Obligaţie de a face. Decizia nr. 3701/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3701/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 3701/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
Decizia civilă nr.3701
Ședința publică din data de la 14 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelantul-reclamant D. C. împotriva sentinței civile nr.1186 din data de 11.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. C. T.C.I.F. S.A. C., cauza având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții că apelantul-reclamant D. C., prin cererea formulată la data de 26.05.2015, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.223 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părții apelante de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin cererea adresată primei instanței la data de 28.03.2014, înregistrată sub nr._, reclamantul D. C. a solicitat obligarea pârâtei . la eliberarea unei adeverințe, care să ateste că a desfășurat activitatea în grupa a II - a de muncă în perioada 01.09._60, precum și la plata de daune morale, în cuantum de 10.000 lei pentru întâziere în eliberare adeverinței de grupa a II – a de muncă.
Prin sentința civilă nr.1186 din data de 11.02.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâta S. C. TCIF-SA C..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost pensionat pentru muncă depusă și limită de varstă prin decizia nr._/12.12.1990, din care rezultă că a avut o vechime totală în muncă de 37 ani, 5 luni și 21 zile, drepturile fiindu-i stabilite începand cu data de 01.08.1990. În această decizie de pensionare nu s-a arătat că reclamantul a desfășurat activități în grupa a II - a de muncă pentru perioada 01.09._60.
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte, având în perioada 01.09._59 funcția de șef șantier, așa cum rezultă din fișa de pensie nr._/26.03.1990, depusă la dosarul cauzei, iar în perioada 15.03._60 funcția de tehnician principal.
Reclamantul a solicitat pârâtei prin cererea nr.541/19.02.2008, eliberarea unei adeverințe din care să rezulte faptul că a desfășurat activități în grupa a II - a de muncă în perioada 01.09._60.
Pârâta prin adresa nr.884/13.03.2008 a comunicat reclamantului că nu poate elibera o astfel de adeverință, în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990 și HG nr.1223/20.11.1990.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în baza Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială și în conformitate cu prevederile art. 2 ale Decretului - Lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii au emis Ordinul comun nr.50/05.03.1990, prin care sunt precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și a II -a de muncă în vederea pensionării, act ce a fost completat ulterior.
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrarea în cele două grupe, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate (din punct de vedere al funcției îndeplinite), respectiv muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, dar și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.
În anexele nr.1 și 2 ale Ordinului comun nr.50/05.03.1990 sunt prevăzute locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa I de muncă, respectiv, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa II de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art.6 din Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și grupa a II -a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținându-se cont de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitățile persoanele respective, iar potrivit dispozițiilor art.15 din același act normativ, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării lor în carnetul de muncă.
Potrivit art.1 din HG nr.1223/1990 ”personalul care este în activitate și a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții –montaj, se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată, după 18 martie 1969”; iar art.2 din același articol prevede că „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități”.
În baza acestui ordin, angajatorul a procedat la încadrarea personalului propriu în grupele de muncă pentru perioadele lucrate în grupe de muncă după data de 18.03.1969, proporțional cu timpul efectiv lucrat în grupele de muncă, pe baza documentelor existente în unitate și a prevederilor ordinului în discuție referitoare la încadrarea unor locuri de muncă, activități sau categorii de personal pe grupe de muncă.
În data de 12.12.2014, pârâta a depus prin serviciul registratură, înscrisuri și mențiuni cu privire la documentele deținute. Pârâta a susținut că nu deține înscrisuri privind grupele de muncă din perioada 1958-1960 și că singurele documente deținute sunt statele de salarii, motiv pentru care a emis adeverința nr.2329/13.07.2006, care atestă salariul de încadrare al reclamantului. S-a arătat că în prezent, societatea eliberează adeverințe pentru grupa a II - a de muncă, pe baza deciziei nr. 7/15.06.1991 și Hotărârea nr.1 bis/1998, date în temeiul HG nr.1223/1990.
