Pretentii. Decizia nr. 4096/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4096/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 4096/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi _ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.4096
Ședința publică din data de 30.10.2015
Completul de judecată compus din:
Președinte C. G. C.
Judecător D. E. O.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul S. L. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 6, în numele și pentru membrii de sindicat C. E. M., C. D., M. M., N. A., S. D., T. L. E., T. F., V. C., împotriva sentinței civile nr.6707 din data de 23.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /LM/2014, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. NR.59, având ca obiect „drepturi bănești - diferențe salariale reprezentând includerea premiului anual”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează instanței că apelantul a solicitat soluționarea cauzei în lipsă, conform art.411 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6707 din data de 23.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /LM/2014, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6, pentru membrii de sindicat C. E. M., C. D., M. M., N. A., S. D., T. L. E., T. Florentină și V. C., în contradictoriu cu pârâta Școala G. nr.59.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că membrii de sindicat reprezentați în prezența cauză au fost încadrați că personal nedidactic sau administrativ la instituția școlară pârâtă.
Potrivit adeverințelor depuse de reclamant, membrii de sindicat au beneficiat în perioada ianuarie 2012 – iulie 2014 de un salariu de bază de 675 lei, respectiv 894 lei.
Potrivit adeverințelor explicative solicitate de instanță și depuse de pârâtă, salariile de bază ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză au fluctuat în funcție de modificările legislative în domeniu, însă niciodată salariații nu au primit mai puțin decât suma netă aferentă salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Potrivit dispozițiilor art.160 din Codul muncii „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”.
Salariul de bază constituie elementul principal al salariului, indemnizațiile, sporurile și celelalte adaosuri fiind sume plătite peste salariul de bază doar în situația în care salariatul întrunește condițiile cerute pentru plata acestora.
Indemnizațiile, sporurile și celelalte adaosuri sunt elemente accesorii și variabile ale salariului în funcție de condițiile, criteriile de muncă, performanțele individuale de muncă.
Toate acestea nu constituie drepturi fundamentale, putând fi oricând modificate sau chiar anulate (în condițiile legii).
Salariul de bază chiar determinat și prin negociere nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Potrivit dispozițiilor art.164 din Codul muncii „1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.
4) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștință salariaților prin grija angajatorului”.
Conform art.30 alin.1 din Legea nr.330/2009 „(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere”.
Din interpretarea acestui articol rezultă că de la data de 01.01.2010 salariul de bază era compus din salariul de bază inițial + sporuri, în cauza de față 675 lei (respectiv 894 lei) + spor vechime.
Tribunalul a reținut că deși în adeverințele depuse la dosar sporul este menționat distinct acesta se adaugă la salariul de bază atestat tot prin aceste înscrisuri, astfel că elementul de raportare este mai mare.
În contextul crizei economice, a fost adoptată Legea nr.118 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar care la art.1 prevede că „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
2) În situația în care din aplicarea prevederilor alin.1 rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei”.
Perioada de aplicabilitate a acestui act normativ a fost cuprinsă în intervalul 3 iulie 2010 -31 decembrie 2010.
Prin art.16 din Legea nr.118/2010 s-a prevăzut că, începând cu data de 1 ianuarie 2011 urmează a se aplica politici sociale și de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, în condițiile Legii-cadru nr.330/2009, precum și cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat și ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011.
În considerarea acestor din urmă dispoziții legale, prin art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010 s-a dispus ca, începând cu luna ianuarie 2011, să fie majorate cu 15% drepturile prevăzute la art.2 alin.1 lit.a, b și d și alin.4, art.13 și 14 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Acordarea acestei majorări se circumscrie unor măsuri de corecție, aplicate în cursul anului 2011, în contextul economic, invocat de legiuitor în expunerea de motive a Legii nr.285/2010 în care se arată că efectele măsurilor stabilite prin Legea nr.118/2010 nu au fost absorbite la nivelul preconizat.
