Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1031/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1031/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 2602/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 95/2015)
DECIZIE Nr. 1031/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. Ș.
Judecător A. F.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea apelului formulat de reclamantul S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT T. M., în numele și pentru membri de sindicat M. F., Z. I., P. F., R. F., IOȚA VICTORIȚA, C. M. S., împotriva sentinței civile nr. 1465/28.10.2014, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de muncă, Asigurări Sociale, C.-administrativ fiscal - complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta G. CU P. PRELUNGIT NR. 1 T. MAGURELE, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 223(3) Cod procedură civilă, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatului la data de 15.01.2015, după care:
Curtea, față de lipsa părților la strigarea pricinii, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă și în temeiul art. 394 Cod procedură civilă o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1465/28 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul cu nr._, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. învățământ T. M., în numele și pentru membrii de sindicat M. F., Z. I., P. F., R. F., Ioța Victorița, C. M. S., în contradictoriu cu pârâta Grădinița cu P. Prelungit nr. 1 T.-M..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că acțiunea nu este întemeiată și urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamanții membrii de sindicat din cauză, personal administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de îngrijitori, solicită calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri si până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II si muncitor necalificat; calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte; calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1 pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat; calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 2, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte; plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată, pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri sau, după caz, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă.
Potrivit art. 88 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările si completările ulterioare: „Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar și personal administrativ sau nedidactic", fiind salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice.
În ce privește categoria de personal din care fac parte și reclamanții, salarizarea acestora pentru perioada pentru care solicită drepturile, este reglementată de Legea–cadru nr. 330/2009, nefiindu-le aplicabile dispozițiile legale ce reglementează salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar.
Acest aspect rezultă în mod clar din prevederile OG nr. 10/2008 Anexa V2b poziția nr. 25 (, îngrijitor), reclamanții fiind încadrați de lege la alte funcții comune din sectorul bugetar. Și Legea educației naționale nr. 1/2011, la art.88 secțiunea a 2 a (4) dispune că “ Personalul administrativ își desfășoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 – Codul muncii.
În consecință drepturile solicitate de către reclamanți vor fi analizate prin prisma actelor normative privind salarizarea personalului plătit fonduri publice, aplicabile pentru perioada solicitată.
Reclamanții personal contractual în cadrul unității de învățământ pârâtă în cauză, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile: H.G. nr. 1193/24.11.2010; H.G. nr. 1225/14.12.2011; H.G. nr. 23/22.01.2013; H.G. nr. 871/14.11.2013; Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012; art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, Codul muncii.
Începând cu data de 1.01.2010, salarizarea personalului plătit fonduri publice a fost reglementată unitar prin Legea nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (3) și (5) din Legea nr. 330/2009, reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și s-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Dispoziții privind menținerea cuantumului salariului avut de personalul plătit din fonduri publice la luna decembrie 2009, se regăsesc și în actele normative ulterioare legii cadru de salarizare și anume O.U.G. nr. 1/2010.
Prin Legea cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010 s-a stabilit valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 iar prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a dispus majorarea cuantumului brut al salariului de bază cu 15%, tocmai pentru reîntregirea salariilor diminuate:
„Art. 1. - (1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizații/or de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2)începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3)Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(5) în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Art. 2. - în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat."
Prin dispozițiile O.U.G. nr. 19/2012 s-au aprobat măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale și O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prin care s-au dispus măsuri de majorare a salariului de bază, respectiv „menținerea în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 a drepturilor prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012." …„ începând cu data de 01.06.2012, în conformitate cu O.U.G. nr. 19/2012 care, prin art. 1 alin. 1, a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Prin O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice se prevede:
Art. 1. „(1) în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
(2) în anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Astfel reclamanții din prezenta cauză, personal nedidactic, au fost salarizați în luna decembrie 2009 potrivit OG nr.10/2008- Anexa nr. V /2b abrogată la 01.01.2010, păstrându-se acest cuantum și în anul 2010.
Începând cu anul 2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%,majorare aplicată tot la salariile stabilite conf. Anexei nr. V /2b din OG. nr.10/2008, aceeași situație fiind și pentru anii 2012-2014.
Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 657 lei (maxim).
Datele privind salarizarea reclamanților rezultă din adeverințele emise de unitatea școlară pârâtă ( fila 19) .
