Obligaţie de a face. Decizia nr. 491/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 2454/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7290/2014)
DECIZIE Nr. 491/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător E. D. B.
Judecător D. A. C.
Grefier R. N. C.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI " CFR CĂLĂTORI" SA - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.4012/02.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE COMERCIAL – pentru G. D., având ca obiect: drepturi bănești - disjuns din dosar nr._/3/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum și că, la data de 11.12.2014, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, în dublu exemplar, prin care se invocă excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentei, fapt pentru care s-a procedat la citarea recurentei-pârâte cu mențiunea de a depune la dosar mandatul dat sucursalei pentru introducerea recursului, totodată, mai arată că în data de 06.02.2015 s-au înregistrat la dosar, din partea recurentei-pârâte, înscrisurile solicitate prin adresa comunicată, respectiv dovada mandatului dat sucursalei pentru introducerea recursului, după care:
Curtea califică excepția lipsei capacității de exercițiu ca fiind excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, apreciind că este neîntemeiată, în raport de faptul că s-a depus la dosar dovada mandatului acordat de societate către sucursală.
Curtea invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului, având în vedere data comunicării hotărârii instanței de fond – 10.09.2014 și data declarării recursului – 23.09.2014 și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._/3/2012, reclamanta U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE-COMERCIAL BUCUREȘTI (USLFMC București), în numele și pentru membrii de sindicat și salariați ai pârâtei, menționați în listele anexate cererii de chemare in judecata, a chemat în judecată pe pârâta S. NAȚIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR Călători" SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta S. NAȚIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI „CFR Călători" SA: să plătească pentru fiecare reclamant diferențele dintre drepturile salariale de care au beneficiat salariații corespunzător salariului de încadrare avut, care a fost calculat prin luarea în considerație a salariului de bază minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze calculat la salariul de încadrare avut pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente (salariul minim brut de 700 lei stabilii la nivelul ramurii transporturi valabil de la data de 01.01.2009, în conformitate cu Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Transporturi valabil pentru anii 2008-2010). Perioada pentru care solicită acordarea acestor diferențe salariale este octombrie_10; să fie obligată pârâta la plata de daune interese, constând în actualizarea sumelor pe care le datorează cu rata inflației la care se adaugă dobânda legală, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua în prezenta cauză.
La data de 11.12.2013, reclamanta U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE-COMERCIAL BUCUREȘTI (USLFMC București) a formulat precizare la cererea de chemare în judecată, prin care a depus la dosar lista cu membrii de sindicat, reclamanți în prezenta cauză, prin care aceștia împuternicesc sindicatul ca în numele și pentru ei, să promoveze acțiunea împotriva societății pârâte pentru obținerea drepturilor bănești solicitate, au cunoștință de acțiune, o susțin semnând tabelele alăturate.
Prin încheierea de ședința din data de 08.01.2014 instanța a dispus disjungerea cauzei si formarea de noi dosare pentru fiecare membru de sindicat iar prezenta cauza privindu-l pe membrul de sindicat G. D..
Prin sentința civilă nr.4012/02.04.2014, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune formulata de parata; a admis in parte acțiunea formulată de reclamantul U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE - COMERCIAL BUCUREȘTI (USLFMC București), în numele și pentru membrul G. D., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R CĂLĂTORI S.A.; a obligat pârâta la calcularea și plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art.41 al.3 lit.a din C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01.10.2009 – 31.12.2010, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței si pana la data introducerii acțiunii si cu dobânda legala de la data introducerii acțiunii si pana la data plății efective; a respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin.3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V, nr. 3 din 11.02.2008, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
În anexa nr. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V, nr. 3 din 11.02.2008, cuprinzând unitățile la care se aplică contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi, în care organizațiile sindicale semnatare au membri, la poziția nr. 1 este menționată SNTFC CFR CALATORI S.A. – BUCURESTI.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere faptul că, în speță, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 268 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii (art. 283 alin.1 lit. e anterior republicării), conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, întrucât drepturile solicite prin cererea de chemare în judecată au natura juridică au unor drepturi de natură salarială, ceea ce înseamnă că regimul juridic aplicabil, sub aspectul prescripției, este cel prevăzut de art. 268 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii (art. 283 alin.1 lit. c anterior republicării), conform cărora conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În ceea ce privește susținerea pârâtei din întâmpinare că pentru pretențiile din octombrie 2009 nașterea dreptului a intervenit la 31.10.2009, iar acțiunea reclamantului a fost înregistrată la Tribunalul București la data de 26.10.2012, Tribunalul a considerat că nu este întemeiată, având în vedere faptul că termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 268 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii (art. 283 alin.1 lit. c anterior republicării) se calculează începând cu data scadenței sumelor solicitate (adică începând cu data la care i se cuveneau a i se plăti drepturile pentru luna octombrie 2009), după rezultă din prevederile art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958.
