copie la dosarul de fond.
Etalonul de 600 lei, agreat prin CCM, servește la determinarea salariului de baza, numai rezultatul obținut după aplicarea coeficienților de ierarhizare putând fi comparat cu nivelul salariului de baza minim garantat in plata.
Potrivit art. 164, alin.3 Codul muncii, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Instituirea unui salariu minim brut pe țară garantat în plată reprezintă o formă de protecție socială a angajatului, căruia i se garantează un venit minim de subzistență.
Argumentul expus de reclamant, în sensul că acest salariu minim brut pe țară stabilit prin HG nr.1193/2010, H.G. nr.1225/ 2011, H.G. nr.23/2013 și HG nr.871/2013 trebuie avut în vedere la algoritmul de calcul stabilit prin contractul colectiv de muncă este eronat, întrucât scopul avut în vedere de actul constituțional nu a fost de stabilire a unui salariu obligatoriu de la care părțile contractuale să procedeze la negociere, ci o măsură de protecție a angajatului prin care să i se recunoască în plată un salariu brut lunar care să nu fie inferior celui de bază minim brut pe țară.
Or, în cauză intimata pârâtă a procedat la calcularea salariului, conform art. 162 Codul muncii, prin care nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile și cu algoritmul de calcul prevăzut în anexa 1 la CCM la nivel de unitate valabil pentru perioada menționată.
Curtea reține că acțiunea reclamanților nu este întemeiată și pentru faptul că obligația instituită în art. 164 Codul muncii vizează numai garantarea în plată a unui salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, iar nu salariul de bază brut al fiecărei categorii. Cu alte cuvinte, nu se pot acorda salarii brute sub minimul de 670 lei, 700 lei, 750 lei, 800 lei, respectiv 850 lei pentru anii 2011, 2012, 2013 respectiv 2014, condiție respectată în cazul reclamanților.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, cu sediul în Municipiul București, Calea Griviței, nr.347 – Depoul de Locomotive București Călători, Clădirea Administrativă, ., sector 1 - în numele și pentru membrii săi: O. R., J. I. E., M. V., Perte P., J. V., M. I., R. V., I. D. M., P. D., P. D., împotriva sentinței civile nr.5869/05.06.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA, cu sediul procesual ales la Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj – Cluj N., Piața A. I., nr.17, județ Cluj, înregistrată la Registrul Oficiul Comerțului sub nr.J/40/9764/29.09.2009, având CUI_, cont Iban RO15BOS_ ROL L1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2015.
Președinte Judecător Grefier
S. G. I. L. U. M. Colindeață
Red.: I.S.G.
Dact.: A.C./4ex.
17.12.2015
Jud. fond: R. L. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 4096/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