Din cuprinsul adeverinței reiese că la data de 01.01.2012, reclamanta M. F. avea salariul de bază în care a fost inclus sporul de vechime în muncă potrivit art. 5 alin.(3) din OUG nr. 1/2010 stabilit într-un cuantum de 844 lei, în aceeași situație fiind și reclamanta Z. I..
Celelalte reclamante, nu au aceeași vechime în muncă, astfel că salariul le-a fost stabilit în cuantumul de 810 lei, 776 lei și 690 de lei, reclamanta I. V. lucrând doar în perioada 01 08 2009/01 08 2011, și R. F. 01 08 2003/01 09 2012.
Reclamantul își întemeiază pretențiile și pe dispozițiile art. 1 din: H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011, H. G. nr. 23/2013 art.1 și 2, HG nr. 871/2013 art.1și 2, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Din dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 1225/14.12.2011 rezultă că, începând cu data de 01.01.2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună,în anul 2012 reprezentând 4,13 lei pe oră, iar art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 23/22.01.2013 din conține prevederea potrivit căreia, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
Conform prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Potrivit art. 1 din H. G. nr. 1193/ 2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 1225/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
Angajatorul este astfel obligat să stabilească, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază cel puțin egale cu salariul de bază minim brut pe țară, în caz contrar, riscând să plătească o amenda cuprinsă între 1.000 lei și 2.000 lei, așa cum prevede art. 3 din ambele hotărâri de Guvern.
Nici Codul muncii și nici Hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată nu prevăd ca, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii să folosească, ca valoare de referință, salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Pe de altă parte, nici în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei nu s-a prevăzut ca negocierea drepturilor salariale să pornească de la nivelul salariului minim pe economie.
De altfel, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012 la nivelul pârâtei a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București, care, în cazul în care ar fi constatat că a fost încheiat fără respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 62/2011, potrivit art. 145 din același act normativ, avea obligația să le restituie pentru îndeplinirea condițiilor legale.
În condițiile în care nu au fost sancțiuni aplicate potrivit art. 3 din H. G. nr. 1193/ 2010, art. 3 din H.G. nr. 1225/2011 și art. 3 din H. G. nr. 23/2013 și nici CCM-ul nu a fost restituit pentru îndeplinirea condițiilor legale, salariile de bază la nivelul - Sector de Activitate învățământ Preuniversitar - au fost stabilite în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.
Mai mult, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv adeverința nr. 300/12/06.2014-fila 20-, rezultă că, în perioada 2012- și în prezent reclamanții au avut un salariu de bază care nu este sub salariul minim pe economie, la care se adaugă sporul de vechime în muncă, deci conform celui impus de dispoziția legală, astfel că nu se poate reține că pârâta nu i-a achitat drepturile salariale în conformitate cu prevederile art. 1 din H. G. nr. 1225/ 2011.
Mai mult, potrivit reîncadrării la data de 01.01.2010, reclamanților li s-a emis o decizie de reîncadrare, necontestată, rămasă definitivă, ulterior li s-au stabilit salariile de bază potrivit actelor normative arătate în considerentele sentinței, iar sporul de vechime din noul salariu de bază a fost calculate și inclus în acest salariu conform art. 30 (5) din Legea nr. 330/2009 sporul de vechime nefiind un spor din cele prevăzute la art.30 (5) lit. b din lege – respective rămas în afara salariului de bază.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a respins ca nefondate, capetele de cerere vizând pretențiile reclamantului privind: calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1; calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 2, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte; plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată,precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă.
Față de considerentele mai sus expuse, Tribunalul a constatat că soluția ce se impune în cauză este aceea de respingere a acțiunii reclamantului în numele membrilor de sindicat nominalizați în cererea de chemare în judecată, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul S. L. învățământ T. M.,în numele și pentru membrii săi de sindicat M. F., Z. I., P. F., R. F., I. Victorița, C. M. S..
În motivarea apelului, apelantul reclamant a criticat sentința de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecința admiterea acțiunii așa cum a fost formulată pentru următoarele motive:
Personalul administrativ sau nedidactic (denumit în continuare personal nedidactic) din unitățile de învățământ, membrii de sindicat ale căror drepturi le reprezentă, este salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, acte normative care au fost încălcate de către unitatea de învățământ pârâtă, atunci când s-a stabilit salariul de bază, dar și sporul de vechime în muncă.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1193/2010 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată: „începând cu 01.01.2011 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 670 lei, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011...", iar conform art. 2: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 prevede: „începând cu 01.01.2012 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012", iar art. 2 din aceeași hotărâre statuează: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013:„(1) începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013 (2) începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013", iar potrivit art. 2 din aceeași hotărâre de guvern: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Hotărârea nr. 871/2013:„Art. 1. - (1) începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră.(2) începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.