Adresa nr.3G/1115/18.05.1998 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, la solicitarea Federației Sindicatelor din Îmbunătățiri Funciare și Construcții Agicole, în legătură cu încadrarea în grupa a II - a de muncă a unor categorii de salariați menționează că potrivit schemei de clasificare a ramurilor economiei naționale, anexă la HCM nr. 438/24.05.1962, executarea lucrărilor de desecare, irigare, drenare și cercetare se încadrează în subramura lucrări de construcții montaj, iar în conformitate cu prevederile HG nr.1223/1990, personalul care își desfășoară activitatea în condiții de șantier de construcții-montaj cel puțin 70% din programul de lucru, în condiții nocive, grele sau periculoase, se încadrează în grupa a II - a de muncă, pentru perioada efectiv lucrată după 18.03.1969, dacă era în activitate la data de 01.02.1990.
De asemenea, se precizează că personalul care execută lucrări de reparații, întreținere și exploatare a agregatelor de pompare a apei din stațiile de pompare a apei din stațiile de pompare pentru irigații și desecare nu se pot încadra în grupa a II - a de muncă întrucât nu-și desfășoară activitatea în condiții nocive, grele sau periculoase.
Se mai arată că metodologia de încadrare în grupa a II - a de muncă este prevăzută în Ordinul nr.50/1990 și trebuie respectată cu strictețe, răspunderea pentru încadrarea ilegală a unor salariați în grupa a II - a de muncă revine în exclusivitate conducerii unității, care aplică prevederile legale.
Din decizia nr.7/15.06.1991 emisă de către pârâtă se arată la art.7 că se vor stabili persoanele care lucrează în condiții deosebite, iar art.3 prevede că se vor opera perioadele respective de la data de 18.03.1969 până la data de 31.12.1990.
Prin Hotărarea nr.1bis/20.12.1998, Consiliul de Administrație al . a stabilit aprobarea locurilor de muncă ce se încadrează în grupa a II - a de muncă, în conformitate cu prevederile HG nr.1223/20.11.1990, în baza procesului verbal încheiat la data de 17.12.1990.
Pentru aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a-i acorda salariatului numai drepturile recunoscute de lege, Tribunalul a constatat neîntemeiate pretențiile reclamantului din cererea de chemare în judecată, având ca obiect acordarea grupei a II -a de muncă pe perioada 01.09._60, în procent de 100% și eliberarea unei adeverințe din care să rezulte faptul că în această perioadă serviciul prestat la locul de muncă se încadra în grupa a II – a, în procent de 100%.
Ținând cont de concluzia la care s-a ajuns în privința capătului principal din acțiune, a respins și capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat plata daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel motivat în termen legal reclamantul D. C., pentru următoarele motive:
Prima instanță nu a avut în vedere faptul că prin cererea expediată prin poștă, cu scrisoare recomandată, la data de 28.03.2014, reclamantul a solicitat cercetarea, pe cale de excepție, a nelegalității actului administrativ, cu caracter individual, nr.884/13.03.2008 emis de S.C. T.C.I.F -S.A. C., cares-a format prin preluarea activului și pasivului fostei întreprinderi de stat, deci și a arhivei, inclusiv statele de salarii pentru perioada 01.09._60, unde se arată și încadrarea, dar mai ales funcția îndeplinită, pentru care se acorda salariul lunar consemnat în stat.
Astfel, adeverința nr.2329/13.07.2006 eliberată de S.C. T.C.I.F -S.A. C. pentru perioada 01.09._59 nu indică și funcția îndeplinită pentru care i s-a acordat reclamantului salariul lunar precizat.
Apelantul mai susține că cererea adresată primei instanțe a fost greșit înregistrată pe rolul Secției a VIII-a, contrar celor dispuse în decizia nr.5531/17.11.2005 a Secției C. Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere prevederile Legii nr.554/2004, cu modificările aduse la art.4 de legislația din 2007, 2008 și 2012, privind verificarea legalității actului administrativ unilateral cu caracter individual, nr.884/13.03.2008, prin intermediul excepției de nelegalitate, astfel cum s-a hotărât prin decizia nr.4155/23.11.2006 a Secției CA+AS din I.C.C.J.
În fapt, apelantul invocă faptul că de actul nr.884/13.03.2008 depindea soluționarea pe fond a cauzei din acțiunea introductivă, iar cercetarea acestuia trebuie efectuată în conformitate cu reglementările cu forța juridică superioară.
Actul administrativ nr.884/2008 este apt și produce efecte juridice de sine stătătoare, așa cum a stabilit de Secția CA+F din I.C.C.J. prin decizia nr.548/15.02.2006.
Decretul nr.92/1976 prevedea în art.25 (1), art.10 și art.11 alin.(2) că locurile de muncă cu condiții deosebite au dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de muncă la pensionare.