Legea nr.118/2010 a intervenit cu caracter de excepție, derogatoriu de la normă anterioară, pentru a regla pe o perioadă de timp - intervalul în care a fost activă fiind iunie 2010-decembrie 2010 și, tot astfel, a fost adoptată și și-a produs efectele Legea nr.285/2010 care, majorând din luna ianuarie 2011, drepturile respective cu 15%, s-a referit, de data aceasta, la cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010.
Prin OUG nr.80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art.II art.1, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011, s-a stabilit că:
„(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr.63/2011.
5) În anul 2012, prevederile art.12 din anexa nr.II, cap. I lit.B - Reglementări specifice personalului didactic din învățământ, la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu se aplică”.
Prin art.1 din Ordonanța de urgență nr.19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale s-a stabilit că „(1) Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
2) Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin.1, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
3) Cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care se stabilește în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, se majorează potrivit alin.1, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
4) În cazul schimbării condițiilor în care își desfășoară activitatea, personalul beneficiază de noile drepturi la nivelul acordat funcțiilor actuale similare de la noile locuri de muncă”.
Deoarece este de notorietate că majorările sus arătate au fost aplicate întregului personal bugetar, aspect care reiese și din adeverințele explicative depuse de pârâtă la solicitarea instanței, rezultă astfel că, spre deosebire de cele consemnate în adeverințele inițiale depuse la dosar, salariile de bază ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză au avut valori diferite începând cu 01.06.2012, respectiv 01.12.2012.
Totodată, conform art.9 din OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art.18 al art.II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Conform art.1 din acest act normativ „În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 și art.3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012”.
Pentru anul 2014, prin art.1 din Ordonanța de urgență nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice s-a stabilit că „1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
2) În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
3) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
4) În anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr.63/2011.
5) În cazul schimbării condițiilor în care își desfășoară activitatea, personalul beneficiază de noile drepturi la nivelul acordat funcțiilor actuale similare de la noile locuri de muncă.
6) Valoarea de referință se menține și în anul 2014 la 600 lei”.
Urmare celor de mai sus, având în vedere perioada din acțiune, tribunalul a constatat că salariile aferente anilor 2013 și 2014 sunt condiționate de un salariu reper, respectiv cel din decembrie 2012 care este diferit de cel din ianuarie 2012 ca urmare a majorărilor intervenite prin OUG nr.19/2012.
Prin hotărâri de guvern a fost stabilit salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată după cum urmează:
- 675 lei pentru anul 2011 (HG nr.1193/2010),
- 700 lei pentru anul 2012 (HG nr.1225/2011),
- 750 lei pentru perioada 1 februarie 2013 - 1 iulie 2013 și apoi
- 800 lei începând cu 01 iulie pentru anul 2013 (HG nr.23/2013),
- 850 lei pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 1 iulie 2014 și apoi
- 900 lei începând cu 01 iulie pentru anul 2014 (HG nr.871/2013).
În situația în care adeverințele depuse la dosar nu concordă, deși sunt emise de către același angajator și doar unele dintre acestea, respectiv cele explicative depuse la solicitarea instanței, relevă evoluția veniturilor conform legilor mai sus arătate, tribunalul le va avea în vedere pe acestea din urmă.
Deoarece din cuprinsul acestor adeverințe rezultă că indiferent de modificările legislative (de majorare sau de diminuare) a salariilor de bază ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză, aceștia nu au primit niciodată mai puțin decât suma netă aferentă salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, tribunalul a apreciat că acțiunea este neîntemeiată deoarece reclamantul nu a făcut dovada dreptului salariaților la diferențele solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6, pentru membrii de sindicat C. E. M., C. D., M. M., N. A., S. D., T. L. E., T. Florentină și V. C..
În motivarea apelului, apelantul a arătat că instanța de fond a apreciat că, prin dispozițiile art.30 alin.1 și alin.5 din Legea nr.330/2009, sporurile de care beneficiază salariații, în speță, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază.
Instanța de fond nu a avut în vedere și prevederile art.12 alin.3 din Legea nr.330/2009 care prevedeau expres: „în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art.30 alin.5, fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege."