Deși pârâta menționează în întâmpinare că dreptul material la acțiune al reclamantului privind pretențiile aferente anului 2009 s-a prescris, acțiunea fiind formulată după termenul de 3 ani, Tribunalul a reținut că în considerarea motivelor anterior expuse, nici sub acest aspect excepția nu este întemeiată. În consecință, s-a dispus respingerea excepției prescripției ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR CĂLĂTORI SA, potrivit înscrisurilor prezentate de către reclamanți, necontestate de pârâtă, reclamanta – persoana fizica G. D. a avut calitatea de salariat ai pârâtei în perioada 01.10.2009 – 31.12.2010.
În speță, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a susținut că prevederile din CCM la Nivel de Ramura Transporturi nu sunt aplicabile în speța, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
În consecință, trebuie determinat dacă în aceste condiții pârâta poate fi obligată la plata diferențelor de drepturi salariale, în sensul în care s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată completată și precizată.
Conform dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în parte din perioada pentru care se solicită plata drepturilor respective, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Conform dispozițiilor art. 24 alin.1 din același act normativ, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate.
Tribunalul a considerat că apărarea pârâtei nu prezintă relevanță față de natura juridică a dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în parte din perioada pentru care se solicită plata drepturilor respective.
Chiar dacă prin dispozițiile art. 224 lit. d din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 322 din_, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: d) Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a apreciat că acest act normativ are relevanță în condițiile în care se solicită drepturi și din perioada în care acesta a fost în vigoare și mai mult decât atât, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_ a fost încheiat conform art. 10 și art. 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, după cum rezultă din preambulul acestuia.
În speță, nu s-a făcut dovada acordării drepturilor salariale în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată completată și precizată.
Or, potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, în forma în vigoare la data încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V, nr. 3 din_, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 40 alin.2 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V, nr. 3 din_, prezentul Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic.
Conform alin.2 din aceeași prevedere contractuală, dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic.
Cum, în speță, nu s-a făcut dovada denunțării înseamnă că acesta s-a prelungit conform prevederii contractuale.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei conform art.41 alin.3 lit. a din CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru G. D. in perioada 01.10._10, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței si pana la data introducerii cererii de chemare in judecata, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data punerii in intarziere (data introducerii cererii de chemare in judecata), până la data plății efective.
Acordarea sumei actualizate în raport de rata inflației se impune față de principiul reparării integrale a prejudiciului, potrivit căruia creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite, riscul devalorizării leului fiind pus în sarcina debitorului.
Pentru aceste sume, pârâta a fost obligată la plata către reclamant și a dobânzii legale de la data punerii in intarziere (data formularii in instanta cererii de chemare in judecata), până la data plății efective, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit de către reclamant si va respinge ca neintemeiata cererea de acordare a dobanzii legale de la data nasterii dreptului si a ratei inflatiei de la data nasterii dreptului si pana la momentul platii efective pentru ca reclamantului sa nu-i fie imputata o imbogatire fara justa cauza.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat recurenta S.N.T.F.C "CFR Calatori" S.A. – Sucursal a de Transport Feroviar de Calatori București, in temeiul prevederilor art. 304 indice 1 si art.304 din Codul de procedura civila, solicitând admiterea recursului și modificarea in parte a hotărârii primei instanțe, in sensul respingerii acțiunii.
La data de 11.12.2014, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata reclamantă U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE- COMERCIAL BUCUREȘTI (USLFMC București), în numele membrului de sindicat reclamantul G. D., solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea, ca fiind legală și temeinică, a sentinței pronunțate de instanța de fond, invocând totodată excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentei.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere si excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
La termenul din 09.02.2015, din oficiu, Curtea a invocat și a pus în discuție, în ședință publică, excepția tardivității declarării recursului de recurenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI.
Litigiul dinte părți este un conflict de muncă, așa cum este el definit de art.1 lit. n din Legea nr. 62/2011 a dialogului social: „conflict de muncă — conflictul dintre angajați si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de munca sau de serviciu. Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale;”.
Potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011, termenul de recurs (în litigiile de natura dreptului muncii) este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
In speța de față, sentința atacată cu recurs a fost comunicată recurentei la 10.09.2014, așa cum rezultă din dovezile de primire de la dosarul de fond (fila 27).
Data certă de pe recursul formulat este 23.09.2014 (fila 2 dosar recurs).
În raport de aceste date, recursul este formulat peste termenul legal de 10 zile calculat conform art. 101 din Codul de procedură civila, ce prevede că „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare. Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârșește într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii. Termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare”.
În concluzie, Curtea va da eficiență dispozițiilor art. 215 din Legea nr. 62/2011, raportat la art.3011 din Codul de procedură civilă, și va respinge recursul declarat de recurenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat recurenta-pârâtă S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI " CFR CĂLĂTORI" SA - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.4012/02.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE COMERCIAL – pentru G. D., ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, E. D. B. | Judecător, D. A. C. |
Grefier, R. N. C. |
Red. DAC
Dact: Z.G./2 ex/15.02.2015
Jud.fond:M.D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