De asemenea, Legea nr.3/1977, în temeiul căruia a fost emisă decizia de stabilire a pensiei, cuprindea în art.48 alin.1 precizări cu privire la cele înscrise atât în cartea de muncă, dar și în fișa de pensie.
Fișa de pensie înregistrată la Casa de Pensii a Municipiului București, sub nr. PLV/_/26.03.1990, în coloana 5 precizează meseria sau funcția și locul de muncă cu „condiții deosebite”, iar la pozițiile 11, 13, 15 consemnează funcția de șef de șantier și tehnician principal, îndeplinită efectiv de apelant în perioada 01 septembrie 1958 – 07 martie 1960.
Astfel, apelantul a solicitat instanței de apel rejudecarea cauzei și verificarea legalității actului administrativ unilateral cu caracter individual nr.884/13.03.2008 emis de S.C. T.C.I.F -S.A. C., pe calea excepției de nelegalitate, susținând că de acest act depinde soluționarea litigiului pe fond, motiv pentru care se impune sesizarea instanței de contencios administrativ competentă din cadrul Tribunalul București, precum și suspendarea cauzei.
Apelantul reclamant a depus în apel următoarele înscrisuri: extras din fișa de pensie, depusă odată cu dosarul de pensie, înregistrat la Casa de Pensii a Municipiului București sub nr. PLV/_/26.03.1990; decizia de pensionare nr._/12.12.1990; actul nr.884/13.03.2008 emis de S.C. T.C.I.F. S.A. C.; adeverința de salarii, scrisoarea nr.1879/BIRP/08.11.2012; extrase din: Legea nr.262/2007, Legea nr.554/2004, actualizată în 2008, Legea nr.76/2012.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de apel formulate de apelantul reclamant D. C., în conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prima instanță a soluționat cauza în limitele învestirii sale, în conformitate cu prevederile art.22 alin.6 C.pr.civ., pronunțându-se asupra a ceea ce s-a cerut prin acțiunea dedusă judecății, respectiv obligarea pârâtei S.C. T.C.I.F -S.A. C. la eliberarea unei adeverințe, care să ateste că reclamantul D. C. a desfășurat activitate în grupa a II - a de muncă în perioada 01.09._60.
Prima instanță a indicat în considerentele sentinței apelate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept avute în vedere pe care se întemeiază soluția, cu arătarea motivelor pentru care s-au înlăturat cererile reclamantului, în conformitate cu prevederile art.425 alin.1 lit.b din Codul de procedură civilă.
Foștii angajați, care nu își pot dovedi stagiul de cotizare, vechimea și veniturile brute realizate în muncă prin înscrierile din carnetul de muncă sau fișele financiare ale angajatului, pot solicita eliberarea de adeverințe necesare la stabilirea drepturilor de pensie a acestora, pe baza documentelor din arhiva angajatorului, din care să rezulte toate veniturile brute, inclusiv sporurile cu caracter permanent și alte asemenea venituri pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale, evidențiate în statele de salarii.
În înțelesul noțiunii de activitate desfășurată de salariat se include atestarea raportului de muncă, în sensul indicării contractului de muncă și a elementelor definitorii ale acestuia, adică funcția ocupată de salariat, durata raporturilor de muncă și salarizarea.
În documentul eliberat salariatului sau fostului salariat trebuie înscrise toate drepturile salariale sau de altă natură de care a beneficiat salariatul, adică salariul de bază, precum și toate celelalte sporuri ori adaosuri sau prime acordate acestuia pe parcursul desfășurării raporturilor de muncă.
În speță, intimata pârâtă S.C. T.C.I.F -S.A. C. a susținut că, deși a preluat documentele referitoare la salarizarea și activitatea desfășurată de personalul ce a activat în cadrul fostei întreprinderi de stat în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, nu deține și înscrisuri privind grupele de muncă din perioada 1958-1960, singurele documente deținute fiind statele de salarii, sens în care a emis reclamantului adeverința nr.2329/13.07.2006, care atestă salariul de încadrare al acestuia.
În fișa de pensie depusă la dosarul cauzei s-a precizat că reclamantul a îndeplinit funcția de șef de șantier și tehnician principal, în perioada 01 septembrie 1958 – 07 martie 1960, însă nu și faptul că activitatea prestată de acesta în acest interval de timp se încadrează în grupa a II a de muncă.