Ori, în condițiile în care, practic, coeficienții de ierarhizare (diferențiați pe gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă) din anexele la Legea - cadru nr.330/2009, dar și din anexele la Legea nr.284/2010 nu au fost utilizați, prevederile legilor - cadru în materia salarizării avute în vedere de instanța de fond pentru a-și motiva soluția de respingere a acțiunii, au fost o ficțiune juridică, nefiind transpusă material în practică, prin niciun act normativ, întrucât până în prezent legiuitorul nu a emis niciun act normativ, cu anexe care să conțină salarii de bază astfel determinate (cu sporul de vechime inclus), ale personalului bugetar. În consecință, singurele salarii de bază reglementate legal printr-un act normativ sunt cele cuprinse în Anexa nr.V/2b la O.G. nr.10/2008, în care nu este inclus sporul de vechime.
Mai mult, acest lucru este indicat și în adeverințele emise inițial de unitatea de învățământ intimata-pârâtă, care reflectă realitatea din legislația existentă și anume că salariul de bază, consacrat legal, nu a variat în intervalul relevant.
Diminuarea și majorările ulterioare de care face vorbire instanța de fond în paginile 8 - 9 din sentință s-au aplicat la cuantumul brut al salariilor și nu la cuantumul salariului de bază.
Neexistând grile de salarizare, adoptate prin act normativ, care să conțină noile salarii de bază, stabilite conform legilor-cadru de salarizare (noul salariu de bază urmând a fi alcătuit din salariul de bază, potrivit încadrării plus sporul de vechime în muncă), în adeverințe nu putea fi enunțate salarii de bază care nu sunt consacrate legal.
În aceste condiții, precum și având în vedere că au cerut instanței o analiză a cuantumului salariului de bază raportat la salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, conform art.2 din Hotărârile de Guvern relevante în speță, apreciază că adeverințele pe care le-au depus la dosar conțin informații complete și corecte raportat la obiectul acțiunii.
Susține că instanța de fond nu a luat în considerare distincția dintre noțiunea de "salariu de bază, potrivit încadrării" al salariaților personal nedidactic și noțiunea de "salariu brut" al acestora, primul fiind salariul stabilit în Anexa nr.V/2b, iar al doilea fiind suma salariului de bază, potrivit încadrării la care se adaugă alte sporuri sporuri/indemnizații/adaosuri acordate potrivit legii etc.
Solicită a se avea în vedere că salariul de bază stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice și salariul de bază potrivit încadrării (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de Guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice.
Potrivit dispozițiilor legale, redate pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată, membrii de sindicat erau salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr.V/2b din O.G. nr.10/2008 (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire) - Funcții de execuție pe trepte profesionale.
Deși O.G. nr.10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr.330/2009, totuși, în raport de dispozițiile art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009, dar și de cele ale art.5 alin.1 din O.U.G. nr.1/2010, în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Cu alte cuvinte, salariul de bază potrivit încadrării, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de Anexa nr.V/2b ia O.G. nr.10/2008.
Potrivit art.1 din Legea nr.118/2010, reducerea de 25% a drepturilor salariale s-a aplicat la cuantumul brut al salariului. Începând cu data de 03.07.2010.
De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2011, conform art.1 alin.1 din Legea nr.285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Majorare care s-a aplicat la salariile brute stabilite în raport de salariile de bază prevăzute în Anexa nr.V/2 b la O.G. nr.10/2008.
Totodată, majorările salariale acordate în anul 2012 s-au calculat tot la salariile brute stabilite în raport de salariile de bază prevăzute de Anexa NR.V/2 b la O.G. nr.10/2008 (art.1 din O.U.G. nr.19/2012).
Cuantum brut astfel micșorat și ulterior majorat s-a menținut în anul 2013 (art.1 din O.U.G. nr.84/2012), în anul 2014 (art.1 din O.U.G. nr.103/2013), dar și în anul 2015 (art.1 din O.U.G. nr.83/2014).