Membrii de sindicat - personal nedidactic - erau salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b din O.G. nr. 10/2008 (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire) - funcții de execuție pe trepte profesionale.
Deși O.G. nr. 10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/2009, totuși, în raport de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, dar și de cele ale art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Cu alte cuvinte, salariul de bază potrivit încadrării, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.
De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2011, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care s-a aplicat tot la salariile de bază prevăzute în anexa nr. V/2 b la O.G. nr. 10/2008.
Totodată, majorările salariale acordate în anul 2012 s-au calculat tot în raport de salariile de bază prevăzute de anexa nr. V/2 b la O.G. nr. 10/2008 (art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012), situația fiind identică pentru anul 2013 (art. 1 din OUG nr. 84/2012), dar și pentru 2014 (art. 1 din O.U.G. nr.103/2013).
Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă, fără putință de tăgadă, că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 657 lei (maxim), deci sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care la data de 01.01.2011 era de 670 de lei.
De asemenea, pentru celelalte categorii de salariați personal nedidactic, de la data de 01.01.2012 - când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei - salariile de bază potrivit încadrării erau sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, acestea fiind stabilite tot prin anexa nr. V/2 b) la O.G. nr. 10/2008.
Faptul că salariile de bază ale membrilor noștri de sindicat au fost stabilite sub nivelul salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată rezultă și din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, dar și din statele de plată a salariilor.
Mai mult, conform Codului Muncii, art. 160 „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri". De asemenea, art. 162 alin. 3 din Codul Muncii prevede că „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative". În acest caz legea o reprezintă actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, hotărârile de guvern prin care s-a stabilit nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată șl contractul colectiv de muncă aplicabil.
Tot Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prevede, în art. 40 alin. 2 lit. c, obligația angajatorului „să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă".
Așa cum reiese și din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, cât și din statele de plată, nici sporul de vechime nu a fost corect calculat. Chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime în muncă este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariul de bază calculat greșit, așa cum a demonstrat, mai sus, la pct. I.
Mai mult, din statele de plată a salariilor, rezultă fără putință de tăgadă că nu există nici o diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă și cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de spor de vechime, acestea fiind identice.
În ceea ce privește dobânda legală, apreciază că, și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, și anume: Art.1088 din Codul civil, Art. 1530-1535 din Noul Cod Civil.
În egală măsură, susține incidența în speță a dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.", coroborate cu cele ale art. 2 din același act normativ conform căruia: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."
De asemenea sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2011, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Precizează că trebuie să se aibă în vedere că legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) - că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Deși legal citată intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Conform prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Potrivit art. 1 din H. G. nr. 1193/ 2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 1225/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
Reclamanții din prezenta cauză, personal nedidactic, au fost salarizați în luna decembrie 2009 potrivit OG nr.10/2008- Anexa nr. V /2b abrogată la 01.01.2010, păstrându-se același cuantum al salariului și în anul 2010.
Începând cu anul 2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%,majorare aplicată tot la salariile stabilite conf. Anexei nr. V /2b din OG. nr.10/2008, aceeași situație fiind și pentru anii 2012-2014.
Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 657 lei (maxim).
La aceste salarii de bază stabilite prin act normativ se adăugau sporurile prevăzute de lege/contractul colectiv de muncă, rezultând salariul brut al fiecărui angajat.
Din probele administrate in fața instanței de fond rezultă că apelanții –reclamanți au primit în intervalul ce face obiectul acțiunii de față-2012-2014, salarii brute care depășesc salariile de bază minime brute pe țară garantat în plată, conform actelor normative mai sus menționate.
Rezultă că, prin plata unui salariu brut in cuantum mai mare decât salariul brut minim garantat in plată pe țară de actele normative mai sus menționate, dispozițiile legale au fost respectate.