De altfel, pe baza mențiunilor înscrise în fișa de pensie a fost emisă decizia de pensionare nr._/12.12.1990, în baza Legii nr.3/1977, rămasă definitivă, prin necontestare conform legii, prin care s-a stabilit dreptul de pensie în favoarea apelantului reclamant cu începere din data de 01.08.1990, pe baza unei vechimi totale în muncă de 37 ani, 5 luni și 21 zile, din care 37 ani, 5 luni și 21 zile desfășurată numai în condiții normale.
Așadar, în condițiile în care din statele de plată sau alte înscrisuri deținute de intimata pârâtă nu rezultă că reclamantul a fost încadrat în grupa a II – a de muncă în perioada în litigiu, prima instanță a respins corect cererea de eliberare a unei adeverințe, care să ateste încadrarea apelantului reclamant în grupa a II -a de muncă în perioada 1.09.1958 – 7.03.1960.
Prevederile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.76/2012, invocate de apelant, permit ca legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, să poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Însă, potrivit alin.2 din același articol, instanța învestită cu soluționarea fondului litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea ce se va pronunța în cauză.
Așadar, instanța învestită cu soluționarea fondului litigiului va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constată, în cazul în care constată nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, potrivit prevederile art.4 alin. 3 din Legea nr.544/2004.
Prima instanță nu a reținut că soluționarea fondului cauzei depinde de adresa nr.884/13.03.2008 emisă de S.C. T.C.I.F - S.A. C., a cărei nelegalitate o invocă reclamantului, ci doar a amintit faptul că prin aceasta s-a respins cererea înregistrată sub nr.541/19.02.2008, prin care apelantul reclamant a solicitat intimatei pârâte eliberarea unei adeverințe din care să rezulte faptul că a desfășurat activități în grupa a II - a de muncă în perioada 01.09._60, cu motivarea că nu poate fi eliberată o astfel de adeverință, în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990 și HG nr.1223/20.11.1990.
Așadar, soluția pronunțată în cauză nu s-a bazat pe cele înscrise în această adresa nr.884/13.03.2008 emisă de S.C. T.C.I.F - S.A. C., astfel cum rezultă în mod neîndoielnic din motivarea sentinței apelate, care cuprinde în mod detaliat considerentele avute în vedere de prima instanță la respingerea acțiunii dedusă judecății, cu referire la prevederile Ordinului 50/1990 și ale HG nr.1223/1990, respectiv decizia nr.7/15.06.1991 emisă de intimată și Hotărârea nr.1bis/20.12.1998 a Consiliului de Administrație al ., prin care s-au stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupa a II a de muncă, în conformitate cu prevederile HG nr.1223/1990, în baza procesului verbal încheiat la data de 17.12.1990.
Apelantul susține fără temei necesitatea sesizării instanței de contencios administrativ din cadrul Tribunalului București și suspendarea judecății cauzei, de vreme ce potrivit art.4 alin.2 și 3 din Legea nr.544/2004, instanța învestită cu soluționarea fondului are competența de a se pronunțe asupra excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, în ipoteza în care consideră că de soluționarea cauzei depinde de actul administrativ cu caracter individual, iar în cazul în care constată nelegalitatea acestuia, soluționează cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constată.
În raport de obiectul litigiului dedus judecății, prin care apelantul nu a solicitat obligarea pârâtei la încadrarea activității în grupe superioare de muncă, ci la eliberarea unei adeverințe care să ateste activitatea prestată în grupa a II – a de muncă în perioada 01.09._60, pe baza actelor din arhiva preluată de la fostul angajator, Curtea nu poate reține ca soluționarea fondului cauzei depinde de actul administrativ nr.884/13.03.2008 emisă de S.C. T.C.I.F -S.A. C., motiv pentru care nu va admite excepția de nelegalitate invocată de apelantul reclamant.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge apelul ca fiind nefondat, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant D. C., având CNP_ și domiciliul în București, . A. nr.8, ., ., împotriva sentinței civile nr.1186 din data de 11.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. C. T.C.I.F. S.A. C., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, având CUI RO2302765 și sediul în C., ..39, județ D., ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
R. F. G. B. A. C.
Grefier,
B. M.
Red: R.F.G.,, Dact:N.V.4,ex
Jud. fond: Andrioaiei C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