Menționează că trebuie avut în vedere și faptul că, practic, stabilirea salariului de bază potrivit încadrării în temeiul unui act normativ abrogat expres de la 01.01.2010, se datorează interdicției stabilită prin legile cadru de salarizare (nr.330/2009 și, respectiv, nr.284/2010) de a se aplica valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la aceste legi cadru.
În aceste condiții, în lipsa unor alte acte normative prin care să se prevadă grile de salarizare aplicabile salariaților plătiți din fonduri publice (inclusiv personalului nedidactic din unitățile de învățământ), salariile de bază potrivit încadrării se determină pe baza anexelor la acte normative abrogate.
De altfel, acest aspect nu a fost contestat în fața instanței de fond de către intimata - pârâta care a recunoscut (în adeverințele emise, depuse la dosarul instanței de fond) că salariile de bază, potrivit încadrării, sunt cele stabilite prin anexa nr.V/2b la O.G. NR.10/2008, de la care se pornește calcularea drepturilor salariale pentru stabilirea cuantumului brut al acestora.
De asemenea, arată că nu a susținut, în fața instanței de fond, că unitatea școlară nu ar fi plătit reclamanților salariul minim brut pe țară garantat în plată, în acele cazuri în care salariul lor brut se situa sub acest nivel.
Ceea ce a afirmat este faptul că, la stabilirea salariilor de bază ale reclamanților, nu s-a respectat regula stabilită de art.2 din hotărârile de guvern menționate, în sensul că salariul de bază potrivit încadrării nu a fost stabilit la valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Mai mult, anterior datei de 01.01.2012 (când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei), salariul de bază potrivit încadrării al apelanților-reclamanți era superior nivelului salariului minim brut pe tară garantat în plată, întrucât, așa cum rezultă din adeverințele emise de unitatea de învățământ, acesta era de 675 de lei, iar salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în anul 2011 a fost de 670 de lei (conform art.1 din HG nr.1193/2010.
De la data de 01.01.2012 - când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei -, respectiv de la 01.07.2014 (când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 900 de lei) salariile de bază potrivit încadrării ale personalului nedidactic s-au situat sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, ceea ce contravine prevederilor art.2 din hotărârile de guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Deși instanța de fond a făcut referire la salariul minim brut pe țară garantat în plată (pag. 6 a sentinței civile apelate) totuși, la pronunțarea sentinței, nu a ținut seama de caracterul de normă specială al dispozițiilor art.2 din hotărârile de Guvern nr.1225/2011, nr.23/2013, nr.871/2013 și nr.1091/2014 privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în raport cu prevederile art.1 din aceleași hotărâri de guvern și nici de regula de interpretare a legii civile „specialia generatibus derogant”, dar nu a avut în vedere nici prevederile art.47 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare conform căruia: „Elementul structural de bază al părții dispozitive îi constituie articolul. Articolul cuprinde, de regulă, o singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date".
Deși este evident caracterul de normă generală a dispozițiilor art.1 din hotărârile de guvern privind stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, judecătorul fondului ignoră tocmai prevederile speciale ale art.2 - care erau aplicabile reclamanților, în condițiile în care aceștia intră în categoria salariaților din sectorul bugetar.
Învederează că, din analiza dispozițiilor art.1 și art.2 din hotărârile guvernului nr.1225/2011, nr.23/2013, nr.871/2013 și nr.1091/2014. se constată că sunt reglementate două situații distincte:
1) Instituirea, prin art.1, a unei norme generale - salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată la nivel național;
2) Instituirea, prin art.2, a unei norme speciale pentru personalul din sectorul bugetar, și anume interdicția de se stabili un nivel al salariului de bază, potrivit încadrării, inferior nivelului salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată prevăzut la art.1.
Mai mult, art.3 alin.1 din hotărârile de guvern mai sus menționate prevăd expres că. „Stabilirea, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă (situație în care se află membra de sindicat), de salarii de bază sub nivelul celui prevăzut la (...) art.2 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei."