Curtea observă că scopul legiuitorului la emiterea Hotărârilor anuale de Guvern care stabilesc un nivel minim al salariului de bază brut la nivel național a urmărit ca niciunui salariat, indiferent de locul, felul sau calitatea angajatorului _ instituție publică, regie autonomă sau societate comercială _ să nu îi fie plătit, spre exemplu în anii de referință 2012- 2014, un salariu brut mai mic de 670 ron, 700 ron și 750 de lei.
Însă, nicio dispoziție din cele trei hotărâri de guvern nu face vorbire despre vreo obligația a angajatorului, care plătește salarii în cuantumul stabilit prin lege, de a mări anual salariile tuturor salariaților cu valoarea salariului minim brut, prevederile art.1 și 2 din respectivele hotărâri referindu-se exclusiv la cei care aveau, la datele de 1.02.2011, 1.01.2012 și 1.02.2013, un nivel al salariului brut mai mic de 670, 700 și 750 ron brut și cărora, începând cu datele mai sus amintite, urma să le crească valoarea salariului brut, exclusiv cu diferența dintre valoarea efectiva a salariului lor brut și valoarea stabilită ca fiind minimă la nivel de național pentru salariul brut de către Guvernul României.
Apelantul nu aduce niciun argument legal din textul celor trei hotărâri de guvern, de natură a fundamenta această pretenție de creștere a salariului minim brut aflat în plată, în condițiile în care fiecare dintre reclamanți avea un salariu brut mai mare decât cel minim garantat în plat. Prin cele trei hotărâri de guvern nu s-a urmărit creșterea tuturor salariilor, indiferent de sectorul de activitate, public sau privat, ci creșterea valorii salariului minim, valoare sub care niciun angajator nu putea stabili un salariu minim brut, indiferent de modalitatea de calcul, adică, în alți termeni, o măsură de protecție socială constând exclusiv în creșterea salariilor celor care aveau pe statul de plată un salariu minim brut, indiferent de modalitatea prin care a fost stabilit, mai mic decât cel garantat în plată la nivel național.
Or niciunul dintre reclamanți nu se încadra în această situație, în intervalul de referință 2012-2014.
Potrivit dispozițiilor art.164 alin. 2 și 3 din Codul muncii republicat rezultă doar o interdicția pentru angajator, respectiv acesta nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de baza minim brut orar pe țară, angajatorul fiind obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Prin urmare, ceea ce interzice Codul muncii este plata unui salariu minim brut sub salariul minim brut garantat în plată la nivel național din rațiuni evidente de protecție socială, dar nicidecum nu obligă angajatorul să pornească în stabilirea tuturor salariilor pentru care se aplică un algoritm de calcul ce presupune înmulțirea unei valori constante cu anumiți coeficienți de la nivelul salariului minim brut garantat în plată, cât timp rezultatul înmulțirii valorii constante cu diferiții coeficienți conduc către o valoare a salariului brut, pentru fiecare dintre reclamanți, mai mare decât valoarea salariului minim brut garantat în plată.
Apelanții confundă noțiunea de salariu de bază cu salariul de bază minim brut pe țară, apreciind că la calculul salariului lor brut trebuie să se pornească de la o bază reprezentată de salariul de bază minim brut pe țară, la care să se adauge sporuri . Or, Curtea constată că nu există nicio prevedere legală sau contractuală care să dispună ca, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii să folosească, ca valoare de referință, salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Se constată astfel că este neîntemeiat capătul principal de cerere, având ca obiect plata de diferențe salariale și, pe cale de consecință sunt neîntemeiate si cererile de calcul a sporului de vechime prin raportate la salariile majorate, respectiv plata de dobânzi si actualizări pentru diferențele salariale care fac obiectul acțiunii.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT T. M., cu sediul în T. M., ., Jud. Teleorman, având C._, în numele și pentru membri de sindicat M. F., Z. I., P. F., R. F., IOȚA VICTORIȚA, C. M. S., împotriva sentinței civile nr. 1465/28.10.2014, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de muncă, Asigurări Sociale, C.-administrativ fiscal - complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta G. CU P. PRELUNGIT NR. 1 T. MAGURELE, cu sediul în T. M., ., Jud. Teleorman, având C._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2015.
Președinte, A. D. Ș. | Judecător, A. F. | |
Grefier, Ș. T. |
Red. ADȘ/24 Aprilie 2015
Ș.T./D.A.M/ 03 Aprilie 2015/4ex.
Jud. fond: T. N.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 491/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