Aceeași idee se desprinde și din interpretare istorico-teleologică, logică și sistematică a art.1 și art.2 din hotărârile de guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Este evident că prin aceste hotărâri ale Guvernului s-a dorit instituirea unei norme speciale cu privire la salariații din sectorul bugetar, pentru că numai în aceste condiții își găsește sensul introducerea art.2 în această redactare. Dacă s-ar fi dorit ca salariile brute ale salariaților din sectorul bugetar să nu se situeze sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, situația ar fi fost deja reglementată la art.1, fără a mai fi necesară introducerea art.2, respectiv a sintagmei „salariu de bază, potrivit încadrării".
Solicită să se ia în considerare și faptul că, ori de câte ori s-a dorit să se edicteze o normă referitoare la salariile brute, o asemenea prevedere s-a regăsit expres în actele normative adoptate - dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.285/2010, art.1 alin.1 din O.U.G. 19/2012, art.1 alin.1 din O.U.G. nr.103/2013 și art.1 alin.1 din Ordonanța de urgență nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în care se face referire expresă la cuantumul brut al salariilor de bază.
În raport de dispozițiile art.162 alin.2 din Codul muncii: „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de ta bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative" rugăm instanța de apel să constate că aceste „așa numite" acte normative speciale, sunt în fapt, simple norme de trimitere, care fac referire, în final, la salariile reglementate de Anexa nr.V/2b la O.G. nr.10/2008.
Nici unul din actele normative enumerate de instanța de fond, începând cu Legea nr.330/2009, nu conține o grilă de salarizare, care să se fi aplicat efectiv și prin care să fie stabilite alte salarii de bază, potrivit încadrării, ale reclamanților din prezenta cauză.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății, membrii de sindicat reprezentați de S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6, personal contractual în cadrul unității de învățământ pârâte, au solicitat obligarea acesteia la calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru membrii de sindicat reclamanți, personal nedidactic încadrat la nivelul unității de învățământ pârâte.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la calcularea sporului de vechime în muncă, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr.1, precum și plata diferențelor de drepturi salariale, pe începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă; de asemenea, s-a solicitat calcularea și plata în viitor a salariului de bază și a sporului de vechime în muncă, stabilite conform capetelor 1 și 2 de cerere,până la data la care nu vor fi îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmarea modificării legislației în vigoare.
Potrivit art. 88 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările si completările ulterioare: „Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar și personal administrativ sau nedidactic”, fiind salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, iar în ce privește categoria de personal din care fac parte și reclamanții, salarizarea acestora pentru perioada pentru care solicită drepturile, este reglementată de Legea-cadru nr. 330/2009, nefiindu-le aplicabile dispozițiile legale ce reglementează salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar.
Acest aspect rezultă din prevederile OG nr. 10/2008 Anexa V2b poziția nr. 25, reclamanții fiind încadrați de lege la alte funcții comune din sectorul bugetar, iar în Legea educației naționale nr. 1/2011, la art. 88 secțiunea a 2 a alin. 4 se prevede că personalul administrativ își desfășoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, așa încât drepturile solicitate de către reclamanți vor fi analizate prin prisma actelor normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, aplicabile pentru perioada solicitată.
Începând cu data de 1.01.2010, salarizarea personalului plătit fonduri publice a fost reglementată unitar prin Legea nr. 330/2009 și OUG nr.1/2010, din art. 30 alin. (3) și (5) din Legea nr. 330/2009, rezultând că reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar pentru personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 s-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, având în vedere că dispoziții privind menținerea cuantumului salariului avut de personalul plătit din fonduri publice în luna decembrie 2009, se regăsesc și în actele normative ulterioare legii cadru de salarizare și anume în OUG nr. 1/2010.
Prin Legea cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010 s-a stabilit valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011, iar prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a dispus majorarea cuantumului brut al salariului de bază cu 15%, pentru reîntregirea salariilor diminuate.
Totodată, din dispozițiile OUG nr. 19/2012 prin care s-au aprobat măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale și OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, rezultă că s-au dispus măsuri de majorare a salariului de bază, respectiv de menținere în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 a drepturilor prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
În acest sens, începând cu data de 01.06.2012, prin art. 1 alin. 1 din OUG nr. 19/2012, s-a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012, iar prin OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, s-a prevăzut că în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010.
Însă, apelanții-reclamanți din prezenta cauză, personal nedidactic, au fost salarizați în luna decembrie 2009 potrivit OG nr.10/2008 - Anexa nr. V/2b abrogată la 01.01.2010, păstrându-se acest cuantum și în anul 2010, iar începând cu anul 2011 cuantumul brut al salariilor de bază, s-a majorat cu 15%,majorare aplicată tot la salariile stabilite conform Anexei nr. V/2b din OG nr.10/2008, aceeași situație fiind și pentru anii 2012-2014, din anexa nr.V/2b la OG nr. 10/2008 rezultând că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat au fost stabilite între limite minime și maxime, respectiv 641 lei (minim) și 657 lei (maxim).
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din HG nr. 1193/ 2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a stabilit la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar din dispozițiile art.1 din HG nr. 1225/14.12.2011 rezultă că, începând cu data de 01.01.2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună, în anul 2012 reprezentând 4,13 lei pe oră.
În același sens, art. 1 alin. (1) din HG nr. 23/22.01.2013 conține prevederea potrivit căreia, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună, reprezentând 4,44 lei/oră.
Conform prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Prin urmare, angajatorul a fost obligat să stabilească, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază cel puțin egale cu salariul de bază minim brut pe țară, în caz contrar, riscând să plătească o amenda cuprinsă între 1.000 lei și 2.000 lei, așa cum prevede art. 3 din ambele hotărâri de Guvern, însă nici Codul muncii și nici Hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată nu prevăd ca, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii trebuie să folosească, ca valoare de referință, salariul minim brut pe țară garantat în plată.
De asemenea, nici în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei nu s-a prevăzut ca negocierea drepturilor salariale să pornească de la nivelul salariului minim pe economie, astfel că salariile de bază au fost stabilite în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.
Din adeverințele emise de pârâta Școala G. nr.59, depuse la dosarul cauzei, la solicitarea primei instanțe (filele 73-81), Curtea constată că, în perioada în litigiu, apelanții-reclamanți au fost beneficiarii unui salariu de încadrare, la care s-a adăugat sporul de vechime în muncă, care nu a fost sub salariul minim pe economie, nerezultând o încălcare a prevederilor hotărârilor de guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată la stabilirea acestor drepturi salariale.
Cât privește sporul de vechime în muncă, se reține că, în aplicarea prevederilor Legii nr.330/2009 referitoare la reîncadrare, sporul de vechime a fost calculat și inclus în salariul de bază, conform art.30 (5) din Legea nr.330/2009, acesta nefiind un spor din cele prevăzute la art.30 (5) lit. b din lege, pentru a se putea concluziona că a rămas în afara salariului de bază.
Sistemul de salarizare aplicabil membrilor de sindicat fiind stabilit prin acte normative, nu se poate considera salariul de bază fără sporurile pe care le include, de vreme ce această includere a fost realizată chiar în temeiul legii, în aplicarea dispozițiile legale privind salarizarea personalului reclamant.
Cum, la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, reclamanții beneficiau de spor de vechime potrivit HG nr.281/1993, acesta s-a introdus în salariul de bază, în acest sens fiind și prevederile art.5 alin.1 lit.a și art.5 alin.3 din OUG nr.1/2010, angajatorul făcând astfel aplicarea acestor prevederi legale. Faptul că salariul de bază astfel calculat include sporul de vechime reprezintă, așadar, rezultatul aplicării dispozițiilor legale în materie de salarizare.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul S. L. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 6, cu ales în București, ..32, sector 5, în numele și pentru membrii de sindicat C. E. M., C. D., M. M., N. A., S. D., T. L. E., T. F., V. C., împotriva sentinței civile nr.6707 din data de 23.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /LM/2014, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. NR.59, cu sediul în București, ., sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. C. D. E. O.
GREFIER
N. C.
Red.: D.E.O.
Dact.: A.C./4ex.
11.11.2015
Jud. fond: F. I. C.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 4991/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
